Decizia civilă nr. 668/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.668
Ședința publică din data de 11 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. D. -D., judecător
C. D., judecător
P. R. M., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. J. T. S. prin ADMINISTRATOR J. T., cu sediul în Z., Bulevardul M. V., nr.21, bl.C, sc.A, et.6, ap.18, jud.Sălaj împotriva sentinței civile nr.600/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei-pârâte, av. P. M., în substituirea av. P. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Reprezentanta recurentei-pârâte, av. P. M., depune la dosar delegație de substituire (f.18).
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei-pârâte, av. P. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.600/_ a Judecătoriei Z. a fost admisă cererea în pretenții formulată de reclamanta S. R. de R. B. cu sediul în B.
, Str. General B., nr. 60-64 sector 1 împotriva pârâtei SC J. T. SRL cu sediul în Z., b-dul M. Viteazu nr.21, jud. Sălaj.
Obligă pârâta să achite în favoarea reclamantei suma de 720 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada ianuarie 2010-iunie 2011, august-decembrie 2011, precum și penalități de întârziere în sumă de 82,37 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta nu a făcut dovada că este scutită de plata acestei taxe și nici că s-ar afla în una din situațiile prev. de H.G 977/2003.
Astfel, potrivit art.3 din Legea nr. 41/1994, reclamanta S. R. DE R. este obligată să asigure, prin întreaga sa activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor si opiniilor, libera comunicare a informațiilor, precum și informarea corectă a opiniei publice.
Potrivit art. 5 alin. 1 din HG 977/2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice S.A., prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate.
Art. 6 din HG nr. 977/2003 stabilește că pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, penalitățile determinându-se în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plata a facturii de energie electrica.
Deși pârâta a arătat faptul că prevederile art.3 alin.2 și 3 atât din HG nr. 977/2003 cât și din H.G nr.978/2003 au fost anulate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.607/_, instanța reține că dispozițiile art.40 din Legea nr.41/1994 nu au fost abrogate, iar legea are forță juridică superioară hotărârii de guvern.
În temeiul actelor normative mai sus menționate, mandatarul SC Electrica Furnizare Transilvania Nord SA a emis in sarcina pârâtei facturile fiscale aferente perioadei ianuarie 2010 - iunie 2011, august-decembrie 2011, depuse în copie la filele 7-30 din dosar, în care este inclusă și suma lunară de 30 lei, pe care pârâta o datorează reclamantei cu titlu de taxă legală pentru serviciul public de radiodifuziune. Parata nu a achitat contravaloarea acestor facturi, aspect pe care de altfel nu l-a contestat. Datoria acumulată de pârâtă, reprezentând taxa radio, pentru perioada ianuarie 2010 - iunie 2011, august-decembrie 2011, este de 720 lei, iar penalitățile calculate la acest debit, conform calculului reclamantei, necontestat de pârâtă, sunt de 82,37 lei (fila 6).
Din interpretarea textelor legale incidente in cauza se desprinde concluzia ca societățile comerciale cu sediul in România, inclusiv dezmembrămintele acestora fără personalitate juridică, si reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine sunt considerate beneficiare ale serviciului public prestat de reclamanta și sunt ținute de obligația de plată a taxei lunare stabilita prin HG nr. 977/2003 si, in caz de neplata la scadenta, de obligația de plata a penalităților de întârziere.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta S. J. T. S. solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Consideră că în mod greșit instanța nu a luat în considerare decizia nr.607/3 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - B., potrivit căreia perceperea acestei taxe este nelegală.
Obligația acestei taxe nu izvorăște din lege, ci din contract.
Susținerile instanței potrivit căreia dispozițiile art.40 din Legea 41/1994 nu au fost abrogate sunt greșite - interpretarea sensului juridic al calității de beneficiar fiind dezvoltate pe larg în Decizia 607/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B.
.
Prin urmare, atâta vreme cât nu beneficiază de serviciile publice ale reclamantei - în nici o modalitate - consideră că nu datorează nici o taxă.
Reclamantul depune și o întâmpinare - solicitând menținerea hotărârii primei instanțe.
Consideră că este o instituție publică ce desfășoară un serviciu public autonom de interes național potrivit art. 1 din legea de înființare, nu o persoană juridică oarecare obligată la încheierea de contracte pentru stabilirea de raporturi juridice pentru activitățile prestate. Beneficiarul principal al serviciilor prestate de SRR îl reprezintă întreaga populație a României, având în vedere dispozițiile Legii nr. 41/1994, întrucât prin înființarea SRR, aceasta asigură pluralismul, libera exprimare a ideilor și opiniilor publice, nu doar a anumitor persoane în mod particular, societatea românească de pretutindeni fiind cea care are un real folos din serviciile oferite prin diverse modalități de aceasta, motiv pentru care considerăm total greșită interpretarea făcută de pârâtă, "calității de beneficiar".
Articolul 31 din Constituție prevede dreptul tuturor cetățenilor la informare, iar, serviciile publice de radiodifuziune constituie modalitățile principale prin care statul asigură respectarea acestui drept.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca această taxă să fie achitată doar de cei cu privire la care se poate stabili calitatea de beneficiar al serviciului respectiv, cum eronat se interpretează, textul de lege ar fi avut un conținut mult mai clar. Legiuitorul ar fi folosit conjuncția "dacă", care din punct de vedere gramatical ar exprima un raport condițional: "dacă beneficiază de aceste servicii", în loc de "în calitate de beneficiari ai acestor servicii", (calitate prezumată pentru toate persoanele juridice, așa cum am arătat mai sus).
Prin urmare, toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile, au prezumată calitatea de beneficiar în accepțiunea Legii nr.41/1994 art.40 alin.3, iar în cazul de față nu se poate da o altă interpretare termenului de beneficiar, față de cea pe care a avut-o în vedere legiuitorul la momentul adoptării legii, precum și Curtea Constituțională la momentul când a stabilit prin Decizia nr.297/2004 că textul de lege este constituțional.
Instituirea unei astfel de prezumții și stabilirea calității de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, fără a fi condiționată de posesia receptoarelor, s-a realizat prin modificarea textului art.40 al Legii nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și a SRTV prin Legea nr. 533/2003. Această modificare a făcut de altfel, obiectul controlului Curții Constituționale, care s-a pronunțat prin Deciziile nr.297/2004, nr.331/2006, în
sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate.
De asemenea, instanța trebuie să aibă în vedere faptul că, în materia taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, noțiunea de ,,beneficiar" a primit alte valențe fată de cele cuprinse în definiția legală a taxei dată de art. 2 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, ori de alte definiții nejuridice cum ar fi cea din Dicționarul explicativ al limbii române, precum și faptul că înțelesul juridic al unui termen diferă de multe ori de înțelesul său comun.
Astfel, înțelesul noțiunii de "beneficiar" se regăsește, chiar în prevederile art.
40 alin. 3 din Legea 41/1994. Astfel, dacă pentru persoanele fizice au fost prevăzute cazuri de exceptare de la obligația de plată a taxei, instituindu-se și o procedură în acest sens, în cazul persoanelor juridice legea nu prevede derogări
(exceptând întreprinderile cu activitate suspendată), instituind astfel o prezumție legală că toate persoanele juridice sunt beneficiare ale acestui serviciu.
Referitor la obligația persoanelor juridice de a plăti taxa pentru serviciul public de radiodifuziune trebuie avut în vedere și raportul Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Senatului asupra proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.71/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de radiodifuziune și Societății Române de Televiziune.
Conform raportului, au fost respinse toate propunerile legislative de modificare a art.40 din Legea nr.41/1994 privind persoanele juridice, legiuitorul nedorind exceptările de la plată propuse, ceea ce întărește încă o dată ideea obligativității persoanelor juridice de a plăti taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele motive.
Potrivit prevederilor art.40 alin.3 din Legea 41/1994 - privind organizarea și funcționarea Societății de R. și S. R. de Televiziune.
Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
La aliniatul 4 se menționează - următoarele:
Cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Deasemenea la alin.6 sunt menționate persoanele scutite de plata acestei taxe
"sunt scutite de la plata taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune și pentru serviciul public de televiziune familiile și persoanele singure care beneficiază de ajutor social lunar, potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare, asociațiile și fundațiile nonprofit, misiunile diplomatice străine și membrii acestora, persoanele fizice abonate la rețele de radioamplificare, azilurile de bătrâni, unitățile din cadrul instituțiilor care au competențe în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, unitățile de învățământ de stat preșcolar, preuniversitar și universitar, căminele de copii și creșele de stat, pensionarii proveniți din sistemul pensiilor pentru agricultori, ale căror drepturi au fost stabilite în baza legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, pensionarii Societății Române de R. și ai Societății Române de Televiziune, unitățile de cult aparținând cultelor religioase recunoscute din România, precum și alte categorii prevăzute de legi speciale.
Prin urmare beneficiarul serviciilor prestate de S. R. de R. îl reprezintă întreaga populație a României și nu doar persoanele fizice.
Așa fiind toate persoanele juridice - inclusiv microinteprinderile au calitatea de beneficiar al acestor servicii iar reclamanta nu a dovedit că face parte din categoria acelora care beneficiază de scutiri.
Pârâta nu a făcut dovada că s-ar încadra în situațiile prevăzute de HG nr.977/2003 pentru a beneficia de scutiri de la plata acestei taxe.
Prin urmare - hotărârea pronunțată este temeinică iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I :
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. J. T. S. prin ADMINISTRATOR J. T., cu sediul în Z., Bulevardul M. V., nr.21, bl.C, sc.A, et.6, ap.18, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile nr.600/_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
I. D. | D. | C. | DP R. M. | V. V. | |
plecată în C.O | plecată în C.O | plecată în C.O |
semnează vicepreședinte semnează vicepreședinte semnează prim grefier
Red:PRM/_ .
Dact: ȚV/_ /2 ex.
Jud.fond: L. D.M.
| ← Decizia civilă nr. 628/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 43/2013. Pretenții → |
|---|
