Decizia civilă nr. 3071/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3071/R/2013
Ședința publică din 14 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
-M. CONȚ
GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul L. L., împotriva deciziei civile nr. 8/A din_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanții intimați S. D. și S. N., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, doamna avocat I. H., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat DP G., lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul L. L., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de_ a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 4 exemplare, care a fost formulată și expediată prin poștă de reclamanții intimați S. D. și S. N., prin intermediul domnului avocat Gîrbovean A., prin care se solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de soluționarea prezentului recurs, întâmpinare la care a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamanții intimați S.
și S. N., l-au împuternicit pe domnul avocat Gîrbovean A. pentru asistență juridică și pentru reprezentare juridică în prezentul dosar.
De asemenea, Curtea constată că la data de_ a fost înregistrată la dosar o cerere de amânare, care a fost formulată și expediată prin fax de către domnul avocat M. I. A., în calitate de mandatar al recurentului, prin care solicită amânarea judecării cauzei, deoarece nu se poate prezenta, fiind la Tribunalul Alba ca mandatar în dosarul nr._, pentru clientul Wilhelm Bartha și, totodată, arată că împreună cu această cerere de amânare depune o xerocopie de pe dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 43 lei și a timbrelor judiciare în valoare de 1,80 lei și, de asemenea, menționează că exemplarul original a fost expediat prin fax.
Totodată, constată că la data de_ au fost înregistrate la dosar exemplarele originale ale cererii de amânare și chitanței care atestă achitarea
taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 43 lei, precum și timbre judiciare în valoare de 1,80 lei (f. 21 și 22 din dosar).
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 84/_, care atestă împrejurarea că reclamanții intimați S. D. și S. N. au împuternicit-o pe doamna avocat DP G. pentru asistare și pentru reprezentare în prezentul dosar, în baza contractului de asistență juridică nr. 115/2013.
Totodată, depune la dosar delegația de substituire nr. 407/_, care atestă împrejurarea că doamna avocat DP G. a împuternicit-o pe doamna avocat I. H., pentru a se prezenta în substituirea sa în dosarul nr._ al Curții de Apel C. .
Curtea pune în discuția reprezentantei intimaților cererea de amânare formulată de mandatarul recurentului.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că în măsura în care cererea de amânare este dovedită, nu se opune încuviințării acesteia.
Curtea, după deliberare, va respinge cererea de amânare formulată de mandatarul recurentului ca nedovedită, având în vedere că la dosar nu a fost depusă nici o dovadă în sprijinul acesteia.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție inadmisibilitatea acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților intimați asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acesteia să se refere și la excepția invocată, din oficiu, de către Curte.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că, în principal, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere că prin recurs se invocă critici de netemeinicie a hotărârii atacate, iar, în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că, deși formal, pârâtul recurent a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., în recurs nu a găsit niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, care să se încadreze în aceste prevederi legale. Solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamanților intimați că la dosar nu a fost depusă nicio chitanță, care să ateste plata vreunui onorar de avocat.
Curtea reține cauza în pronunțare, în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6105/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S.
D. și S. N., în contradictoriu cu pârâtul L. L. și, pe cale de consecință:
S-a stabilit limita de demarcație între proprietatea reclamanților și cea pârâtului pe linia dată de punctele A-B-C-D-E-F-G (varianta 1 din raportul de expertiză întocmit în cauză conform planului de situație de la fila 63).
A fost obligat pârâtul L. L. să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 24 m2 teren situat în intravilanul localității D.
, nr. adm. 143, compus din S1 (2 m2 ocupată prin construirea streșinii casei pârâtului spre terenul reclamanților) + S2 (4 m2, din care 2 m2 ocupată prin extinderea casei de locuit, iar 2 m2 prin streașina extinderii casei de locuit) + S3 (18 m2, din care 11 m2 ocupată prin refacerea șopronului, iar 7 m2 ocupată prin streașina șopronului refăcut), obligându-l în același timp pe pârât să predea către reclamanți în liniștită posesie și folosință terenul intravilan ocupat de el în suprafață de 24 m2, abținându-se pe viitor de la orice acte de tulburare a posesiei reclamanților; a fost obligat pârâtul la ridicarea construcțiilor extindere casă de locuit și refacere șopron, edificate parțial pe suprafața de 24 m2 teren intravilan pentru care a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamanților.
A fost obligat pârâtul la plata în parte a cheltuielilor de judecată către reclamanți în cuantum de 1.500 lei, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:
"Probatoriul administrat în cauză (înscrisuri extrase CF) evidențiază faptul că proprietatea reclamanților este în suprafață de 1.543 m2, iar cea a pârâților este în suprafață de 2.005 m2. Măsurătorile efectuate de expert au stabilit însă că folosința suprafețelor este de 1.503 m2 pentru reclamanți și de 2.018 m2 pentru pârâți, astfel că raportat la suprafețele celor 2 (două) proprietăți vecine, ținându-se cont și de deficitul de teren existent față de suprafețele înscrise în CF (1.503 m2 +2.018 m2 =3.521 m2 față de 1.543 m2+2.005 m2=3.548 m2),
deficitul fiind imputat ambelor proprietăți proporțional, instanța apreciază că linia de demarcație se impune a fi stabilită pe linia dată de punctele A-B-C-D-E- F-G (varianta 1 din raportul de expertiză întocmit în cauză conform planului de situație de la fila 63), respectându-se în acest fel atât dreptul de proprietate al reclamanților, cât și dreptul de proprietate al pârâtului.
Susținerile pârâtului în sensul că limita dintre cele două proprietăți ar trebui să fie dată de folosința actuală (varianta II) nu poate fi primită, întrucât într-o asemenea ipoteză suprafața deținută de pârât ar depăși, conform măsurătorilor efectuate de expert, suprafața de 2.005 m2, în condițiile în care reclamantul deține cu 40 m2 mai puțin teren decât suprafața înscrisă în CF. Prin urmare, a admite o asemenea ipoteză ar contraveni evidențelor din cărțile funciare. Mai mult, martorii audiați în cauză relevă faptul că între cele 2 (două) proprietăți nu a existat un gard despărțitor pe linia construcțiilor case de locuit învecinate, acestea fiind practic lipite una de cealaltă, astfel că modernizarea și renovarea casei de locuit a pârâtului putea conduce la ocuparea unei suprafețe redusă ca dimensiuni din proprietatea vecină. În orice caz, varianta 1 de imputare a deficitului de teren față de suprafața menționată în CF-uri ambelor proprietăți este una echitabilă, preferabilă variantei în care pârâtul ar păstra proprietatea asupra întregii sale suprafețe de teren aflată în folosința sa actuală.
În mod corelativ admiterii liniei de demarcație din varianta I, instanța a admis și celelalte pretenții ale reclamanților ce decurg din respectarea dreptului de proprietate al acestora, cu mențiunea că întinderea suprafeței pentru care a fost admisă revendicarea este de 24 m2, așa cum a fost stabilită potrivit expertizei tehnice, și nu de 40 m2, așa cum au solicitat prin cerere reclamanții, context în care a fost admisă în parte cererea reclamanților și obligat pârâtul la
ridicarea construcțiilor extindere casă de locuit și refacere șopron, edificate parțial pe suprafața de 24 m2 teren intravilan pentru care a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamanților.
Față de cele expuse, s-a admis în parte cererea reclamanților, iar în temeiul art. 276 C.proc.civ., a fost obligat pârâtul la plata în parte a cheltuielilor de judecată către reclamanți în cuantum de 1.500 lei, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar, onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul L. L.
, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul stabilirii liniei despărțitoare potrivit folosinței actuale, respectiv variantei propuse în Completarea raportului de expertiză a expertului P. V. pe aliniamentul J-K- L-M-N-P-Q-R-S-T-U descrisă în planșa nr.8 și respingerea capetelor de cerere din acțiunea introductivă privitoare la revendicarea suprafeței de 24 m.p. și ridicarea construcțiilor extindere casă de locuit și refacere șopron pretins edificat parțial pe cei 24 m.p., precum și compensarea cheltuielilor de judecată în fond, cu cheltuieli de judecată în apel, pentru următoarele motive:
Instanța de fond, pentru a alege varianta nr. I de stabilire a liniei de hotar, pleacă de la o premisă teoretică a împărțirii între cei doi proprietari a deficitului de teren constatat la cele două proprietăți. Doar că nu ține cont de faptul că pârâtul avea reconstituit dreptul de proprietate asupra 2.074 m.p. și lui i-a fost redusă această suprafață la 2.005 m.p. cu ocazia întabulării titlului în anul 2010. Ori, la acea dată a întabulării erau edificate toate construcțiile și întabularea pe cei 2.005 m.p. s-a făcut având în vedere această configurație a terenului, aspect de care instanța de fond nu a ținut cont și a modificat-o nelegal prin actuala hotărâre.
Dar, instanța de fond nu a ținut cont în nici o măsură nici de declarațiile martorilor audiați în cauză, care la unison au declarat că pârâtul când și-a refăcut casa, care inițial avea perete comun cu casa veche a reclamantului a făcut-o mai înspre interiorul curții sale cu cca. 70-80 cm.
Ba mai mult, declarațiile martorilor sunt răstălmăcite, prin sentință reținându-se că martorii audiați în cauză relevă faptul că între cele 2 (două) proprietăți nu a existat un gard despărțitor pe linia construcțiilor case de locuit învecinate, acestea fiind practic lipite una de cealaltă, astfel că modernizarea și renovarea casei de locuit a pârâtului putea conduce la ocuparea unei suprafețe redusă ca dimensiuni din proprietatea vecină." (?) Ori, martorii: l. M. N., care a lucrat atât la edificarea casei cât și la extinderea (în lungime) a anexelor gospodărești arată că în ce privește anexele gospodărești acestea se află amplasate pe aliniamentul unui cuptor (constatat și de instanță cu ocazia cercetării locale), cuptor care era pe același amplasament și în anul 1980. Precizăm că acest cuptor este de prin anii 1955-1960 și nici o anexă nu se află mai înspre proprietatea reclamantului decât acest cuptor. Mai arată martorul că
"la extinderea anexelor am păstrat aceiași limită față de proprietatea reclamantului, toate edificatele fiind efectuate în curtea pârâtului.." Acest martor ocular și prezent la edificarea anexelor arată că deoarece tălpile vechi ale anexelor erau de lemn și putrezite au turnat beton în locul lor, dar pe același amplasament "având grijă ca lățimea betonului să revină spre curtea pârâtului pentru a nu afecta proprietatea reclamantului".Cu privire la casa pârâtului refăcută în anul 1980, arată același martor, că inițial casa veche a reclamantului, care a rămas în picioare și casa pârâtului veche erau lipite una de alta, dar la refacerea casei pârâtului s-a impus păstrarea unei distanțe de 70 cm ceea ce a făcut ca să edifice casa pârâtului cu 1 m.l. mai înspre curtea sa. Ba mai mult, acest martor arată că în zona anexei din BCA a fost o clădire veche pe care el
personal a demolat-o și a edificat actuala construcție din blocuri de BCA pe același amplasament. Ori, în prezența unei asemenea declarații, făcută de o persoană onestă, cinstită și care personal a lucrat la ceste construcții este de neînțeles cum se poate pronunța o sentință care dispune să tai 20-30 cm din spatele casei și anexelor. De altfel, nimic nu justifică o asemenea soluție decât o idee fixă că diferența de teren din suprafețele înscrise în c.f. (ambele părți având mai puțin ) să se împartă între ele. 2.-Martora Prislopan Garofița vecină cu imobilul în litigiu după ce confirmă că vechile construcții erau lipite una de alta precizează fără urmă de îndoială că pârâtul și-a edificat în 1981 actuala casă mai înspre interiorul curții sale. Tot această martoră confirmă că acel cuptor dintre anexele gospodărești nu știe exact când a fost făcut, dar oricum îl știe așa de peste 20 de ani. 3.-Martora L. Ana, vecină cu imobilele din litigiu și mama ei, nașa de botez a reclamantului, arată că ea cunoaște de foarte mulți ani ambele proprietăți și că:inițial casele erau lipite una de cealaltă; în anul 1981 pârâtul demolând casa și-a făcut actuala casă lăsând un loc liber între cele două case (lucru ce nu se putea decât prin retragerea casei sale înspre interiorul curții lui deoarece vechea casă a rămas până în 2010 când și-a construit reclamantul actuala casă, n.n.), - celelalte anexe în continuarea casei nu au fost afectate de lucrări, ele ramând așa cum au fost; retragerea casei pârâtului a fost de 50-80 cm.;- cuptorul din gospodăria pârâtului este mult mai vechi decât casa nouă, fiind edificat prin anul 1960 și că acest cuptor a rămas pe același amplasament fără a suferi modificări și că: reclamantul și-a edificat noua casă în urmă cu 3 ani, iar acoperișul ei se întinde mai mult decât casa inițială înspre proprietatea pârâtului (fapt constatat și de instanța de judecată cu ocazia cercetării locale, deși casa pârâtului este spre interiorul curții sale cu 70-80 cm ?). Și martorul reclamantului, Tuțura Petru, persoană ce locuiește în D., arată că inițial cele două case erau lipite, că pârâtul și-a edificat casa spre interiorul curții sale cu 40-50 cm și din câte știe el cuptorul (evident și celelalte anexe ce sunt pe același aliniament) a rămas pe vechiul amplasament. Mai arată că nu au existat până acum litigii între părți și că exista un gard despărțitor între cele două proprietăți cu o portiță la mijloc. Ceilalți doi martori ai reclamantului sunt tineri, lucrează la Primărie, fiind vecini cu reclamantul și nici unul din ei nu este din localitate (unul fiind din Budacu de Sus și altul din Satu Nou) neavând cunoștințe despre situarea anterioară a imobilelor. Ceea ce este remarcat de toți martorii, de expert (pct.F) constatat și de instanță și necontestat de părți este acel gard de sârmă situat în continuarea anexelor pârâtului (și la cea 20-30 cm înspre curtea reclamantului) și care constituie linia de mejdă dintre grădinile părților. Ori, dacă tragem o linie imaginară de la acest punct necontestat de părți la colțul casei reclamantului aflată pe linia despărțitoare a proprietăților (casa pârâtului actuală fiind spre interiorul curții sale cu 70 + 80 cm) constatăm că toate anexele pârâtului sunt spre interiorul curții sale și cel care ocupă o porțiune de teren dintre cele două case este reclamantul și nu pârâtul. Aceasta este singura modalitate corectă de a stabili linia despărțitoare dintre cele două proprietăți deoarece sunt două puncte fixe necontestate de părți sau dovedite ca certe, respectiv punctul F unde începe gardul de sârmă despărțitor al grădinii și fostul punct de întâlnire (peretele comun) a celor două vechi construcții.
Plusul sau minusul suprafeței uneia sau alteia dintre părți nu au nici o relevanță în situația de față pentru stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți în fața unor dovezi eclatante a vechii linii despărțitoare. Se pune chiar întrebarea cum reclamantul nu a avut nici o reacție atunci când s-au edificat acele anexe și răspunsul nu este decât acela că ele erau edificate pe vechiul amplasament și nu exista nici un motiv de nemulțumire. Cu ocazia edificării noii
case reclamantul a constatat că îi lipsesc cca. 40 m.p. și a găsit prilejul de a-1 șicana pe pârât și eventual să-i ia de la acesta . Oricum, este de neînțeles cum o instanță de judecată a putut pronunța o asemenea soluție și acesta, apreciază pârâtul, doar prin neglijarea declarațiilor de martori și în realizarea unei idei abstracte de echitate. In varianta din Completarea raportului de expertiză se respectă vechea linie de mejdă potrivit folosinței, pârâtul ar avea mai puțin cu 1
m.p. decât are intabulat, dar cu 75 m.p. mai puțin decât în titlu de proprietate, iar mejda fiind pe aliniamentul construcțiilor, i-ar rămâne reclamantului porțiunea de teren cu care s-a retras pârâtul spre interiorul curții sale când a edificat noua casă. În această variantă, oarecum și ea păgubitoare pentru pârât, s-ar evita aberanta dispoziție de a demola un perete din anexele gospodărești ale pârâtului fără nici o justificare. Potrivit acestei variante se impune respingerea capetelor de cerere privitoare la revendicare (cartea funciară nu garantează suprafața) și de demolare a construcțiilor. Consideră că în aceasta situație se impune și reconsiderarea cheltuielilor de judecată din fața instanței de fond.
In drept invocă disp. art. 282 și urm. și ale art. 274 C.pr.civ.
Intimații reclamanți S. D. si S. N. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat si păstrarea in totalitate a sentinței atacate, in baza disp. art.296 C.pr.civ.; obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata suportate de ei in apel, in baza disp art.298 rap. la art.274 Cod pr.civ..
In memoriul cuprinzând motivele de apel, se retine ca instanța a pronunțat sentința pornind de la premisa greșita a împărțirii deficitului de teren, nereținându-se ca apelantul a avut reconstituit prin eliberarea titlului de proprietate o suprafața de 2074 mp, evident reconstituire scriptica. Când si-a intabulat dreptul de proprietate in Cf apelantul a dat o declarație notariala prin care arata ca este de acord cu intabularea suprafeței de 2005 mp, cat are de fapt in realitate si cat folosește ( anterior extinderii înspre intimați). La momentul efectuării expertizei topo, expertul arata ca apelantul folosește acum 2018 mp. De unde apare suprafața de 13 mp in plus? Evident de la ei - reclamanții! In schimb se ignora total faptul de către apelanți ca in cartea funciara 1507 D., nr. top 93/2 si 94, intimații au înscrisa suprafața de 1543 mp, dar in realitate folosesc o suprafața mai mica * 1529 mp, întrucât apelantul a înțeles sa-si extindă locuința si pe terenul lor, edificând din BCA o construcție camera. De altfel, expertul topograf anexează raportului de expertiza o serie de planșe fotografice unde se observa ca de la horn, urmează o construcție noua. Se observa zidul inițial al casei si ulterior construcțiile noi edificate d-a lungul metei, respectiv "ieșiturile" din configurația inițiala a terenului.
Apelantul critica faptul ca instanța nu a ținut cont de declarațiile martorilor declarații evident subiective si in mare parte confuze, dar nu sunt aduse nici un fel critici la raportul de expertiza si apoi completarea la raport a fost însușita de către acesta.
Pe de alta parte, la fondul cauzei, inițial apelantul a încercat sa inducă in eroare instanța, arătând ca in urma cu trei ani, dupa un incendiu i-au ars anexele gospodărești si le-a refăcut pe vechiul amplasament. Aspect total neadevărat in ceea ce privește aceste anexe. In urma incendiului i-au fost afectate anexele invecinate cu Gherasim Cojoc si nu anexele învecinate cu intimații. Apoi se susține ca s-a edificat casa mai spre interiorul curții cu 70 cm . Si atunci despre extinderea din BCA, pe care intimații, pentru a construi casa a trebuit efectiv sa o ocolească, modificându-și ei configurația casei, ce poate indica apelantul?! Dupa ce aceste susțineri nu au mai avut suport, apelantul a solicitat audierea martorului M. loan, proprietarul inițial al imobilului inimaților. Dar,
la termenul din 17 mai 2011 este prezentat martorul M. N., un asa zis constructor, care a lucrat pentru apelant. Desi intimații s-au opus la audierea acestui martor, fiind convinși ca nu cunoaște aspecte relevante si insistând sa fie prezentat cel incuviintat inițial, instanța a procedat totuși la audierea acestuia, dar s-a convins ca aceasta nu cunoaște aspecte care sa duca la lămurirea cauzei. Singurele probe relevante au fost planșele fotografice depuse de intimați in care se vede clar zidul vechi al casei si extinderea ulterioara, aceste aspecte fiind verificate si de instanța la cercetarea locala efectuata, precum si raportul de expertiza topografica întocmit in cauza. Se susține de asemenea ca intre proprietăți a existat si de altfel exista un gard despărțitor. Arată că ei nu au contestat in nici un fel acest aspect, dar gardul despărțitor exista dupa anexe. Arată că nu pot impartasi opinia apelantului in sensul de a trage o linie imaginara de la punctul necontestat de parti (coltul casei noastre) intrucat terenurile au o forma neregulata si nu una dreapta. De altfel, din planul de ansamblu se observa configurația terenurilor. Martorul M. N., propus de catre apelant indica de altfel faptul ca intre cele doua proprietăți: "exista gard de sarma ce incepe dupa ce se termina construcția, in fata neexistand gard despărțitor", in fapt gardul de sarma exista numai in spatele construcțiilor. Mai arata acest martor ca are cunoștința despre un cuptor, din anii 1960 dar, instanța a observat la cercetarea locala ca betonul de sub cuptor are un aspect
"mult mai apropiat de timpurile noastre" si nu arata atat de vechi precum, se susține. De altfel, acesta este un considerent pentru care instanța nu a avut in vedere declarațiile de martori, nici ale martorilor propuși de intimați,dar si nici cei propuși de apelant, pentru ca acestea nu concorda cu realitatea.
In ceea ce privește intrebarea apelantului ca intimații nu au avut nici o reacție cand acesta a construit, răspunsul este acela ca desi avertizați apelantul cat si constructorul de fapt( fiul apelantului) sa nu se extindă pe proprietatea lor, aceștia au ignorat solicitările intimaților iar in urma sesizărilor făcute de către ei la Primăria D., răspunsul a fost sa se indrepte către instanța de judecata.
Arată că nu pot fi in mod categoric de acord cu cea d-a doua varianta intocmita de expert, adică aceea de stabilire a metei pe punctele J-K-L-M-N-U-O- P-S-T-U, intrucat aceasta este efectuata pur ipotetic, fara suport real. Aceasta varianta depășește de fapt suprafața deținuta si intabulata in prezent de către apelant, iar suprafața lor a intimaților ar trebui diminuata cu cel puțin 40 mp, lucru absolut de neinchipuit. E lesne de inteles de ce prefera apelantul aceasta varianta intrucat astfel ar acoperi " extinderea" din BCA nemaifiind necesara demolarea iar intimații ar fi si mai mult păgubiți pierzând si mai mult teren decât ceea ce au inscris in cartea funciara.
La termenul de judecată din data de_, după discutarea prealabilă în condiții de contradictorialitate, a naturii căii de atac, aceasta a fost recalificată apel, văzând că obiectul principal al pricinii deduse judecății este grănițuirea a două imobile limitrofe și caracterul subsecvent al pretenției de revendicare.
Tribunalul Bistrița Năsăud, prin decizia civilă nr. 8/A/_, pronunțată în dosar nr._ , a admis apelul declarat de pârâtul L. L., împotriva sentinței civile nr. 6105/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, care a fost schimbată în parte în sensul că s-a stabilit granița dintre proprietățile limitrofe aparținând reclamanților intimați S. D. și N., respectiv pârâtului-apelant L. L., pe aliniamentul punctelor 320-298-297- 292-296(E)-F evidențiate în planșa 4 (plan de detaliu meta) a raportului de expertiză tehnică topometrică, ce face parte din hotărâre, întocmit de expert P. V.
, atașată la dosarul Judecătoriei B. la fila 63 și a fost obligat pârâtul-apelant să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 20 mp
evidențiată ca S2"(2 mp), S3’ (11 mp) și S3" (7 mp) pe aceeași planșă, obligându-l să-și ridice edificatele și să le-o predea în posesie și folosință, abținându-se pe viitor de la orice acte de conturbare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale instanței.
Au fost obligați intimații să plătească apelantului cheltuieli de judecată în apel de 116,65 lei, pe apelant să plătească intimaților cheltuieli de judecată în apel de 830 lei și în final, după compensarea parțială a datoriilor până la concurența celei mai mici, obligă apelantul să le plătească intimaților suma de 713,35 lei cu același titlu.
Motivând decizia pronunțată, Tribunalul a reținut, în considerentele acesteia, următoarele:
"În rezolvarea dată pretenției de grănițuire a imobilelor învecinate, determinantă și pentru soluționarea cererilor accesorii de revendicare și desființare a construcțiilor edificate fără acord pe porțiunea de teren ce nu este proprietatea constructorului, judecătoria a pornit în esență de la premisa că deficitul de suprafață dintre cea scriptică și cea efectiv aflată în folosință trebuie imputat ambelor proprietăți proporțional, astfel încât s-a adoptat soluția delimitării diferită de cea corespunzătoare modului de folosința, pe aliniamentul punctelor A-C-C-D-E-F-G colorat cu verde de expertul tehnic pe planul de situație atașat la dosar f.63, cu consecința admiterii cererii de revendicare a suprafeței de 24 mp evidențiată cu culoarea galbenă pe care sunt amplasate parte din extinderea casei de locuit și anexele gospodărești aparținând pârâtului
L. L. .
Dezlegarea dată nu poate fi însă integral însușită, criticile apelului fiind fondate în parte.
În discuție este grănițuirea imobilelor învecinate aparținând litiganților, amplasate în localitatea D. la nr. 144 gospodăria reclamanților S. N. și
D. și la nr.143 gospodăria pârâtului L. L. .
Proprietatea primilor, achiziționată în anul 2007 prin contract de vânzare- cumpărarea autentic, f.128, viza o casă de locuit și grădina aferentă în suprafață de 1543 mp, înscrise în c.f. 1057 D. nr. top 93/2, 94 (f. 119-121), devenit c.f. 25203 D. (f.122-123). Construcția a fost demolată pe parcursul procesului, în anul 2010, fiind edificată o nouă locuință, pe un amplasament distinct, în condițiile autorizării de către administrația locală.
Secundul este proprietarul tabular al imobilelor casă și teren în suprafață de 1998 mp. identificate inițial în c.f. 473 nr. top 95,96, transpus în c.f. 25092 (f.17-19). La începutul anilor 1980 construcțiile casă de locuit și anexe au fost refăcute, iar în anii 2000 modernizate și extinse. Urmare a reconstituirii dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar, pârâtului i s-a eliberat titlul de proprietate nr 72132/2001(f.20) prin care i se atribuie în intravilan suprafața de 2074 mp., cu toate acestea, cu ocazia întabulării actului, beneficiarul și-a exprimat acordul înscrierii dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mică, de 2005 mp, individualizată de expertul Vintilă N. și al cărei amplasament este stabilit în schița întocmită de acesta atașată la f. 137, configurația terenului incluzând integral, la limită noile edificate. Astfel dreptul de proprietate al pârâtului este înscris în c.f. 25135 D., cu aceleași nr. top, în care sunt descrise noile edificate și suprafața terenului de 2005 mp (f.40-41).
Din coroborarea dovezilor cauzei ( planuri de situație ale celor două gospodării din anul 1975-f.21 și din anul 1982-f.22, depozițiile testimoniale ale martorilor audiați de instanța de fond la solicitarea reclamanților: Nuțiu A. Sorin-f.110-111, M. Grigore-f.146 și Iurmann Țuțura Petru-f.156-157 și a pârâților: f.M. N. -f.112-113, Prislopan Garofița-f.142 și Leoaca Ana-f.147-
148, înscrisurile eliberate de primăria din localitate în anul 2007-f.30-36, planșele foto din plicul depus la dosar f. 37 și anexate raportului de expertiză tehnică topometrică la f. 78-87, răspunsurile litiganților la interogatoriile luate- f.101-102 și constatările instanței de la fața locului consemnate în procesul- verbal cusut la f. 109) tribunalul reține că inițial casele de locuit învecinate aveau un perete comun, că în anii 1980 locuința pârâtului a fost refăcută fiind retrasă cu aproximativ 70 cm în interiorul proprietății, aspect neechivoc demonstrat de cele două planuri de situație și depoziția constructorului și a vecinilor . În toamna anului 2007 anexele gospodărești ale pârâtului, de pe latura opusă celei litigioase, au fost distruse într-un incendiu ce a afectat construcțiile din vecinătatea respectivă, afectând trei gospodării. Pe parcursul soluționării cauzei, în cursul anului 2010 a fost demolată de către reclamanți construcția achiziționată și construită o nouă locuință.
Inițial granița proprietăților limitrofe a fost reprezentată de fostul perete comun și în continuare de gardul delimitator al celor două grădini, care și-a schimbat amplasamentul parțial prin desființare în anii 2000 pe o primă porțiune, pe care s-au executat de către pârâtul lucrările de extindere și modernizare a construcțiilor. Gardul existent în prezent respectă traseul anterior, litiganții agreând că le delimitează corespunzător fondurile deținute.
Obiect de controversă face așadar doar traseul graniței de la strada principală și până la gard, dintre punctele A și F evidențiate în raportul de expertiză întocmit de expertul P. V. pe schița atașată la dosar f.63, fiind necontestat de vecini că de la punctul F în continuare până la capătul parcelelor mejduirea trebuie menținută conform folosințelor. Reclamanții susțin varianta de grănițuire încuviințată de prima instanță, pe traseul punctelor A-B-C-D-E-F colorat cu verde pe planul de detaliu menționat al planului de ansamblu de la f. 62, în care pârâtul trebuie să elibereze porțiunea de 24 mp. evidențiată cu culoarea galbenă, iar pârâtul dorește varianta de delimitare corespunzătoare folosinței actuale, respectiv avându-se în vedere picurul streșinii edificatelor sale existente -f.60. Vreo altă variantă de grănițuire nu s-a solicitat de litiganți, astfel încât raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P. V. a satisfăcut cele două obiective.
Granița proprietăților limitrofe trebuie însă determinată pe porțiunea litigioasă de punctele 320-297-298-292-296(E)-F evidențiate în planul de detaliu atașat la dosar f. 63, în continuare având traseul gardului existent din planul de ansamblu de la f. 62, așadar într-o variantă parțial distinctă de cea stabilită de prima instanță. Este adevărat că în varianta agreată de instanța de fond întinderile proprietăților limitrofe după delimitare sunt distincte de actualele folosințe, însă sunt diferite și față de suprafețele scriptice menționate în cărțile funciare. Din această perspectivă, chiar dacă argumentul echității relativ la necesitatea suportării proporționale a deficitului existent trebuie avut în vedere, el nu poate primi valențele exclusiviste acordate de prima instanță. Optica diferită este impusă de obligativitatea luării în calcul a tuturor circumstanțelor pricinii: configurația proprietăților învecinate atestată de schița medalion c.f. (f.66), amplasamentul edificatelor noi și vechi, fiind certă retragerea, în anii 1980, a construcției de către pârâtul L. L. în interiorul fondului său față de vechea demarcație necontestată reprezentată de fostul perete comun al locuințelor cu aproximativ 70 cm. Totodată se reține și negarantarea suprafeței înscrise în cartea funciară de către aceasta, precum și, în contextul inexistenței schiței de punere în posesie a pârâtului conform legii fondului funciar, că întabularea dreptului său de proprietate, cu titlu de reconstituire, s-a făcut în baza unui raport de expertiză extrajudiciar întocmit de expertul Vintilă N., acte
neopozabile reclamanților. Din acest punct de vedere nu se poate acorda relevanța prioritară acestui argument afirmat de pârâtul-apelant în susținerea tezei conform căreia grănițuirea trebuie să corespundă exigenței conformității cu configurația imobilului stabilită în schița întocmită de acest expert, ce a stat la baza celei mai recente întabulări proprii, pentru considerentul arătat. Se confirmă în același timp că documentația respectivă reflectă modul actual de folosință rezultat după executarea în anii 2006-2007 de către pârât a lucrărilor de extindere și modernizare a construcțiilor, însă nu subzistă nici un motiv de adoptare a acestei variante de mejduire pe porțiunea litigioasă, susținută de pârâtul-apelant, cât timp utilizarea suprafeței de teren afectată de lucrările respective a devenit controversată încă de la executarea lor, reclamanții nemulțumiți adresându-se întâi verbal administrației locale, tocmai pentru motivul încălcării de către pârât a limitei anterioare agreată de proprietarii vecini. Din examinarea coroborată a tuturor probelor, înainte enumerate, edificatoare fiind și planșele foto depuse la dosar ce evidențiază și materialele de construcție utilizate la extinderea și modernizare, avându-se în vedere că la momentul întocmirii raportului de expertiză nu mai exista nici vechea construcție de pe terenul reclamanților, demolată, aceștia reconstruind o altă locuință cu alt amplasament, rezultă cu evidență că în raport de configurația imobilelor terenuri limitrofe, delimitarea lor conformă (determinată de fostul peretele comun al locuințelor, iar în continuare de gardul vechi) a fost încălcată de pârât cu ocazia lucrărilor de extindere și modernizare a edificatelor sale, însă nu pe întreaga porțiune de 24 mp cum a conchis prima instanță, ci doar pe cea de 2 mp, respectiv 17 mp afectată în anii 2006-2007 de extinderea casei de locuit realizată din BCA (porțiunea dintre peretele exterior din BCA și aliniamentul picurului streșinii acoperișului), respectiv modernizarea anexelor gospodărești din lemn
(porțiunea dintre aliniamentul punctelor E-F și al picurului streșinii anexelor) .
Unitar s-a confirmat că doar în prima sa parte meta este în linie dreaptă (fostul perete comun), traseul următor neavând o asemenea caracteristică, în care sens schița medalion atașată la dosar f.66 fiind edificatoare, considerent ce exclude luarea în calcul a ipotezei susținută de apelant, aceea a delimitării în linie dreaptă de la colțul casei reclamantului la punctul F de la care pornește gardul existent (necontestat) pentru acest motiv, suplimentar reținându-se că și în varianta afirmată în apel picurul streșinii anexelor modernizate încalcă meta propusă, pe de o parte, pe de altă parte că prima instanță nu a fost sesizată cu o atare solicitare, pretinzându-se doar stabilirea uneia dintre cele două variante de grănițuire avansate litiganți. Pârâtul însuși a pretins ca delimitarea să fie conformă folosinței, ce nu corespunde traseului propus în calea de atac. Principiului disponibilității se cuvine a i se acorda eficiența cuvenită, iar raportul de expertiză nu a fost criticat pentru motivul neîntocmirii vreunei variante alternative celor propuse de expert.
Dovezile fiind unanime însă în a atesta retragerea în anii 1980 a locuinței de către pârâtul apelant în interiorul fondului său cu aproximativ 70 cm, extinderea și modernizarea în anii 2006-2007 prin adăugarea hornului și a edificatului locuință din BCA și în continuare a anexelor din lemn cum înainte s- a arătat (a se vedea și planșele foto de la f.79-87, edificatoare fiind cele numerotate cu 3,6,13,16) prin raportare la schița raportului de expertiză de la f. 63 ce evidențiază distanța dintre edificate de 1,06 m, rămâne a se conchide că limita proprietăților învecinate este determinată de punctele 320-298(pe traseul picurului streșinii locuinței pârâtului)- 297(D)(al colțului hornului adăugat)-292- 296(E)(al peretelui din BCA al extinderii locuinței)-F. Este de domeniul evidenței că streașina extinderii locuinței depășește proprietatea pârâtului, suprafața de
2mp determinată de patrulaterul dintre punctele 292-296(E)-291-318-319-292 (peretele exterior de BCA și picurul streșinii construcției din BCA) reprezentând proprietatea reclamanților, identic și suprafața de 11mp de sub anexele modernizate din lemn și cea de 7mp aferentă picurului streșinii acestora având configurația evidențiată de expert dintre punctele 296(E)-F-119-318-291-296. Nu poate fi agreată aserțiunea pârâtului apelant potrivit cărora modernizarea anexelor de lemn din anii 2000 a respectat amplasamentul anterior cât timp planul de situație din anul 1981(f.22) ce a stat la baza refacerii gospodăriei pârâtului stabilește alinierea anexelor la acea vreme cu locuința, extinderea celor vechi evidențiate în planul de situație din anul 1975 (f.21) înspre proprietatea reclamanților fiind limitată la aliniamentul retras al locuinței refăcute, evidențierea anexelor existente pe de la f.63 întocmită de expertul topometru demonstrând contrar. Celelalte probe nu contrazic această concluzie, prin raportare la relatările martorilor referitoare la vechiul cuptor parte integrantă a anexelor gospodărești în discuție, a cărui existență este certificată și în procesul verbal de cercetare locală întocmit de completul de judecată ce a soluționat cauza în fond, nefiind probat neechivoc că modernizarea lui a respectat întrutotul vechiul amplasament și că poziționarea inițială ar fi fost în interiorul fondului aparținând pârâtului. Aceasta cu atât mai mult cu cât din depozițiile martorilor se deduce că plasarea sa inițială ar fi fost în continuarea casei de locuit, deci înaintea punctului de pornire al vechiului gard, or pe porțiunea respectivă a avut loc în anii 2000 extinderea casei de locuit cu BCA și în continuarea modernizarea anexelor, iar respectarea fidelă a delimitării inițiale nu a fost probată.
În raport de soluția adoptată, de stabilire a graniței dintre proprietățile limitrofe aparținând reclamanților intimați S. D. și N., respectiv pârâtului-apelant L. L. pe aliniamentul punctelor 320-298-297-292- 296(E)-F evidențiate în planșa 4 (plan de detaliu meta) a raportului de expertiză tehnică topometrică, ce face parte din hotărâre, întocmit de expert P. V., atașată la dosarul Judecătoriei B. la fila 63, se impune a fi rezolvată și cererea accesorie de revendicare, impunându-se a fi obligat pârâtul-apelant să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 20 mp evidențiată ca S2"(2 mp), S3’ (11 mp) și S3" (7 mp) pe aceeași planșă, să-și ridice edificatele și să le-o predea în posesie și folosință, abținându-se pe viitor de la orice acte de conturbare
Pentru considerentele expuse, apelul promovat va fi admis în temeiul art. 296 Cod proc. Civ. iar hotărârea judecătoriei schimbată în parte în sensul arătat, fiind menținute celelalte dispoziții ale primei instanțe, inclusiv cea vizând compensarea cheltuielilor de judecată, necriticată.
Prin prisma soluției adoptate se vor acorda cheltuieli parțiale de judecată în proporția admiterii pretențiilor, respectiv a temeiniciei apărărilor ( în raportul 1/6-5/6), avându-se în vedere taxele judiciare de timbru și onorariile celor doi avocați menționate în chitanțele atașate la dosar f. 2 verso f. 6, 8, 17, 21, fiind obligați intimații S. N. și D. să plătească apelantului L. L. cheltuieli de judecată în apel de 116,65 lei, apelantul să le plătească intimaților cheltuieli de judecată în apel de 830 lei și în final, după compensarea parțială a datoriilor până la concurența celei mai mici conform art. 276 Cod proc. civ, apelantul să le plătească intimaților suma de 713,35 lei cu același titlu";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul L. L.
, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9, art. 296 si art. 316 C.pr.civ., admiterea recursului si modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului si a schimbării in parte a sentinței atacate, în sensul stabilirii liniei despărțitoare potrivit folosinței actuale, respectiv, a variantei propuse in completarea
Raportului de Expertiza a expertului P. V., pe aliniamentul J-K-L-M-N-P-Q-R- S-T-U deschisa la planșa nr. 8 si respingerea capetelor de cerere din acțiunea introductiva privitoare la revendicarea suprafeței de 24 m.p. si ridicarea construcțiilor extindere casa de locuit si refacere șopron pretins edificat parțial pe cei 24 mp, precum si compensarea cheltuielilor de judecata in fond si apel, cu cheltuieli de judecata in recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia atacata este neîntemeiata, ținând cont de faptul ca motivele pe care se sprijină sunt contradictorii si străine de natura pricinii, iar instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura si înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, astfel ca hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal, fiind data cu aplicarea greșita a legii.
Mai mult, Decizia atacata încalcă principiul neagravării situației in propria cale de atac, non reformatio in peius, care a fost instituționalizata prin dispozițiile art. 296 si 316 C.pr.civ.
În motivarea recursului recurentul a făcut o scurtă prezentare a situației de fapt, a reprodus dispozitivul sentinței fondului, în esență, motivele de apel din apelul exercitat împotriva acestei sentințe, arătând exhaustiv în ce constau greșelile săvârșite de instanța de fond în alegerea variantei I de stabilire a linie de hotar, după cum urmează:
Prin Sentința Civila nr. 6105/2012 a judecătoriei B., s-a admis in parte acțiunea civila formulate de reclamanții S. D. si N., stabilindu-se limita de demarcație intre proprietatea recurentului parat si cea a reclamanților pe linia data de punctele A-B-C-D-E-F-G (varianta I din Raportul de expertiza in tocmit in cauza conform planului de situație de la fila 63 - dosar de fond).
Totodată, recurentul parat a fost obligat sa recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 24 mp teren situate in intravilanul localității D., nr. adm. 143, compus din Sl (2 mp ocupata prin construirea streșinii casei paratului spre terenul reclamanților) + S2 (4mp, din care 2 mp ocupata prin extinderea casei de locuit, iar 2 mp prin streașină extinderii casei de locuit) + S3 (18 mp, din care 11 mp ocupata prin refacerea șopronului, iar 7 mp ocupata prin streașină șopronului refăcut) obligându-l in același timp pe parat sa predea către reclamanți in liniștita posesie si folosința terenul intravilan ocupat de el in suprafața de 24 mp, abținându-se pe viitor de la orice acte de tulburare a posesiei reclamanților.
De asemenea, a obligat paratul la ridicarea construcțiilor extindere casa de locuit si refacere Șopron, edificate parțial pe suprafața de 24 mp teren intravilan pentru care a fost recunoscut dreptul de proprietate.
Împotriva hotărârii expuse a declarat apel, in termen legal, paratul L. L.
, solicitând admiterea acestuia, schimbarea in parte a sentinței achitate in sensul stabilirii liniei despărțitoare potrivit folosinței actuale, respectiv variantei propuse in Completarea raportului de expertiza a expertului P. V. pe aliniamentul J-K- L-M-N-P-Q-R-S-T-U deschisa la planșa nr. 8 si respingerea capetelor de cerere din acțiunea introductiva privitoare la revendicarea suprafeței de 24 m.p. si ridicarea construcțiilor extindere casa de locuit si refacere șopron pretins edificat parțial pe cei 24 mp, precum si compensarea cheltuielilor de judecata in fond, cu cheltuieli de judecata in apel, pentru următoarele motive.
Instanța de fond, pentru a alege varianta nr. 1 de stabilire a liniei de hotar, pleacă de la o premisa teoretica a împărțirii intre cei doi proprietari a deficitului de teren constatat la cele doua proprietăți. Doar ca nu tine cont de faptul ca paratul avea reconstituit dreptul de proprietate asupra 2.074 mp si lui i-a fost redusa aceasta suprafața la 2.005 mp cu ocazia întabularii titlului in anul 2010.
Ori, la acea data a întabularii erau edificate toate construcțiile si intabularea pe cei 2.005 mp s-a făcut având in vedere aceasta configurație a terenului, aspect de care instanța de fond nu a ținut cont si a modificat-o nelegal prin actuala hotărâre.
Dar, instanța de fond nu a ținut cont in nici o măsura nici de declarațiile martorilor audiați in cauza, care la unison au declarat ca paratul, când si-a refăcut casa, care inițial avea perete comun cu casa veche a reclamantului a făcut-o mai înspre interiorul curții sale cu circa 70-80 cm. Ba mai mult, declarațiile martorilor sunt răstălmăcite, prin sentința reținându-se ca martorii audiați in cauza releva faptul ca intre cele 2 (doua) proprietăți nu a existat un gard despărțitor pe linia construcțiilor case de locuit învecinate, acestea fiind practic lipite una de cealaltă, astfel ca modernizarea si renovarea casei de locuit a paratului putea conduce la ocuparea unei suprafețe redusa ca dimensiuni din proprietatea vecina. (?) Ori, martorii M. N., care a lucrat atât la edificarea casei, cat si la extinderea (in lungime) a anexelor gospodărești arata ca in ce privește anexele gospodărești, acestea se afla amplasate pe aliniamentul unui cuptor (constatat si de instanța cu ocazia cercetării locale), cuptor care era pe același amplasament si in anul 1980.
Se precizează ca acest cuptor este de prin anii 1955-1960 si nici o anexa nu se afla mai înspre proprietatea reclamantului decât acest cuptor. Mai arata martorul ca "la extinderea anexelor am păstrat aceeași limita fata de proprietatea reclamantului, toate edificatele fiind efectuate in curtea paratului". Acest martor ocular si prezent la edificarea anexelor arata ca deoarece tălpile vechi ale anexelor erau de lemn si putrezite au turnat beton in locul lor, dar pe același amplasament "având grija ca lățimea betonului sa revină spre curtea paratului pentru a nu afecta proprietatea reclamantului".
Cu privire la casa paratului refăcuta in anul 1980, arata același martor, ca inițial casa veche a reclamantului, care a rămas in picioare si casa paratului veche erau lipite una de alta, dar la refacerea casei paratului s-a impus păstrarea unei distante de 70 cm, ceea ce a făcut ca sa edifice casa paratului cu 1 ml mai înspre curtea sa.
Ba mai mult, acest martor arata ca in zona anexei din BCA a fost o clădire veche pe care el personal a demolat-o si a edificat actuala construcție din blocuri de BCA pe același amplasament. Ori, in prezenta unei asemenea declarații, făcuta de o persoana onesta, cinstita si care personal a lucrat la aceste construcții este de neînțeles cum se poate pronunța o sentința care dispune sa tai 20-30 cm din spatele casei si anexelor. De altfel, nimic nu justifica o asemenea soluție decât o idee fixa ca diferența de teren din suprafețele înscrise in CF (ambele părți având mai puțin) sa se împartă intre ele.
Martora Prislopan Garofița, vecina cu imobilul in litigiu după ce confirma ca vechile construcții erau lipite una de alta, precizează fara urma de îndoiala ca paratul si-a edificat in 1981 actuala casa mai înspre interiorul curții sale. Tot aceasta martora confirma ca acel cuptor dintre anexele gospodărești nu știe exact când a fost făcut, dar oricum îl știe așa de peste 20 de ani.
Martora L. Ana, vecina cu imobilele din litigiu si mama ei, nașa de botez a reclamantului, arata ca ea cunoaște de foarte mulți ani ambele proprietăți si ca inițial casele erau lipite una de cealaltă; in anul 1981 paratul demolând casa si-a făcut actuala casa, lăsând un loc liber intre cele doua case (lucru ce nu se putea decât prin retragerea casei sale înspre interiorul curții lui, deoarece vechea casa a rămas pana in 2010, când si-a construit reclamantul actuala casa, n.n.), - celelalte anexe in continuarea casei nu au fost afectate de lucrări, ele rămânând așa cum au fost; - retragerea casei paratului a fost de 50-80 cm; - cuptorul din
gospodăria paratului este mult mai vechi decât casa noua, fiind edificat prin anul 1960 si ca acest cuptor a rămas pe același amplasament fara a suferi modificări si ca: - reclamantul si-a edificat noua casa in urma cu 3 ani, iar acoperișul ei se întinde mai mult decât casa inițiala înspre proprietatea paratului (fapt constatat si de instanța de judecata cu ocazia cercetării locale, deși casa paratului este spre interiorul curții sale cu 70-80 cm ?).
Si martorul reclamantului, Tutura Petru, persoana ce locuiește in D., arata ca inițial cele doua case erau lipite, ca paratul si-a edificat casa spre interiorul curții sale cu 40-50 cm si din cate știe el cuptorul (evident si celelalte anexe ce sunt pe același aliniament) a rămas pe vechiul amplasament. Mai arata ca nu au existat pana acum litigii intre părți si ca exista un gard despărțitor intre cele doua proprietăți cu o portița la mijloc.
Ceilalți doi martori ai reclamantului sunt tineri, lucrează la Primărie, fiind vecini cu reclamantul si nici unul din ei nu este din localitate (unul fiind din Budacu de Sus si altul din Satu Nou), neavând cunoștințe despre situarea anterioara a imobilelor. Ceea ce este de remarcat de toți martorii, de expert (pct. F), constatat si de instanța si necontestat de părți este acel gard de sarma situat in continuarea anexelor paratului (si la cea 20-30 cm înspre curtea reclamantului) si care constituie linia de mejda dintre grădinile pârtilor. Ori, daca tragem o linie imaginara de la acest punct necontestat de părți la coltul casei reclamantului aflata pe linia despărțitoare a proprietăților (casa paratului actuala fiind spre interiorul curții sale cu 70 + 80 cm) constatam ca toate anexele paratului sunt spre interiorul curții sale si cel care ocupa o porțiune de teren dintre cele doua case este reclamantul si nu paratul. Aceasta este singura modalitate corecta de a stabili linia despărțitoare dintre cele doua proprietăți, deoarece sunt doua puncte fixe necontestate de părți sau dovedite ca certe, respectiv punctul F unde începe gardul de sarma despărțitor al grădinii si fostul punct de întâlnire (peretele comun) a celor doua vechi construcții.
Plusul sau minusul suprafeței uneia sau alteia dintre părți nu au nicio relevanta in situația de fata pentru stabilirea liniei de hotar dintre cele doua proprietăți in fata unor dovezi eclatante a vechii linii despărțitoare. Se pune chiar întrebarea cum reclamantul nu a avut nicio reacție atunci când s-au edificat acele anexe si răspunsul nu este decât acela ca ele erau edificate pe vechiul amplasament si nu exista niciun motiv de nemulțumire. Cu ocazia edificării noii case reclamantul a constatat ca ii lipsesc cea 40 mp si a găsit prilejul de a-1 șicana pe parat si eventual sa-i ia de la acesta. Oricum., este de neînțeles cum o instanța de judecata a putut pronunța o asemenea soluție si acesta, apreciază paratul, doar prin neglijarea declarațiilor de martori si in realizarea unei idei abstracte de echitate. In varianta din Completarea raportului de expertiza se respecta veche linie de mejda potrivit folosinței, paratul ar avea mai puțin cu 1 mp decât are intabulat, dar cu 75 mp mai puțin decât in titlu de proprietate, iar mejda fiind pe aliniamentul construcțiilor, i-ar rămâne reclamantului porțiunea de teren cu care s-a retras paratul spre interiorul curții sale când a edificat noua casa. In aceasta varianta, oarecum si ea păgubitoare pentru parat, s-ar evita aberanta dispoziție de a demola un perete din anexele gospodărești ale paratului fara nicio justificare. Potrivit acestei variante se impune respingerea capetelor de cerere privitoare la revendicare (cartea funciara nu garantează suprafața) si de demolare a construcțiilor. Consideram ca in aceasta situație se impune si reconsiderarea cheltuielilor de judecata din fata instanței de fond si apel.
Instanța de apel, a luat in considerare doar o parte din susținerile si probele administrate si a admis apelul modificând sentința de fond in parte, in sensul ca:
- stabilește granițe dintre proprietățile limitrofe ale părților pe aliniamentul punctelor 320-298-297-292-296 (E)-F evidențiate in planșa 4 (plan detaliu meta) a Raportului de Expertiza tehnica topometrica ce face parte integranta din hotărâre, întocmit de expert P. V. atașata la dosarul Judecătoriei B. la fila
63 si oblige pe paratul apelant sa recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 20 mp evidențiata ca S2" (2 mp), S3 (11 mp) si S3" (7 mp) pe aceeași planșa, obligandu-1 sa-si ridice edificatele si sa le-o predea in folosința, abținându-se pe viitor de la orice acte de conturbare, menținând celelalte dispoziții ale instanței.
Din coroborarea dovezilor cauzei (planuri de situație ale celor doua gospodarii din anul 1975 - f 21 si din anul 1982 - f 22, depozițiile testimoniale ale martorilor audiați de instanța de fond la solicitarea reclamanților: Nutiu A. Sorin - f 110 -111, M. Grigore - f 146 si Iurmann Tutura Petru - f 156 - 157 si a paraților: M. N. - f 112 - 112, Prislopan Garofita - f 142 si Leoaca Ana - f 147 - 148, înscrisurile eliberate de primăria din localitate in anul 2007 - f 30 - 36, planșele foto din plicul depus la dosar f 37 si anexate raportului de expertiza tehnica topometrica la f 78 - 87, răspunsurile litiganților la interogatoriile luate f 101-102 si constatările instanței de la fata locului consemnate in procesul-verbal cusut la f 109) tribunalul a reținut ca inițial casele de locuit învecinate aveau un perete comun, ca in anii 1980 locuința paratului a fost refăcuta, fiind retrasa cu aproximativ 70 cm in interiorul proprietății, aspect neechivoc demonstrat de cele doua planuri de situație si depoziția constructorului si a vecinilor.
In concluzie, instanța de apel a reținut toate susținerile apelantului parat, astfel ca singura soluție justa si corecta ar fi fost admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Cu toate acestea, instanța de apel, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura si înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, astfel ca a admis doar parțial apelul.
Prin admiterea apelului in acest sens, se considera ca s-a încălcat si principiul neagravării situației in propria cale de atac, non reformatio in peius, care a fost instituționalizata prin dispozițiile art. 296 si 316 C.pr.civ., atât in modalitatea in care s-a modificat hotărârea atacată (nemenționându-se clar care edificate trebuiesc ridicate) cat si in ce privește cheltuielile de judecata.
In concluzie, pârâtul solicita admiterea recursului si modificarea deciziei atacate, in sensul admiterii apelului si schimbării in parte a sentinței atacate, in sensul stabilirii liniei despărțitoare potrivit folosinței actuale, respectiv a variantei propuse in completarea Raportului de Expertiza a expertului P. V. pe aliniamentul J-K-L-M-N-P-Q-R-S-T-U deschisa la planșa nr. 8 si respingerea capetelor de cerere din acțiunea introductiva privitoare la revendicarea suprafeței de 24 m.p. si ridicarea construcțiilor extindere casa de locuit si refacere șopron pretins edificat parțial pe cei 24 mp, precum si compensarea cheltuielilor de judecata in fond si apel, cu cheltuieli de judecata in recurs.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanții S. N. și S. D. au solicitat respingerea recursului si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata pricinuite de soluționarea prezentului recurs.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, în principal, recursul este inadmisibil, întrucât, pe calea recursului se pot formula critici de nelegalitate in mod exclusiv - instanța de recurs neavând competenta de a analiza aspecte de netemeinicie a hotărârii pronunțate de instanța de apel sau de fond.
Astfel, recursul este nefondat atât timp cat își întemeiază critica pe aspecte de netemeinicie.
In recursul formulat, deși formal se invoca dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.pr.civ., în realitate, aceste critici de nelegalitate nu sunt dezvoltate si expuse in concret in raport cu conținutul hotărârii instanței de apel.
In conținutul recursului nu se indica nici o dispoziție de drept substanțial sau procedural, încălcata de instanța de apel.
Parații readuc, in mod inadmisibil, in discuția si analiza instanței de recurs, starea de fapt.
Aceste chestiuni de fapt nu pot forma analiza instanței de recurs, sens in care așa cum s-a mai menționat, recursul astfel formulat este neîntemeiat.
Nici reanalizarea probelor si a depozițiilor martorilor pe larg expuse de recurent si in memoriul depus in recurs, nu pot face analiza si controlul de legalitate al instanței de recurs.
Astfel întreg recursul recurentului este nefondat.
Așa cum s-a menționat, in mod formal recurentul a indicat ca temei al recursului dispozițiile art. 7, 8 si 9.
Nici o referire concreta nu poate fi identificata in memoriul depus care sa poată fi încadrata in limitele condițiilor de nelegalitate la care face trimitere.
Recurentul invoca tot formal "instanța de apel interpretând greșit actul juridic dedus judecații " - drept critica a hotărârii instanței de apel, fara sa facă trimitere la ce act se refera, ce interpretare a dat instanța actului in cauza.
In speța de față aceasta referire nu își găsește nicio justificare si drept consecința, solicitarea formulata de modificare a hotărâri pe acest temei, nu își găsește nicio justificare juridica si logica.
Sub aspectul fondului cauzei, intimații și-au expus pe larg poziția procesuala prin actul procedural al întâmpinării formulate la apelul formulat de
L. L. fata de hotărârea instanței de fond.
Solicită intimații ca instanța de recurs să aibă în vedere aspectele pe care le-au menționat in acest act si pe care le susțin in totalitate sub aspectul fondului cauzei deduse judecații.
Astfel, așa cum s-a precizat si in întâmpinarea depusa la apelul declarat de
L. L., atunci când si-a intabulat dreptul de proprietate, domnul L. L. a dat o declarație notariala prin care arata ca este de acord cu intabularea suprafeței de 2005 mp, atât cât are in realitate si cat folosea anterior extinderii spre noi.
Ori, la momentul efectuării expertizei topografice, expertul a arătat ca paratul folosește o suprafața de 2018 mp, rezultând o suprafața cu 13 mp in plus fata de cea intabulata.
Intimații solicită, in consecința, respingerea recursului astfel formulat.
Fiind in culpa procesuala, se solicita obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata, pricinuite de soluționarea recursului de fata, constând in cheltuieli de judecata, respectiv onorariu de avocat, conform chitanței anexate întâmpinării de față.
Recursul este nefondat.
Cu privire la motivele de recurs prin care se critică direct sentința instanței de
fond.
În conformitate cu prevederile art. 282 alin. 1 C.pr.civ., hotărârile date în
primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Art. 299 alin. 1 teza I C.pr.civ. prevede că hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, sunt supuse recursului.
Există, așadar, o ierarhie a căilor de atac, respectiv, hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorii, susceptibile de apel, pot fi atacate cu apel exclusiv la instanța imediat superioară, adică la tribunal, în timp ce, hotărârile prin care tribunalele soluționează apelurile, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs la curtea de apel.
Această ierarhie a căilor de atac este menită să asigure respectarea principiului dublului grad de jurisdicție.
O cale de atac nu poate fi exercitată omisso media, respectiv, nu poate fi criticată direct în recurs, hotărârea pronunțată în primă instanță de judecătorie - și care este, potrivit legii, susceptibilă de apel la tribunal -, pentru că, într-o atare situație, instanța de recurs, nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate, iar analizarea, direct în faza recursului, a motivelor ce ar duce la privarea părții de un grad de jurisdicție și, implicit, la încălcarea principiului "non omisso medio";, o astfel de critică în recurs fiind inadmisibilă.
Este știut faptul că exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare, și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, text constituțional care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită.
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C.pr.civ. Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul, cât și recursul, sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel.
Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel, cu precizarea că toate criticile din recurs trebuie să aibă ca obiect strict hotărârea pronunțată în apel.
Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări ori susțineri ale părților, să fie analizate pentru prima oară de instanța învestită cu calea extraordinară de atac a recursului.
Principiul "non omisso medio"; reprezintă, de asemenea, o aplicație a modalității în care autoritatea de lucru judecat se manifestă în cadrul aceluiași proces, câtă vreme aspectele dezlegate de prima instanță și nesupuse cenzurii instanței de apel, nu mai pot face obiect de critică în calea de atac subsecventă a recursului.
Drept urmare, Curtea constată că acele critici din recursul pârâtului, prin care se critică direct în recurs cele statuate de instanța de fond, intră sub incidența excepției inadmisibilității, prin raportare la prevederile art. 282 alin. 1 C.pr.civ., ale art. 299 alin. 1 teza I C.pr.civ., coroborat cu principiul "non omisso medio";.
Cu privire la motivele de recurs de netemeinicie.
Departe de a cuprinde doar critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere parțială a stării de fapt a cauzei, o analizare a probațiunii administrate în fața primei instanțe cu trimitere amplă la: declarațiile martorilor M. N., Prislopan Garofița, L. Ana și Turtura Petru
(pag. 5, 6, 7 alin. 1 din recurs); expertiza întocmită în cauză, precum și completarea la raportul de expertiză (pag. 7, 8 alin. 1 din recurs); martorii Nuțiu
Sorin, M. Grigore, Iurmann Tutura Petru; planșele foto, răspunsurile părților litigante la interogatoriile luate; constatările instanței de la fața locului, consemnate în procesul verbal aflat la fila 109 (pag. 8 alin. 2 din recurs); recurentul concluzionând că prin modalitatea în care instanța de apel a coroborat dovezile cauzei, respectiv, a luat în considerare doar o parte din probele administrate și prin modalitatea în care a interpretat aceste probe, ar fi pronunțat o soluție nelegală, reținând în mod greșit modalitatea în care deficitul de teren trebuia să fie împărțit între proprietățile părților.
Curtea constată că toate aceste motive anterior amintite nu se circumscriu unor motive de recurs de nelegalitate, care să poată fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 1 - 9 C.pr.civ., ci reprezintă motive de netemeinicie a hotărârii instanței de apel, motive care nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs, dat fiind că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
În recurs pot fi analizate doar strict motivele de nelegalitate dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
Anterior abrogării sale, pct. 11 al art. 304 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Prin urmare, modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele administrate nu mai poate fi cenzurată de către instanța de recurs, dat fiind că o atare cenzură, ca urmare a abrogării pct. 11 al art. 304 C.pr.civ., este inadmisibilă în actuala reglementare legală a recursului.
Aceleași considerente sunt aplicabile și în privința susținerii recurentului în sensul că, prin modalitatea în care a apreciat probele, instanța de apel a pronunțat o soluție cu încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, întrucât, nu se mai poate verifica de către instanța de recurs modalitatea concretă în care judecătorul din apel a apreciat sau nu probele.
Oricum, prin prisma art. 295 alin. 1 și 2 C.pr.civ. raportat la art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ. instanța de apel era în drept să administreze orice probe pe care le considera îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, respectiv, era îndreptățită să facă aprecierea acestor probe potrivit propriei convingeri.
În ceea ce privește acele motive de recurs prin care se face trimitere concretă la anumite probe - depoziții testimoniale, planșe foto, interogatoriile părților, procesul verbal de cercetare la fața locului, expertiza topografică, etc. -, Curtea constată că aceste motive se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 C.pr.civ., în prezent abrogate prin art. I pct. 1111din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
Anterior abrogării sale, art. 304 pct. 10 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., instanța de recurs nu poate, sub niciun aspect, să reanalizeze starea de fapt a cauzei, să reaprecieze probele, să dea eficiență uneia sau alteia dintre probe, în detrimentul altor probe administrate, cu scopul schimbării stării de fapt deja reținute de instanța de fond ori de instanța de apel - și a reținerii unei alte variante de raportare a deficitului de teren asupra proprietăților litigante -, și nici nu poate să verifice modalitatea în care instanța de apel a apreciat probațiunea administrată în cauză.
Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate.
Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de către instanță, la termenul de judecată din data de_, precum și de către intimați, prin întâmpinare, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, în temeiul art. 316 C.pr.civ., rap. la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Recurentul nu a precizat de ce anume, în concret, în cauză ar fi incidențe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., respectiv, care ar fi motivele contradictorii ori străine de natura pricinii conținute în hotărârea recurată, ori de ce anume hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină, însă, din modalitatea în care au fost dezvoltate motivele de recurs se poate deduce faptul că această contrarietate ar rezulta din modalitatea în care instanța a interpretat probele administrate, respectiv, din modul în care instanța de apel a coroborat dovezile cauzei.
Or, Curtea constată, conform, celor anterior expuse, că aceste împrejurări, referitoare la modalitatea în care au fost coroborate ori interpretate probele de către instanța de apel, constituie motive de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a deciziei recurate.
Nu subzistă motivul de modificare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., așa cum nefondat apreciază recurentul, în condițiile în care nu există contradicție între considerentele deciziei din apel, ori între considerentele acesteia și dispozitiv, și câtă vreme, hotărârea recurată a fost redactată cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute de art. 261 alin. 1 pct. 1 - 8 C.pr.civ., fiind pertinent și exhaustiv motivată.
Drept urmare, Curtea constată că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. nu este fondat.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.pr.civ.
Potrivit art. 304 pct. 8 C.pr.civ., este posibilă modificarea unei hotărâri când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.
Prin prisma considerentelor anterior expuse, Curtea constată că și acest motiv de recurs este nefondat, întrucât, acest text legal a fost invocat doar formal, fără însă ca recurentul să dezvolte în concret care este actul juridic dedus
judecății și căruia instanța de apel i-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.
Simpla indicare formală a uneia dintre punctele 1 până la 9 ale art. 304 C.pr.civ., neînsoțită de o dezvoltare a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază efectiv respectivul punct de modificare ori de casare, nu echivalează cu o motivare a recursului, și nu obligă instanța de recurs la analizarea efectivă a incidenței sau nu în cauză a acelui motiv de modificare ori de casare.
Așa fiind, Curtea constată că și acest motiv de recurs este nefondat.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
S-ar putea circumscrie acestui motiv de recurs de nelegalitate acele critici din recursul recurentului prin care se arată că s-ar impune compensarea cheltuielilor de judecată ale părților în fond și în apel, respectiv, că i s-ar fi agravat situația în propria cale de atac, prin aceea că, coroborând și interpretând de o manieră proprie probele administrate, instanța de apel nu ar fi menționat clar care anume edificate trebuie ridicate.
Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Nu se poate reține incidența în cauză a încălcării de către instanța de apel a dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., respectiv, încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, decurgând din modalitatea în care instanța a interpretat ori a coroborat probele administrate în cauză, dat fiind că, o atare împrejurare s-ar circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., în prezent abrogate, iar nu prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Cu privire la susținerea recurentului, în sensul că nu s-ar fi menționat clar de către instanța de apel care anume edificate trebuie ridicate, Curtea constată că această susținere este vădit nefondată, în condițiile în care instanța de apel și- a întemeiat soluția pe concluziile expertizei întocmită de expert P. V., evidențiate în planșa nr. 4 (f. 63 dosar fond), expertiză care arată în concret care este situația supraedificatelor realizate de fiecare dintre părți și e suprafețe folosește în plus pârâtul, pentru fiecare dintre suprafețe, identificate de expert prin S1, S2, S3, expertul arătând de ce anume supraedificate este ocupată respectiva suprafață.
De altfel, în considerentele deciziei sale (pag. 7 alin. 2, 3, 4, pag. 8 alin. 1 și 2 din decizia recurată), instanța de apel arată, în concret, care anume suprafețe de teren din terenul intimaților reclamanți sunt afectate de supraedificatele realizate de pârât, impunându-se deci desființarea acestora de către pârâtul recurent, pentru ca terenul afectat de aceste supraedificate, și care constituie proprietatea reclamanților să le poată fi predat acestora în deplină posesie și folosință.
Drept urmare, Curtea constată că aceste critici din recurs sunt nefondate.
În ceea ce privește solicitarea recurentului, de compensare a cheltuielilor de judecată, Curtea constată că aceasta apare ca fiind lipsită de interes în condițiile în care prin decizia instanței de apel, în conformitate cu prevederile art. 276 C.pr.civ., Tribunalul Bistrița Năsăud a procedat la compensarea parțială a cheltuielilor de judecată, până la concurența sumei mai mici.
Pe cale de consecință, Curtea constată că și acest motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., este nefondat.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., rap. la art. 1169 C.civ., Curtea urmează să respingă ca nedovedită solicitarea reclamanților intimați de obligare a pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, având în vedere că la dosarul cauzei nu a fost depusă chitanța justificativă a plății acestui onorariu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul L. L., împotriva deciziei civile nr. 8/A din_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Respinge cererea intimaților S. D. și S. N. de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. -D. C.
A. -A.
P.
C.
-M. CONȚ
GREFIER
A. M.
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_
Jud.apel: C.Nășcuțiu/C.Iacob Jud.fond: C.V.O.
| ← Decizia civilă nr. 3463/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 332/2013. Grănițuire → |
|---|
