Decizia civilă nr. 628/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 628/R/2013
Ședința publică de la 05 Iunie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE D. T.
Judecător Ana-SS Judecător E. L. Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei Civil privind recursul declarat de recurent
B. D. I., recurent B. M. A., împotriva Sentinței civile nr. 19593/_, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei C. -N.
, privind și pe intimat C. C., având ca obiect, pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurenților, av. VICTOR R. A și reprezentantul intimatului av. L. M.
R., lipsă fiind:
recurent Reclamant - B. D. I.
recurent Reclamant - B. M. A.
intimat Pârât - C. C. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentantul recurenților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1561,50 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.
T. ul constată recursul legal timbrat și întreabă reprezentanții părților, dacă au cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Reprezentantul recurenților, solicită a se încuviința proba cu înscrisuri, depune la dosar extrasul - fișă, privind dosarul nr._, extrasă de pe portalul instanței, copia acțiunii civile privind acest dosar, înregistrat la_, care are la bază același obiect, al contractului de vânzare-cumpărare, înscrisuri pe care le depune la dosar. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, sens în care solicită acordarea cuvântul cu privire la recurs.
Reprezentantul intimatului arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului cu privire la recurs.
T. ul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul pe recurs reprezentanților părților.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond, admiterea pe fond a acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința obligării intimatului la plata sumei de 83600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, în dosar nr._ al T. ului C., cu cheltuieli de judecată la fond și recurs. În susținerile sale arată că soluția instanței de fond este criticabilă pe dispozițiile art. 274 C.pr.c., de care instanța de fond nu a ținut seama și s-a limitat doar a aprecia ca nejustificate cheltuielile de judecată
solicitate, prin raportate la termenul în care s-a soluționat litigiul, ori acest aspect nu este prevăzut de vreun temei legal. Solicită a se constata că a depus la dosar dovezi a cheltuielilor solicitate, și a făcut dovada că intimatul a formulat o nouă acțiune, cu același obiect, cu toate că litigiul privind prezenta cauză, se desfășoară și în prezent. Cu privire la analiza instanței de fond, aceasta nu a fost făcută din prisma naturii cauzei, gradul de complexitate, astfel un procent de 10 % consideră că este suficientă. În cazul în car ar fi analizat și contractul judiciar încheiat între avocat și părți,. Dacă instanța ar fi analizat cu atenție, ar fi constatat și ar fi putut să aibă în vedere și criteriul principal, respectiv valoarea litigiului și importanța acestui litigiu pentru justițiabil, această valoare fiind de 1. Euro. Clienții săi și-au căutat o societate de avocați anterior a fi contactat, după mai multe consultări cu alte asociații de avocat, a ajuns a apela la societatea sa, unde la înțelegere au fost de acord cu plata eșalonată a onorariului pe o perioadă de un an, onorariu stabilit la valoarea litigiului . În ce privește nivelul cuantumului reprezentând cheltuielile de judecată, la care instanța le-a stabilit, este derizoriu .
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală, în ce privesc cheltuielile de judecată, le va solicita pe cale separată. În susținerile sale, arată că, în ce privesc cheltuielile de judecată stabilite de instanță în cuantum de 8000 lei, sunt rezonabil și corect stabilite luând în vedere valoarea pricinii, iar cu privire la susținerea prev. de art. 274 C.pr.c. de către reprezentantul recurenților, nu are prevăzut expres, reținerea complexității cauzei și durata procesului ci doar munca depusă de către avocat, ori acesta nu este asociat cu un alt avocat a reprezenta recurenții în prezenta cauză, a reprezentat cauza doar singur.
.
T. UL
Reține că, prin sentința civilă nr. 19593/_, Judecătoria Cluj- Napoca a admis în parte cererea formulată de reclamanții B. D. I. și B.
M. A. în contradictoriu cu pârâtul C. C. și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 8000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial suportate de reclamanți în dosarul civil nr._ al T. ului C., precum și la plata către reclamanți a 594 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în prezentul dosar (din care 591 lei - taxă judiciară de timbru și 3 lei - timbru judiciar).
A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către pârât, ca neîntemeiată.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1026/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de pârâtul din prezentul dosar în contradictoriu cu reclamanții din prezentul dosar, cerere având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat între părți la data de_ pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate de către reclamanți, în calitate de promitenți-vânzători, precum și repunerea părților în situația anterioară; sentința civilă în discuție a rămas definitivă prin decizia civilă nr.238/A/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar (prin care a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de către pârât împotriva acesteia) și a devenit
irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului împotriva deciziei pronunțată în apel.
Ca atare, având în vedere că litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._ al T. ului C. a fost soluționat în mod irevocabil în favoarea reclamanților, rezultă că pârâtul, ca parte care a căzut în pretenții în acel litigiu, este ținut să suporte cheltuielile de judecată ocazionate reclamanților de desfășurarea litigiului respectiv.
Cât privește componența și cuantumul acestor cheltuieli de judecată, instanța a reținut că reclamanții au solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ suma totală de 83600 lei, sumă reprezentând onorariul avocațial achitat de către ei în temeiul contractului de asistență juridică nr.39/_ încheiat cu S.C.P.A. R. a, Berindean și A.
; potrivit art.2 din contractul în discuție, s-a stabilit că onorariul convenit de părți este de 20000 euro, acesta urmând a fi achitat în lei, la cursul BNR din ziua plății, în mod eșalonat, după cum urmează: suma de 10000 euro - până la data de_ și diferența de 10000 euro până la data de_ (filele 7, 8).
Din înscrisurile depuse la filele 9, 10, 65 - 67 din dosar rezultă că în vederea achitării onorariului avocațial stabilit prin contractul de asistență juridică mai sus menționat au fost emise facturile fiscale seria RBA nr.010/_ - în valoare de 12000 lei, seria RBA nr.014/_ - în valoare de 29000 lei și nr.9/_ - în valoare de 42600 lei; aceste facturi fiscale au fost achitate după cum urmează: suma de 12000 lei la data de _
, conform chitanței nr.053/_, suma de 29000 lei la data de_, conform chitanței nr.057/_ și suma de 42600 lei la data de_, conform chitanței nr.007/_ .
Referitor la realitatea sumelor achitate de către reclamanți cu titlu de onorariu avocațial în legătură cu litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._ al T. ului C., instanța a apreciat că raportat la înscrisurile depuse la dosar, mai sus menționate, coroborate și cu declarația martorului Visa Tiberiu (care a confirmat răspunsurile reclamanților din cadrul interogatoriul luat acestora privind proveniența sumei de 20000 euro achitată cu titlu de onorariu avocațial, respectiv faptul că i-a împrumutat reclamantului B. D. I. suma în discuție) în cauză se impune concluzia în sensul că atât existența obligației de plată a onorariului avocațial în cuantum de 20000 euro, cât și achitarea efectivă a acestuia de către reclamanți au fost probate.
Apărările invocate de către pârât pe acest aspect, referitoare la modalitatea de plată a onorariului avocațial la care au recurs reclamanții, la
împrejurarea că în cuprinsul contractului de asistență juridică în litigiu s-a prevăzut că cele două tranșe ale onorariului avocațial urmau a fi achitate după opt luni și respectiv un an de la data semnării acestuia, precum și la situația financiară a reclamanților nu pot fi de natură să conducă la o concluzie contrară, câtă vreme reclamanții au dovedit prin înscrisurile depuse la dosar faptul că au achitat cu titlu de onorariu avocațial suma totală de 83600 lei, iar veridicitatea acestor înscrisuri nu a fost contestată de către pârât.
De asemenea, instanța a apreciat ca fiind nefondată și susținerea pârâtului conform căreia în condițiile în care plata de către reclamanți a onorariului avocațial a fost efectuată în integralitate după momentul pronunțării hotărârilor din dosarul nr._ al T. ului C. sumele avansate cu acest titlu de către reclamanți nu ar mai putea fi calificate drept cheltuieli de judecată, întrucât ceea ce imprimă sumelor de bani suportate
de către părți caracterul de cheltuieli de judecată este scopul achitării acestora, iar nu momentul în care au fost achitate; or, sumele avansate de părți cu titlu de onorariu avocațial pentru serviciile de asistență juridică ce le-au fost prestate în legătură cu anumit litigiu se înscriu în mod
indiscutabil în sfera cheltuielilor de judecată ocazionate de acel litigiu, în sensul disp. art.274 C. proc. civ., fiind irelevant faptul dacă acestea au fost achitate efectiv avocatului înainte, în timpul sau după finalizarea procesului. Referitor la caracterul proporțional al onorariului avocațial pretins de reclamanți pentru litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._ al T. ului C., instanța a reținut mai întâi că spre deosebire de cheltuielile menționate în cuprinsul alin.2 al art.274 C. proc. civ., sumele solicitate de către părți cu titlu de onorariu avocațial pot fi cenzurate de către instanța de judecată, care poate, după caz, să dispună fie majorarea, fie diminuarea cuantumului acestora, în cazul în care constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de
avocat, conform disp. art.274 alin.3 C. proc. civ.
Mai mult decât atât, ținând cont și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie - care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil - precum și de cele statuate de către Curtea Constituțională prin deciziile nr.401/_, nr.184/_ sau nr.492/_ - prin care au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate invocate cu privire la disp. art.274 alin.3 C. proc. civ., reținându-se în acest sens că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil, iar opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil - rezultă că disp. art.274 alin.3 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că instituie nu doar prerogativa, ci, totodată, îndatorirea instanței învestită cu soluționarea unei cereri de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial de a analiza, raportat la valoarea și complexitatea litigiului, precum și la munca îndeplinită de avocat, caracterul rezonabil al acestora.
Or, analizând cuantumul onorariului avocațial solicitat de reclamanți în prezenta cauză, respectiv suma de 83600 lei, instanța l-a apreciat ca fiind unul nepotrivit de mare în raport de complexitatea și durata litigiului cu privire la care este solicitat; prin urmare, instanța l-a redus de la valoarea de 83600 lei la valoarea de 8000 lei, apreciind că această din urmă sumă este una rezonabilă, de natură să acopere toate cheltuielile necesare, implicate de serviciile de consultanță și reprezentare în instanță prestate de avocat în ambele cicluri procesuale (în primă instanță și apel) pentru un litigiu de amplitudinea celui purtat între părțile în speță.
Ținând cont și de cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți în prezentul dosar, constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 3283 lei, timbrul judiciar în valoare de 5 lei, precum și de disp. art.276 C. proc. civ. și de proporția în care urmează a fi admisă cererea reclamanților,
instanța a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamanți a 594 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în prezentul dosar (din care 591 lei - taxă judiciară de timbru și 3 lei - timbru judiciar); cât privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către pârât, având în vedere că acesta nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste suportarea vreunor cheltuieli de judecată implicate de prezentul litigiu, cu luarea în considerare și a disp. art.1169 C. civ. și art.129 alin.1 teza finală C. proc. civ., instanța a respins cererea în discuție ca neîntemeiată
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen legal, recurs B.
D. I. și B. M. A.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată.
În motivare se arată că în mod greșit au fost reduse cheltuielile de judecată la un procent mai mic de 10% din valoarea sumei pretinse, prin prisma faptului că nu a fost avut în vedere criteriul valorii litigiului enunțat în art. 274 alin.3 C.pr.civ.
Onorariul a fost stabilit conform statutului profesiei de avocat, iar valoarea pretențiilor în dos._ au fost de 374.000 euro, iar onorariul avocațial a reprezentat un procent de aproximativ 5% din valoarea acestui litigiu.
Raportat la acest criteriu, sumele solicitate nu sunt nepotrivit de mari.
Soluția este greșită și prin prisma faptului că durata litigiului a fost greșit interpretată, acest criteriu nefiind cuprins în dispozițiile art. 274 alin.3 C.pr.civ.
Prin reducerea cheltuielilor de judecată sunt în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, raportat la jurisprudența CEDO, unde soluțiile,pronunțate au fost în sensul obligației judecătorului de a stabili caracterul real, rezonabil și necesar al acestora.
Aceeași practică rezultă și din jurisprudența Curții COnstitiționale față de care soluția instanței de fond este corectă.
Valoarea pricinii trebuie raportată la normele care stabilesc caracterul necesar și rezonabil al cheltuielilor de judecată effectuate de parte. Durata litigiului în mod correct a fost analizată de parte, în considerarea numărului de termene și a muncii efectiv depuse de apărătorul părții.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța îl va respinge pentru următoarele considerente:
Obligarea unei părți, la plata cheltuielilor de judecată, se circumscrie culpei sale procesuale. Este adevărat, că una dintre părțile procesului, căreia i s-au respins pretențiile, este considerată în culpă procesuală.
Însă și dreptul de a cere cheltuieli de judecată ca și orice alt drept, trebuie exercitat cu bună credință, astfel încât exercitarea acestuia să nu fie de natură a crea părții adverse un prejudiciu, susceptibil de a fi reparat pe cale a răspunderii civile delictuale.
De aceea, în fiecare caz în parte, este necesar a se evalua, raportat la toate elementele și circumstanțele speței, culpa procesuală a părții căzute în pretenție, prin prisma cererii de obligare la cheltuieli de judecată.
În fiecare caz în parte trebuie verificat cât reprezintă un cuantum rezonabil și necesar pentru sancționarea culpei procesuale, pentru stabilirea sumelor ce vor fi acordate cu acest titlu.
Prin jurisprudența CEDO s-a statuat că sumele solicitate cu titlul de cheltuieli de judecată în care sunt cuprinse și onorariiile avocațiale pot fi
recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Criticile cuprinse în motivul de recurs referitor la încălcarea art. 274 alin.3 C.pr.civ. prin neluarea în calcul a complexității și a valorii obiectului pricinii cauzei nu pot fi reținute în condițiile în care instanța în mod correct a apreciat că suma de 8000 lei este rezonabilă, raportat la acest aspect.
Faptul că alte societăți de avocatură practică alte limite prin raportare la valoarea pretențiilor formulate, suma solicitată de către societea care a asigurat serviciile de asistență juridică recurenților fiind mai mică decât cele îndeobște practicate nu poate fi reținut ca un criteriu al temeiniciei acestor pretenții.
Instanța este datoare să analizeze pretențiile formulate în fiecare litigiu, raportat la elementele concrete ale cauzei.
Argumentul referitor la faptul că în mod greșit s-a ținut cont de durata litigiului nu este întemeiat, întrucât acest aspect constituie un element care coroborat cu celelalte aspecte ale cauzei duce la formarea unei concluzii în legătură cu pretențiile formulate cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, T. ul, în temeiul art. 312 C.pr.civ.va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. D. I. și B. M.
împotriva Sentinței civile nr. 19593 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. D. I. și
M. A. împotriva Sentinței civile nr. 19593 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, D. T. | Judecător, Ana-SS | Judecător, E. L. |
Grefier, E. C. |
E.C. 06 Iunie 2013 Red DT / Dact LM/ 2ex/_
| ← Decizia civilă nr. 1016/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 668/2013. Pretenții → |
|---|
