Decizia civilă nr. 789/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.789
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. JUDECĂTOR: R. -M. P. JUDECĂTOR: D. -D. I.
GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul N. A., domiciliat în localitatea
C., nr.490, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr.574 din 07 mai 2013 pronunțată de J. Șimleu-Silvaniei în dosarul nr._, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, avocat Attila Demjen (împuternicire avocațială - fila 9) și reprezentantul intimatului reclamant J. S. C., avocat V. Ovidiu M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recursul nu este timbrat.
Instanța, procedând la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.1591Cod procedură civilă, se declară competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei căi de atac, cu care a fost legal investită.
Reprezentantul recurentului depune la dosar chitanța prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 946 lei și timbru judiciar în valoare de 4,5 lei.
Reprezentantul intimatului depune la dosar întâmpinare.
Se comunică un exemplar al întâmpinării cu reprezentantul recurentului, care nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul acestui înscris și depune la dosar în probațiune un extras de carte funciară din care rezultă proprietarii imobilului în litigiu.
Constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, făcând referire și la întâmpinarea susținută în fața instanței de fond. Consideră că în cauză se impune efectuarea unei expertize de evaluare pentru a stabili concret ce lucrări au fost efectuate și cât valorează aceste îmbunătățiri.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca fiind nefundat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele invocate în scris în întâmpinare, pe care le susține și în fața instanței.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
Deliberând, reține că:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.574/_ J. Șimleu Silvaniei a admis acțiunea formulată de reclamantul J. S. C. în contradictoriu cu pârâtul N. A., având ca obiect pretenții. A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 32.000 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea investițiilor realizate în patrimoniul acestuia, precum și la plata sumei de 1891 lei, în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la_ sub nr._, reclamantul J. S. C. a chemat în judecată pe pârâta N. Ildiko solicitând instanței să constate că au dobândit împreună în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: imobile-vie în suprafață de 600 mp în valoare de 1000 lei;mobile: mobilier de cameră-1 în valoare de 2000 lei ; mobilier bucătărie-1 în valoare de 1800 lei; colțar bucătărie-1 în valoare de 1400 lei, fotolii pat-1 în valoare de 900 lei ; mobilă de cameră-1 în valoare de 1200 lei; mobilă de cameră-1 în valoare de 2700 lei; calculator-1 în valoare de 2100 lei; scuter-1 în valoare de 2150 lei; lemne de foc în valoare de 1500 lei; autoturism Audi în valoare de 17.200 lei; extindere clădire în valoare de 2000 lei; instalație încălzire centrală în valoare de 20.000 lei; reabilitare acoperiș, înlocuit poartă, gard în valoare de 5000 lei; lucrări de renovare exterioară imobil în valoare de 5000 lei; să se constate că au cote de contribuție egale la dobândirea bunurilor comune; să se dispună împărțirea bunurilor comune prin atribuirea lotului 1(conform anexei nr.4) reclamantului și a lotului 2(conform anexei 5) pârâtei; să se dispună compensarea inegalităților valorice dintre loturi prin obligarea pârâtei al cărei lot are o valoare mai mare, la plata sultei corespunzătoare către reclamant, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că este de acord cu împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, dar nu în forma propusă de reclamant. Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ei arătând că investiția în valoare de 32.000 lei efectuată în timpul căsătoriei în casa în care au locuit nu este proprietatea ei, deci nu poate fi obligată la plata investițiilor efectuate în acest imobil. De fapt, reclamantul a arătat că investiția a fost efectuată în casa socrilor săi și nu au fost făcute din contribuția lor.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul arată că investiția în modernizarea locuinței a fost rodul voinței pârâtei, deoarece a locuit efectiv acolo pe toată durata cât reclamantul a lucrat în străinătate. Pierderea suferită în patrimoniul familial este apreciată la
32.000 lei și trebuie suportată de către pârâtă, deoarece imobilul este proprietatea acesteia.
La termenul de judecată din 24 mai 2012 s-a dispus disjungerea cererii cu privire la îmbunătățirile aduse casei de locuit proprietatea tatălui pârâtei din dosar_ .
Prin precizarea acțiunii reclamantul J. S. a solicitat chemarea în judecată a pârâtului N. A. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 32.000 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea investițiilor imobile, extindere clădire, confecționare instalație încălzire centrală, reabilitare acoperiș, înlocuire poartă, gard, lucrări de renovare exterioare realizate în patrimoniul acestuia de reclamantul în cauză.
Susținerile reclamantului sunt în sensul că pe durata căsătoriei cu numita N. Ildiko, a efectuat îmbunătățiri la domiciliul tatălui acesteia. Valoarea investițiilor se ridică la aproximativ un miliard de lei vechi din care reclamantului îi revine suma de 32.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Pârâtul a fost citat de mai multe ori cu mențiunea "personal la interogator"; inserându- se pe citație și sancțiunea prevăzută de art. 225 C. pr. civ., însă acesta nu a s-a prezentat în instanță.
În consecință, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 225 C. pr. civ. și a socotit această împrejurare ca o mărturisire deplină în folosul reclamantului.
Alături de această împrejurare pe care instanța o socotește ca fiind o mărturisire deplină din partea pârâtului, în sprijinul susținerilor reclamantului sunt și probele testimoniale aflate la dosarul cauzei. Astfel, martorii audiați în cauză, respectiv Pap Andrei și Balint Ș. an (f. 17, 20), au declarat că pârâtul a realizat lucrări de îmbunătățiri la domiciliul pârâtului, lucrări care se ridică la suma de aproximativ un miliard lei vechi. Astfel, s-a extins clădirea, s-a confecționat instalație încălzire centrală, s-a reabilitat acoperișul, s-a înlocuit poarta, s-au efectuat lucrări de renovare exterioare.
De menționat este faptul că fosta soție a reclamantului, respectiv pârâta N. Ildiko din dosarul_ având ca obiect partajul bunurilor comune ale soților, nu a contestat faptul că în timpul căsătoriei s-au efectuat îmbunătățiri la imobilul aparținând lui Nzeste A. dar s-a opus să-i achite reclamantului jumătate din contravaloarea acestor îmbunătățiri, pe motiv că reclamantul a cunoscut că imobilul respectiv nu-i aparține lui ci tatălui pârâtei.
Având în vedere această poziție a pârâtei care nu contestă că s-au efectuat îmbunătățirile pretinse de reclamant și luând în considerare declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că, într-adevăr, pe durata căsătoriei dintre reclamant și N. Ildiko, s-au efectuat îmbunătățiri la imobilul aparținând pârâtului, îmbunătățiri care valorează aproximativ un miliard lei vechi. Din această sumă de bani, reclamantul pretinde suma de
32.000 lei, apreciind că aceasta este cota parte care i-ar reveni în urma sistării comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei.
Efectuându-se îmbunătățări la imobilul pârâtului din resurse financiare aparținând foștilor soți, instanța apreciază că patrimoniul pârâtului s-a mărit pe seama patrimoniului reclamantului, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic, s-a născut obligația pentru pârât, de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul, în speță către reclamant. Sunt întrunite în cauza de față condițiile materiale pentru intentarea acțiunii de in rem verso, respectiv mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi primului, existența unei legături între sporirea patrimoniului pârâtului și diminuarea patrimoniului reclamantului.
În consecință, instanța apreciază, în baza probelor administrate și având în vedere și poziția procesuală a pârâtului, că acțiunea formulată este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 32.000 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând cota parte care îi revine acestuia din contravaloarea investițiilor realizate în patrimoniul pârâtului, pe durata căsătoriei cu numita N. Ildiko.
Împotriva sentinței civile nr. 574/_ a declarat recurs pârâtul N. A.
, care a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare se arată că în mod eronat hotărârea s-a pronunțat doar pe baza declarațiilor a doi martori care nu au descris lucrările executate însă au pretins că valoarea acestora s-ar ridica la 1 mld. lei vechi, în condițiile în care valoarea impozabilă a imobilului este de 34.608 lei. Hotărârea s-a dat fără efectuarea unei expertize de evaluare pentru a stabili ce lucrări de îmbunătățire au fost efectuate la imobil, nu s-a indicat în concret în acțiune ce lucrări ar fi fost executate la casa în litigiu. De asemenea, nu s-a stabilit de unde avea reclamantul fonduri pentru a efectua aceste investiții în condițiile în care a fost angajat doar pentru o scurtă perioadă de timp. În acest context nu s-a dispus efectuarea unei expertize de evaluare și de identificare a îmbunătățirilor
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 312 Cod procedură civilă.
Reclamantul J. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, dat fiind că motivele invocate sunt de modificare și nu de casare a hotărârii. In plus hotărârea este temeinică și legală, pârâtul nu s-a prezentat la interogatoriu, iar din declarațiile martorilor a rezultat că reclamantul, prin intermediul cumnatului său Szigyarto A., a trimis bani pentru efectuarea lucrărilor (f. 15).
Analizând recursul prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 304 și 3041Cod Procedură Civilă tribunalul constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit valoarea pretențiilor reclamantului la suma de 32.000 lei reținând că din declarațiile testimoniale rezultă că aceste îmbunătățiri ar valora aproximativ 1 miliard de lei vechi și că aceasta este cota-parte ce ar reveni reclamantului în urma sistării comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei și care reprezintă contravaloarea investițiilor realizate în patrimoniul pârâtului.
Din dispozițiile art. 261 alin. (1) Cod procedură civilă rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar, iar la pct. 5 al textului legal se fac referiri la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În acord cu cele reținute în jurisprudență, tribunalul apreciază că o motivare a hotărârii, fie ea cât de succintă, trebuie să fie clară, convingătoare și pertinentă, constituind o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
În speță, tribunalul va reține că aceste dispoziții legale imperative nu au fost respectate prin aceea că instanța de fond nu a analizat și nu a răspuns celor invocate prin cererea introductivă de instanță vizând stabilirea dreptului de creanță al reclamantului.
Instanța de fond a pus în vedere reclamantului să-și precizeze temeiul de drept al extinderii acțiunii acesta indicând atât răspunderea civilă delictuală cât și acțiunea în revendicare, instanța - fără a pune în discuția părților - a pronunțat hotărârea motivată pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, statuând și pe motivul sistării comunității de bunuri.
Prin urmare, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității și contradictorialității schimbând temeiul juridic al acțiunii, omițând să se pronunțe asupra cererii reclamantului așa cum a fost formulată, fără a pune în discuția părților calificarea juridică dată acțiunii potrivit convingerii instanței.
De asemenea, la termenul de judecată la care s-a depus extinderea de acțiune (disjunsă la același termen fila 9) reclamantul a indicat că "renunță la acțiune împotriva pârâtei N. Ildiko în ceea ce privește aceste bunuri";.
Instanța pe de o parte nu a lămurit cadrul procesual cu privire bunurile la care se renunță la judecată, în contextul în care acțiunea principală avea ca obiect partaj de bunuri, iar extinderea de acțiune privea despăgubiri bănești. În aceeași ordine de idei, instanța de fond nu a luat act de renunțarea la judecată, însă nu a procedat la citarea pe mai departe a pârâtei N. Ildiko, dar se fac referiri în motivarea hotărârii despre faptul că suma de 32.000 lei reprezintă cota parte ce ar reveni reclamantului în urma sistării comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei.
Instanța, deși nu mai era învestită cu soluționarea partajului bunurilor comune statuează și în privința bunurilor comune reținând că s-au efectuat îmbunătățiri la imobilul pârâtului din resurse financiare aparținând foștilor soți și apoi că suma de 32.000 lei reprezintă cota parte care revine reclamantului din contravaloarea investițiilor realizate în
patrimoniul pârâtului pe durata căsătoriei cu numita N. Ildiko, care de altfel nu este parte în litigiu.
Împrejurarea că pârâtul a fost citat la interogatoriu și nu s-a prezentat nu poate fi considerată prin ea însăși o recunoaștere a pretențiilor reclamantului, cât timp nu există vreo probă administrată care să poată fi coroborată în acest sens. Reclamantul a arătat că valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului pârâtului ar fi de 64.000 lei din care solicită 50%, instanța reținând o valoare de 1 mld. lei vechi pe baza declarațiilor martorilor (nespecialiști în evaluarea proprietății imobiliare), valoare care nu este nici măcar apropiată de cea susținută de reclamant (64.000 lei -f. 15 și 28 fond), în contextul în care prezumția de recunoaștere tacită în favoarea celeilalte părți este o prezumție simplă. T. va reține că s-au aplicat eronat dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă care sunt limitate de principiul rolului activ al judecătorului, care are posibilitatea de a ordona probe în completare pentru cunoașterea adevărului.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 1art. și 304 pct. 5, 9 Cod procedură civilă cât și 312 alin. 3 Cod procedură civilă, astfel că va fi admis recursul declarat de către pârâtul N. A., domiciliat în localitatea C., nr.490, județul Sălaj, împotriva Sentinței civile nr.574 din_ pronunțată de J. Șimleu Silvaniei, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, J. Șimleu-Silvaniei.
In rejudecare, instanța va proceda la corecta aplicare a prevederilor legale, va stabili cadrul procesual, participanții la proces, va lămuri obiectul cauzei, valoarea acestuia, sens în care va pune în discuția părților temeiul juridic, efectuarea expertizei de specialitate în vederea identificării îmbunătățirilor efectuate la imobilul pârâtului și valorii acestora și va pune în discuție administrarea oricăror probe le apreciază ca utile pentru soluționarea cauzei, cu observarea prevederilor art. 315 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de către pârâtul N. A., domiciliat în localitatea C., nr.490, județul Sălaj, împotriva Sentinței civile nr.574 din_ pronunțată de J. Șimleu Silvaniei, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, J. Șimleu-Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
D. C. | R. -M. P. | D. -D. | I. | A. | V. |
Red.DC/_ .
Dact. AV/_ /2 ex.
Jud. fond. M. A. D.
| ← Decizia civilă nr. 1054/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 946/2013. Pretenții → |
|---|
