Decizia civilă nr. 650/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 650
Ședința publică din 4 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte instanță
Judecător: I. D. -D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata G. N. de M. - C.
G.,
cu sediul în București, sector 3, B-dul Unirii, nr. 78, bl. J2 și cu sediul procesual ales la C. Județean S., în Z., str. G. L., nr. 20, jud. S. împotriva sentinței civile nr. 159 din 14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatului-petent, avocat Gavriș I. Darie, lipsă fiind recurenta-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. De asemenea se învederează faptul că recurenta-intimată a depus prin serviciul registratură al instanței motivele de recurs.
Instanța, verificându-și competența potrivit dispozițiilor art. 1591Cod
procedură civilă
se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Reprezentantul intimatului-petent depune împuternicire avocațială și îi sunt
comunicate motivele de recurs depuse la dosar.
Reprezentantul intimatului-petent solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Acesta arată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției era lovit de nulitate întrucât fapta nu exista. Inspectorii de la G. N. de M. au intrat în locuința intimatului-petent cu acordul soției acestuia, cerându-i autorizația de exploatare de masă lemnoasă, iar răspunsul acestuia a fost că nu are o astfel de autorizație deoarece nu are în proprietate pădure și nu exploatează masă lemnoasă, în acest caz ajutând-o doar pe mătușa sa la desfășurarea unei astfel de activități.
Singura vină care i s-ar putea atribui intimatului petent, susține reprezentantul acestuia, ar consta în faptul că i-a dat afară din casă pe inspectorii de la G. N. de M., deși fiecare are dreptul de a primi în locuința sa pe cine
dorește. Mai mult, reprezentantul intimatului-petent consideră că inspectorii de la
G. N. de M. și-au depășit atribuțiile și că aceștia ar fi trebuit să facă verificările necesare la Ocolul Silvic.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 159/_ a Judecătoriei Jibou a fost admisă plângerea petentului R. I. și s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție nr. 46397/_ încheiat de G. N. de M. - C. G. prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 7500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 96 alin. 3 pct. 5 din O.U.G. nr. 195/2005, modificată, reținându-se în sarcina sa că, la data de 4 octombrie 2012, în urma sesizării înregistrate la GNM Comisatiatul Județean S. cu nr. 2032/_, deplasâdu-se la domiciliul domnului R. I. pentru efectuarea controlului, domnul R. I. nu le-a prezentat niciun document relevant, autorizație de mediu, nefacilitând efectuarea controlului. Totodată, domnul R. I. le-a impus să părăsească domiciliul acestuia, spunând că, daca doresc informații, să se adreseze Ocolului Silvic Ileanda.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din cuprinsul procesului- verbal nu rezultă că petentul ar fi desfășurat vreo activitate, în sensul art. 94 alin. 1 litera e din OUG 195/2002, astfel încât să poată fi reținută în sarcina sa obligația la care face referire art. 96 alin. 3 pct. 5 din același act normativ.
Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este în mod evident imperativă, întrucât, rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și justețea sancțiunii aplicate.
Constatările procesului-verbal, în analiza instanței, nu răspund acestei exigente, având în vedere că nu s-a menționat dacă petentul ar fi realizat vreo activitate pentru care ar fi avut obligația de a deține autorizație de mediu, de a ține o evidență a măsurătorilor și de a facilita controlul comisarilor de mediu în propria sa locuință.
Realizând o descriere pur formală a contravenției, agentul constatator limitându-se la redarea conținutului normei juridice care sancționează contravenția și la evidențierea comportamentului jignitor al petentului la adresa comisarilor de mediu, fără a evidenția elemente de fapt de natură a o individualiza, intimata a procedat la dresarea unui act care nu îndeplinește cerințele de legalitate prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, iar o prezentare generală, lipsită de conținut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului verbal, conform art. 17 din OG nr. 2/2001.
Nota de constatare depusă în probațiune de către intimată (f. 30), nu are însă nicio relevanță în cadrul acestei proceduri, din moment ce obligația de descriere a faptei, cu cuprinderea tuturor elementelor constitutive ale contravenției, privește
procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu și alte acte care emană de la intimată.
Împotriva acestei sentințe intimata G. N. de M. - C. G. a declarat recurs solicitând în principal admiterea recursului, casarea în tot a sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei și în urma rejudecării trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente material - Judecătoria Jibou, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea în tot a sentinței instanței de fond, reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința modificării sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale și păstrării validității procesului verbal de contravenție seria AA nr. 46397 din_, obligarea intimatului petent la plata amenzii în contul bugetului de stat.
În motivarea recursului se arată că instanța de judecată a interpretat greșit atât actul dedus judecății, respectiv procesul-verbal seria AA nr. 46397 din_, cât și dispozițiile legale incidente cauzei, motivându-și hotărârea de admitere a plângerii contravenționale prin aceea că, în cuprinsul actului sancționator, agentul constatator nu a realizat o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului ei și a tuturor circumstanțelor de natura a imprima faptei caracterul contravențional.
Atât interpretarea dată de instanță actului examinat, cât și interpretarea textului art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 sunt greșite, în cauză fiind incidente prevederile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă.
În realitate în cuprinsul procesului verbal există o descriere în concret a acțiunilor petentului care se circumscriu faptei incriminate de OUG nr. 195/2005, art. 96, alin. 3, pct. 5 și sancționate prin procesul verbal. Astfel, agentul constatator a reținut în procesul verbal faptul că intimatul petent nu a prezentat nici un document relevant și a impus echipei de control să părăsească domiciliul său. Prin urmare nu se poate vorbi de o descriere pur formala a contravenției.
De asemenea, instanța de judecată greșește în interpretarea textului art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 atunci când susține că exigența acestui text nu este satisfăcută deoarece nu s-a menționat dacă petentul a realizat vreo activitate pentru care ar fi avut obligația de a deține autorizație de mediu, și de a deține o evidență a măsurătorilor. Î
În realitate, aspectele privind desfășurarea unei activități care necesită autorizarea și respectarea tuturor obligațiilor legale decurgând din desfășurarea unor astfel de activități țin exclusiv de starea de fapt care ar fi rezultat (eventual) în urma efectuării verificării, dacă aceasta ar fi fost posibilă. Însă, din cauză că intimatul petent s-a opus efectuării acestor verificări refuzând să furnizeze informațiile cerute de organele de control și dându-i afară pe aceștia din locuință, nu a putut fi stabilită nici o împrejurare care să fi condus la soluționarea sesizării numitului Domșa P. . Ca urmare, neputând fi verificată temeinicia sesizării, este evident că intimatul nu a fost sancționat pentru faptele sesizate a căror existență nu a putut fi constatată.
Instanța fondului a interpretat greșit atât actul dedus judecății cât și dispozițiile legale incidente în cauză și, ca o consecință a acestor erori de interpretare, a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 8 si pct. 9 Cod
procedură civilă, respectiv casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
Cu privire la cererea subsidiară se arată că actul sancționator răspunde în întregime cerințelor legii, nesubzistând nici unul din motivele de nulitate sau anulabilitate prevăzute le lege.
Cu privire la existenta faptei sancționate, învederează faptul că însuși intimatul recunoaște în cuprinsul plângerii că s-a supărat pentru faptul că a fost controlat și că nu a înțeles nimic din ceea ce ii cereau agenții constatatori. În aceste împrejurări, obligația sa legală era aceea de a-și da concursul la lămurirea aspectelor pe care agenții constatatori erau învestiți să le cerceteze în urma sesizării, respectiv dacă intimatul a desfășurat sau nu activitate de exploatare forestieră și dacă această activitate s-a desfășurat în cadrul legal. În loc să procedeze astfel, intimatul a refuzat furnizarea informațiilor necesare, săvârșind astfel fapta pentru care a fost sancționat.
Fără a putea concluziona cu privire la temeinicia sesizării, agenții constatatori au aplicat sancțiunea ca urmare a faptelor intimatului care i-au împiedicat să soluționeze sesizarea privitoare la activitatea ilegală a acestuia în domeniul exploatării forestiere.
În atari condiții, aplicarea sancțiunii amenzii în cuantumul minim este pe deplin justificată raportat la gravitatea și pericolul social al faptei de a împiedica organele statului să își îndeplinească atribuțiile stabilite prin lege.
Recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de_ la sediul C. ui Județean S. a Gărzii Naționale de M., reținându-se prin acesta că la data de_ ora 14.45 deplasându-se la domiciliul numitului R. I. în urma sesizării înregistrate sub nr. 2032/_, pentru efectuarea controlului, acesta nu a prezentat nici un document relevant, autorizație de mediu, nefacilitând efectuarea controlului, impunând ca organele de control să părăsească domiciliul său.
Fapta a fost încadrată în prevederile art. 94 alin. 1 pct. e din OUG nr. 195/2005 cu modificările și completările ulterioare, iar sancțiunea a fost aplicată în temeiul art. 96 alin. 3 pct.5 din OUG nr. 195/2005.
Art. 94 alin. 1 lit. e din OUG prevede că "asistă persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punându-le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante și le facilitează controlul activităților ai căror titulari sunt, precum și prelevarea de probe";.
Aceasta este descrierea generică a faptei.
Pentru a putea fi analizată temeinicia și legalitatea procesului-verbal de contravenție acesta trebuie să îndeplinească prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, din interpretarea logico-gramaticală a căruia rezultă că agentul constatator trebuie să realizeze o descriere concretă a contravenției cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității procesului-verbal prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate. Or, în speță în procesul verbal contestat se menționează că nu s- au prezentat documente relevante, autorizație de mediu, fără a se arăta activitatea pentru care petentul avea nevoie de autorizație de mediu, de a ține o evidență a
măsurătorilor și de a facilita controlul comisarilor de mediu în propria s-a locuință, echivalează cu o descriere pur formală a contravenției.
Realizând o descriere pur formală a contravenției, fără a evidenția elemente de fapt de natură a individualiza fapta, agentul constatator a procedat la întocmirea unui act care nu îndeplinește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art. art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, iar o prezentare generală, lipsită de conținut a faptei echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului-verbal, conform art. 17 din același act normativ.
Pe de altă parte procesul-verbal a fost întocmit la data de_ la sediul agentului constatator pentru fapta petrecută în_ și nu este semnată de martor, deși s-a încheiat în lipsa petentului.
Or, este nelegal procesul-verbal întocmit în condițiile în care a fost încheiat nu la locul constatării contravenției, unde era posibil ca nici una din persoanele prezente să nu dorească să-și declare identitatea, ci la sediul agentului constatator, la o dată ulterioară constatării, unde nu este credibil că nu a fost găsită nici o persoană, din afara sau din cadrul instituției, dispusă să confirme încheierea actului în lipsa contravenientului. Nefiind legal întocmit, procesul-verbal nu poate face dovada deplină a situației de fapt constatate, fiind lipsit de forța probantă recunoscută de lege actelor de constatare legal întocmite. Nulitatea care afectează procesul-verbal este însă una relativă, însă se asociază în cauză cu vătămarea produsă contravenientului prin întocmirea actului în modalitatea constatată, respectiv lipsirea de posibilitatea de a proba temeinicia acestuia.
Aceste două considerente fac ca procesul-verbal contestat să fie lovit atât de nulitate absolută cât și de nulitate relativă, iar soluția primei instanțe de anulare a acestuia să fie una temeinică și legală, urmând a fi respins recursul.
Motivul de casare cu trimitere spre rejudecare invocat prin raportare la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă nu poate fi nici reținut și nici nu constituie motiv de casare cu trimitere care este limitativ prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, în cazul subzistenței condițiilor de la pct. 8 și 9, impunându-se conform art. 312 alin 3 modificarea hotărârii atacate.
Toate aceste considerente fac astfel ca recursul să fie nefondat urmând a fi respins.
Pentru aceste motive
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de G. N. de M. - C. G. împotriva Sentinței civile nr. 159/_ a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
K. M. I. D. D. G. M. L. -M.
Red.KM/_ /Dact.MLM/_ /2 ex./Jud. fond C. I.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 107/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 1173/2013. Plângere contravențională → |
|---|
