Decizia civilă nr. 711/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIE CIVILĂ NR. 711
Ședința publică din 18 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător Judecător: C. N. C. Judecător: DP
Grefier: H. V.
S- a luat în examinare recursul formulat de petentul M. A. , domiciliat în
Z., str. T. Vladimirescu, nr. 13, Bl. P 20, Sc. A, ap. 3, Jud. S., împotriva Sentinței civile nr. 747/_, pronunțată în dos. nr._ a Judecătoriei Z., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul petent M.
A., lipsă fiind intimatul I. de P. Județean S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, recursul este motivat și semnat iar potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificându-și competența, potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului, arătând că recurentul petent M. I. a depășit cu o zi termenul de recurs.
Recurentul petent M. I., lasă soluția asupra excepției tardivității cereri de recurs la aprecierea instanței, iar cu privire la concluziile pe fond asupra recursului, recurentul petent M. I., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin Sentința civilă nr. 747 din 14 martie 2013 a Judecătoriei Z. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul M. A. împotriva procesului - verbal de contravenție seria CP nr. 2097021 din_ încheiat de intimatul I. de P. Județean S. .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor seria CP nr. 2097021 întocmit de către intimat la data de_, petentul M. A. a fost
sancționat cu amendă contravențională în sumă de 630 lei si i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, în sarcina sa reținându-se fapta de a conduce auto cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 103 km/h prin loc.Bulgari, depășind astfel cu 53 km/h limita vitezei legale în localitate. Această faptă contravențională este sancționata conform prevederilor art.103 alin.2, lit.e din OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Petentul a semnat procesul verbal consemnându-se că nu are obiecțiuni.
În urma administrării probei cu înregistrarea video și planșele foto, prima instanță a reținut faptul că petentul a condus autovehiculul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 103 km/h în localitate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 2097021, încheiat de către intimat la data de_, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, strict prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că se face dovada săvârșirii faptelor contravenționale de către petent. Planșele fotografice depuse la dosarul cauzei (f.20-21) și suportul CD (f.22), atestă faptul că autovehiculul petentului rula cu o viteză ce depășește limita legală, cu 53 km/h. Conform acestor planșe fotografice viteza cu care rula autoturismul petentului este de 103 km/h și atestă împrejurarea că fapta contravențională s-a săvârșit în interiorul localității. Autovehiculul condus de petent poate fi identificat după marcă și numărul de înmatriculare vizibil pe înregistrarea pe suport CD, min.15:05:20, chiar dacă pe planșa foto ce indică viteza de 103 km/h este mai puțin lizibil, nefiind suficient de clară pentru petent, astfel încât este în afară de orice îndoială că este surprins autovehiculul condus de petent și, prin urmare, aplicarea sancțiunilor pentru săvârșirea acestei fapte a fost individualizata corect, conform prevederilor art.21 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Apărarea petentului în sensul că viteza cu care se deplasa prin localitate a fost mai mică decât cea reținută în actul constatator, nu este fondată, instanța apreciind că organul constatator a făcut pe deplin dovada săvârșirii faptei pentru care petentul a fost sancționat, cu un mijloc tehnic prevăzut în mod expres de lege, iar petentul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă contrariul celor reținute în sarcina sa.
Prin urmare, instanța a constatat că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petiționarul. Conform art.102, alin.3, lit.e din O.U.G.nr.195/2002 republicată, constituie contravenție care atrage, pe lângă sancțiunea amenzii prevăzută în clasa a IV-a și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, nerespectarea regulilor privind viteza de circulație, respectiv depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe acel sector de drum pentru categoria din care face parte autovehiculul condus de petent.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii principale aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum de 630 lei, cu posibilitatea achitării sumei de 315 lei în termen de 48 de ore, reprezentând jumătate din minimul legal, având în
vedere dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a reținut faptul că această sancțiune este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea acesteia de către instanță. Prin fapta sa, depășind viteza legală de deplasare cu 53 km/h în localitate, petentul a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, astfel încât instanța nu va putea reține că, în concret, fapta este lipsită de pericol social.
În ceea ce privește aplicarea sancțiunii complementare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, s-a reținut că petentul nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să-i conferă un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii, iar instanța a apreciat, având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petent. Prin fapta sa, depășind viteza legală de deplasare cu 53 km/h, acesta a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, astfel încât instanța nu a putut reține că, în concret, fapta este lipsită de pericol social.
Față de aceste considerente, plângerea petentului a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul M. A., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului- verbal de contravenție.
În dezvoltarea motivelor de recurs, sunt reiterate aspectele de nelegalitate și neteminicie ale procesului-verbal, expuse în cuprinsul plângerii. Se susține de către recurentul petent că fapta pentru care a fost sancționat nu a fost probată, după cum reiese din pozele și CD-ul depuse de intimat. Recurentul contestă viteza menționată în procesul-verbal, arătând că se deplasa cu cel mult 90 km/h. De asemenea, nu au fost respectate cerințele privind utilizarea cinemometrelor, prevăzute de NML 021-05.
Intimatul I. de P. Județean S. nu a formulat întâmpinare. În recurs nu au fost administrate probe noi.
La termenul de judecată al recursului de azi, instanța de recurs a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului, excepție pe care a pus-o în discuția recurentului prezent, care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția asupra excepției.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin.1 C.pr.civ., analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, T. constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Sentința atacată de recurent i-a fost comunicată acestuia la data de_, procedura comunicării fiind legal îndeplinită, prin afișare. Cererea de recurs a fost depusă la registratura Judecătoriei Z. la data de_, primind dată certă.
Conform prevederilor art. 301 C. pr. Civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit art. 103 alin.1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea.
În speță, recurentul a formulat calea de atac a recursului cu depășirea termenului legal de 15 zile, astfel că excepția invocată din oficiu apare ca întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii recursului ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de M. A., împotriva Sentinței civile nr. 747 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
H. I. - D. | C. N. C. DP | H. V. | ||
În concediu de odihnă | În concediu de odihnă | |||
Semnează vicepreședinte | Semnează prim-grefier | |||
DP | C. | D. |
Red. H.I./_
Dact._
Jud. fond: L. D. M. Ex. 2
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 882/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 1051/2013. Plângere contravențională → |
|---|
