Decizia civilă nr. 1072/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1072
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013 Completul compus din:
Președinte: L. M.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Judecător: I. D. -D.
Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții A. E., domiciliată în localitatea R., nr. 268, jud. S., A. T., domiciliat în localitatea R., nr. 254, jud. S., S. M. și S. T., ambii cu domiciliul în Z., A. R., nr. 13, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 69/_ pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta pârâtă S.
M. asistată de avocat P. a Aurel, justificat cu împuternicire avocațială (fila 5 dosar) și intimatul reclamant A. D. asistat de avocat Blaga Aurelia, justificat cu împuternicire avocațială (fila 19 dosar), lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții pârâți au depus la dosar jurisprudență.
La întrebarea instanței dacă mai sunt alte cereri, reprezentanta intimatului reclamant arată că prin întâmpinare a invocat excepția nulității cererii de recurs.
Instanța dă cuvântul reprezentantului recurenților, față de excepția invocată.
Reprezentantul recurenților solicită respingerea excepției invocate, având în vedere că recursul făcut în cauză este motivat din toate punctele de vedere, raportat la dispozițiile invocate de intimați.
Reprezentantul recurenților mai arată că în cauză, hotărârea primei instanțe este atacabilă numai cu recurs și poate fi examinată sub toate aspectele, nefiind atacabilă cu apel.
Acesta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate în cauză și, rejudecând, să se respingă ca nefondată cererea formulată de către intimați, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Cu privire la hotărârea pronunțată în cauză, reprezentantul recurenților apreciază că, atât în considerente, cât și în dispozitiv, este vorba de o nelegalitate în ceea ce privește modalitatea de aplicare a Legii fondului funciar, a dispozițiilor care vizau aplicarea statutului CAP și a Legii 574, și, în final, situația legată de modalitatea în care instanța a ajuns să rețină că există nulitatea titlului de proprietate pentru o anumită suprafață.
Ceea ce s-a făcut de către instanță în dosarul de față, a fost o ieșire din indiviziune, mergând pe ideea că pe acel teren de 250 mp, prin raportarea
dobândirii unui statut în raport de CAP, partea adversă ar avea o anumită cotă din el, condiții în care titlul nu ar fi valabil pentru întreaga suprafață de la intravilan.
În aceste situații, arată reprezentantul recurenților, se află într-o postură în care se face o calificare a persoanelor cu privire la drepturile pe care le au, fără să existe o asemenea cerere, și care nu se raportează la o astfel de judecată.
În ceea ce privește cei 250 mp, dobândiți în condițiile statutului CAP de către cei doi soți, prima instanță trebuia să observe că aceștia au cote egale. Dacă se raportează la cel decedat, soția supraviețuitoare avea jumătate plus un sfert. Făcându-se un calcul se va observa că ceea ce a reținut instanța, în ceea ce privește suprafața, a fost greșit.
Certificatul de moștenitor la care se raportează instanța nu stabilește că terenul pe care se află construcțiile aparține cert soțului și se menționează că probabil a aparținut bunicului. Există contestație din partea ambelor părți cu privire la suprafața care revine fiecăreia.
În ceea ce privește situația legată de acest teren, dacă s-a pus în discuție legalitatea acestui titlu de proprietate, ar fi trebuit să se discute dacă se putea urma procedura specială prevăzută de Legea 18/1991, iar în această situație se putea vedea cui aparține această suprafață de teren, în ce condiții, cine a făcut cerere pentru ea și care este situația juridică. Nerespectându-se această procedură, reprezentantul recurenților consideră că instanța și-a depășit competența.
În speță trebuia să existe o cerere din partea celui care invocă nelegalitatea titlului. Instanța a mers pe ideea că, raportat la art. 23-24 din Legea 18/1991, nu este nevoie de o cerere și că nu sunt legați de un termen, aspecte adevărate, dar faptul că nu ești ținut de un termen pentru formularea unei cereri, nu înseamnă că nu trebuie să formulezi această cerere.
Această cerere nu mai poate fi formulată în fața instanței, ci, instanța chiar dacă vii cu o astfel de cerere, nu o mai poate soluționa pentru că asta ar însemna să abilitezi instanța să facă ceea ce este în competența comisiilor administrativ jurisdicționale de aplicare a legilor fondului funciar. Instanța exact acest lucru a făcut.
În asemenea împrejurare, reprezentantul recurenților adresează instanței rugămintea de a observa că titlul de proprietate a fost emis în 1984. De la data emiterii titlului, în termen de 30 de zile se putea contesta suprafața de teren.
Atâta timp cât este prevăzut inclusiv în titlul de proprietate această rubrică "intravilan" care conține mențiunea "curți, construcții", asta înseamnă că trebuia să existe o cerere din partea celuilalt.
În cauză s-a invocat nulitatea titlului fără a fi contestată hotărârea în baza căreia acesta a fost emis.
Cu privire la contractul de întreținere, arată că în virtutea caracterului intuitu personae, în speță subzistă lipsa calității procesuale a reclamantului de a cere anularea acestui act.
Atâta timp cât nu face parte dintr-un contract de întreținere, nu are nicio calitate ca să poată să ceară anularea lui.
S-a admis cererea reclamantului oarecum prematur, câtă vreme nu a rămas definitivă situația legală, legată de titlul de proprietate analizat.
Instanța a anulat contractul de întreținere și pentru cota din construcții de 3/8 părți, or, nu există nicio cerere în acest sens și s-a pronunțat de către instanță un plus petit.
În cererea inițială, precum și în cea precizată, se face referire doar la terenul de sub construcții, și nicidecum la aceste construcții care s-au dat în contractul de întreținere.
Există contradicții în considerentele primei instanțe raportat la certificatul de moștenitor, care reține o cotă de 3/8 părți din construcții și face parte reclamantului pentru suprafața de 3/4, fără ca certificatul de moștenitor să fie modificat în vreun fel.
Raportat la dreptul născut din certificatul de moștenitor, apare în mod greșit admiterea rectificării de la C.F. cu o altă cotă decât cea stabilită.
Soluția care s-a pronunțat de prima instanță este nelegală și netemeinică.
Luând cuvântul, reprezentanta intimatului reclamant solicită admiterea excepției pentru considerentele arătate prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei, respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, pe care o consideră temeinică și legală, prin prisma motivelor și argumentelor aduse de instanța de fond, care au stat la baza soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și de admitere în parte a acțiunii, atât cu privire la constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, cât și cu privire la constatarea nulității parțiale a contractului de întreținere.
În mod corect, instanța de fond a reținut că reclamantul are calitate procesuală activă în prezenta cauză întrucât a făcut dovada calității sale de proprietar asupra bunurilor înstrăinate.
Aceasta arată că nu au solicitat rezilierea contractului ci au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului, care poate fi invocată de orice persoană și nu trebuie să fie parte a acelui contract.
În mod corect instanța a admis petitul prin care au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, având în vedere actele normative în vigoare la dată dezbaterii moștenirii.
Potrivit art. 44 din Legea 58/1974, dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se poate face doar prin moștenire. Orice alte acte de înstrăinare a terenurilor agricole este interzisă. La art. 17 alin. 7 din Legea 58/1974 este prevăzută suprafața de teren care poate face obiectul dreptului de proprietate a membrilor cooperatori, respectiv suprafața de 250 mp.
La soluționarea acestui petit instanța a avut în vedere actele normative în vigoare în perioada respectivă, modul de dobândire a proprietății, exclusiv prin moștenire, și suprafața de teren care putea face obiectul dreptului de proprietate al membrilor cooperatori.
Din actele depuse la dosarul cauzei, inclusiv din Registrul agricol, rezultă că acest teren a aparținut antecesorului reclamantului, A. D. .
Se face o confuzie când se spune că instanța a schimbat cotele, pentru că A.
este atât numele reclamantului cât și al defunctului înscris în certificatul de moștenitor.
Prin urmare, A. D., tatăl defunctului a dobândit acest teren de la părinții săi, A. T. și Blidar M. . Acest teren era proprietatea reclamantului dobândită prin certificatul de moștenitor, era un bun propriu și, de aceea, a stabilit
instanța cota de 3/4 parte, și nu 1/2 din acest teren, deoarece soția supraviețuitoare, pârâta A. E. avea doar cota de 1/4.
Prin T.P. s-a reconstituit în favoarea pârâtei suprafața de 4 ha 8730 mp.
Dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care se află în jurul casei de locuit, anexelor gospodărești, nu se face prin formularea unei cereri la legile fondului funciar, ci, în baza art. 23 din Legea 18/1991, aceste terenuri sunt și rămân în proprietatea membrilor cooperatori.
Suprafața terenurilor respective se dovedește cu acte de proprietate.
Reprezentanta intimatului reclamant consideră că, în mod corect, instanța de fond a dispus constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate, pentru suprafața de 187,5 mp, ce reprezintă 3/4 parte din suprafața de 250 mp.
Referitor la cel de-al doilea petit, constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor, în mod corect instanța de fond a reținut că această operațiune are o cauză ilicită, deoarece obiectul contractului de întreținere nu este unul individual determinat, pârâta A. E., în calitate de întreținătoare, a înstrăinat obiectul acestui contract, nefiind proprietarul exclusiv al acestuia.
Pentru considerentele arătate, reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 69/_ pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dosar nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de către pârâții A. E., S. T. și S. M. .
S-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul A. D. în contradictoriu cu pârâții C. L. de F. F. V., C. J. de F. F. S.
, A. E., A. T., S. T., S. M., s-a constatat nulitatea parțială absolută a TP nr. 57948/37932/_ emis în favoarea pârâtei A. E. prin înscrierea suprafeței de 187,5 mp teren proprietatea reclamantului, fiind astfel obligate pârâtele Comisiile J. S. și L. V. de fond funciar să radieze suprafața de 187,5 mp teren din terenul intravilan curți construcții de 720mp cu vecinătățile Drum, Jecan T., Sabo N., A. D. și nr. cad. 50045 V. .
S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de întreținere încheiat între pârâta A. E. - întreținută și pârâții S. T. și S. M. - întreținători autentificat sub nr. 2618/_ al BNP Ghile G. ă, privind înstrăinarea și constituirea uzufructului pentru cota de 3/8 din construcții și suprafața de 187,5 mp teren, proprietatea reclamantului.
S-a dispus rectificarea înscrierilor din CF nr. 50045 V. nr. cad. 50045 casă și teren intravilan de 1430 mp situat în R. nr. 268 dispuse prin încheierea nr. 5535/2009 CF în sensul înscrierii def. A. D. pe cota de ½ din construcții și a pârâtei A. E. pe cota de ½ din acestea și radierea proprietății pentru 187,5 mp teren și prin încheierea nr. 7322/2009 CF în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților S. T. și S. M. pentru cota de 3/8 parte din construcții cu 187,5 mp teren și a uzufructului în favoarea pârâtei A. E. pentru aceleași cote.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru cererea în nulitatea contractului de întreținere invocata de pârâți a fost respinsă apreciindu-se că este un act subsecvent titlului de proprietate, reclamantul invocând calitatea sa de proprietar asupra bunurilor transmise pârâților, motiv care justifică în cauză calitatea sa procesuala.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin certificatul de moștenitor nr. 270/_, emis în urma def. A. D., decedat la data de 14 mai 1982 cu ultimul domiciliu în loc. R. nr. 271 s-a stabilit ca masa succesorală rămasă în urma acestuia se compune din dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 parte din casa de locuit și din construcțiile gospodărești anexe situate în loc. R. nr. 271 construită în timpul căsătoriei pe teren neidentificat la CF care probabil formează proprietatea bunicilor defunctului, restul de 1/2 parte din construcții formează cota de bun comun al soțului supraviețuitor.
S-a stabilit că moștenitorii defunctului sunt reclamantul A. D., în calitate de fiu, având cota de 3/4 părți din moștenire și pârâta A. E. n. Crisan, în calitate de soție supraviețuitoare, în cota de 1/4 parte din moștenire, au renunțat la succesiune pârâta S. M. n. A. - fiica și este străin de moștenire prin neacceptare A. T., fiu.
Prin titlul de proprietate nr. 57948/37932/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei A. E. asupra terenurilor în suprafață de 4 ha 8730 mp situate pe teritoriul satului R., din care 4 ha 5300 mp în extravilan și 3430 mp în intravilan (f. 10).
La baza emiterii titlului a fost cererea de reconstituire formulată de către pârâta A. E. la data de_, copia registrului agricol, tabelul nominal anexa a 2 - a, procesul verbal de punere în posesie, copia CF nr. 266 R. (f. 103- 112).
În titlul menționat este inclus si terenul in litigiu, arabil intravilan de 710 mp si curți construcții de 720 mp cu vecinătățile Drum, Jecan T., Sabo N. și A. D-tru.
Dreptul de proprietate dobândit prin reconstituire a fost înscris în favoarea pârâtei A. E. în cf. nr. 50045 V. nr. cad. 50045 prin încheierea nr. 5535/2009 CF (f. 30).
În favoarea acesteia s-a înscris și dreptul de proprietate asupra construcțiilor în întregime.
La data de_ a fost încheiat contractul de întreținere între pârâta A.
, în calitate de întreținută și pârâții S. T. și S. M. în calitate de întreținători, autentificat sub nr. 2618/2009 al BNP Ghile G. a, prin care întreținuta a înstrăinat în favoarea întreținătorilor dreptul de proprietate asupra terenului intravilan de 1430 mp cu casa, înscrise în CF nr. 50045 V. situate în sat R. nr. 268, păstrându-și dreptul de uzufruct viager (f. 91).
Drepturile reale astfel dobândite au fost înscrise în favoarea pârâților prin încheierea nr. 7322/_ CF (f. 33).
Conform susținerilor concordante ale părților (f. 114), construcțiile sunt cele incluse în masa succesorala dezbătută în urma def. A. D. prin certificatul de moștenitor nr. 270/_, asupra cărora reclamantul are un drept de proprietate în cotă de 3/8 parte.
Reclamantul nu a depus cerere de reconstituire a proprietății.
La data dezbaterii moștenirii în urma tatălui reclamantului erau în vigoare Legile nr. 58 și nr. 59/1974.
Potrivit art. 44 din Legea nr. 59/1974 privind fondul funciar, dobândirea de terenuri agricole se putea face numai prin moștenire legala.
Suprafața terenurilor proprietate personala a membrilor cooperativelor agricole de producție nu putea depăși suprafața de 250 mp (art. 17 alin. 7 din Legea nr. 58/1974).
Terenul cu nr. cad. 50045 are nr. top. 232 și nr. 231/1 R. (f. 111).
Anterior cooperativizării, acest teren a fost proprietatea antecesorilor def. A.
D., defuncții A. Todor și soția Blidar M. (f. 109).
Instanța a reținut că reclamantului ii revine cota de ¾ parte din terenul de 250 mp aferent construcțiilor în litigiu, adică suprafața de 187,5 mp.
Regimul juridic al terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curții și grădinii din jurul acestora, în zonele cooperativizate este reglementat de disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991: sunt și rămân în proprietatea privata a cooperatorilor sau după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația acestora, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora.
Față de caracterul declarativ al acestui text de lege, persoana îndreptățită nu este condiționată de un termen de formulare a cererii, ca în cazurile prevăzute de art. 10-11 din lege, însă reclamantul trebuia să formuleze cerere de reconstituire pentru diferența de teren, potrivit disp. art. 8 din Legea nr. 18/1991.
Sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 al. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (art. III al. 1 lit. v).
În consecință, instanța a constatat nulitatea absoluta parțiala a TP nr. 57948/37932/_ emis în favoarea pârâtei A. E. prin înscrierea suprafeței de 187,5 mp teren proprietatea reclamantului și obligă pârâtele Comisiile J. S. și L. V. de fond funciar să radieze suprafața de 187,5 mp teren din terenul intravilan curți construcții de 720 mp cu vecinătățile Drum, Jecan T., Sabo N.
, A. D-tru și nr. cad. 50045 V. .
O condiție pentru transmiterea proprietății este ca transmițătorul să fie proprietarul acelui bun individual determinat. Pârâții, părți contractante ale contactului de întreținere au cunoscut că reclamantul este proprietarul cotei de 3/8 parte din construcțiile obiectul convenției, astfel că operațiunea are o cauză ilicită și este nulă absolut în baza art. 968 C. civ. (în vigoare la data încheierii convenției), motive pentru care instanța va constata nulitatea absoluta parțiala a contractului de întreținere încheiat între pârâta A. E. - întreținută și pârâții S.
T. și S. M. - întreținători, autentificat sub nr. 2618/_ al BNP Ghile G. a, privind înstrăinarea și constituirea uzufructului pentru cota de 3/8 din construcții și suprafața de 187,5 mp teren proprietatea reclamantului.
Deoarece acțiunea de fond a fost admisa în parte, în baza art. 907 cod civil în vigoare la data introducerii cererii), instanța va dispune rectificarea înscrierilor din CF nr. 50045 V. nr. cad. 50045 casă și teren intravilan de 1430 mp situat în
R. nr. 268 dispuse prin încheierea nr. 5535/2009 CF, în sensul înscrierii def. A.
D. pe cota de ½ din construcții și a pârâtei A. E. pe cota de ½ din acestea și radierea proprietății pentru 187,5 mp teren și prin încheierea nr. 7322/2009 CF,
în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților S. T. și S. M. pentru cota de 3/8 parte din construcții cu 187,5 mp teren și a uzufructului în favoarea pârâtei A. E. pentru aceleași cote.
Pretențiile și susținerile părților fiind admise în parte, în baza art. 274 al. 1 și art. 276 Cod. pr. civ. nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen pârâții A. E., A.
T., S. M. și S. T. solicitând casarea sentinței instanței de fond ca nelegală și netemeinică, cu consecința respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de reclamanți, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe, în motivarea recursului formulat arată următoarele :
În primul rând, prin ceea ce a făcut instanța a procedata practic la o ieșire din indiviziune pe terenul părinților de 250 mp și fără temei titlul care cuprinde la intravilan și această suprafață să fie declarat nul (prin raportarea dobândirii unui drept, în raport de statutul CAP).
În ala doilea rând, cei 250 mp avuți în condițiile statutului CAP, se cuvin celor doi soți în cote egale, neexistând în această privință discriminare între ei. Prin urmare, A. E. are ½ parte 125 mp și la fel soțul decedat. Dreptul acesteia exclusiv pe această gândire este de 125 plus ¼ din 125 mp ai soțului (31,25 mp) reclamantului și nu 187,5 mp.
Certificatul de moștenitor la care se raportează instanța nu stabilește ca terenul pe care se află construcțiile aparține cert numai soțului, menționându-se că
"probabil" a aparținut bunicului. Ori nu s-a stabilit deloc apartenența terenului, ori instanța nu poate lua de bun un lucru care nu este cert și asupra căruia sunt contestații din partea părților din proces.
În al treilea rând, atât acest teren cât și restul deținute de pârâta A. E. și fostul soț, fiind supuse Legii 18/91 de fond funciar, impune a respecta procedura prevăzută de această lege pentru reconstituirea proprietății după autor, unde se determină exact cui a aparținut și de la cine provine terenul - lucru făcut de soția supraviețuitoare doar și necontestându-i nimeni cererea și validarea făcută de comisie (astfel cum prevăd dispozițiile Legii 18/91 și HG 850 pentru aplicarea ei).
Nesolicitând comisiei de fond funciar reconstituirea proprietății, necontestând listele de validare și aprobare date pentru A. E., necontestând Hotărârea prin care s-a aprobat emiterea titlului de proprietate, nu se poate imputa comisiei de aplicare a fondului funciar nici culpa privind emiterea titlului de proprietate numai pe numele pârâtei care este singura care a cerut împroprietărirea și recunoașterea dreptului, titlul fiind emis în 1994.
Nu se poate discuta de nulitatea titlului, față de cele enunțate mai sus, numai ignorând dispozițiile clare ale legii privind reconstituirea, iar instanța a reconstituit un drept pentru reclamant, fără să aibă o bază și o cerere a acestuia în acest sens (chiar dacă este teren intravilan).
Netemeinicia sentinței se observă și din faptul că textul legii 18/91 precizează că rămân proprietatea destinatarilor, (textul inițial), terenurile aferente construcțiilor determinate potrivit deciziei 42/1990, ori deținătoarea construcțiilor și terenului era A. E., soția supraviețuitoare, și nicidecum reclamantul. Au arătat că dacă ar fi avut și el cerere, putea fi înscris alături de mama sa pe titlu, dar respectându-se procedura prevăzută de Legea 18/1991 privind reconstituirea nu există temei de nulitate pentru titlul eliberat pentru nicio suprafață de teren (atunci
tot potrivit legii putea să se facă ieșirea din indiviziune și stabili cotele cuvenite fiecăruia, și nu astfel cum a procedat acum instanța).
Față de caracterul "intuitu personae" a contractului de întreținere, apreciază că subzistă excepția lipsei de calitate procesuală a reclamantului, incorect fiind respinsă de instanță.
Pe de altă parte, greșit s-a admis cererea reclamantului, câtă vreme nu a rămas definitivă situația legată de legalitatea titlului de proprietate eliberat lui A.
E. .
Greșit instanța a anulat contractul de întreținere și pentru cota din construcții de 3/8 părți, fără se existe o cerere în acest sens, pronunțând un plus petit (atât în
cererea inițială cât și în cea precizată se cere nulitatea pentru terenul de sub construcții și să se dispună radierea acestei suprafețe din titlu).
Aici se pot observa și contradicțiile în modul de judecată al instanței, din certificatul de moștenitor reținând cota de 3/8 pe construcții, iar din teren, făcând parte reclamantului pe suprafața de ¾, fără ca certificatul de moștenitor opozabil acestuia să fie modificat sub aspectul cotelor reținute, care vizează atât construcția cât și terenul de sub aceasta.
Prin întâmpinare reclamantul A. D. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat, cu consecința menținerii soluției atacate ca legală și temeinică. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod
procedură civilă, T. reține următoarele :
Nu se susține primul motiv de recurs invocat de recurent potrivit căruia instanța de fond aplicând greșit prevederile legilor fondului funciar, procedând practic la o ieșire din indiviziune asupra terenului litigios.
T. reține sub acest aspect faptul că regimul juridic al terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curții și grădinii din jurul acestora, în zonele cooperativizate este reglementat de disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991, care prevăd că "(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție._
Nu pot fi reținute susținerile recurenților potrivit cărora prin neformularea cererii de reconstituire de către reclamant nu s-ar putea reține motivația instanței bazată pe acest text, în condițiile în care dreptul de proprietate al persoanelor vizate de dispozițiile art. 23 din legea 18/1991 este recunoscut de drept - iar reclamantul - a cărui calitate de moștenitor al defunctului său tată A. D. este stabilit prin certificatul de moștenitor nr. 270/_ - poate formula oricând o solicitare pentru reconstituirea cotei părți din terenul care-i revine cu titlu de moștenire în urma antecesorului său - iar îndreptățirea acestuia la această reconstituire este dovedită.
Nu se susțin nici afirmațiile recurentului potrivit căruia instanța de fond ar fi procedat la o ieșire din indiviziune întrucât, pe baza dispozițiilor legale
susmenționate, instanța a reținut că în ceea ce privește cota de proprietate ce îi revine reclamantului din terenul litigios - suprafața aferentă casei de locuit în suprafață de 250 mp - titlul de proprietate nr. 57948/37932/_ emis în favoarea pârâtei A. E. - este lovit de nulitate absolută.
T. reține că în anul 2009 A. E. a solicitat întabularea în cartea funciară a terenului intravilan în suprafață totală de 1430 mp, totodată a solicitat și obținut și întabularea în favoarea sa și a construcțiilor edificate pe acest teren (f. 95-97) - deși conform certificatului de moștenitor nr. 270/1982 îi revenea doar cota de 5/8 părți din aceste construcții (4/8 prin sistarea comunității de bunuri și 1/8 prin moștenire de la defunctul său soț A. D. ) iar diferența de 3/8 din construcții revenind în baza aceluiași certificat de moștenitor descendentului defunctului reclamantului.
Ulterior, respectiv la data de_, A. E. în calitate de întreținută a încheiat contractul de întreținere cu pârâții S. T. și S. M. în calitate de întretinători - act autentificat sub nr. 2618/2009 al BNP Ghile G. a - prin care întreținuta a înstrăinat în favoarea întreținătorilor dreptul de proprietate asupra terenului intravilan de 1430 mp cu casa, înscrise în CF nr. 50045 V. situate în sat R. nr. 268, păstrându-si dreptul de uzufruct viager (f. 91).
Nu s-a contestat de către părțile din proces faptul că imobilele ce au făcut obiectul contractului de întreținere sunt aceleași ce au făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 270/1982.
În acest context excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost justificat respinsă - reclamantul deținând calitatea de proprietar asupra cotei de 3/8 părți din construcțiile transmise pârâților prin contractul de întreținere a cărei anulare parțială s-a solicitat.
Nu se susțin nici afirmațiile recurenților potrivit cărora instanța ar fi pronunțat un plus petit prin anularea certificatului de moștenitor pentru cota de 3/8 din construcții - în condițiile în care prin acțiunea introductivă s-a solicitat expres de către reclamant constatarea nulității absolute parțiale a contractului de întreținere autentificat sub nr. 2618/2009 pentru cota parte de 3/8 din construcția ce-i revine reclamantului.
Recursul se impune a fi admis însă, pentru motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond în mod greșit a apreciat că terenul aferent casei de locuit - în suprafață de 250 mp ar fi fost proprietatea exclusivă a defunctului A. D. .
Este reală reținerea de către instanță a faptului că terenul litigios a aparținut antecesorilor defunctului A. D. - fapt dovedit prin extrasele CF depuse la filele 109-111 din dosarul de fond, dar cum nu s-a dovedit modalitatea - prin care acest teren a intrat în proprietatea soților A. D. și E., prezumția de comunitate de bunuri nefiind răsturnată - T. reține că terenul aferent casei de locuit în suprafață de 250 a fost proprietatea comună a acestora.
În acest context în masa succesorală a defunctului A. D. intră doar cota de ½ (125 mp) din acest imobil ce revine în cotă de ¾ părți ( 93,75 mp) reclamantului și în cotă de ¼ părți (31,25 mp) soției supraviețuitoare A. E. care cumulează cota moștenită de la defunct cu cota de teren care-i revine în urma sistării comunității de bunuri (125 mp).
În consecință, se va admite recursul formulat și se va modifica hotărârea atacată în sensul că se va admite în parte acțiunea precizată formulată de
reclamantul A. D. și constată nulitatea parțială absolută a TP 57948/37932/1994 în privința suprafeței de 93,75 mp din terenul de intravilan în suprafață de 720 mp aferent casei de locuit.
Pe cale de consecință, va constata nulitatea contractului de întreținere nr. 2618/_, privind cota de 3/8 din construcțiile ce fac obiectul contractului, precum și în privința suprafeței de 93,75 mp.
Vor fi păstrate neschimbate restul dispozițiilor sentinței atacate, în baza art. 274 Cod procedură civilă va fi obligat intimatul A. D. - ca parte căzută în pretenții - la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurenți - onorariul avocațial achitat de recurenți - în sumă de 1500 lei - fiind diminuat în condițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții A. | E., A. T., S. T. și S. | |
M. | împotriva sentinței civile nr. 69 din _ | a Judecătoriei Șimleu-Silvaniei. |
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond, admite în parte cererea precizată formulată de reclamantul A. D., constată nulitatea parțială absolută a TP 57948/37932/1994 în privința suprafeței de 93,75 mp din terenul intravilan de 720 mp. Constată nulitatea contractului de întreținere nr. 2618/_, încheiat de BNP Ghile G. a privind înstrăinarea cotei de 3/8 din construcțiile ce fac obiectul acestui contract precum și în privința suprafeței de 93,75 mp. Păstrează neschimbate restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimatul să achite recurenților suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, diminuate conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
L. M. | D. | G. I. | D. | -D. M. | L. | -M. |
Red. LM/_ /Dact.MLM/_ /2 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
11
| ← Decizia civilă nr. 69/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 800/2013. Fond funciar → |
|---|
