Decizia civilă nr. 755/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 755/2013
Ședința publică de la 16 Iulie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător E. L. Judecător A. -F. D. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către P. G. F. I. precum și recursul promovat de către contestatorul S. R. PRIN M. F.
P. PRIN D. G. A F. P. A J. C., în contra Sentinței civile nr. 7272 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul B. E. J. C. M. R., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta recurentului P. G. F. I., avocat C. A. în substituirea avocat M. M.
, care depune delegația la dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
T. ul dispune a se consemna că recursul este formulat în termen, motivat, comunicat iar reprezentantul recurentului depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 97 lei și 3 lei timbru judiciar. La data de 10 iulie recurentul
P. G. F. I. a formulat întâmpinare la recursul formulat de S. Român, după care, nefiind alte cereri sau excepții T. ul închide faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurentului P. G. F. I., avocat C. A. solicită admiterea recursului propriu, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a contestației la executare. A formulat critici cu privire la reducerea onorariului avocațial deoarece nu s-au avut în vedere criteriile legale de evaluare a onorariilor de avocați iar instanța de fond a diminuat importanța muncii depuse de avocat în prezentul dosar, deși valorile sunt rezonabile, utile și justificate. În ce privește reducerea onorariului executorului judecătoresc apreciază că instanța nu era abilitată să îl reducă. Solicită respingerea recursului statului roman, criticile formulate sunt nelegale, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. Cu cheltuieli în prezentul recurs constând în taxe judiciare și onorariu avocațial, conform chitanței și facturii pe care le depune la dosar.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.7272/23 Aprilie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. , a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - D. G. a F. P. a județului C., în contradictoriu cu intimatul P. G. F. I. și intimatul B.E.J.
C. M. R. .
A dispus reducerea onorariului avocațial stabilit prin procesul verbal din data de 22 Ianuarie 2013 emis în dosarul execuțional nr.1379/2012 al B.E.J. C. M.
R. de la suma de 1.860 lei la suma de 300 lei, în care se include T.V.A. - ul, și în consecință:
Au fost anulate în parte actele de executare silită din dosarul execuțional nr.1379/2012 al B.E.J. C. M. R. pentru suma de 1.560 lei, reprezentând onorariu avocat creditor pentru faza de executare silită, stabilit prin procesul verbal din data de 22 Ianuarie 2013 emis în dosarul execuțional menționat.
S-a dispus reducerea onorariului executorului judecătoresc stabilit prin procesul verbal din data de 22 Ianuarie 2013 emis în dosarul execuțional nr. 1379/2012 al B.E.J. C. M. R. de la suma de 2.735 lei la suma de 1.500 lei, în care se include T.V.A. - ul, și în consecință:
Au fost anulate în parte actele de executare silită din dosarul execuțional nr.1379/2012 al B.E.J. C. M. R. pentru suma de 1.235 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc, stabilit prin procesul verbal din data de_ emis în dosarul execuțional menționat.
A fost obligat contestatorul să plătească intimatului P. G. F. I. suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării silite ca lipsită de interes
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin cererea de executare silită formulată la data de 18 Decembrie 2012 de intimatul-creditor, aspect necontestat de debitorul-contestator, a solicitat punerea în executare a Sentinței civile nr. 821/13 Octombrie 2011 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, irevocabilă, prin care contestatorul a fost obligat la plata către intimatul P. G. F. I. a sumei de 20.694,87 lei reprezentând valoarea actualizată a prețului în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.33597/19 Martie 1997 și a sumei de 1.260 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul acestei hotărâri irevocabile s-a dispus prin Încheierea civilă nr.5095/CC/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, aspect necontestat de debitorul-contestator, încuviințarea executării silite împotriva contestatorului, în dosarul execuțional nr. 1379/2012 al B.E.J. C. M. R. .
Prin procesul-verbal din data de 22 Ianuarie 2013 emis în dosarul execuțional de mai sus s-a stabilit un debit total format din: suma de 22.079,04 lei reprezentând debit principal, potrivit titlului executoriu, suma de 1.860 lei - onorariu avocat din faza executării silite, suma de 6,30 lei și 26.90 lei - taxe de timbru, suma de 2.735 lei - onorariu executor ce include T.V.A. -ul.
Prin prisma motivelor invocate în cererea introductivă, instanța a apreciat contestația întemeiată în parte.
În ceea ce privește obiecțiile contestatorului legate de încălcarea normelor de competență teritorială, instanța a reținut netemeinicia susținerilor acestuia raportat la prevederile exprese ale art.50.3 din Normele de aplicare din data de 07 Martie 2007 ale Legii nr.10/2001, conform cărora, restituirea prețului actualizat sau, după caz, a prețului de piață se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului B. ești, în temeiul hotărârilor judecătorești, rămase definitive și irevocabile, norme incidente în speță, având în vedere temeiul juridic în baza căruia a fost soluționată hotărârea judecătorească care stă la baza executării silite.
Instanța a arătat că, demararea procedurii executării silite a fost justificată de neexecutarea de bună voie a obligației stabilite prin titlu executoriu de către contestator, întrucât deși hotărârea judecătorească a devenit executorie la data de 15 Februarie 2012, aspect necontestat de debitorul-contestator, acesta nu a efectuat nici o plată benevolă intimatului, nici până la această dată, motiv pentru care, începerea executării silite se justifică prin raportare la posibilitatea creditorului de a- și recupera creanța recunoscută printr-o hotărâre judecătorească din Octombrie 2011, în condițiile în care debitorul nu a dat dovadă de vreo intenție de a achita de bunăvoie sumă datorată.
Sub aspectul invocării dispozițiilor O.G. nr.22/2002, instanța nu a putut reține incidența acestora din moment ce contestatorul nu a făcut dovada lipsei de fonduri, ori, legea nu instituie o prezumție nici măcar relativă a lipsei de fonduri. Mai mult, executorul judecătoresc a luat în calcul aceste dispoziții și conform celor
învederate de intimat se așteaptă împlinirea termenului de 6 luni de la data primirii somației.
În legătură cu somația emisă în dosarul execuțional nr.1379/2012 al B.E.J. C.
M. R., instanța a reținut că aceasta respectă prevederile art.387 și art.411 Cod procedură civilă, atât prin prisma menționării denumirii și sediului debitorului cât și în privința termenului de 1 zi pentru executarea obligației. Totodată, neavansarea integrală a cheltuielilor de executare nu atrage nulitatea ori nelegalitatea actelor de executare silită, deoarece art.3717alin.1 Cod procedură civilă nu stipulează o astfel de sancțiune, de aceea în lipsa dovedirii unei vătămări aduse contestatorului, instanța va înlătura și aceste motive.
În legătură cu onorariul avocațial în sumă de 1.860 lei stabilit în faza executării silite instanța a apreciat necesar reducerea acestuia motivat de faptul că, această sumă apare nejustificată în raport de suma de 1.260 lei reprezentând onorariul avocațial acordat pentru faza esențială a procesului civil, și anume faza de judecată.
Astfel, instanța nu putut să nu remarce că în faza de judecată, care a presupus o activitatea mult mai amplă a avocatului - redactare cereri, susținerea lor în fața instanței, etc. - s-a acordat o sumă de 1.260 lei, în timp ce pentru faza de executare silită, când intimatului i s-a recunoscut în mod irevocabil dreptul său, onorariul avocațial a fost de 1.860 lei.
Instanța nu a negat activitatea desfășurată de avocat în faza punerii în executare, dar o activitate mult mai complexă s-a desfășurat în faza judecății, în timp ce în faza executării silite activitatea avocatului s-a rezumat în cele din urmă la o procedură simplă de învestire cu formulă executorie hotărârii, limitată la o redactarea unei cereri, și apoi la formularea unei cereri de executare silită și de stăruință.
Ori, în aceste condiții, instanța a apreciat că suma de 1.860 lei apare excesivă, neputând fi explicat motivul pentru care, complexitatea procedurii executării silite a depăși cu mult mai mult cea a judecății, în plus neputând fi constatate de instanță nici multiple demersuri ale avocatului în scopul achitării debitului ori a cererilor, în afară de cele două de mai sus, ori a unor consultații juridice complexe.
Pe de altă parte, instanța a arătat că nu trebuie realizată o confuzie între cheltuielile efectuate în faza de judecată și cele efectuate în faza executării silite, ultima etapă nefiind etapa în care se poate percepe onorariu avocațial pentru eventualele cheltuieli realizate în căile de atac ori a celor neacordate de instanță, ci sunt cheltuieli care trebuie raportat strict la ceea ce presupune munca avocatului în această fază a procesului civil.
Instanța are posibilitatea, în temeiul art.274 alin.3 Cod procedură civilă să micșoreze onorariul avocaților, acest articol fiind supus cenzurii Curții Constituționale, care a declarat articolul constituțional (Decizia nr. 393 din 26 aprilie 2012, cea mai recentă în acest sens).
Reducerea onorariul avocațial, în speță are menirea de a asigura un just echilibru între partea câștigătoare, creditor și partea adversă, care deși este terț în raport de contractul de asistență juridică dintre creditor și apărătorul său, suportă efectele acestuia.
În raport de cele expuse, instanța a dispus reducerea onorariului avocațial stabilit prin procesul verbal din data de 22 Ianuarie 2013 emis în dosarul execuțional nr.1379/2012 al B.E.J. C. M. R. de la suma de 1.860 lei la suma de 300 lei, în care se include T.V.A. - ul, și în consecință, a anulat în parte actele de executare silită din dosarul execuțional nr. 1379/2012 al B.E.J. C. M. R. pentru suma de
1.560 lei, reprezentând onorariu avocat creditor pentru faza de executare silită, stabilit prin procesul verbal din data de 22 Ianuarie 2013 emis în dosarul execuțional menționat.
Analizând procesul-verbal din data de 22 Ianuarie 2013 emis în dosarul execuțional nr.1379/2012 al B.E.J. C. M. R., instanța a considerat că acesta a fost încheiat în mod legal, mai puțin în ceea ce privește stabilirea onorariului executorului judecătoresc.
Astfel, prin prisma dispozițiilor art.39 alin.1 lit. a din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, suma de 2.735 lei, deci a onorariului maxim, nu este justificată nici de complexitatea procedurii ori munca depusă de executorul judecătoresc, care se rezumă la solicitarea de încuviințarea a executării silite, la emiterea procesului verbal de cheltuieli, actualizarea creanței, la emiterea unei somații și mai apoi a unei adrese de poprire, niciuna din aceste operațiunii nefiind de o complexitate ridicată, fără a presupune calcule elaborate ori emiterea de alte adrese pentru identificarea bunurilor debitorului.
În raport de cele expuse, instanța a apreciat întemeiate doar în parte susținerile contestatorului, a dispus reducerea onorariului executorului judecătoresc stabilit prin procesul verbal din data de 22 Ianuarie 2013 emis în dosarul execuțional nr.1379/2012 al B.E.J. C. M. R. de la suma de 2.735 lei la suma de 1.500 lei, în care se include T.V.A. - ul, și în consecința a anulat în parte actele de executare silită din dosarul execuțional nr.1379/2012 al B.E.J. C. M. R. pentru suma de
1.235 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc, stabilit prin procesul verbal din data de 22 Ianuarie 2013 emis în dosarul execuțional menționat.
Reluând cele de mai sus, instanța a admis în parte contestația și a dispus anularea actelor de executare silită pentru suma de 1.560 lei și pentru suma de
1.235 lei și a menținut restul actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr.1379/2012 al B.E.J. C. M. R. .
Cât privește cererea de suspendare a executării silite instanța a respins-o ca lipsită de interes, întrucât potrivit art.403 alin.1 Cod procedură civilă, suspendarea executării putându-se dispune până la soluționarea contestației la executare, însă instanța nu a avut nevoie de un interval de timp pentru a soluționa prezenta cauza.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, intimatul pentru a combate susținerile contestatorului și a evita anularea întregii executări silite a efectuat cheltuieli constând în onorariu avocațial, instanța a obligat contestatorul să plătească intimatului P. G. F. I. suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr.7272/23 Aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs P. G. F. I. (f.4-10), prin care a solicitat admiterea recursului în temeiul art.3041, art.312 Cod procedură civilă, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a contestației la executare, cu obligarea intimatului contestator la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare a învederat faptul că titlul executoriu în prezenta speță îl constituie Sentința civilă nr.821/2011, pronunțată la data de 13 Octombrie 2011 în dosar nr._ al T. ului C., definitivă și executorie la data de 15 Februarie 2012.
La data de 18 Decembrie 2012, adică după mai bine de 10 luni de zile de la data la care debitorul a căzut în pretenții și întrucât acesta nu-și executase de bună- voie obligația care îi incumbă, a formulat cerere de executare silită care face obiectul dosarului execuțional nr.1379/2012 al B.E.J. C. M. R., prin care a solicitat punerea în executare a titlului executoriu menționat anterior.
Împotriva executării silite începute în dosarul execuțional nr.1379/2012 debitorul a formulat contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite, solicitând în esență anularea executării silite înseși, anularea procesului-verbal al B.E.J. C. M. R. emis la data de 22 Ianuarie 2013, precum și constatarea nulității somației emisă la data de 22 Ianuarie 2012.
Raportat la considerentele hotărârii atacate, critică soluția instanței de fond, pe de o parte, întrucât nu a avut în vedere unul din criteriile legale de evaluare a onorariilor de avocați, respectiv criteriul "valorii pricinii"; iar, pe de altă parte, a diminuat importanța muncii depuse de avocat în prezentul dosar.
Faptul că onorariul solicitat în faza de judecată a fost de 1.260 lei este total irelevant întrucât, pe de o parte, nu acesta a fost onorariul aferent respectivei faze (acesta fiind doar onorariul de avocat plătit până la momentul pronunțării) iar, pe de altă parte, putea să nici nu fie solicitat în faza respectivă, existând și posibilitatea de a fi solicitat pe cale separată.
Mai mult, în speță, în faza de executare silită a existat o muncă a avocatului care a constat efectiv și real în acordarea de consultații juridice preliminare; întâlniri și discuții cu clientul; studiul documentelor; întâlniri și discuții cu executorul judecătoresc; redactarea diverselor cereri aferente fazei de executare silită: cererea de investire cu formulă executorie, cererea de executare silită, cererea de stăruință la executare și, iată așadar că munca depusă de avocat nu "s-a rezumat în cele din urmă la o procedură simplă (…)";.
Cu privire la motivarea în drept a sentinței prin care s-a micșorat onorariul de avocat, instanța de fond a invocat prevederile art.274 alin.3 Cod procedură civilă, care prevăd că judecătorul poate majora sau reduce onorariul de avocat, conform cu cele din tabloul onorariilor minimale, în funcție de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Însă, conform art.128 din Statutul profesiei de avocat din 03 Decembrie 2011,
"(1) Onorariile se stabilesc liber între avocat și client, în limitele legii și ale statutului profesiei. Este interzisă fixarea de onorarii minime recomandate sau maxime de către organele profesiei, de către formele de exercitare a profesiei de avocat sau de către avocați";.
În concluzie, soluția instanței de fond de a reduce onorariul de avocat de la suma de 1.860 lei, la suma de doar 300 lei este total neîntemeiată și disproporționată, în raport de valoarea pricinii și munca depusă de avocat, cu atât mai mult cu cât onorariul de avocat stabilit între părțile din speță a fost necesar, justificat și rezonabil.
Recurentul critică hotărârea instanței fondului și cu privire la reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 2.735 lei, la suma de 1.500 lei, apreciind hotărârea pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică.
În prezenta speță, executorul judecătoresc a stabilit onorariul în conformitate cu dispozițiile art.39 alin.1 lit. a din Legea nr.188/2000, astfel încât instanța nu poate invoca nici un text de lege care să-i dea dreptul să reducă un onorariu legal stabilit de către executor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.82, art.112, art.242 alin.2, art.274, art.299 și următoarele, art.308 Cod procedură civilă, Legea nr.188/2000, Jurisprudența internă.
Împotriva Sentinței civile nr.7272/23 Aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs și contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice (f.13-14), prin care a solicitat modificarea hotărârii în temeiul art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, în sensul respingerii contestației la executare.
În motivare a învederat faptul că în opinia sa, soluția instanței de fond a fost pronunțată în dezacord cu dispozițiile legale incidente în cauză, întrucât, singură modalitate în care se putea opune unei executări silite nelegale demarate împotriva sa, a fost formularea unei contestații la executare.
Judecătoria a interpretat în mod greșit dispozițiile legale la care a făcut referire în cuprinsul contestației la executare, menționând că prin demararea executării silite împotriva sa nu a fost încălcată nici o prevedere legală invocată în cuprinsul contestației la executare.
În speță, singură operațiune emisă de executor a constat în emiterea somației și comunicarea actelor de procedură pentru care, potrivit Ordinului nr.2550/2006 onorariile minimale sunt de 20 lei.
De asemenea, în opinia sa, soluția instanței de fond este greșită și sub aspectul obligării la plata întregului cuantum al cheltuielilor de judecată, încălcând astfel prevederile art.274 - 276 Cod procedură civilă, din cuprinsul căreia se desprinde teza potrivit căreia numai partea care a pierdut cauza (cade în pretenții), poate fi obligată la plata acestora.
Mai mult decât atât, în condițiile în care contestația la executare a fost admisă în parte, instanța de fond a obligat-o la plata întregului onorariu avocațial solicitat de intimat, motiv pentru care solicit reducerea cuantumului acestuia în mod rezonabil sau înlăturarea în totalitate.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul P. G. F. I. a solicitat respingerea recursului declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca netemeinic și nefundat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare a arătat că invocarea de către pârât a Ordinului nr.2550/2006 și a legii mnr.188/2000 este total nefondată, din moment ce onorariul stabilit de executor se încadrează în limitele minimale și maximale stabilite de acestea, sens în care solicită respingerea și cu privire la acest motiv.
În ceea ce privește al treilea aspect invocat de către recurent ca motiv de recurs, cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată de la fond, precizează că art.274 alin.1 Cod procedură civilă prevede că "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";.
Astfel, dispoziția legală mai sus invocată nu lasă loc de interpretări, în sensul invocat de recurent referitor la faptul că "formularea contestației la executare era singură modalitate în care M.F.P. se putea opune unei executări silite nelegale";, acesta fiind ținut la plata cheltuielilor de judecată indiferent care a fost motivul care a stat la baza demersurilor judiciare din moment ce demersul său judiciar nu a fost admis de instanță în forma promovată de acesta, iar culpa sa procesuală a fost reținută în cadrul considerentelor hotărârii recurate.
Cât privește solicitarea recurentului referitoare la reducerea onorariului avocațial de la fond, respectiv de înlăturare a acestuia, solicită respingerea ca nefondată și netemeinică, întrucât nu a fost constrâns să efectueze aceste cheltuieli, constând în onorariu de avocat, pentru a combate susținerile contestatorului și pentru a evita, astfel anularea întregii executări silite.
În speță, a făcut dovada cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat cu privire la fondul acestui litigiu și, prin urmare, în speță, cheltuielile de judecată au fost necesare, rezonabile și justificate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.82, art.115, art.242 alin.2, art.274, art.299 și următoarele, art.308, art.387 și art.411 Cod procedură civilă, Legea nr.188/2000, O.G. nr.22/2002, Ordinul nr.2550/2006, Statutul profesiei de avocat.
Analizând recursul formulat promovat de intimatul P. G. F. I. prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prima critică adusă sentinței recurate, în sensul că în mod eronat prima instanță a redus cuantumul onorariului avocațial din etapa executării silite de la suma de 1860 lei la suma de 300 lei nu poate fi primită ca fiind pertinentă pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod judicios prima instanță a statuat că putut să nu remarce că în faza de judecată, care a presupus o activitatea mult mai amplă a avocatului - redactare cereri, susținerea lor în fața instanței, etc. - s-a acordat o sumă de 1.260 lei, în timp ce pentru faza de executare silită, când intimatului i s-a recunoscut în mod irevocabil dreptul său, onorariul avocațial a fost de 1.860 lei.
T. ul conchide că în mod pertinent prima instanță a apreciat că suma de 1.860 lei apare excesivă, neputând fi explicat motivul pentru care, complexitatea procedurii executării silite ar depăși cu mult mai mult cea a judecății, în plus neputând fi constatate de instanță nici multiple demersuri ale avocatului în scopul achitării debitului ori a cererilor, în afară de cele două de mai sus, ori a unor consultații juridice complexe, astfel în speță s-au aplicat în mod judicios dispozițiile art.274 alin 3 C pr civ .
T. ul statuează, contrar celor susținute de către recurent, că procedând la aplicarea dispozițiilor art274 alin 3 C pr civ, prin reducerea onorariului de avocat, prima instanță nu a intervenit în convenția încheiată între recurent, în calitate de client, și avocatul său pentru a fi încălcate astfel dispozițiile art.969 Cod civil. De asemenea nu au fost încălcate dispozițiile din Legea 51/1995 potrivit cărora avocații
sunt liberi ca prin înțelegere cu clienții lor să stabilească onorarii superioare. Instanța nu a făcut altceva decât să stabilească, în cadrul raportului juridic procesual civil, cheltuielile de judecată pe care le datorează partea căzută în pretenții.
Astfel, aplicând dispozițiile art. 274 alin 3 C pr civ prima instanță nu a cenzurat contractul de asistență juridică încheiat între recurent și avocatul său, ci doar a stabilit în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată în faza executării silite.
În schimb, tribunalul apreciază că este întemeiată critica formulată de recurentul-intimat în ceea ce privește reducerea onorariului executorului judecătoresc având în vedere următoarele argumente:
Potrivit art.309 alin 1 lit. a din Legea nr.188/2000 executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
Or, în speța de față așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 7 și 8 din dosar cuantumul total al creanței este de 26831,41 lei astfel că onorariul maxim cuvenit executorului judecătoresc este 2683,14 lei.
În aceste condiții, tribunalul conchide că în mod nejustificat și fără un temei legal, în privința reducerii onorariului executorului judecătoresc nefiind incidente dispozițiile art.274 alin 3 C pr civ, prima instanță a dispus reducerea onorariului executorului judecătores la suma de 1500 lei.
Analizând recursul formulat promovat de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ -
DIRECȚIA G. A F. P. A J. C., prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Astfel, prima critică adusă sentinței recurate în sensul că prima instanță nu a constatat caracterul nelegal al unui act de executarea în cuprinsul căruia se solicită plata unei sume de bani, iar termenul stabilit pentru efectuarea plății este de 1 zi de la primirea somației, nu poate fi primită ca fiind fondată, în mod judicios judecătorul fondului statuând în legătură cu somația emisă în dosarul execuțional nr.1379/2012 al B.E.J. C. M. R., că aceasta respectă prevederile art.387 și art.411 Cod procedură civilă, atât prin prisma menționării denumirii și sediului debitorului cât și în privința termenului de 1 zi pentru executarea obligației.
De asemenea nu poate fi primită ca fiind întemeiată critica recurentului în sensul că în mod eronat Judecătoria Cluj-Napoca a înlăturat susținerile sale cu privire la încălcarea principiului executării voluntare pentru următoarele considerente:
În mod pertinent prima instanță a relevat că demararea procedurii executării silite a fost justificată de neexecutarea de bună voie a obligației stabilite prin titlu executoriu de către contestator, întrucât deși hotărârea judecătorească a devenit executorie la data de 15 Februarie 2012, aspect necontestat de debitorul-contestator, acesta nu a efectuat nici o plată benevolă intimatului, nici până la această dată, motiv pentru care, începerea executării silite se justifică prin raportare la posibilitatea creditorului de a-și recupera creanța recunoscută printr-o hotărâre judecătorească din octombrie 2011, în condițiile în care debitorul nu a dat dovadă de vreo intenție de a achita de bunăvoie sumă datorată.
În deplină concordanță cu aspectele reținute de prima instanță, tribunalul conchide că nu se poate reține în speță incidența dispozițiilor art.1 alin 1 și art.2 din
O.G. nr.22/2002, respectiv a dispozițiilor art.2 și art.3 din Legea nr.110/2007, din moment ce contestatorul nu a făcut dovada lipsei de fonduri, or, legea nu instituie o prezumție nici măcar relativă a lipsei de fonduri.
Nici a treia critică adusă sentinței recurate, în sensul că prima instanță nu a redus suficient de mult onorariu executorului judecătoresc, în condițiile în care acesta s-a limitat doar la emiterea somației și comunicarea actelor de procedură nu
este întemeiată întrucât așa cum a remarcat și prima instanță executorul judecătoresc, pe lângă emiterea somației, a mai purces la emiterea procesului verbal de cheltuieli, la actualizarea creanței, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 7 și 8 din dosarul de fond.
În fine, nu poate fi reținută ca fiind întemeiată ultima critică formulată de către contestator, în sensul că este greșită soluția instanței sub aspectul obligării sale la plata întregului cuantum al cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, întrucât așa cum rezultă din înscrisul de la fila 33 din dosarul de fond onorariul de avocat achitat de intimatul P. G. F. I. a fost în cuantum de 1240 lei, or, instanța de fond obligând contestatorul doar la plata sumei de 620 lei, în mod evident a redus acest onorariu, făcând aplicarea dispozițiilor art.276 C pr civ.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va admite în parte recursul promovat de intimatul P. G. F. I. împotriva Sentinței civile nr.7272/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 23 aprilie 2013 în dosarul nr. civil nr._ pe care o modifică în parte și pe cale de consecință:
Va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ -DIRECȚIA G. A F. P. A J. C. cu sediul în loc. C. -N. ,
Piața A. I., nr. 19, jud. C. în contradictoriu cu intimatul P. G. F. I. cu domiciliul procesual ales în loc. C. -N., C. D., nr. 14-16, ap. 17, Clădirea City Center, jud. C. și intimatul B.E.J. C. M. R. cu sediul în loc. C. -N., str. P. R., nr. 3, et. 1, ap. 4, jud. C. .
Va dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc stabilit prin procesul verbal din data de_ emis în dosarul execuțional nr. 1379/2012 al
B.E.J. C. M. R. de la suma de 2.735 lei la suma de 2683,14 lei, în care se include T.V.A. - ul, și în consecință:
Va anula în parte actele de executare silită din dosarul execuțional nr. 1379/2012 al B.E.J. C. M. R. pentru suma de 51,86 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc, stabilit prin procesul verbal din data de_ emis în dosarul execuțional menționat, menținând restul dispozițiilor sentinței recurate.
Pentru considerentele anterior expuse va respinge recursul promovat de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ -DIRECȚIA G. A F. P. A J. C. împotriva
Sentinței civile nr.7272/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 23 aprilie 2013 în dosarul nr. civil nr._ .
În temeiul art.274 C pr civ va obliga recurentul contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ -
DIRECȚIA G. A F. P. A J. C. să plătească intimatului P. G. F.
I. suma de 700 lei, reprezentând onorariu avocat și suma de 100 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul promovat de intimatul P. G. F. I. împotriva Sentinței civile nr.7272/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 23 aprilie 2013 în dosarul nr. civil nr._ pe care o modifică în parte și pe cale de consecință:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ -DIRECȚIA G. A F. P. A J. C. cu sediul în loc. C. -N. ,
Piața A. I., nr. 19, jud. C. în contradictoriu cu intimatul P. G. F. I. cu domiciliul procesual ales în loc. C. -N., C. D., nr. 14-16, ap. 17, Clădirea
City Center, jud. C. și intimatul B.E.J. C. M. R. cu sediul în loc. C. -N., str. P. R., nr. 3, et. 1, ap. 4, jud. C. .
Dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc stabilit prin procesul verbal din data de_ emis în dosarul execuțional nr. 1379/2012 al B.E.J. C.
M. R. de la suma de 2.735 lei la suma de 2683,14 lei, în care se include T.V.A. - ul, și în consecință:
Anulează în parte actele de executare silită din dosarul execuțional nr. 1379/2012 al B.E.J. C. M. R. pentru suma de 51,86 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc, stabilit prin procesul verbal din data de_ emis în dosarul execuțional menționat.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul promovat de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ -DIRECȚIA G. A
F. P. A J. C. împotriva Sentinței civile nr.7272/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 23 aprilie 2013 în dosarul nr. civil nr._ .
Obligă recurentul contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ -DIRECȚIA G. A F. P.
A J. C. să plătească intimatului P. G. F. I. suma de 700 lei, reprezentând onorariu avocat și suma de 100 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 iulie 2013.
Președinte, F. -S. B. | Judecător, E. L. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, G. P. |
Red practica GP/17 iulie 2013
Red. A.P.B./16 iulie 2013/6 p/1820. Red. A.F.D./2 exemplare/18 iulie 2013
Judecător fond: Ș. -B. T. an - Judecătoria Cluj-Napoca
.
| ← Decizia civilă nr. 32/9. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 239/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
