Decizia civilă nr. 72/2013. Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 72/R
Ședința publică din 11 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
J. ecător A. S. -T.
J. ecător D. T.
G. ier A. Sas
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul M. D. cu dom. în S. M., str. F. nr. 28A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1014/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. _
*, având ca obiect acțiune în raspundere delictuală.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, apoi pentru data de_ când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1014/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ * s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâtul M. D., SC G.
A. R. SA și SC Grupama A. SA, ca rămasă fără obiect. S-a constatat că pârâtul M. D. a renunțat la judecarea acțiunii reconvenționale, formulată în contradictoriu cu SC G. R. A. R. SA. S-a respins cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 2039 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că într-un prim ciclu procesual, prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei
M. la data de 7 octombrie 2012, sub dosar nr._, reclamantul P.
G. a solicitat ca să se dispună obligarea pârâtului M. D. la plata sumei de 6153,02 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului
proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată. Reclamantul a arătat că în_ a fost implicat cu pârâtul într-un accident de circulație prin care s-au avariat autoturismele acestora, pârâtul a fost culpabil în totalitate de producerea avariilor, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat privind evenimentul rutier, autovehiculul reclamantului marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_, fiind avariat, reparațiile au fost în sumă totală de 6153,02 lei. S-au invocat în drept prevederile art. 998, 999 din c.civ.
Pârâtul a depus întâmpinare, acțiune reconvențională și cerere de chemare în judecată a altor persoane. Prin întâmpinare pârâtul a recunoscut că are o culpă de 50% în producerea accidentului, astfel că este de acord să achite reclamantului jumătate de suma solicitată, proporțional culpei sale, precizând că a acordat prioritate autovehiculelor care circulau din sens opus, dar când urma să efectueze virajul la stânga, autoturismul său a fost lovit de autoturismul condus de reclamant. Culpa reclamantului a constat în aceea că s-a angajat în depășire încălcând linia continuă și a circulat cu viteza peste limita legală.
Referitor la cererea reconvențională, pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 3481,51 lei, reprezentând jumătate din paguba creată autoturismului său, cu dobânda legală prev. de OG nr.9/2000. În ceea ce privește cererea de chemare în judecată a altor persoane, pârâtul a arătat că solicită chemarea în judecată a S.C. G. S.A. B., ca și asigurător pentru reclamant, pentru opozabilitate.
Ulterior pârâtul a arătat că se opune admiterii acțiunii și a invocat lipsa calității sale procesuale pasive deoarece potrivit art. 54 din Legea nr.136/1995, drepturile persoanei păgubite se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă. Prin precizarea acțiunii reconvenționale pârâtul a arătat că solicită obligarea asigurătorului reclamantului S.C.G. S.A. B., la plata sumei de 3481,51 lei, reprezentând 50 % culpă a reclamantului în avarierea autoturismului proprietatea sa, cu dobânda legală. Cererea de chemare în judecată a altor persoane în acest caz nu a mai fost susținută, renunțându-se la judecată.
Reclamantul a formulat răspuns la precizările depuse, cu mențiunea că nu are nici o culpă în producerea accidentului și cheamă în judecată S.C. G.
S.A. B., pentru obligarea la plata sumei de 6153,02 lei. Ulterior reclamantul arătat că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 349,42 lei, deoarece suma de 5803,06 lei a fost achitată de asigurător.
Pârâta S.C. G. S.A.B. a solicitat respingerea acțiunii reconvenționale formulată de pârâtul M. D., ca nefondată. Cealaltă societate de asigurări S.C. Grupama A. B., nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în primul ciclu procesual instanța a constatat că pârâtul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal seria CC nr. 0506398/_ pentru că a condus autoturismul Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_, în_, ora 10,10 pe str. B. Vodă din
S. M. și a efectuat manevra de întoarcere peste marcajul cu linie continuă fără să se asigure și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ care a virat stânga pentru a evita coliziunea din spate. Pârâtul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, ulterior a formulat plângere împotriva acestuia, dar a renunțat la judecată. Cu privire la cuantumul sumei achitate de reclamant pentru repararea autoturismului proprietatea sa, s-a depus chitanța nr. 0000005/_ în sumă de 1200 lei cu factura aferentă și chitanța nr. 14/_ în sumă de 4953,02 lei cu factura aferentă. De asemenea, reclamantul a depus extras de cont din care a rezultat că a primit de la asigurătorul S.C.Grupama A. S.A., suma de 5803,6 lei.
S-a apreciat că este evident că reclamantul a uzat de dispozițiile Legii 136/1995 și a obținut doar parțial repararea prejudiciului cauzat autoturismului proprietatea sa, luându-se în considerare criteriile prevăzute de aceste dispoziții legale privind valoarea asigurată și cota de participare a asigurătorului conform poliței de asigurare, acesta are dreptul să pretindă repararea integrală a prejudiciului, în temeiul dispozițiilor art.998, 999 din c.civ., îndreptându-se împotriva persoanei vinovate de producerea acestuia. În speță instanța a apreciat că pârâtul este vinovat exclusiv de producerea accidentului rutier și avarierea autoturismului reclamantului și a autoturismului proprietatea sa.
Pe cale de consecință, prin sentința civilă nr. 1946/10 august 2011 prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. G., obligând pârâtul M. D. să plătească reclamantului suma de 349,42 lei despăgubiri și 1039 lei cheltuieli de judecata și a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul M. D. privind obligarea pârâtei SC G. A. SA B. la plata sumei de 3481 lei despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC Grupama A. SA, solicitând instanței casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece nu s-a respectat principiul disponibilității, instanța dispunând, din oficiu, introducerea in cauză a societății recurente, un al doilea motiv de casare fiind cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul.
Prin decizia civilă nr 819/R/07 decembrie 2011, Tribunalul Maramureș a admis recursul formulat de pârâta SC Grupama A. SA, trimițând cauza spre rejudecare Judecătoriei S. M., cu următoarea motivare:
Prima instanță a citat societatea recurentă în calitate de pârâtă, fără să existe nici o cerere scrisă din partea vreunei părți care să solicite chemarea în judecată a recurentei, fără să-i comunice cererea de chemare în judecată și înscrisurile doveditoare, fiindu-i încălcat dreptul la apărare. De asemenea, prima instanță nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate și nu a lămurit cadrul procesual, a încălcat principiul disponibilității, și cu o motivare lapidară a obligat pârâtul M. D. la despăgubiri de 349,42 lei și cheltuieli de judecată de 1039 lei.
În rejudecare, la data de_, pârâta SC G. R. A. R. SA, a învederat instanței că SC G. A. SA a fost radiată din Registrul Comerțului, deoarece a fuzionat cu SC Ardaf A. R. SA, modificându-și denumirea în SC G. A. R. SA, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de pârâtul
M. D. împotriva sa.
La data de_, pârâtul M. D. a formulat întâmpinare prin care a arătat că a achitat reclamantului toată suma stabilită de prima instanță, solicitând totodată obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat și dobânzile legale, precum și suma de 1039 lei din cheltuielile de judecată pe care le-a achitat avocatului reclamantului. Pârâtul a renunțat și la judecarea acțiunii reconvenționale, formulată în contradictoriu cu SC G. R. A. R. SA.
Având în vedere că s-au achitat în întregime pretențiile reclamantului, în rejudecare instanța a constatat că acțiunea a rămas fără obiect.
Cât privește cheltuielile de judecată în cuantum de 1000 lei, solicitate de către pârât și cheltuielile de judecată în cuantum de 1039 lei, la plata cărora a fost obligat în primul ciclu procesual, instanța a constatat că prin prisma prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat, de partea cîștigătoare. În lumina acestor principii, dispozițiile alin. 2 din art. 274 C. proc. civ. trebuie puse în concordanță cu prevederile art. 276 din același cod. Astfel, sub aspectul cheltuielilor de judecată, poziția juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărîrea de soluționare a litigiului.
În consecință, s-a relevat că părții ale cărei pretenții sau apărări au fost admise în întregime i se vor acorda integral cheltuielile dovedite ca efectiv făcute, cu excepția cazului prevăzut în art 275 C. proc. civilă și de asemenea se vor acorda în mod integral cheltuielile de judecată efectiv făcute, de partea cîștigătoare, când partea potrivnică prin atitudinea sa, a determinat pe reclamant să introducă cererea de chemare în judecată.
S-a considerat lipsită de relevanță împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cererii, ci a constatat că acțiunea a rămas fără obiect, deoarece reclamantul a justificat pornirea procesului în contradictoriu cu pârâtul M. D., astfel că nu se impune restituirea către pârât a sumei de 1039 lei. Pârâtului, neavând poziția de parte câștigătoare în proces, nu i s-au putut acorda cheltuielile de judecată solicitate, în cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. D. solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, cu dobânda legală, precum și suma de 1039 lei din cheltuielile de judecată pe care le-a achitat reclamantului.
În motivarea recursului s-a învederat T. ui că reclamatul trebuia să- și îndrepte acțiunea împotriva asiguratorului, pârâtul recurent putând avea doar calitatea de intervenient forțat, calitate pe care oricum nu o poate avea întrucât împotriva asiguratorului său nu s-au formulat pretenții.
Recurentul a mai precizat că reclamantul a deschis acțiunea împotriva sa, în baza art. 998 și 999 Cod civil, fără să încerce măcar o conciliere directă, cu toate că i-a transmis prin tatăl său să-l contacteze prin telefon pentru a încerca să rezolve problema. Potrivit art. 109 și 720 din codul de procedură civilă procedura concilierii directe este imperativă, neîndeplinirea ei atrăgând nulitatea acțiunii.
Recurentul a susținut că reclamantul trebuia să se adrese direct asiguratorului recurentului respectiv SC G. A. SA și să solicite despăgubiri (acestea i-au fost de fapt achitate fără să fie nevoie de vreo acțiune judecătorească), iar după încasarea acestora, în cazul în care suma primită nu acoperă prejudiciul, trebuia să-i solicite diferența prin conciliere directă și abia după aceea putea să pornească o acțiune judecătorească. Nu înțelege de ce ar trebui să plătească reclamantului onorariul avocatului său, care nu știa nici măcar împotriva cui să-și îndrepte acțiunea.
Recurentul a mai arătat că nu este de acord cu concluziile primei instanțe conform cărora reclamantul este declarat parte câștigătoare cu toate că până la ora actuală au o singură sentință validă prin care se hotărăște: "Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul P. G. …în contradictoriu cu pârâtul M. D. "; și chiar în sentința casată de Tribunalul Maramureș, se admite doar în parte acțiunea reclamantului. Solicită să-i fie admis recursul așa cum a fost formulat și să fie obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 reprezentând onorariu avocat, cu dobânzile legale, precum și suma de 1039 lei din cheltuielile de judecată pe care le-a achitat avocatului acestuia.
Intimatul P. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect s-a apreciat că pârâtul nu poate beneficia de restituirea sumei de 1039 lei și onorariului de avocat de 1000 lei pentru că din vina acestuia s-a purtat procesul, el este cel care a produs accidentul și deci, el trebuie să plătească potrivit legii. De altfel, de bună voie recunoscându-și vina, pârâtul a achitat în data de_ suma totală de 1389 lei, procesul rămânând fără obiect, de asemenea, a renunțat la judecarea cererii reconvenționale și normal i s-a respins și cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Prin scriptul depus la fila 15 dosar, intimata SC G. R. A. -R. SA a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, raportat la împrejurarea că la fond recurentul a renunțat la judecarea acțiunii reconvenționale în ceea ce o privește.
T. apreciază neîntemeiată această excepție, urmând a o respinge.
Promovarea căii de atac a recursului în condițiile prevăzute de lege declanșează controlul judiciar, în fața instanței de recurs părțile păstrând calitatea procesuală dobândită prin formularea unei pretenții respectiv formularea față de acestea a unei pretenții la instanța de fond.
Împrejurarea că recurentul a renunțat la judecata cererii reconvenționale formulate față de SC G. R. A. -R. SA nu determină pierderea calității procesuale a acesteia de subiect implicat în demersul judiciar, date fiind eventualele soluții pe care le poate pronunța instanța de recurs.
Analizând sentința în limitele în care aceasta a fost recurată, T.
constată următoarele:
Se reține că prin acțiunea introductivă, reclamantul P. G. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. D., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 6153,02 lei, despăgubiri (contravaloare reparații auto), urmare a implicării într-un accident de circulație.
Pârâtul M. D., prin precizarea întâmpinării, și-a invocat lipsa calității procesuale pasive, arătând că potrivit prevederilor art. 54 din legea nr. 136/1995, calitate de pârât în proces o poate avea numai societatea la care era asigurat autoturismul său la data producerii accidentului. De asemenea, prin cerere reconvențională M. D. a chemat în judecată SC G. SA, solicitând obligarea acesteia în calitate de asigurator la plata a jumătate din paguba produsă mașinii sale.
Reclamantul P. G., ca răspuns la excepția invocată, a arătat că s- a prevalat de dispozițiile art. 998 Coc civil, admițând însă că potrivit art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite prin accidente se exercită împotriva asiguratorului RCA.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea în considerarea faptului că asiguratorul pârâtului SC G. A. SA l-a despăgubit cu suma de 5803,6 lei în data de_, efectuând plata în cont, astfel încât a învederat că își susține acțiunea numai în parte, pentru suma de 349,42 lei.
Prin sentința civilă nr. 1946 din_ acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, pârâtul M. D. fiind obligat să achite reclamantului suma de 349,42 lei despăgubiri și 1039 lei cheltuieli de judecată.
În data de_, după cum atestă chitanța depusă la fila 33 din dosarul nr._ *, pârâtul M. D. a achitat dlui Șuștic Toader, reprezentant al reclamantului P. G., având în vedere sentința civilă nr. 1946/2011, suma de 1389 lei (349,42 lei despăgubiri, 1039 lei, cheltuieli de judecată), prin achitarea acesteia stabilindu-se că încetează orice pretenție cu privire la litigiul dedus judecății.
M. D. nu a atacat hotărârea primei instanțe, dar aceasta a fost recurată de SC G. A. SA, asiguratorul său.
Prin decizia civilă nr. 819/R din_ s-a dispus casarea în întregime a sentinței civile nr. 1946/_, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare,
pentru a se pune în discuție și lămuri cadrul procesual, a se pune în discuție prevederile Legii nr. 136/1995, reținând că prima instanță din oficiu a citat-o pe recurentă în calitate de pârâtă, fără să-i comunice cererea de chemare în judecată și înscrisurile doveditoare, precizările ulterioare, pentru a-i da posibilitatea să-și formuleze apărări în proces, fiind încălcat principiul respectării dreptului la apărare.
S-a mai arătat că prima instanță nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate și nu a lămurit cadrul procesual, a încălcat principiul disponibilității și cu o motivare lapidară ce nu rezolvă excepțiile invocate, obligă pe pârâtul M. D. la despăgubiri de 349,42 lei și cheltuieli de judecată de 1039 lei către reclamant. Este adevărat că recurenta nu este obligată direct prin dispozitivul sentinței, la plata unor sume de bani, însă hotărârea este pronunțată și în contradictoriu cu recurenta, în calitate de pârâtă. Interesul recurentei rezidă în faptul că pârâtul obligat ar putea introduce, în baza sentinței atacate, o acțiune în regres împotriva recurentei.
Raportat la prevederile art. 4042alin. 2 Cod procedură civilă, T. reține că dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va dispune de instanța care rejudecă fondul. Aceasta deoarece, după cum prevăd dispozițiile art. 311 Cod procedură
civilă, hotărârea casată nu are nicio putere, iar actele de executare sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel.
Prin întâmpinarea depusă în data de_ în rejudecare pârâtul M.
D. a arătat că acțiunea promovată de reclamant este nulă și a cerut obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei (onorariu de avocat) și suma de 1039 lei, cheltuieli de judecată achitate reclamantului.
Instanța a respins acțiunea reclamantului ca rămasă fără obiect raportat la împrejurarea că pretențiile acestuia au fost achitate în întregime, dar nu a avut în vedere, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cheltuielilor de judecată, a căror restituire pârâtul a pretins-o expres prin întâmpinare, dispozițiile legale anterior evocate.
Titlul care îl legitima pe reclamant la încasarea acestor cheltuieli era sentința civilă nr. 1946/_, or aceasta a fost integral casată, reclamantul în rejudecare nemaisolicitând obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pe de altă parte, în aprecierea culpei procesuale a pârâtului, ca fundament al dispoziției asupra suportării cheltuielilor de judecată, trebuie avut în vedere că prevederile art. 54 din Legea nr. 136/1995 au drept scop înlăturarea unui drept de opțiune între acționarea procesuală a asiguratorului și a persoanei vinovate de producerea accidentului. În acest sens se reține o interpretare teleologică a dispozițiilor acestui articol care, anterior modificării sale prin art. 21 din O.U.G. nr. 61/2005 avea următorul conținut: (art. 57)
"drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";. De principiu doar în măsura în care valoarea pagubei excede obligației asiguratorului -ceea ce nu s-a probat- se angajează răspunderea asiguratului.
Pe cale de consecință, ținând seama de limitele în care a fost recurată hotărârea primei instanțe, dar și de faptul că în rejudecare pârâtul a formulat pretenții de restituire numai a cheltuielilor de judecată, T. va modifica în parte sentința, admițând cererea pârâtului și obligându-l pe reclamantul P.
G. să restituie pârâtului suma de 1039 lei, cheltuieli de judecată achitate de către acesta în baza sentinței civile nr. 1946 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației. Prin plata lor pârâtul a achiesat la hotărâre, dar respectiva sentință a fost integral casată ulterior.
De asemenea, se reține că pârâtul M. D. a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, onorariu avocat conform actelor justificative (contract de asistență juridică, facturi fiscale și chitanțe) depuse la filele 30-32 dosar.
Deși pârâtul a solicitat ca reclamantul să-i achite integral această sumă, pretenția sa nu este fondată, raportat la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și la necesitatea observării culpei procesuale a părții obligate la cheltuieli.
Astfel, asistența juridică de care a beneficiat pârâtul a constat nu doar în apărarea acestuia, ci și în susținerea pretențiilor pe cale reconvențională, cerere la care pârâtul a renunțat ulterior.
T. a apreciat că din totalul onorariului de 1000 lei, 500 lei au fost afectați susținerii cererii reconvenționale, astfel încât este justă obligarea reclamantului către pârât doar la plata sumei de 500 lei cu acest titlu.
Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 teza I, alin. 3 teza I Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe va fi modificată în parte conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei SC G.
R. A. R. S.A. B. .
Admite recursul declarat de recurentul M. D., domiciliat în S.
M., strada F. nr. 28A, județul M., în contradictoriu cu intimații P.
G., domiciliat în comuna Ș. nr. 586, județul M., SC G. A. SA,
cu sediul în B. | , sector 1, strada M. | Eminescu nr. 45 și SC G. R. A. |
R. S.A. B. | , cu sediul în B. | , strada G. P. nr. 58-60, etaj 4, |
sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1014 din 8 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ *, pe care o modifică în parte, astfel:
Admite cererea pârâtului M. D. și obligă pe reclamantul P. G. să restituie pârâtului suma de 1039 lei, cheltuieli de judecată achitate de către acesta în baza sentinței civile nr. 1946 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației.
Obligă pe reclamant să achite pârâtului M. D. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare prezentelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
W. DS | -T. A. | Ț. D. | Sas A. |
Red.STA/_
Tred. A.S. / 18 martie2013 - 4 ex
J. ecător la fond: M. L.
| ← Sentința civilă nr. 1622/2013. Actiune in raspundere delictuala | Decizia civilă nr. 293/2013. Actiune in raspundere delictuala → |
|---|
