Decizia civilă nr. 633/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 633/R
Ședința publică din 23 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător A. S. -T.
J. ecător D. W.
G. ier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul J. D. -V. cu dom. în B. str. B. nr. 31, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1031/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ *, având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ ,_, apoi pentru data de azi, când a pronunța prezenta hotărâre.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1031/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ *, s-au respins excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a O. ui B. prin P., invocate de reclamantul- pârât J. D. V. .
S-a respins acțiunea civilă în revendicare imobiliară și desființare de construcții, intentată de reclamantul - pârât J. D. V., împotriva pârâtei
S. B. și a pârâților- intervenienți C. I., M., G., C. S., L. I., E. Bela, P. A., C. B., Ș. F., D. V., T. I., S. Z., T. T., SA, D. R., D. G., I. G., B. G., T. V., D. I., L. M.
, O. I., M. M., C. D., A. G., M. I., M. I. .
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamantul O. B. prin P., împotriva reclamantului- pârât J. D. V. și a pârâtei S. B. și, în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a Contractului de donație imobiliară autentificat sub nr.4444/_ la BNP Timiș Carmen.
S-a dispus rectificarea, în sensul anularii încheierii de întabulare nr. 2382/_ prin care pârâta S. B. și-a înscris dreptul de proprietate în C.F.10242/N, poziția 10, nr. cadastral 9896, asupra suprafeței de 3303 m.p. și a încheierii de întabulare nr.2746/_ prin care reclamantul- pârât J. D.
V. și-a înscris dreptul de proprietate în C.F. 10261/N, poziția 1, nr. cadastral 9896 asupra suprafeței de 3303 m.p. și restabilirea situației de C.F. anterioară.
S-a respins petitul acțiunii în prestație tabulară având ca obiect înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al O. ui B. asupra aceluiași teren.S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de pârâții intervenienți. A fost obligat reclamantul-pârât J. D. V. să plătească O. ui B. prin P., suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale și pârâților intervenienți suma de 800 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub nr._ reclamantul J. D. -V. a chemat în judecată pe pârâții C. I., M. G., D. V., P. A., C. B., T. I., S. Z., T. T., SA, D. R., D. G., I. G., B.
G., T. V., O. I., C. S., L. I., D. I., E. B., L. M., M.
M., C. D., A. G., M. I., M. I., Ș. F., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în urma administrării probelor, să oblige pârâții să-i predea în deplină proprietate și pașnică folosință terenul înscris în
C.F. 10261/N nr. top. 9896 B., în suprafață de 3303 m.p., și să-și ridice construcțiile anexe (garaje, cotețe), în caz contrar, să fie el autorizat să le ridice pe cheltuiala pârâților. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietar tabular al terenului în cauză, pe care pârâții au amplasat construcțiile respective, refuzând să le ridice de bunăvoie.
Pârâții, legal citați, au formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului, precum și suspendarea cauzei până la judecarea cererii în anularea încheierii de intabulare a reclamantului, solicitată de Primăria B. . Au arătat că terenul pe care sunt amplasate garajele deținute de ei este situat între blocurile de locuit de pe str. I. și face parte din domeniul public, fiind expropriat de la fostul proprietar. Reclamantul a dobândit prin donație bunul, iar donatoarea și-a înscris dreptul de proprietate prin uzucapiune în 2005, după ce a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, care i-a fost respinsă. Aparent nu există dovada identității celor două imobile. Construcțiile de natură garaje și boxe sunt demult realizate, cu acordul Primăriei B. ( pentru unele există și autorizații) sau cumpărate odată cu apartamentele de vechii proprietari.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._, O. B. prin P. a chemat în judecată pe pârâtul J. D. -V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în urma administrării probelor, să dispună anularea încheierii de întabulare 2746/2006 C.F. prin care acesta și-a înscris dreptul de proprietate în C.F. 10261/N nr. top. 9896 cu privire la suprafața de 3303 m.p. și înscrierea dreptului de proprietate pe numele orașului B. .
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că terenul face parte din domeniul public, fiind cuprins în anexa nr. 5 aprobată prin H.G. 934/2002.Anterior acesta a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 218/_ .
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții C. I., M. G., D. V., P. A., T. I., S. Z., T. T., D. R., D.
G., I. G., O. I., C. S., L. I., D. I., L. M., M. M. ,
D., A. G., M. I., solicitând să se constate că sunt proprietarii garajelor și boxelor, pârâtul J. D. -V. urmând să le respecte acest drept, cât și dreptul de posesie asupra terenului pe care sunt amplasate construcțiile. În motivare au adus aceleași argumente ca și orașul B. prin P. .
Prin încheierea din_ s-a dispus conexarea la dosarul_ .
Prin Sentința civilă nr.1594/_ a fost respinsă acțiunea civilă intentată de reclamantul-pârât J. D. -V. împotriva pârâților - intervenienți, admisă în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul O. B. prin P. împotriva reclamantului-pârât J. D. -V. și, în consecință, s-a dispus anularea încheierii de întabulare nr. 2746/2006 C.F. prin care s-a înscris dreptul de proprietate în C.F. 10261/N nr. top. 9896 B. asupra suprafeței de 3303 m.p. și restabilirea situației de carte funciară anterioară. Totodată s-a respins petitul acțiunii în prestație tabulară având ca obiect înscrierea dreptului de proprietate pe numele orașului B. asupra aceluiași teren, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de pârâții-intervenienți susmenționați. S-au mai soluționat și unele chestiuni referitoare la plata onorariului de expert și a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței s-a declarat recurs, care prin Decizia civilă nr.1293/R/_ a T. ui M. a fost admis, sentința casată și cauza trimisă spre rejudecare.
În considerente s-a precizat că se impune ca instanța să se pronunțe asupra acțiunii reclamantului J. D. V. prin prisma titlului său de proprietate, iar reclamantul O. B., prin P., să-și precizeze acțiunea în sensul de a indica încheierile de intabulare a căror anulare o cere.
În rejudecare, acțiunea a fost înregistrată sub nr._ .
Reclamantul și-a susținut acțiunea așa cum a fost formulată inițial, dar a mai chemat în judecată, în calitate de pârâtă, pe numita S. B. . De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a O. ui B., prin P. .
Reclamantul O. B. prin P., și-a precizat acțiunea inițială și cu petitele privind rectificarea, în sensul anularii încheierii de întabulare 2382/_
prin care pârâta S. B. și-a înscris dreptul de proprietate în C.f.10242/N, poziția 10, nr.cadastral 9896, asupra suprafeței de 3303 m.p. și a încheierii de întabulare nr.2746/_ prin care reclamantul pârât J. D. V. și-a înscris dreptul de proprietate în C.f. 10261/N, poziția 1, nr. cadastral 9896 asupra suprafeței de 3303 m.p. și restabilirea situației de C.F. anterioară. De asemenea, a solicitat a se constata nulitatea absolută a Contractului de donație imobiliară autentificat sub nr.4444/_ la BNP Timiș Carmen.
Prin Sentința civilă nr.1499/18 iunie 2009 s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a O. ui B. prin P., invocată de reclamantul J.
V., s-a respinge acțiunea civilă în revendicare imobiliară și desființare de construcții intentată de reclamantul - pârât J. D. V. împotriva pârâtei S. B. și a pârâților- intervenienți, s-a admis, în parte acțiunea civilă precizată intentată de reclamantul O. B., prin P. împotriva reclamantului pârât J. D. V. și a pârâtei S. B. și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a Contractului de donație imobiliară autentificat sub nr.4444/_ la BNP Timiș Carmen, s-a dispus rectificarea, în sensul anularii încheierii de intabulare 2382/_ prin care pârâta S. B. și-a înscris dreptul de proprietate în C.f.10242/N, poziția 10, nr. cadastral 9896, asupra suprafeței de 3303 m.p. și a încheierii de intabulare nr.2746/_ prin care reclamantul pârât J. D. V. și-a înscris dreptul de proprietate în C.f. 10261/N, poziția 1, nr. cadastral 9896 asupra suprafeței de 3303 m.p. și restabilirea situației de C.F. anterioară, s-a respins petitul în prestație tabulară cu privire la înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al O. ui B. asupra aceluiași teren, s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de pârâții intervenienți, reclamantul-pârât J. D. V. fiind obligat să plătească O. ui B. prin P. și pârâților intervenienți cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr.224/R /_ a T. ui M. s-a admis recursul declarat de recurentul J. D. V., s-a constatat nulitatea Sentinței civile nr.1499/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, cauza fiind trimisă în rejudecare aceleiași instanțe, fiind reînregistrată sub nr.de dos._ .
Soluția dată prin Sentința civilă nr.1973/_ a fost aceeași cu cea pronunțată în Sentința civilă nr.1499/2009 din dos._, această hotărâre fiind anulată în întregime, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond, unde a fost reînregistrată sub nr. de dos._ *.
La data de_, O. B. prin P. a depus un script denumit
,,Precizări";, înregistrat sub nr.2409/_, prin care arată că, în urma adreselor nr.636/2003 a SC ,,Remin"; SA Baia Mare, 1086/2003 a Consiliului J. ețean M., 6284/2003 a Prefecturii M., s-a efectuat o reinventariere a bunurilor ce aparțin domeniului public al orașului, poziția nr.152 care cuprindea și suprafața de 431 mp ce face obiectul acestui litigiu fiind exclusă din inventar prin HCL nr.32/2003, astfel că, în mod nelegal și netemeinic, a susținut anularea înscrierii în CF a dreptului de proprietate de către J. D.
V. pentru suprafața de 3303 mp, depunând și adresele la care a făcut referire
și solicitând judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său, conf.art.242 C.pr.c.
Raportat la aceste precizări, la termenul de judecată din data de 28 martie 2013, reprezentantul reclamantului-pârât J. D. V. a invocat excepția lipsei de interes a O. ui B. prin P. .
La data de_ O. B. prin P. depune un nou înscris denumit
,,Precizări";, prin care arată că revine la adresa cu nr.2409/_, poziția sa procesuală fiind aceea avută pe parcursul întregului proces, în sensul că solicită în continuare anularea întabulării dreptului de proprietate privind suprafața de 3303 mp teren înscris în CF 10261/M nr. cad. cf. încheierii de întabulare 2746/2006, terenul pe care s-a întabulat reclamantul făcând parte din domeniul public al O. ui B., în conformitate cu HG nr.934/2002. Toate părțile au arătat că își însușesc probele administrate în dos. anterioare.
Analizând cererile părților prin prisma susținerilor acestora, probatoriului administrat și dispozițiilor legale aplicabile în materie, instanța a reținut că reclamantul J. D. V. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului O. B. prin P. și, la termenul de judecată din data de 28 martie 2013, față de precizările depuse de orașul B. la data de_, a invocat excepția lipsei de interes a acestuia.
Cum prin precizările depuse la data de_ O. B. prin P. a aratat că revine asupra poziției sale, exprimată prin precizarea anterior depusă, în sensul că își menține punctul de vedere avut în cursul procesului, și având în vedere susținerile și apărările formulate de acest reclamant în cursul judecării cauzei, respectiv că terenul ce face obiectul acțiunii reclamantului J. D. V. face parte din domeniul public al orașului B., instanța a respins ambele excepții invocate, reclamantul O. B. având atât interes, cât și calitate procesuală activă în dosarul pendinte.
Pe fond, în dos.nr.3137/2005 al Judecătoriei Vișeu de Sus, pârâta S. B., în contradictoriu cu pârâții proprietari de carte funciară cu domiciliu necunoscut, a solicitat instanței să constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului de natură teren, în suprafață de 2085 mp, înscris în CF 3293 nr.top.7033/a/3 și teren, în suprafață de 3303 mp, înscris în CF 3424 nr.top.7287/1 și să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel dobândit, pe numele său, conform schiței de dezmembrare întocmită de ing.M. I. . Acțiunea a fost admisă, conform Sentinței civile nr.2438/_ .
Prin Încheierea Cf nr.2382 din_ a fost înscris dreptul de proprietate al pârâtei, în baza hotărârii menționate, asupra terenului în suprafață de 3303 mp înscris inițial în CF 3424 nr.top.7287/1, în CF 10242/N nr.cad.9896, la poz.10.
Prin Contractul de donație imobiliară autentificat de BNP Timiș Carmen sub nr.4444/_, pârâta S. B., în calitate de donatoare, donează nepotului său, J. D. V., reclamant în dos.de față, imobilul de natură teren, în suprafață de 3303 mp, înscris în CF 10242/N B. nr.cad.9896 ( f.95-97
dos.fond_ ), dreptul de proprietate astfel dobândit fiind înscris în CF pe numele său, conform Încheierii de întabulare nr.2746/_ .
Reclamantul O. B. prin P. arată că acest teren a făcut parte din terenul expropriat în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 218/_, prin care a trecut în proprietatea Statului suprafața de 37.553 m.p. și construcții aferente în suprafață de 1698 m.p., situate în Baia-B., în vederea construirii la Exploatarea minieră Baia-B. a unor blocuri de locuințe cu dotările și drumurile aferente, dându-se în administrare Trustului minier Baia Mare și sub controlul Ministerului Minelor, în tabelul anexă cuprinzând imobilele ce se expropriază, la poziția 7 fiind menționat S. I., cu suprafața de 4837 m.p., parcela XXII ( f.2,3 dos._ ). În baza Legii nr.213/1998, prin HCL nr.25/2001 a fost însușit inventarul privind bunurile ce aparțin domeniului public al orașului B., terenul ce face obiectul acțiunii de revendicare formulată de reclamantul J. D. V. făcând parte din domeniul public al orașului B. -strada I. -conform HG nr.934/2002, care este încă în vigoare.
Pe aceste terenuri au fost construite blocuri de locuit, iar începând cu anul 1977 în zonele din preajma blocurilor au fost construite garaje și anexe, aparținând acum pârâților intervenienți, pentru unele existând proiecte tehnice și autorizații de construire emise de Primăria orașului B. .
Terenurile cuprinse în Decretul de expropriere nr.218/1966 nu au făcut obiectul adreselor transmise de SC ,,Remin"; SA, la care face referire reclamantul orașul B. în precizarea depusă la data de_, așa cum se constată din însăși adresele anexate acestei precizări, iar perimetrul în care s- au construit boxele și anexele intervenienților se suprapune peste porțiunea expropriată de la S. I., prin Decretul 218/1966, așa cum reiese din expertiza administrată. Printre terenurile menționate la poz.152, care au fost scoase din domeniul public prin Hot.32/2003 a Consiliului Local al orașului B. și care aparțin CN Remin SA nu se regăsește și imobilul de natură teren ce face obiectul cauzei de față deoarece Decretul 218/1966, prin care a fost expropriat
S. I., nu este menționat printre decretele de expropriere a acelor terenuri (fila 149 dos. Trib._ ).
Prima instanță a mai reținut, de asemenea, că terenul expropriat de la S.
I. nu a fost revendicat de pârâta S. B. în baza Legii 10/2001, aceasta solicitând constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, cerere admisă în dos. 3137/2005 al Judecătoriei Vișeu de Sus, hotărârea dată în acest dosar nefiind însă opozabilă O. ui B. și nici intervenienților posesori ai unei părți din terenul ce a făcut obiectul acțiunii pârâtei S. B. și posesori/proprietari ai construcțiilor aflate pe acest teren, amplasate încă începând cu anul 1977 pe acesta și neevidențiate în schița anexată cererii din dos.3137/2005 (f.5 dos.3137/2005)
În dos.3137/2005 pârâta S. B. a solicitat constatarea dobândirii de către ea a unui drept de proprietate și asupra suprafeței de teren de 3303 mp ce
face obiectul acțiunii de față, în contradictoriu doar cu proprietarii de carte funciară înscriși din 1929,1930, cu domiciliu necunoscut, arătând, așa cum arată și în dos.de față (ex.f.5 dos._ rec.) că a intrat în posesia terenului din_, perioadă în care erau aplicabile disp.Decretului-lege nr.115/1938, condițiile prev.de acesta pentru a uzucapa nefiind dovedite, nefiind dovedit decesul proprietarilor înscriși în careta funciară. Apoi, dacă s-ar fi dovedit că aceștia sunt decedați și nu au moștenitori, se putea vorbi de o moștenire vacantă și de un drept al statului la aceasta, aspecte față de care în cauză trebuia introdus O. B. prin P., ceea ce reclamanta din dos.3137/2005 S. B. nu a făcut.
O. B. prin primar a dobândit un drept de proprietate asupra acestui teren prin expropriere și prin efectul legii, acesta fiind opozabil față de terți fără înscriere în cartea funciară, conf. art.26 din Legea nr.7/1996.
Terenul este aferent unor blocuri de locuit, pe acesta s-au construit, în mare parte cu autorizație de construire emisă de Primăria B., garaje și anexe aparținând intervenienților, pentru unele suprafețe din terenul aferent acestor construcții s-a achitat chirie către Primăria B., încă din anul 1977, așa cum reiese din chitanțele anexate în probațiune.
Chiar dacă ar fi exercitat anumite acte de folosință asupra acestui teren, pârâta S. B. nu a făcut aceasta sub nume de proprietar (nu a dovedit nici măcar că a fost înscrisă în registrul agricol cu acest teren și că a plătit impozit asupra lui în perioada în care a pretins că a exercitat o posesie asupra acestuia), dând dovadă de rea-credință atunci când a solicitat constatarea dobândirii de către ea a dreptului de proprietate prin uzucapiune, fără a crea un cadru procesual conform cu realitatea, ulterior transmițând terenul prin act de donație imobiliară reclamantului J. D. -V., care, nepot fiindu-i, așa cum apare menționat în Contractul de donație imobiliară nr.4444/2006, se prezumă că știa și el aspectele ce țin de folosința, respectiv proprietatea terenului respectiv, nefiind de bună credință atunci când a dobândit bunul prin donație.
În condițiile în care pârâta S. B. nu putea dobândi prin uzucapiune un drept de proprietate asupra terenului respectiv, aceasta nu putea ulterior să doneze terenul al cărui proprietar nu era, aspect față de care instanța constată că actul de donație imobiliară autentificat sub nr.4444/2006 este nul de drept
,pentru următoarele considerente:
Dacă bunul donat este individual determinat donatorul trebuie să aibă calitatea de proprietar (fie și sub condiție) ,în caz contrar donație este nulă absolut, întrucât donatorul se poate abține să dobândească proprietatea lucrului altuia și deci donația contravine principiului irevocabilității.
Apoi, o a astfel de operațiune făcută între părți care erau în cunoștință de cauză, știind că bunul este proprietatea unei alte persoane are un caracter speculativ, o cauză ilicită și în consecință nulă absolut în temeiul prev. art.968 C.civ. vechi. Mai mult dacă bunul înstrăinat face parte din domeniul public al
unităților administrativ-teritoriale, contractul de donație este nul absolut în toate cazurile, chiar dacă donatarul a fost de bună-credință (art.136 din Constituție și art.11 alin.2 din Legea 213/1998).
Având în vedere aceste aspecte, s-a constatat că titlul O. ui B. prin P. este mai caracterizat și preferabil titlului reclamantului-pârât J. D. V. care nu este apărat de buna- credință prev. de art. 30 al.1 din Legea nr.7/1996, astfel că, în temeiul art. 34 al.1 din Legea nr.7/1996 instanța urmează a admite cererea O. ui B. prin P. și a dispune rectificarea înscrierilor în CF, în sensul anulării încheierilor de CF 2382/_ prin care pârâta S. B. și-a înscris dreptul de proprietate în C.f.10242/N, poziția 10, nr. cadastral 9896, asupra suprafeței de 3303 m.p. și a încheierii de intabulare nr.2746/_ prin care reclamantul pârât J. D. V. și-a înscris dreptul de proprietate în C.f. 10261/N, poziția 1, nr. cadastral 9896 asupra suprafeței de 3303 m.p. și restabilirea situației de C.F. anterioară.
Față de aceste aspecte, acțiunea în revendicare și desființare construcții a fost respinsă, reclamantul J. D. V. nefiind proprietar al terenului revendicat. S-a respins petitul întabulării orașului B. asupra suprafeței de 3303 m.p.,deoarece nu au fost chemați în judecată proprietarii tabulari anteriori.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost de asemenea, respinsă, aceasta fiind formulată în contradictoriu cu reclamantul-pârât J. D. -V. care, nefiind proprietar asupra terenului și neavând nici posesia lui nu poate fi obligat să le recunoască intervenienților nici dreptul de proprietate asupra construcțiilor și nici de posesie asupra parcelelor de teren aferente. Apoi, regimul juridic al terenurilor ce fac parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale se aplică și lor acestea putând fi doar concesionate sau închiriate, ori sub acest aspect nu s-a produs vreo dovadă.
În baza art. 276 c. pr. civ., reclamantul-pârât J. D. V. a fost obligat la plata parțială a cheltuielilor de judecată către reclamantul O. B. prin P., respectiv 500 lei reprezentând taxa timbru, timbru judiciar si onorariu expertiză parțial și a sumei de 800 lei către pârâții intervenienți, reprezentând onorariu avocațial parțial, justificat prin chitanța depusă la prezentul dos.-f.50 ( intervenienții fiind și pârâți, acțiunea reclamantului-pârât
J. fiind respinsă și față de aceștia).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul J. D. V. solicitând a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii recurentului și a respingerii acțiunii formulate de O. B. prin P. .
În motivarea recursului s-a învederat T. ui că, referitor la petitul privind revendicarea imobiliară, instanța de fond a analizat titlurile de proprietate invocate de părți, respectiv S.C. nr. 2438/2005 pronunțată în dosarul nr. 3137/2005 al Judecătoriei Vișeu de Sus iar pe de altă parte Decretul
de expropriere 218/1966. In analiza acestor titluri instanța de fond analizează sentința donatoarei prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune și aduce critici care, în opinia recurentului nu își au locul fiind aspecte intrate în puterea lucrului judecat. Astfel, nu se mai poate pune în discuție norma de drept aplicabilă raportată la data începerii posesiei (respectiv incidența D.L. 115/1938 sau dispozițiile Codului Civil), starea de fapt reținută de instanță, respectiv exercitarea unei posesii utile. Aceste chestiuni sunt intrate în puterea lucrului judecat și numai prin desființarea sentinței privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune se mai pot pune în discuție aceste aspecte. Mai mult decât atât instanța de fond reține că posesia donatoarei (care a uzucapat terenul) nu este sub nume de proprietar, deși această posesie sub nume de proprietar a fost reținută de către instanță cu ocazia judecării dosarului nr. 3137/2005 al Judecătoriei Vișeu de Sus. Practic, instanța de fond se substituie unei instanțe de control judiciar și efectiv desființează în totalitate sentința nr. 2438/2005, încălcând puterea de lucru judecat.
Recurentul a precizat că având în vedere că persoana care a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune este considerată ca fiind primul proprietar - uzucapiunea fiind un mod originar de dobândire a proprietății - și câtă vreme sentința privind uzucapiunea nu este desființată, ea produce efecte și trebuie respectată inclusiv de instanța de judecată.
In ceea ce privește dreptul de proprietate al O. ui B. în opoziție cu dreptul de proprietate al recurentului, s-a arătat că raportat la petitul privind anularea încheierii de întabulare, acțiunea în rectificarea cărții funciare este o acțiune având un caracter subsidiar, esențială fiind anularea actului care a stat la baza înscrierii în cartea funciară. Cu toate că instanța de fond a criticat soluția pronunțată în sentința civilă nr. 2438/2005 totuși nu a reușit să caseze sentința, nici să o anuleze, aceasta urmând să producă și pe mai departe efecte. Intr-o atare situație acțiunea în rectificare de carte funciară nu poate fi admisă. Sub imperiul L. 1/1996 dreptul de proprietate se dobândește nu prin înscrierea dreptului în cartea funciară, ci prin actul translativ sau constitutiv de proprietate. Pe cale de consecință, hotărârea judecătorească este actul de proprietate iar acest act nu a fost anulat/desființat, motiv pentru care acțiunea în rectificare de carte funciară este inadmisibilă.
Recurentul a susținut că a formulat apărări invocând și faptul că terenul din litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al O. ui. In acest sens a solicitat efectuarea unei noi expertize care să lămurească dacă terenul din litigiu a fost scos din domeniul orașului, respectiv dacă terenul este cuprins sau nu în Hotărârea nr. 32/2003 a C.L. B. . Această cerere în probațiune a fost respinsă neîntemeiat de către instanța de fond. Neagă apartenența terenului din litigiu la domeniul public al O. ui, unul din motive fiind și faptul că terenul din litigiu nu este identic cu strada I. . Astfel, pe o stradă nici nu se pot construi magazii de lemne, nu se pot depozita diverse materiale, nici nu se poate
extinde noțiunea de stradă la terenurile adiacente străzii așa cum încearcă să facă O. B. .
De altfel, raportat la concluziile raportului de expertiză (fila 340 din dosarul inițial) nu s-a dovedit faptul că terenul din litigiu face parte din domeniul public al orașului (așa cum reține judecătorul fondului) atâta timp cât expertul concluzionează că la punctul 5 din Raportul de expertiză că
"inventarul domeniului public al orașului B. nu cuprinde in lista decretul 218/1966, în această zonă este pomenită doar strada I. ca făcând parte din domeniul public. Fără a se specifica cât în jurul ei este domeniu public, aceasta face practic imposibilă delimitarea domeniului public în zona litigiului."" In opinia recurentului domeniu public este doar strada și trotuarul raportat la definiția domeniului public.
Recurentul a mai precizat că potrivit concluziilor expertului, limita terenului intabulat pe nr. cad. 9896 se suprapune peste porțiunea expropriată de la S. I. pe o suprafață de 431 mp colorată în galben. Aceastăconcluzie a expertului coroborată cu actele depuse de O. B. pentru termenul din_ (Adresa nr. 24.09./_ ) conduce la ideea că suprafață de 431 mp nu este proprietatea O. ui B. . Dar acest aspect trebuia verificat de către expert.
Având în vedere că numai suprafața de 431 mp este expropriată de la S.
I. iar restul suprafeței nu a format obiectul nici unei exproprieri, toată motivarea sentinței privește doar această suprafață și nu s-au analizat și lămurit aspectele privind revendicarea și rectificarea de carte funciară pentru restul de suprafață. Analizarea judicioasă a regimului juridic al celor două parcele (cea care a format obiectul exproprierii prin D218/1966 de la S. I. și parcela ce nu a format obiectul acestei exproprieri) poate conduce la o admitere în cel puțin în parte a acțiunii în revendicare, respectiv pentru suprafața ce nu a fost expropriată de la S. I. . In opinia recurentului completarea raportului de expertiză se impunea față de actele depuse la dosar și față de concluziile raportului de expertiză redate anterior.
O altă critică pe care o aduce sentinței recurate este faptul că se reține faptul că recurentul ar fi de rea-credință. Arătă faptul că buna credință se prezumă iar la dosar nu există nici o dovadă că recurentul a fost de rea - credință în ceea ce privește dobândirea bunului din litigiu. Recurentul a acceptat donația și știa la aceea dată că terenul ce i-a fost donat este proprietatea donatoarei așa cum reiese din S.C. 2438/2005.
Mai arată faptul că judecătorul fondului, în baza unei prezumții simple, respectiv plecând de la faptul că recurentul este nepotul donatoarei (acest aspect fiind aspectul cunoscut) trage concluzia că ar cunoaște aspecte legate de aspecte ce țin de folosința bunului de unde concluzia că este de rea - credință. Arată faptul că este născut în anul 1983, și deci nu putea să cunoască aspecte legate folosința terenului sau de expropriere.
Intimatul O. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat a se dispune respingerea recursului întrucât consideră că donatoarea nu putea sa
obtina dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unui teren care a fost trecut in domeniul public prin Decretul Consiliului de Stat nr. 218/_ si care face parte din domeniul public si in prezent. Mai mult decât atat donatoarea a fost de rea credința atat in momentul in care si-a inscris dreptul de proprietate in cartea funciara, deoarece aceasta nu avea cum sa exercite o posesie utila, publica si in nume de proprietar atâta timp cat imobilul respectiv era posedat de alte persoane care dețin si in acest moment garaje si boxe pe acest teren, cat si in momentul incheierii contractului de donație, deoarece aceasta a donat un bun pe care nu il folosea efectiv si in a cărui posesie nu a intrat niciodată, deoarece terenul era si este folosit de posesorii de buna credința.
Încheierea nr. 2382/_ prin care S. B. si-a inscris dreptul de proprietate in Cartea Funciara nu este opozabila O. ui B. care are la baza Decretul de lege nr.218/_ .
De asemenea intimații C. I., M. G., D. V., P. A., T. I.
, S. Z., T. T., D. R., D. G., I. G., O. I., C. S., L. I. ,
D. I., L. M., M. M., C. D., A. G., M. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat si in consecința menținerea in tot a sentinței civile nr.1031 din 7 mai 2013 pronunțată in acest dosar de către J. ecători V. de Sus ca fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata in recurs în cuantum de 1.200 lei.
În motivare au arătat că instanța de fond a respins acțiunea in revendicare imobiliara si demolare formulata de către recurentul reclamant si a admis in parte acțiunea formulata de orașul B. prin primar, având in vedere compararea titlurilor de proprietate: al orașului B. dobândit prin expropriere si prin efectul legii, acesta fiind opozabil terților chiar si fara inscriere in CF. conform art.26 din L.7/1996 si al paratei S. B. care nu este opozabil nici orașului B. in condițiile prevăzute de D.L. 115/1938 (nefiind dovedite condițiile pentru a uzucapa si nici decesul proprietarilor inscris in CF. la nivelul anilor 1929, 1930) si nici intervenientilor care sunt posesori ai unei porțiuni din terenul ce a făcut obiectul dos.nr.3137/2005 si posesori ai construcțiilor realizate pe acest teren pentru care dețin autorizații de construire emise conform legii, construcții care nu au fost evidențiate in schița de amplasament care a stat la baza emiterii hotărârii judecătorești in favoarea paratei S. B. .
Ca urmare, s-a constatat reaua credința a acesteia atunci cand a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune intrucat nu a exercitat acte de folosința asupra acestui teren sub nume de proprietar, acesta fiind expropriat chiar de la soțul acesteia S. I., pentru care a fost despăgubit si pentru care S. B. a formulat cerere la Primăria B. in vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publica la data construirii blocurilor de locuințe din cartierul Baia B., acesta fiind preluat de la soțul donatoarei S. B., numitul S. I. . Ca urmare a fost cuprins in domeniul public al orașului B., conform H.G.934/2002 (care nu a fost anulata).
Potrivit prevederilor L.213/1998, aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, nu pot fi instrainate, pot fi date numai in administrare, pot fi concesionate sau inchiriate. Nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna credința.
Analizând recursul, T. îl apreciază fondat, urmând a-l admite, în limitele determinate prin considerentele ce succed:
Conform înscrierilor din CF nr. 10261/N B., proprietar tabular asupra terenului identificat cu nr. topo 9896 în suprafață de 3303 mp., fânaț în "Poiana Mare";, este reclamantul J. D. V., cu titlu de drept donație conform înscrierii nr. 2746/2006 CF.
În mod corect a remarcat prima instanță că acest teren nu poate fi considerat ca fiind scos din domeniul public al orașului B., în baza inventarului depus la filele 4-5 din dosarul nr._ deoarece decretul de expropriere nr.218/1966 nu apare enumerat între cele expres indicate la poziția 152.
Împrejurarea că nu s-a uzat de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 213/1998 este mai puțin relevantă, câtă vreme dreptul de proprietate a ieșit din patrimoniul lui S. I., terenul fiind expropriat de stat. Succesoarea S. B. nu a uzat de procedura prescrisă prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, preferând să solicite constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Sentința pronunțată în dosarul nr. 3137/2005 nu este însă opozabilă și O. B. care, în calitate de terț și proprietar, poate solicita legitim constatarea nulității absolute a contractului de donație subsecvent (invocând inopozabilitatea sentinței, act primar) și rectificarea de carte funciară.
Pe cale de consecință, sunt nefondate criticile recurentului în sensul că s-ar fi încălcat puterea de lucru judecat, inopozabilitatea sentinței de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca titlu al înstrăinătoarei S. B. - hotărâre ce nu poate fi "anulată"; de un terț, în sensul prevederilor art. 34 din Legea nr.7/1996, întrucât acesta nu a fost parte în proces și nu poate exercita căile de atac- permițând exercitarea acțiunii în rectificare de carte funciară.
Este de asemenea nefondat motivul de recurs relativ la eronata respingere a probei cu expertiza tehnică judiciară (completare). Având în vedere teza probatorie avansată de reclamant, înscrisurile depuse, raportul de expertiză anterior, aspectele tehnice ale litigiului se apreciază că au fost lămurite.
Contrar susținerilor recurentului, din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Zegreanu N. și mai ales din Anexa nr. 3 (fila 341 dosar_ ) rezultă cu claritate care a fost limita terenului expropriat de la
S. I. conform decretului nr. 218/1966, parcela nr.XXII- limită trasată cu linie sud-vestică punctată.
Suprapunând aceste limite peste cele determinate prin raportare la conturul nr. cadastral 9896, teren proprietatea reclamantului J., expertul a colorat cu culoare galbenă o porțiune de 431 mp, pe care există suprapunere.
Ca atare, având în vedere schița anexă la raportul de expertiză, se impune a se avea în vedere trei suprafețe de teren, cu regim juridic distinct.
În primul rând, este suprafața de teren expropriată, ce excede intabulării dreptului de proprietate al reclamantului J. D. și pe care sunt amplasate garajele nr. 1, 2, 3, 4, 9, 10, 11, 12 parțial 5,6, 7, 8, precum și boxele A, parțial B, C și V. În ce privește proprietarii/deținătorii respectivelor construcții, identificați potrivit raportului de expertiză (O. I., B. G., C. S., T.
V., L. I., M. D., D. I., Ș. M., M. Leontin, Ș. F. ), acțiunea reclamantului nu poate fi admisă deoarece acesta nu este titular al dreptului de proprietate asupra terenului, ca atare nu poate invoca accesiunea (cu orice opțiune) asupra construcțiilor.
A doua suprafață de teren este cea colorată cu galben, suprafață de 431 mp, pe care există suprapunere între limitele întabulării reclamantului J. și limitele decretului de expropriere nr. 218/1966.
Doar în ceea ce privește această suprafață de teren, poate fi admisă acțiunea orașului B., din dosarul conexat, de constatare a nulității contractului de donație și anulare a intabulării dreptului de proprietate al reclamantului J. deoarece numai în aceste limite își justifică interesul O.
B., în temeiul Decretului nr. 218/_ al Consiliului de stat al RSR, prin care s-a expropriat și s-a trecut în proprietatea statului (în administrarea Trustului Minier Baia Mare) inclusiv această suprafață de teren. Întrucât drepturile dobândite prin expropriere sunt opozabile fără înscriere în CF, conform prevederilor art. 26 din decretul-Lege nr. 115/1938, rezultă că autoarea reclamantului, S. B., nu putea uzucapa contra statului și nefiind proprietară nu putea dispune de acest bun prin acte de liberalitate.
Pe această suprafață sunt amplasate integral boxele G, F, E, D, D1, parțial boxele V, U, T, H și parțial garajele nr. 13, 14, 15, 16, 17, 18. Deținătorii sau proprietarii acestor boxe și garaje sunt conform raportului de expertiză: Turar I., Ș. F., Păvăloaie I., Bădăluță M., Gaiu, Csurka B. ,
D. D., Der Elemer.
Întrucât contractul de donație este lovit de nulitate absolută parțială (doar în aceste limite, de 431 mp, pentru care subzistă dreptul de proprietate dobândit de stat urmare a exproprierii), rezultă că reclamantul J. nu dispune actualmente de un titlu, așadar nu poate obține nici revendicarea terenului, nici demolarea construcțiilor. Nulitatea absolută parțială este o consecință a faptului că donatoarea S. B. nu era proprietara acestei suprafețe de teren, iar în aplicarea prevederilor art. 801 din Codul civil de la 1864, donația contravine principiului irevocabilității. S-a apreciat însă că nulitatea este doar parțială, în limita acestei suprafețe de 431 mp.
Pe cale de consecință, se va dispune rectificarea, în sensul anulării parțiale a încheierii de intabulare nr. 2382/_, prin care pârâta S. B. și- a înscris dreptul de proprietate în CF nr. 10242-N poziția 10, nr. cadastral 9896 asupra suprafeței de 3303 mp, în limita suprafeței de 431 mp, precum și a
încheierii de carte funciară nr. 2746-_ prin care reclamantul J. D. V. și-a înscris dreptul de proprietate în CF nr. 10261-N, poziția 1, nr. cadastral 9896, tot în limita suprafeței de 431 mp și restabilirea situației de carte funciară anterioare în ce privește această suprafață.
În fine, a treia suprafață este cea care excede limitelor decretului de expropriere și care corespunde limitelor de intabulare a dreptului de proprietate al reclamantului (3303 mp-431 mp=2872 mp).
Pe această suprafață de teren sunt amplasate boxele J (C. Grigore, nechemat în judecată - C. I., este cel chemat în judecată), K (Drimenț V. ), L (M. G. ), M (D. M. Jupanelu, nechemată în judecată), N (P. A. ), O (proprietar neindentificat), P (P. V., nechemat în judecată), R (A. G. ), S (proprietar neidentificat). De asemenea, pe același teren sunt parțial amplasate garajele identificate în schiță - anexa nr. 1 la raportul de expertiză, cu nr. 13 (S. Z. ), 14 ((T. T. ), 15 (Sollok Ranyl), 18 (I. G. ), precum și boxele H (Csurka B. ) și T (Der Elemer, nechemat în judecată).
Întrucât reclamantul este titular al dreptului de proprietate asupra terenului pe care sunt amplasate construcțiile, iar pârâții nu-i pot opune un titlu comparabil, acțiunea în revendicare formulată de reclamant urmează a fi admisă, în aplicarea prevederilor art. 480 din Codul civil de la 1864, iar pârâții
S. Z., T. T., Soloc A., D. G., D. R. (R. ), I. G., Csurka B.
, Drimenț V., M. G., P. A., A. G. vor fi obligați să lase reclamantului J. D. V., în deplină proprietate și posesie, din suprafața de 2872 mp teren ce face parte din conturul cu culoare roșie în Anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic judiciar Zegreanu N., ce excede suprafeței de 431 mp teren, colorată cu culoare galbenă în aceeași anexă (în total cele două parcele însumând 3303 mp teren pe care este intabulat dreptul de proprietate al reclamantului), suprafața de teren neocupată de construcțiile aflate în folosința acestora, construcții evidențiate în cuprinsul Anexei nr. 1 la raportul de expertiză.
Însă reclamantul nu poate uza de prevederile art. 494 alin. 2 din Codul civil de la 1864, cu consecința obligării pârâților la demolarea construcțiilor, decât dacă dovedește reaua credință a acestora la edificare. Întrucât în favoarea pârâților operează prezumția de bună credință, conform prevederilor art. 1899 alin. 2 Cod civil, rămânea ca reclamantul să dovedească reaua- credință a pârâților, dovadă care în speță, nu a fost administrată. Unii dintre pârâți dețin chiar acte prin care au fost autorizați să edifice garajele, acestea s- au ridicat începând din anul 1977, nefiind însă evidențiate în schița de care s-a prevalat S. B. în cadrul procesului de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. I., M. G., C. S., L. I., E. Bela, P. A., C. B., Ș. F. ,
D. V., T. I., S. Z., T. T., SA, D. R., D. G., I. G. ,
B. G., T. V., D. I., L. M., O. I., M. M., C. D., A. G.
, M. I., M. I., se constată că aceasta a fost respinsă de prima instanță, dar soluția nu a fost atacată cu recurs de titularii cererii, intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Raportat la măsura în care s-au admis cererile părților, la fond nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
În temeiul prevederilor art. 316 raportat la art. 298 și art. 276 Cod procedură civilă, se vor acorda cheltuieli de judecată după cum urmează: recurentul J. D. a efectuat în recurs cheltuieli de judecată de 703 lei, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat. De asemenea intimații-interveninți S. Z., T. T., Soloc A., D. G., D.
R., I. G., Csurka B., Drimenț V., M. G., P. A., A. G., C. I., C. S. ,, L. I., E. Bela, C. B., T. I., B. G., T. V., D.
I., L. M., O. I., M. M., C. D. ,, M. I. și M. I. au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 1200 lei, onorariu avocat.
Întrucât recursul a fost admis în parte, conform prevederilor art. 312 alin. 1 teza I și alin. 3 teza I Cod procedură civilă, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, intimatul O. B. va fi obligat să achite recurentului J.
D. V. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs. De asemenea, intimații S. Z., T. T., Soloc A., D. G., D. R., I. G., Csurka
B., Drimenț V., M. G., P. A., A. G., față de care s-a admis acțiunea în revendicare astfel cum s-a precizat anterior ca limite, vor fi obligați să achite recurentului, în solidar, suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Întrucât cererea recurentului nu a fost primită față de intimații C. I., C. S. ,, L. I., E. Bela, C. B., T. I., B. G., T. V., D. I. ,
L. M., O. I., M. M., C. D. ,, M. I. și M. I., apreciind că aceștia au suportat jumătate din onorariul avocațial, recurentul va fi obligat să le achite suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurentul J. D. V., domiciliat în B., strada B. nr. 31, județul M., împotriva sentinței civile nr. 1031/2013 din 7 mai 2013, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ *, pe care o modifică în parte, astfel:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul J. D. V., împotriva pârâților S. B., domiciliată în B., strada B. nr. 31, județul M.
, C. I., domiciliat în B., strada I., bloc 21/A/5, județul M., M.
G., domiciliat în B., strada I. bloc 21/2, județul M., C. S., domiciliat în B., strada I. bloc 25/B/5, județul M., L. I., domiciliat în B., strada I. bloc 25/17, județul M., E. Bela,
domiciliat în B., strada I. bloc 17/B/8, județul M., P. A., domiciliată în B., strada I. bloc 21/A/10. județul M., C. B., domiciliată în B., strada I. bloc 21/A/7, județul M., D. V., domiciliat în B., strada I. bloc 21/A/9, județul M., T. I., domiciliat în B., strada I. bloc 21VA/8, județul M., S. Z., domiciliat în B., strada I. bloc 217A/3, județul M., T. T., domiciliată în B., strada I. bloc 17/B/15, județul M., SA, domiciliat în B., strada I. bloc 19/A/15, județul M., D. R., domiciliat în B., strada I. bloc 21/14, județul M., D. G., domiciliat în B., strada I. bloc 21/11, județul M., I. G., domiciliat în B., strada I. bloc 17/11, județul M., B. G., domiciliat în B., strada I. bloc 23/A/l5, județul M., T. V., domiciliat în B., strada I. bloc 23/A/15, județul M., D. I., domiciliat în B., strada I. bloc 26/B/13, județul M., L. M., domiciliat în B., strada I. bloc 17/B/13, județul M., O. I., domiciliat în B., strada I. bloc 15/9, județul M., M. M., domiciliată în B., strada I. bloc 15/12, județul M., C. D., domiciliat în B., strada I. bloc 23/B/16, județul M., A. G., domiciliat în B., strada I. bloc 23/3, județul M., M. I., domiciliat în B., strada I. bloc 23/9, județul M. și M. I., domiciliat în B., strada I. bloc 17/16, județul M. .
Obligă pe pârâții S. Z., T. T., Soloc A., D. G., D. R. (R.
), I. G., Csurka B., Drimenț V., M. G., P. A., A. G. să lase reclamantului J. D. V., în deplină proprietate și posesie, din suprafața de 2872 mp teren ce face parte din conturul cu culoare roșie în Anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic judiciar Zegreanu N., ce excede suprafeței de 431 mp teren, colorată cu culoare galbenă în aceeași anexă (în total cele două parcele însumând 3303 mp teren pe care este intabulat dreptul de proprietate al reclamantului), suprafața de teren neocupată de construcțiile aflate în folosința acestora, construcții
evidențiate în cuprinsul Anexei nr. 1 la raportul de expertiză. Respinge cererea de demolare formulată de reclamant.
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul O. B. prin P., în dosarul conexat, împotriva pârâților J. D. V. și S. B. .
Constată nulitatea absolută parțială a contractului de donație imobiliară autentificat sub nr. 4444 din_ de BNP Timiș Carmen, în ce privește suprafața de 431 mp teren, colorată cu galben în Anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic judiciar Zegreanu N. .
Dispune rectificarea, în sensul anulării parțiale a încheierii de intabulare nr. 2382/_, prin care pârâta S. B. și-a înscris dreptul de proprietate în CF nr. 10242-N poziția 10, nr. cadastral 9896 asupra suprafeței de 3303 mp, în limita suprafeței de 431 mp, precum și a încheierii de carte funciară nr. 2746-_ prin care reclamantul J. D. V. și-a înscris dreptul de proprietate
în CF nr. 10261-N, poziția 1, nr. cadastral 9896, tot în limita suprafeței de 431 mp și restabilirea situației de carte funciară anterioare în ce privește această suprafață.
Fără cheltuieli de judecată la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă pe intimatul O. B. să achite recurentului J. D. V. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă pe intimații S. Z., T. T., Soloc A., D. G., D. R., I.
G., Csurka B., Drimenț V., M. G., P. A., A. G. să achite recurentului, în solidar, suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă pe recurent să achite intimaților C. I., C. S. ,, L. I., E. Bela, C. B., T. I., B. G., T. V., D. I., L. M., O. I., M.
M., C. D. ,, M. I. și M. I., suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 23 Decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
Ț. DS | -T. A. | W. D. | SA |
Red.STA/_
Tred. A.S/_ - 2 ex
J. ecător la fond: V. F. F.
| ← Decizia civilă nr. 116/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 3066/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
