Decizia civilă nr. 423/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 423/R/2013
Ședința publică din data de 31 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. | N. | , judecător |
JUDECĂTOR: C. | I. | |
JUDECĂTOR: I. | S. | |
GREFIER: V. | V. |
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul Ș. G. împotriva sentinței civile nr.5348/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.11._, având ca obiect pretenții împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Petra V. pentru pârâtul recurent Ș. G., cu împuternicire avocațială la dosar, iar pentru reclamantul intimat B. P.
A. se prezintă avocat M. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul statuează că recursul este în termen legal declarat, motivat și comunicat cu partea adversă.
Cererea de acordare ajutor public judiciar formulată în cauză de către recurent a fost soluționată favorabil la data de 13 octombrie 2013 în Camera de consiliu.
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus la data de_ întâmpinare formulată de către reclamantul intimat B. P. A., dintre care un exemplar a fost comunicat cu reprezentantul pârâtului recurent, conform susținerilor reprezentanților părților.
Reprezentanții părților arată că nu formulează cereri prealabile soluționării recursului.
Nemaifiind alte cereri prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul reprezentanților părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent Ș. G., avocat Petra V., solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii principale ca neîntemeiată, potrivit motivelor arătate în scris pe care le susține și oral în ședință publică. Solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanțe.
Reprezentantul reclamantului intimat B. P. A., avocat I. M., solicită respingerea recursului ca nefiind fondat, apreciind sentința atacată ca fiind legală și temeinică potrivit apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care le susține și oral în ședința publică. Cere obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.5348/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B. P. A. împotriva pârâtului Ș. G., ca fiind întemeiată și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 95.000 lei, reprezentând drept de creanță constând în îmbunătățiri aduse imobilului cu destinație de spațiu comercial situat în B.
, str. Lupeni, nr. 12, jud. B. -Năsăud; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de
4.316 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut în fapt următoarele:
Între societatea comercială al cărei asociat unic și administrator este reclamantul B. P.
A. (respectiv SC I-Logic Tech SRL) și pârâtul Ș. G. a fost încheiat un contract de închiriere a imobilului cu destinație de spațiu comercial situat în B., str. Lupeni, nr. 12, pentru perioada_ -_ (f.9-11), contract ce a fost reziliat de comun acord începând cu data de 16 mai 2010 ,
sens în care părțile au semnat un act scris intitulat "Convenție de reziliere a contractului de închiriere nr. 24756/2006 și a actului adițional nr. 13024/2009 (f.8). În vederea unei bune desfășurări a activității comerciale și pentru ca spațiul în discuție să devină funcțional, în perioada noiembrie 2006-ianuarie 2010, reclamantul, în calitate de persoană fizică, a adus la imobilul respectiv o serie de îmbunătățiri care au avut ca efect creșterea gradului de utilitate a acestuia. Așa cum se evidențiază din probatoriul testimonial administrat în cauză, la data preluării spațiului de către reclamant, acesta arăta "dezastruos"; (f.33), "deplorabil"; (f.34), clădirea fiind "dezafectată"; (f.59), "în paragină"; (f.74), astfel că a necesitat lucrări de "reparații capitale"; (f.59), pentru a putea fi folosit conform destinației. Probele arătate confirmă faptul că reclamantul a renovat imobilul în totalitate și a efectuat lucrări de construcții și instalații constând în consolidare structură de rezistență, finisare interioară (tencuit parțial, zugrăvit, turnat șapă, montat gresie și faianță), montare tâmplărie termopan (geamuri și uși), introducere instalație gaz, refacere instalația electrică, apă și canal, introducere centrală pe gaz și instalație de încălzire aferentă, amenajare băi cu instalații sanitare specifice, majoritatea lucrărilor fiind recunoscute de pârât sub aspectul efectuării lor de către reclamant (f.17). Este neîndoielnic în speță că îmbunătățirile aduse imobilului au sporit valoarea acestuia, iar acest spor de valoare trebuie suportat de către pârât, în calitate de proprietar al imobilului, căruia îi profită lucrările de investiții, renovare, amenajare, etc., executate de reclamant și care însumează valoarea totală de 97.919 lei, potrivit expertizei de specialitate efectuată în cauză de către expertul tehnic Cuciurean I. (f.83-156). Nejustificat refuză pârâtul restituirea "investiției"; făcute de reclamant la spațiul închiriat deoarece lucrările efectuate nu pot fi calificate drept voluptuarii, ci amenajări care au sporit valoarea imobilului, cu caracterul de cheltuieli necesare și utile întrucât au făcut posibilă folosința normală și civilizată a acestui spațiu.
În privința valorii acestor lucrări, instanța a reținut ca și drept de creanță al reclamantului suma de 95.000 lei, având în vedere principiul disponibilității, care obligă instanța să judece în limitele cu care a fost investită, reținând că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata acestei sume, nemodificând-și câtimea obiectului acțiunii pe parcursul soluționării procesului.
Față de cele ce preced, în considerarea principiului îmbogățirii fără justă cauză, văzând și prevederile art. 480, art. 1444 din Codul civil vechi (aplicabile în cauză conform principiului tempus regit actum), instanța a admis ca întemeiată acțiunea formulată și în consecință a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 95.000 lei, reprezentând drept de creanță constând în îmbunătățiri aduse imobilului cu destinație de spațiu comercial situat în B., str. Lupeni, nr. 12, jud. B. -Năsăud, iar în temeiul art.274 C.pr.civ suma de 4.316 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorarii de avocat și expert.
Împotriva sentinței expuse pârâtul Ș. G. a declarat recurs
, în termen legal, solicitând admiterea acestuia în baza disp. art. 312 raportat la disp. art. 304 pct.7, 8 și 9 din Codul Procedură Civilă și cu observarea disp. art. 304/1 Vechiul Cod Procedură Civilă, modificarea în tot sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs, pentru următoarele motive de fapt și drept:
O primă împrejurare este cea legată de calitatea procesuală activă a reclamantului care personal arată că îmbunătățirile în discuție au fost făcute în perioada anilor 2006-2010, când spațiul în discuție era închiriat societății a cărui asociat unic și administrator este reclamantul. Prin urmare lucrările respective au fost efectuate de către Societatea Comercială I-LOGIC TECH S.R.L. B. și nu de reclamant în nume propriu pentru a putea formula personal asemenea pretenții. Că aceste lucrări au fost executate de societate în calitate de chiriaș nu era greu de observat prin simpla lecturare a contractului de închiriere invocat de reclamant și a cărui clauze le-a invocat tot timpul și pârâtul. Prin urmare, între pârât și societatea comercială care folosea spațiul, al cărui reprezentant era reclamantul existând un contract, o convenție prin care societatea se obliga să execute acele lucrări, reclamantul în nume propriu, ca persoană fizică, nu are calitate procesuală activă de a reclama pretenții față de proprietar, întrucât între ei nu există vreun raport juridic. Evident că această situație supune analizei și temeiului juridic al acțiunii care în situația dată urmează a fi analizată sub două aspecte, respectiv: -dacă în prezența unei convenții între părți, cu privire la imobilul în discuție, se poate sau nu invoca principiul îmbogățirii fară justă cauză și -dacă instanța de judecată poate schimba temeiul juridic al acțiunii expres invocat în motivarea acesteia.
Cu privire la primul aspect, este de principiu că în prezența unui raport juridic contractual, a unei convenții, în eventualitatea unui litigiu nu poate fi invocat principiul îmbogățirii fără justă
cauză, ci urmează a se aplica înțelegerea dintre părți, respectiv clauzele acelei convenții. Ori, în situația dată lucrurile par destul de clare. În primul rând reclamantul în prima frază a motivării acțiunii sale arată că între societatea al cărui asociat unic și administrator este și pârât a fost încheiat un contract de închiriere pe perioada_ -_ (în realitate până la_ ) cu privire la imobilul în litigiu. Apoi, pârâtul, prin întâmpinare și constant pe parcursul procesului a invocat clauzele acestui contract, inclusiv rezilierea lui prin acordul părților când au și convenit că nici una din părțile contractante nu mai are pretenții față de cealaltă parte. Prin urmare, soluționarea litigiului dintre părți urmează să se facă potrivit convenției dintre acestea, ambele părți recunoscând faptul că pretinsele îmbunătățiri s-au făcut în perioada 2006-2010 cât timp contractul era în derulare, cum însuși reclamantul arată expres în motivarea acțiunii. Întrucât nici una din părți nu a tăgăduit existența contractului, a actului adițional și a duzelor acestora, urmează să observăm ce au convenit părțile cu privire la starea imobilului, aducerea acestuia în stare de folosință potrivit destinației ce urma să i-o dea chiriașul și cu privire la predarea imobilului în momentul încetării contractului. In analiza clauzelor contractului și a voinței părților la încheierea lui trebuie să se aibă în vedere că părțile au convenit să încheie contractul pentru o perioadă lungă de timp, respectiv 10 ani de zile, iar spațiul va avea destinația de local de alimentație publică . Părțile au convenit ca durata contractului să fie între_ -_ și în situația în care proprietarul (pârâtul) ar vinde acest spațiu unei terțe persoane spațiul în cauză să-și păstreze destinația, contractul fiind opozabil și eventualului cumpărător. Această clauză a impus-o chiriașul (reclamantul) pentru a ii sigur că va putea beneficia de aducerea spațiului în starea necesară folosinței pe întreaga perioadă convenită. In aceeași idee părțile au convenit asupra unui drept de preemțiune a chiriașului în cazul unei vânzări. Sub art. 6 din contract, privitor la obligațiile locatarului (chiriașului) părțile au convenit că: "- locatarul va putea să execute lucrările necesare pentru ca (spațiul închiriat n.n.) să corespundă destinației contractului"; "-locatarul va executa lucrări de reparații, întreținere, modificări interioare și exterioare cu condiția de a obține (el n.n.) avizele necesare"; ,,-la încetarea contractului locatarul va restitui spațiul în bună stare, având în vedere uzura normală". Sub art. 7 din contract privitor la folosința spațiului părțile au convenit că "locatarul poate să mobileze spațiul în ce fel dorește". Concret, chiriașul are dreptul să instaleze echipamentul necesar desfășurării activității comerciale". Sub art. 9 din contract privitor la încetarea contractului părțile au convenit ca aceasta să aibă loc la expirarea duratei sau prin denunțarea unilaterală cu un preaviz de 60 de zile. Părțile au mai convenit că "Denunțarea intempestivă, nejustificată a prezentului contract atrage răspunderea părții, locatorul fiind obligat în acest caz la plata cheltuielilor necesare și voluptorii efectuate de către locatar, cu excepția mobilierului aparținând locatarului." Părțile au mai încheiat și un Act adițional la contract sub nr. 1/_, prin care locatarul (chiriașul) "se obligă să efectueze lucrările de investiții cum ar fi :reparații interior și exterior, instalații electrice, instalații sanitare, instalații apă, instalații canal, pardoseli, etc. In valoare de 12.000 (douăsprezecemii) lei pe an calendaristic, în fiecare an, durata de începere a perioadei se consideră data semnării prezentului act adițional." Din cele convenite de părți în contractul și actul adițional arătat rezultă fără putință de tăgadă că: -la încheierea contractului chiriașul (reclamantul) a cunoscut exact starea imobilului și s-a obligat să-1 aducă pe propria cheltuială Ia starea de funcționare potrivit destinației alese, prevăzând expres că "are dreptul să execute lucrări de reparații, întreținere, modificări interioare și exterioare, etc. obligându- se totodată să obțină avizele necesare";-că, la încetarea contractului va restitui spațiul în bună stare, cum se află doar având învedere uzura normală și că: -doar în situația în care proprietarul ar denunța intempestiv contractul . acesta ar fi obligat la plata cheltuielilor necesare și voluptorii efectuate de locatar și nu și într-un alt caz de reziliere a contractului. Ori, în cazul de față între părți a avut loc o reziliere prin acordul părților începând cu 16 mai 2010, când au încheiat convenția de reziliere depusă de pârât la dosar și prin care au convenit că "odată cu semnarea prezentei convenții părțile nu mai au nicio obligație una față de cealaltă". Prin urmare, părțile au convenit să stabilească o anume chirie modică, având în vedere și celelalte obligații ale părților, iar chiriașul s-a obligat să facă pe cont propriu toate lucrările despre care face vorbire urmând ca la încetarea contractului să predea spațiul așa cum se află fără plata vreunei sume de bani de către proprietar, lucru de altfel stabilit și prin convenția de reziliere, astfel că în nici un caz acțiunea nu putea fi admisă. Pe de altă parte, prin anexa la contract, reclamantul s-a obligat să efectueze toate lucrările solicitate pe cheltuială proprie, astfel că el nu poate cere restituirea lor.
Cu privire la cel de al doilea aspect al temeiului juridic al acțiunii consideră că din moment ce reclamantul a indicat expres temeiul juridic invocat, respectiv art. 1165, 1345 și 1640 din Noul Cod Civil, instanța nu putea să procedeze la modificarea temeiul juridic invocat și acesta nefiind legal trebuia să respingă acțiunea. Având în vedere cele de mai sus consideră că sentința atacată cuprinde motive străine de natura pricinii și intepretându-se greșit actul juridic dedus judecății (raportul de locațiune dintre S.C. I-LOGIC TECH S.R.L. B. și pârât) instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia fiind date astfel motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 din Vechiul Cod Procedură Civilă.
Dar, hotărârea este nelegală și netemeinică și prin prisma motivului de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 Codul Procedură Civilă întrucât la dosar nu s-a depus nici un act justificativ al pretinselor lucrări executate (facturi, avize, chitanțe) și nici autorizația de executare a lucrărilor. Aceste acte dacă există nu s-au depus pentru a nu se observa că ele au fost introduse pe cheltuielile societății, reclamantul urmând să obțină ceva sume de bani în nume propriu pentru a nu fi executat de alți creditori.
Raportul de expertiză întocmit de expertul Cuciurean loan este lovit de nulitate, el neavând specialitatea de instalații și în mod nejustificat s-a renunțat la ceilalți doi experți în instalații. Raportul de expertiză a fost întocmit doar pe spusele reclamantului deoarece expertul nu arată că ar fi constatat efectuarea acestor lucrări. Tot în mod nelegal au fost respinse obiecțiunile recurentului deoarece raportul de expertiză a fost comunicat părților la_, iar la termenul din_ pârâtul a lipsit motivat, prin prisma actelor medicale depuse la dosar, și la următorul termen de judecată din_ obiecțiunile erau depuse. Acest raport de expertiză nu are nici o valoare juridică deoarece expertul nu constată personal că acele lucrări ar fi fost executate, iar martorii fac generic referiri la unele lucrări. La interogatoriu pârâtul a recunoscut doar executarea unor lucrări de mică valoare, astfel că acest raport de expertiză nu poate sta la baza unei hotărâri judecătorești.
Reclamantul intimat B. P. A., prin apărătorul său ales, a depus la dosar întâmpinare
(f.31-32) prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză de pârâtul Ș. G.
, cu cheltuieli de judecată pentru următoarele motive:
În esență, recurentul critică sentința atacată sub 3 aspecte: al calității procesuale active al intimatului, corelat cu cel de-al doilea aspect - al obligativității aplicării prioritate a contractului în fața principiului îmbogățirii fără justă cauză, precum și sub aspectul pretinsei schimbări de către instanța de judecată a temeiului de drept al acțiunii expres invocat de reclamant.
Cu privire la acest din urmă aspect, de drept, solicită să se constate că această cauză a fost introdusă pe rolul instanțelor de judecată la_, după intrarea în vigoare a noului cod civil și înaintea intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă. Lecturându-se atent conținutul acțiunii introductive, se poate observa limpede că reclamantul nu a ascuns existența unui contract de închiriere între SC I-Logic Tech SRL și pârât, însă a pretins de la bun început că reclamantul personal a efectuat în afara acelui contract lucrări de îmbunătățire la imobilul în litigiu, pe care le-a pretins de la pârât în temeiul de drept expres invocat al îmbogățirii fără justă cauză. A apreciat la momentul introducerii acțiunii, că, prin excepție de la regula cuprinsă în art. 3 din Legea 71/2011, în cauză sunt aplicabile dispozițiile NCC întrucât în speță sunt în situația de excepție prev. la art. 5 al. 2 din legea 71/2011, respectiv că îmbogățirea fară justă cauză a proprietarului este un efect prezent și viitor (până la momentul restituirii pretențiilor formulate) al unei situații juridice născute anterior intrării în vigoare a noului cod, derivate din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor. Apreciază că efectele îmbogățirii fără justă cauză se întind până la momentul restituirii prestațiilor necuvenite, astfel că obligația proprietarului bunului de a plăti contravaloarea dreptului de creanță constând în contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire la imobilul său se circumscrie dispozițiilor noului cod civil. în acest sens, am invocat ca temei de drept disp. art. 1165, 1345 și 1640 noul cod civil, ce reglementează expres izvoarele obligațiilor, îmbogățirea fară justă cauză și restituirea prin echivalent a bunurilor și prestațiilor necuvenite. Chiar dacă s-ar aprecia că în cauză ar fi trebuit invocate dispozițiile vechiului cod civil (deși acesta nu cuprindea nici o dispoziție expresă prin care să fie reglementată îmbogățirea fară justă cauză, această instituție fiind dezvoltată de doctrina și practica judiciară), potrivit vechiului cod de procedură civilă, judecătorul avea dreptul de a suplini lipsa motivării în drept a acțiunii. Oricum, în speța de față, cu caracter de certitudine, reclamantul a invocat ca temei de drept al acțiunii îmbogățirea fară justă cauză (instituție existentă în ambele coduri civile), și nici într-un caz contractul. In acest sens, invocările din recurs au caracter
pur teoretic, orice fel de interpretări neavând drept efect stabilirea încălcării de către instanța de fond a unor drepturi ale recurentului care să nu poată fi altfel îndreptate decât prin desființarea sentinței atacate.
Cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantului, așa cum s-a arătat prin acțiunea inițială și s-a probat cu martorii audiați în cauză, îmbunătățirile pe care le-a pretins au fost efectuate și plătite de reclamant în nume personal, și nu de către societate. Prin urmare, întrucât reclamantul pretindea îmbunătățiri efectuate personal, acesta are calitate procesuală activă.
In ceea ce privește pretinsa prevalentă a contractului în fața îmbogățirii fară justă cauză, solicită a se observa lipsa identității de părți necesară pentru a se putea lua în discuție această problemă: contractul a fost încheiat de SC I-Logic Tech SRL, îmbunătățirile pretinse au fost aduse de reclamant, așa cum s-a invocat prin acțiune. Față de susținerile reclamantului, pârâtul a avut posibilitatea și chiar și-a formulat apărări în cauză, fară însă a dovedi în vre-un fel cele susținute în sensul că respectivele îmbunătățiri ar fi fost efectuate de societate. De altfel, pârâtul la interogator a manifestat o atitudine parțial nesinceră, nerecunoscând existența unor îmbunătățiri ce au fost constatate de expert la fața locului, dar la întrebarea 3 a recunoscut că reclamantul personal a adus îmbunătățirile la imobil (cele pe care le-a recunoscut - introdus instalație gaz și centrală gaz, amenajarea băilor cu instalațiile sanitare specifice, finisare interioară). Analizând probele administrate în cauză, solicită să se constatate că prin probatoriul administrat (martori, expertiză construcții), reclamantul a dovedit faptul că personal a fost cel care a adus îmbunătățirile în cuantumul pretins, astfel că instanța de fond în mod temeinic și legal a admis acțiunea.
Recursul nu este fondat.
Prima instanță a rezolvat favorabil, în limitele sesizării, acțiunea în realizare promovată de reclamantul B. P. A. împotriva pârâtului Ș. G. . Cercetarea judecătoreasă a vizat, în termenii legalei investiri fixați prin acțiunea dedusă judecății și apărările formulate, dreptul de creanță cu privire la lucrări de îmbunătățire aduse de reclamant imobilului proprietatea pârâtului în timpul derulării contractului de închiriere încheiat de SC I-Logistic Tech SRL, la care administrator este reclamantul, și pârât cu privire la spațiul în care societatea funcționa.
În cadrul procesual fixat de înșiși litiganții, făcând cuvenita distincție între persoana reclamantului și persoana juridică al cărei administrator este, prima instanță a tranșat corespunzător pretenția dedusă judecății în procesul purtat între cei doi (îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului reclamată de persoana fizică). Cât timp reclamantul a investit instanța de fond cu o acțiune în pretenții întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, nicidecum fundamentată pe vreun raport contractual, iar pârâtul însuși a recunoscut cu ocazia interogării sale (f.17 răspuns întrebarea nr. 3) realitatea realizării lucrărilor de îmbunătățire de către însuși reclamantul, împrejurare confirmată de martorii audiați de prima instanță, fără succes se invocă în recurs pentru prima dată teza eronatei rezolvări a cauzei, invocându-se lipsa calității procesual active. O atare ipoteză subzista doar în cazul antrenării raporturilor convenționale stabilite prin contractul de închiriere comercială, actul adițional nr. 1 și convenția de reziliere a contractului de închiriere nr. 24756/2006 și a actului adițional nr. 13024/2009 (f. 8-11) între societatea comercială menționată și pârât, caz în care orice desocotire îi poate viza doar pe cocontractanți. Or această ipoteză nu este dată în procesul pendinte, nici din perspectiva acțiunii promovate, nici a apărărilor formulate, prima instanță soluționând cauza în acord cu investirea sa. Dacă reclamantul ca și persoană fizică ar fi avut la dispoziție o acțiune izvorâta din contract sau cvasicontract, delict sau cvasidelict ori din alt izvor de obligații, acțiunea in restituire fundamentata pe imbogatirea fara justa cauza nu putea fi primita. Însă în lipsa vreunor atari raporturi, cele contractuale subzistând doar între pârât și societatea comercială al cărei administrator este reclamantul, persoana juridică neparticipând la proces, pretenția dedusă judecății se impunea a fi rezolvată pe fondul ei. Cum judicios a conchis prima instanță, îmbogățirea fără justă cauză cercetată se susține ca rezultând dintr-un fapt juridic licit care are ca efect creșterea patrimoniului pârâtului și micșorarea corelativă a patrimoniului reclamantului, fără un temei legitim, în condițiile întrunirii atât a condițiilor materiale vizând îmbogățirea pârâtului, sărăcirea reclamantului, corelație directă între acestea, nu neapărat legătura cauzală, cât și a celor juridice referitoare la lipsa temeiului juridic pentru îmbogățire, respectiv sărăcire, buna-credință a îmbogățitului și lipsa altui mijloc juridic la îndemâna însărăcitului pentru recuperarea pagubei. Din ambele perspective, dovezile cauzei evaluate corect de prima instanță ( răspunsuri la interogatoriu, depoziții testimoniale, raport de expertiză tehnică, înscrisuri convenționale) probează îndeplinirea
termenilor necesari. Prin urmare criticile recursului vizând cuprinderea unor motive străine de natura pricinii și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății nu subzistă, ca de altfel nici cea referitoare la invocata modificare a temeiului juridic al acțiunii, prima instanță decelând corespunzător, în acord cu însărcinarea stabilită din punct de vedere procedural, temeiul de drept corespunzător situației de fapt descrise ( îmbogățirea fără justă cauză survenită anterior intrării în vigoare a noului cod civil, ce o reglementează expres preluând practic termenii doctrinei și jurisprudenței guvernate de vechiul cod civil).
Nu pot fi împărtășite nici criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate din prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. În cadrul procesual stabilit nu se impunea verificarea actelor justificative ale pretinselor lucrări executate (facturi, avize, chitanțe) în sensul regăsirii lor în contabilitatea societății comerciale chiriașe, care este terț în cauză, pe de o parte, iar pe de alta, din coroborarea răspunsurilor date de pârât la interogator (f.17) cu depozițiile testimoniale (f.33-35, 59,74), planșele foto (f.36-40) și cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară (f.68-156), corect s-a constatat realitatea îmbunătățirilor aduse de reclamant, caracterul lor amenajistic necesar și valoarea lor de 97.919 lei, superioară celei pretinse de 95.000 lei, acordată în limita investirii prin cererea introductivă de instanță, neprecizată. Eronat se susține de către pârâtul recurent nulitatea lucrării de specialitate: aceasta are caracter judiciar, fiind întocmită de persoana agreată de cei doi litiganți la solicitarea expresă și unitar adresată instanței de judecată în ședința publică din data de 14 iunie 2012 (f.61 dos.fond). Lucrarea depusă la_ (f.80-156), comunicată părților în ședința publică din data de_ (f.157) cărora li s-a acordat termen pentru studiere și obiecționare până la_, neprelungit, nu a fost contestată de pârât decât la_, soluția primei instanțe de respingere a obiecțiilor, ca netemeinicie și tardive, fiind corectă. Efectuarea unei contraexpertize nu se impunea, în raport de actele dosarului, cât timp dovezile pricinii sunt lămuritoare și neechivoce, cererea adresată de pârât în acest sens fiind corect înlăturată de prima instanță.
Pentru considerentele expuse, nesubzistând niciuna dintre criticile aduse, în temeiul art. 312 Cod proc civ recursul declarat va fi respins ca nefondat, iar în temeiul art. 274 din același cod recurentul va fi obligat să-i plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța atașată la dosar f.34.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.312 Cod procedură civilă:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ș. G. , domiciliat în mun.B., str.G. Coșbuc, nr.7, județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr.5348/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.11._ .
Obligă recurentul să plătească intimatului B. P. A. , domiciliat în mun.B., str.M.
E., nr.19, județul B. -Năsăud 2000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 octombrie 2013.
Președinte, | Judecători, | G. ier, | |||||
C. N. | C. | I. | - I. | S. | V. | V. |
Red.dact. N.C._ Jud. fond OG
| ← Decizia civilă nr. 502/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1132/2013. Pretenții → |
|---|
