Decizia civilă nr. 71/6. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.71 6 Ședința publică din 18 iunie 2013 Completul compus din:
Președinte: I. D. -D., judecător
C. D., judecător
P. R. M., judecător
V. V., grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind recursul declarat de de pârâtul D. I. -V. domiciliat în Z., str. V. D., nr. 31, bl. G2/B, ap. 14, jud. S. cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. David Prodan, nr.24, jud.C., prin SCPA "Lăpușan, Moscovits, Șteopan & Asociații"; prin Av. P. Grigore împotriva sentinței civile nr. 59/_ pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura de citare fiind îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-au depus concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța din lipsă de timp pentru a delibera și având în vedere complexitatea dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 18 iunie 2013.
Instanța pe baza actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L:
Prin sentința nr.59/_ pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr._ s-a admis cererea formulata de catre reclamanta C. B. - prin primar cu sediul în B., nr. 76, jud. S. în contradictoriu cu pârâții D. I. V. domiciliat în
Z., str. V. D., bl. G2/B, ap. 14, jud. S., C. locala de fond funciar B. si
C. J. S. și s-a dispus anularea parțială a Titlului de P. nr. 24664/69011/_ emis pe numele D. G. V. în sensul diminuării suprafeței de 4300 mp teren extravilan înscris la poziția 9 arabil în locul numit "În Cheturi"; de la 4300 mp la suprafața de 2300 mp teren .
Au fost obligați în solidar, pârâții D. I. V. și C. locala de fond funciar B. la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea sa, reclamanta C. B. - prin primar, i-a chemat în judecată
pe pârâții D. I. V., C. locala de fond funciar B. si C. | J. | S. , |
solicitând instanței să dispună anularea parțială a Titlului de P. | nr. |
24664/69011/_, privind suprafața de 4300 mp teren extravilan înscris la poziția 9 arabil, din locul numit « In Cheturi », în sensul diminuării suprafeței de teren reconstituită de la suprafața de 4300 mp, la suprafața de 2300 mp teren.
Prin întâmpinare, pârâtul D. I. V. a solicitat respingerea cererii reclamantei, susținând ca terenul in suprafata de 4300 mp a aparținut antecesorului său D. V. .
Prin întâmpinare, pârâta C. J. S. nu s-a opus admiterii cererii reclamantei, în măsura în care aceasta își va dovedi pretențiile .
Prin întâmpinare, pârâta comisia locală de fond funciar a solicitat admiterea cererii reclamantei susținând că la întocmirea procesului-verbal de punere în posesie nr. 662/_ din eroare a fost trecută suprafața de 4,3 ha teren în parcela
"Cheturi";, în loc de suprafața de 0,23 ha .
Analizând actele din dosar, instanța a reținut că în baza Legii nr. 18/1991, la data de_ numitul D. V. (în prezent decedat) a solicitat Comisiei Locale de fond funciar B., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2300 mp teren extravilan, arabil, în locul numit " în Cheturi ";. La cererea sa au fost anexate următoarele documente: extras CF și copia după Registrul Agricol.
Cu toate că din cuprinsul filei registrului agricol rezulta că în locul numit " în Cheturi "; numitul D. V. deținea în proprietate doar suprafața de 2300 mp teren extravilan, arabil, prin Titlul de P. nr. 24664/69011/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea acestuia pentru suprafața de 4300 mp teren extravilan, arabil în locul numit " în Cheturi "; (f. 8, 6, 7) .
Cu privire la terenul arabil situat în locul numit "în Cheturi ";, atât din
cererea formulată cât și din documentele atașate cererii, rezulta clar că suprafața de teren pentru care s-a solicitat reconstituirea și pentru care s-a făcut dovada a fost de 2300 mp și nu de 4300 mp, cum greșit s-a trecut în T.P. 24664/69011 eliberat la data de_ .
Chiar și pârâta comisia locală de fond funciar recunoaște prin întâmpinare că la intocmirea procesului-verbal de punere în posesie nr. 662/_, dintr-o greșeala de redactare în tarlaua "Cheturi "; s-a trecut suprafata de 4300 mp, in loc de 2300 mp (f.42) .
Sunt în continuare evocate dispozițiile art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 și art.11 alin.2 și 3 din H.G. nr.890/2005, respectiv art.11 din Legea nr.169/1997 prima instanță concluzionând că numitului D. G.V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren mai mare decât suprafața cuvenită conform actelor depuse la dosar.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs pârâtul D. I. V., solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar se solicită casarea sentinței, cu reținerea cauzei spre rejudecare, respectiv modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
Criticile recurentului vizează următoarele:
Reclamanta și celelalte pârâte au depus la dosar doar anumite documente, omițând a prezenta unele documente esențiale pentru soluționarea cauzei.
R. dreptului de proprietate, în baza legilor fondului funciar, nu s-a realizat întotdeauna pe vechile amplasamente, deținute de către cei care au formulat cereri în acest sens. Posibilitatea restituirii în natură a unor terenuri, pe alte amplasamente decât cele deținute de solicitantul îndreptățit, este consacrată legislativ în mod expres (art.13, 15, 41 din Legea nr.18/1991, în forma în vigoare la data de_ - când a fost emis titlul de proprietate atacat).
Susține reclamantul că este imperios necesară efectuarea unei expertize topografice, căci în lipsa acestei expertize, hotărârea primei instanțe nici nu poate fi pusă în executare, suprafața menționată în hotărâre nefiind determinată.
Eroarea fundamentală a raționamentului instanței de fond este că s-a limitat la a analiza strict dreptul de proprietate deținut de D. V. asupra terenului din locul numit "În Cheturi"; și nu s-a cercetat suprafața totală la reconstituirea căreia acesta era îndreptățit.
Hotărârile instanței de fond este nelegală deoarece ea ignoră complet posibilitatea de reconstituire a dreptului de proprietate pe alte amplasamente decât cele deținute anterior colectivizării, ceea ce s-a și întâmplat în speță. Instanța de fond nici nu a cercetat posibilitatea ca terenul reconstituit în favoarea lui D. V. în locul numit "În Cheturi"; să fi fost acordat, parțial, în " compensație"; pentru o altă locație unde reconstituirea nu era posibilă, ci a respins de plano această posibilitate, în mod profund nelegal.
Trecând apoi la aspecte de fond, recurentul menționează că premisa de la care trebuie plecat în prezentul litigiu este că D. V. avea dreptul de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la întreaga suprafață de 6,44 ha, cuprinsă în Titlul de proprietate aflat în litigiu.
Astfel în momentul în care se afirma, așa cum a făcut reclamanta, că o anumită suprafață ar fi fost retrocedată, în mod eronat, în plus față de cea la care era îndreptățit solicitantul într-o anumită zonă, este obligatoriu a se dovedi că suprafața totală la retrocedarea căreia era îndreptățit solicitantul este mai mică decât cea pentru care s-a emis titlul de proprietate, iar simplul fapt că în zona " În Cheturi"; lui D. V. i-a fost acordat mai mult teren decât a deținut anterior în cea zonă, nu înseamnă că acest lucru atrage sancțiunea nulității parțiale a titlului de proprietate.
Solicită recurentul a se constata că instanța a reținut faptul că suntem în prezența unei erori materiale, fără a avea probe care să susțină această teză. Practic singurul element pe care s-a fundamentat această concluzie a fost afirmația Comisiei locale, exprimată în cadrul întâmpinării formulate, ori, această comisie nu este în nici un caz imparțială în cauză, astfel că simplele sale afirmații nu pot fi însușite de instanță, fără a se corobora cu alte probe.
În continuare susține recurentul că textul legal reținut de prima instanță nu are nicio legătură cu speța iar din perspectiva art.51 - 58 din Legea nr.18/1991, acțiunea de față este inadmisibilă, în cauză nefiind atacată Hotărârea Comisiei Județene de F. F. care a precedat emiterea titlului de proprietate.
În final recurentul, arată că cererea de chemare în judecată formulată, reprezintă în realitate o modalitate abuzivă de expropriere nejustificată a dreptului de proprietate, invocând și autoritatea de lucru judecat.
Cu privire la acest ultim aspect, se susține că prin Sentința civilă nr.3772/2012 a Judecătoriei Z., instanța s-a pronunțat cu privire la întinderea și partajarea masei succesorale după defunctul D. V. și a considerat că din această masă face parte inclusiv imobilul în suprafață de 4300 mp din locul numit " În Cheturi";, care a fost atribuit în deplina proprietate a recurentului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a realizat o analiză a bunurilor care compun masa succesorală, prin determinarea proprietarului acestora. În urma acestui proces, ea a determinat că imobilul în litigiu a fost integral în proprietatea lui D.
V. . Chiar dacă în respectivul litigiu reclamanta nu a fost parte, chestiunile tranșate prin hotărârea judecătorească indicată, intră în putere de lucru judecat.
Prin întâmpinarea sa C. J. de F. F. nu se opune admiterii recursului, solicitând respingerea cererii de obligare a sa la cheltuielile de judecată.
Intimata reclamantă C. locală B. solicită prin întâmpinare respingerea recursului, motivat de următoarele:
Se susține de către recurent că la dosar nu a fost depusă întreaga documentație în baza căreia a fost eliberat titlul de proprietate, această susținere însă este nereală. La dosarul cauzei a fost depus întreg dosarul de fond funciar, mai exact cererea formulată de D. V. și actele care au fost depuse în susținerea cererii ( cu referire la copia Registrului agricol și la extrasele de Carte funciară). Mai mult, dacă recurentul a considerat că există și alte documente care nu ar fi fost depuse de C. locală, ar fi putut să formuleze o cerere în acest sens, ori să depună
" eventualele documente la dosar. Acesta nu a formulat însă vreo cerere în probațiune în acest sens și nici nu a contestat faptul că dosarul de fond nu ar fi complet.
La instanța de fond nu s-a formulat o cerere cu privire la efectuarea unei expertize topografice și cum din probatoriul administrat în cauză rezultă clar că este vorba de o suprafață de teren de 2300 mp, suprafață ce este identificată cu date de carte funciară, fiind înscrisă în cartea funciară, cum diferența de teren aparține Comunei B., iar drumul este trecut în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei B., inventar care a fost publicat în M.Of. nr.681 bis din_, administrarea în cauză a unui raport de expertiză topografică era și este absolut inutil.
Prin cererea formulată de numitul D. V., la data de_, în baza Legii nr.18/1991 ( fila 7 la dosar), acesta solicita Comisiei locale de fond funciar
, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 2300 mp în locul numit " În Cheturi";, teren extravilan arabil. Atât din cererea formulată, cât și din documentele atașate cererii, adică extrasul CF și copia după Registrul agricol (filele 8- 9 la dosar), rezultă clar că suprafața de teren pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru care s-a făcut dovada, a fost suprafața de 2300 mp și nu cea de 4300 mp cum greșit s-a trecut în Titlul de proprietate nr.24664/69011 eliberat la data de_ .
Raportat la probele prezentate în dovedirea dreptului de proprietate al reclamantului, nu poate fi primită teza potrivit căreia în locul numit " În Cheturi"; i- a fost reconstituită suprafața de 4300 mp, cu 2000 mp mai mult decât s-a solicitat, în compensație pentru alte suprafețe, ce ipotetic nu ar fi fost libere, astfel că reconstituirea nu s-a făcut pe vechiul amplasament.
Se solicită respingerea excepțiilor invocate în cauză, prezentate fiind în final motivele care au determinat reclamanta să promoveze acțiunea, vizând interesul public legat de efectuarea unor lucrări de modernizare a unui drum aflat în proprietate publică.
locală de F. F. B. solicită la rândul său respingerea recursului, prezentând în detaliu actele care evidențiază îndreptățirea recurentului la reconstituirea dreptului de proprietate și concluzionând că terenul în litigiu nu se cuvine acestuia.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță, litigiul de față a fost pornit datorită faptului că petentul D. V. ocupă în baza unui titlu nelegal o suprafață de 2000 mp în parcela " În Cheturi";, suprafață care aparține Comunei B.
, conform inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei B., inventar care a fost publicat în M.Of. nr.681 bis din_ .
Prin urmare, esențial în cauza de față este să se verifice această susținere, căci numai în cazul în care aceasta se confirmă se impune verificarea îndreptățirii petentului D. I. - V. la reconstituire.
Din această perspectivă, apare întemeiată critica recurentului cu privire la faptul că nu s-a efectuat în cauză o expertiză topografică.
Efectuarea acestei lucrări este obligatorie, pentru a se verifica dacă într- adevăr terenul din titlul de proprietate al pârâtului se suprapune cu terenul pentru care reclamanta este proprietară.
În cazul în care această suprapunere se confirmă, este necesar a se stabili, tot în cadrul expertizei topografice, care anume este, în concret, suprafața din parcela
" În Cheturi"; care în realitate constituie drum comunal, proprietate publică, pentru ca hotărârea judecătorească să fie susceptibilă de executare.
Diferit de aceasta, se constată că, prima instanță s-a mărginit să observe că antecesorul pârâtului are înscrisă în Registrul agricol o suprafață mai mică în parcela " În Cheturi"; decât cea înscrisă în titlul de proprietate.
Și sub acest aspect criticile recurentului sunt întemeiate, necesar fiind ca mai întâi, din perspectiva prevederilor art.13, 15 și 41 din Legea nr.18/1991, să fie verificată suprafața totală pentru care antecesorul recurentului este îndreptățit la reconstituire.
Raportat la cele ce preced, se constată că prima instanță a judecat cauza fără a cerceta fondul, fiind prezent motivul de casare prevăzut de art.312 pct.5 C.pr.civ, sens în care tribunalul va admite recursul și va casa hotărârea, va trimite cauza spre rejudecare. În rejudecare se va efectua o expertiză topografică pentru identificarea terenului litigios și determinarea eventualelor suprapuneri.
De asemenea, se va verifica situația terenurilor deținute de tatăl pârâtului - recurent în perioada colectivizării, respectiv care este stadiul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafețele cu vegetație forestieră.
Excepțiile inadmisibilității și autorității de lucru judecat urmează a fi analizate în rejudecare, cu sublinierea că legile funciare permit din perspectiva art.111 din Legea nr.169/1997 verificarea legalității unui titlu de proprietate, la cererea unui terț, iar identitatea de părți, obiect și cauză nu este prezentă în litigiul de față.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I: D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul D. I. - V. contra Sentinței civile nr.59/_, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, Judecătoria Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. D. C. M. R. P. V. V.
În concediu de odihnă În concediu de odihnă În concediu de odihnă Semnează vicepreședinte Semnează vicepreședinte Semnează prim-grefier
P. DP D. D. C.
Red.DI/_
Dact.MVS/_ /2 ex. Jud. fond A. F.
| ← Decizia civilă nr. 194/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 1144/2013. Fond funciar → |
|---|
