Decizia civilă nr. 628/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.628/R
Ședința publică din 18 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător A. S. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. Sas
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul D. A. I., cu dom. în R. de Sus nr. 451 jud. M. împotriva sentinței civile nr. 2138/_
, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, apoi pentru data de_ când a pronunța prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 2138/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâta A. J. de V. și P. S. și s-a respins acțiunea civilă promovată de reclamantul D. A. -I., în contradictoriu cu
A. J. de V. și P. S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prima instanță a reținut că, în speță, pagubele s-au produs animalelor domestice de către lup, acesta din urmă fiind menționat în cadrul anexei 2, ceea ce atrage aplicabilitatea prevederilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 407- 2006, cu modificările ulterioare.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul solicitând în temeiul dispozițiilor art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură
civilă, să se admită recursul și să se modifice sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 51.832 lei (conform raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză) sumă ce reprezintă prejudiciul cauzat recurentului în urma evenimentului din data de 3 spre 4 ianuarie 2010.
În subsidiar, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru încălcarea dispozițiilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
Recurentul a invocat nelegala soluționare a excepției calității procesuale pasive puse în discuție doar la ultimul termen după administrarea probațiunii. Recurentul a invocat dispozițiile art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr.
407/2006 în conformitate cu care "pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplare din speciile de faună de interes cinegetic, se acordă despăgubiri de către gestionarul faunei cinegetice…";.
Ori, în speță, s-a dovedit pe de o parte faptul că gestionarul faunei cinegetice în zona în care s-a întâmplat fapta era pârâta iar pe de altă parte s-a dovedit de asemenea, faptul că pârâta nu a respectat prevederile art. 6 lit. G, I și L din Legea nr. 407/2006, astfel încât a fost posibil să se întâmple situația care a condus la distrugerea unui număr semnificativ de ovine de către lupi astfel încât după numai 10 luni de zile, tot în acea zonă o altă haită de lupi a mai distrus unui cetățean din comună un număr de încă 60 ovine.
De asemenea, în cauză s-a dovedit cu înscrisurile și proba testimonială faptul că recurentul avea împrejmuit cu gard din plasă la locul de adăpost al animalelor și de asemenea s-a dovedit faptul că locul unde s-a produs prejudiciul era în intravilanul comunei, în apropiere fiind casele oamenilor, sens în care sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 2 lit. a astfel încât răspunderea pentru pagubele produse în astfel de situații și locuri revine în mod exclusiv gestionarului faunei cinegetice, în speță, fiind vorba de către pârâta AJ.V.P.S.
La termenul de judecată din data de_, prin răspunsul la întâmpinare a învederat instanței de fond, că într-o speță similară la Judecătoria Marghita în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea reclamantului împotriva gestionarului cinegetic, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului pârâtei (gestionar al fondului).
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor recurentului și în considerarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a soluționat procesul pe cale de excepție, respectiv a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată și pe cale de
consecință a respins acțiunea promovată de recurentul D. A. - I. "ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă".
Potrivit art. 137 alin. (1) C.pr.civ., "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."""
Prima instanță a procedat în conformitate cu aceste dispoziții legale.
A mai susținut recurentul că instanța de fond a ridicat (invocat) excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei la ultimul termen de judecată; în realitate, excepția a fost invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare la primul termen de judecată după ce în prealabil a fost soluționat conflictul negativ de competență.
Împrejurarea că mai înainte de pronunțarea pe excepții au fost administrate probele propuse de recurentul-reclamant nu este de natură a atrage nelegalitatea hotărârii atacate întrucât excepția necompetenței materiale, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive sunt de ordine publică, putând fi invocate în tot cursul judecății în primă instanță.
Pe de altă parte, unirea excepției lipsei calității procesuale pasive cu fondul s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (2) C.pr.civ., fiind nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, respectiv lămurirea speciei din fauna de interes cinegetic din care provin animalele care au produs paguba reclamată.
O altă critică formulată de recurent privește interpretarea art. 13 din Legea nr. 407/2006 ; în acest sens, se arată că "gestionarul faunei cinegetice în zona în care s-a întâmplat fapta, era pârâta, iar pe de altă parte s-a dovedit de asemenea faptul că pârâta nu a respectat prevederile art. 6 lit. G, I și L din Legea 407/2006".
Este adevărat că pârâta gestionează fondul de vânătoare pe teritoriul căruia s-a produs faptul generator de pagubă, dar relevant pentru soluționarea prezentei cauze este specia din care provin animalele care au produs paguba.
Recurentul ignoră dispozițiile alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 407/2007 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, care prevede imperativ și clar:
"despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație".
In Anexa nr. 2 a Legii nr. 407/2006, la poziția "4" este menționată specia
"Lupul (Caniș lupus)", astfel că interpretarea dată de judecătorul fondului este conformă cu legea.
Pe de altă parte, recurentul confundă organismele cu atribuții în domeniul vânătorii și al protecției fondului cinegetic, respectiv: "administrator
- autoritatea publica centrală care răspunde de silvicultură și care asigură administrarea faunei de interes cinegetic,, (art. 1 lit. a) din Lege); gestionar - persoana juridică română care a fost licențiată în condițiile legii și căreia i se
atribuie în gestiune fauna de interes cinegetic din cuprinsul unui fond cinegetic" (art. 1 lit. k) din Lege.
Atribuțiile prevăzute la art. 6 lit. g), i) și 1) din Lege revin administratorului, nu gestionarului.
În consecință recursul va fi respins conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanța nr. 82/_ (fila 41 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul D. A. I., domiciliat în comuna R. de Sus nr. 451, împotriva sentinței civile nr. 2138/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, jud. M. .
Obligă recurentul la plata către intimata A. J. a Vânătorilor și Pescarilor M. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
Ț. DS T. | A. | W. D. | Sas A. |
Red.WD/_
Tred. A.S./_ - 2 ex
J. ecător la fond P. M. R.
| ← Decizia civilă nr. 217/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 296/2013. Pretenții → |
|---|
