Decizia civilă nr. 76/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr.76/2013
Ședința publică din 30 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: E. L. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții recurenți B.
S., B. A. și I. I. K. împotriva Sentinței civile nr. 13535/_
, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații I. P. J. C., C. J. C., Primăria Cluj-Napoca, prin primar -S. administrare fond funciar, M. F. publice- pentru
D. și A. C. -N., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta I. Ildiko K. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța reține că la termenul anterior s-a amânat cauza pentru ca recurenta I. Ildiko K. să depună la dosar o împuternicire de reprezentare a recurenților B. .
Recurenta I. Ildiko K. precizează că nu este în măsură să depună o împuternicire în formă autentică deoarece recurenții B. sunt în străinătate.
Având în vedere faptul că recurenta I. Ildiko K. nu a putut dovedi împuternicirea celorlalți doi recurenți de a formula recurs în numele lor, instanța din oficiu invocă în temeiul art. 137 C.pr.civ., art. 133 și art. 316 C.pr.civ. nulitatea recursului declarat de recurenții B., acesta fiind nesemnat.
Recurenta I. Ildiko K. solicită respingerea excepției. De asemenea, arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta I. Ildiko K. solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 13535/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive a Primăriei C. -N. și a respins cererea față de această pârâtă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Finanțelor Publice pentru D. și A. C., și s-a respins cererea față de aceasta pârâtă. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P.
C. .
S-a admis în parte contestația formulata de reclamanții B. S., B.
A. și I. I. K., în contradictoriu cu pârâții I. P. J. C.
C. J. C. .
S-a anulat Hotărârea 313/_ emisa de I. P. C. -C. J.
C. . S-au respins restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit Hotârârii nr 313 /_ s-a respins contestația numitei Iablonovszki I. -Iudita împotriva modului de soluționare de către comisia locală de fond funciar a cererii formulate in baza Legii 247/2005. În motivare, se arată că numita Iablonovszki I. -Iudita a solicitat în numele sau și a lui B.
S. și B. A. in temeiul art. 25 din L18/199 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 579 mp înscris in cf 3530 C. nr. top 1035/2 situat în C. -N. str. Viilor nr. 34, jud. C. .
C. a constatat ca imobilul a fost preluat în baza Decretului de expropriere 100/1981 în favoarea Statului R. și este ocupat de blocuri așa încât regimul juridic al terenului este reglementat de Legea 10/2001.
De asemenea, la dosar s-a depus actul contestat cu nr. 83619/_ emis de Municipiul C. -N. S. de A. F. F. și R.A din care reiese că s-a hotărât respingerea cererii de mai sus cu motivarea că imobilul revendicat nu face obiectul legilor fondului funciar, ci al legii 10/2001. Din copia CF 3530 C. nr. top 1035/2 având ca obiect casă curte și gradină de 161 stânjeni, reiese ca imobilul teren în discuție a fost preluat la stat în baza decretului de expropriere nr. 100/1981.
Reclamanții, practic în cerere nu contestă faptul că imobilul ar face obiectul Legii 10/2001 arătând în motivarea cererii că este real că pe terenul expropriat au fost construite blocuri în prezent făcând parte din zonele sistematizate. Însă ceea ce se contestă este practic motivul care a stat la baza respingerii cererii lor, acela ca imobilul face obiectul Legii 10/1991 și nu al Legii 18/1991. Or, instanța a apreciat acțiunea reclamanților întemeiată admițând-o doar în parte, în baza art.53 din L18/1991.
Aceasta nu înainte de a tranșa problema legată de persoana care a formulat cererea. Instanța a apreciat ca reale susținerile reprezentatului reclamanților în sensul că cererea a fost formulată și implicit semnată de Iablonovszki Ildiko K. fiind o eroare de redactare a numelui reclamantei deoarece la data introducerii cererii Iablonovszki Ildiko Iudita care figurează în acțiune era decedată de la data de_ f128. De asemenea, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive a Primăriei C. -N. si s-a respins cererea fata de aceasta pârâtă in condițiile în care în sensul art.77 din Legea 215/2001 primăria nu întrunește elementele constitutive ale unei persoane juridice, nu are deci capacitate procesuală. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. C. în condițiile în care actul contestat respectiv Hotărârea 313/_ este emisă de I. P. C. - C. J. de Stabilire a D. de P. .
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins cererea față de aceasta pârâta, în condițiile în care niciunul din actele atacate sau solicitările formulate nu au tangenta cu aceasta instituție. S-a admis în parte contestația și s-a anulat Hotărârea 313/_ emisa de I. P. C. -C. județeană C. . Aceasta în condițiile în care, motivul invocat pentru respingerea cererii deși
real, respectiv ca terenul face obiectul legii 10/2001 si nu al legii 18/1991 nu îndreptățea la respingerea cererii doar pentru aceasta.
Astfel, văzând cererea formulata de persoana îndreptățită dacă comisia căreia i s-a adresat a remarcat ca nu este competentă să o analizeze trebuia să o înainteze comisiei abilitate pentru a fi analizată în raport cu dispozițiile legii 10/2001 în speță și nu să o respingă fără o analiză concretă a acesteia. În raport de aceste considerații instanța a admis acest petit cu consecința respingerii celorlalte petite, care practic nu pot fi analizate înainte de a se pronunța prin procedura administrativa comisia de retrocedare îndreptățită, cu parcurgerea tuturor posibilităților de atac a acestor decizii în față
instanțelor competente. În plus s-a respins și petitul de anulare a hotărârii 83619/_ în condițiile în care acest act a fost emis de Municipiul C. -N.
-S. de administrare fond funciar, instituție nechemată în judecată de reclamanți.
De asemenea s-a respins și capătul accesoriu de cerere privind despăgubirile în cuantum de 50 de lei/zi în condițiile în care s-au respins petitele anterioare. Nu s-a depus la dosar dovada suportării eventualelor cheltuieli de judecata deci s-a respins și acest petit.
Împotriva sentinței civile nr.13536/2012 pronunțată în dosar civil nr._ au declarat recurs reclamanții B. S., B. A. și I.
I. K., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Consideră că este criticabilă hotărârea sub următoarele aspecte: 1. Hotărârea nr. 83619 din_ a cărei anulare a solicitat-o, a fost emisă de S. de A. F. F. RA, entitate chemată în judecată . În cererea de chemare în judecată au arătat că înțeleg să se judece cu S. de A. F. F., din cadrul Primăriei C. -N., și această din urmă instituție a fost citată de către instanța, și nu Municipiul C. -N. . Instanța de fond, în baza rolului său activ, trebuia să pună în discuție chemarea în judecată a Municipiului C. -N.
, și nu a Primăriei, cu atât mai mult cu cât P. nu are capacitate procesuală.
Nu au avut posibilitatea să-și angajeze un avocat care să-i reprezinte în instanță pe tot parcursul procesului, și din acest motiv, necunoscând exact cu ce instituție trebuie sa ne judecam, am precizat ca ne judecam cu "S. de A. F. F. ", din cadrul Primăriei C. -N., și nu cu Municipiul C. -
N., pentru S. de A. F. F. . Această eroare putea fi remediată dacă instanța, din oficiu, și în baza rolului activ, ar fi pus în discuție aceasta chestiune, pentru ca recurenții reclamanți să-și precizeze acțiunea și să cheme în judecată instituția care, raportat la acest litigiu, are calitate și capacitate procesuală. În aceste condiții s-ar fi asigurat pe deplin respectarea drepturilor noastre procesuale, și a fi beneficiat de intervenția oportună a instanței pentru a cenzura o hotărâre care, în fond, este dată cu încălcarea prevederilor legale, atâta timp cât s-a apreciat de către instanța ca cererea recurenților din faza administrativă, trebuia analizată în raport cu Legea 10/2001, și nu cu Legea 18/1991. Din acest motiv, apreciază că se impune casarea sentinței atacate, cu trimiterea dosarului spre rejudecare Judecătoriei C. -N., pentru a se chema în judecată instituția indicată, respectiv Municipiul C. -N. pentru S. de A. F. F. .
Instanța de fond a reținut în mod eronat că întreaga suprafață de teren cade sub incidența Legii 10/2001. Tocmai pentru acest motiv a pus în discuție efectuarea unei expertize, respectiv pentru a verifica dacă întreaga suprafață de
579 mp înscrisă în CF 3530 C. se încadrează în zona sistematizată, în
perimetrul respectiv fiind într-adevăr blocuri, însă nu pe toată suprafața. Instanța a respins această cerere, considerând ca nu este utilă soluționării cauzei.
În măsura în care datorită situației de fapt, respectiv existența blocurilor de locuințe pe acel teren, restituirea în natură pe vechiul amplasament nu este posibilă, sunt îndreptățiți să primească un alt teren similar ca suprafața, calitate, amplasat într-o zonă echivalentă și având aceeași destinație. De asemenea, în cazul în care nici acordarea unei parcele echivalente nu este posibilă, solicită să se stabilească despăgubiri.
M. ivația Comisiei județene pentru respingerea cererii, respectiv indicarea în cererea inițială a unor texte de legea respectiv pe art. 25 alin. 1 din Legea 18/1991 nu este în măsură să ducă la respingerea cererii, exclusiv datorită acestui aspect. Instituțiile cărora aceste cereri și contestații le-au fost adresate, aveau îndatorirea să verifice situația juridică a imobilului în cauză, să urmărească dacă au urmat procedurile legale corecte, și să procedeze în consecință, și nu să se prevaleze de indicarea acestui text legal în cuprinsul cererii, și să o respingă motivând că nu este aplicabil în cauza textul de lege invocat de recurenți.
Având în vedere faptul că nu recursul nu a fost semnat de recurenții B.
, iar recurenta I. Ildiko K. nu a putut face rost de o procură autentică din partea acestora, instanța din oficiu a invocat la acest termen în temeiul art.
137 C.pr.civ., art. 133 și art. 316 C.pr.civ. nulitatea recursului declarat de recurenții B. .
excepției, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 133 C.pr.civ. cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul sau semnătura, va fi declarată nulă. Punctul 2 al aceluiași articol prevede că lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.
Reține instanța că recurenții B. au fost citați pentru termenul din 19 decembrie 2012 cu mențiunea de a se prezenta personal în instanță pentru a semna recursul declarat (f. 22-23) și nici nu s-a depus din partea recurentei I. Ildiko K. vreo procură autentică de reprezentare.
Din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare (f. 22-23 dosar), rezultă că recurenții au fost legal citați - prin afișare - cu această mențiune.
Având în vedere că până la termenul de judecată stabilit în cauză recurenții B. nu și-au îndeplinit obligația de a semna propria cerere de recurs, în temeiul art. 133 și 316 C.pr.civ. instanța va admite excepția de nulitate și va constata nulitatea recursului declarat de B. S. și B. A. .
A. recursului promovat de reclamanta I. Ildiko K., instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, imobilul înscris în CF 3530 nr.top1035/2 situat în C. -N., str. Viilor, nr.30, jud. C. a trecut în proprietatea Statului Român prin expropriere în baza Decretului nr.100/1981. Prin apariția Legii nr.10/2001 toate imobilele preluate de statul român în mod abuziv, situate în intravilan au făcut obiectul acestei legi, excluzând aplicarea dispozițiilor Legii nr.18/1991.
Legea nr.10/2001 a stabilit termenul în care se notifică persoana deținătoare a imobilului, felul în care se formulează notificarea, modul de
trimitere al acesteia, instituția competentă să o soluționeze și termenul de soluționare.
În aceste condiții, în mod corect a statuat prima instanță că prin adoptarea Hotărârii nr.313/2011 C. J. C. și-a încălcat competența, aceasta având atribuții doar în ceea ce privește terenurile reglementate de dispozițiile Legii nr.18/1991.
Cu privire la terenurile care fac obiectul legii nr.10/2001 în cadrul fiecărei unități administrativ teritoriale s-a constituit o Comisie de aplicare a Legii nr.10/2001 care se ocupă de soluționarea notificărilor.
În ceea ce privesc criticile recurentei referitoare la împrocesuarea S. ui de administrare a fondului funciar, acesta este un simplu serviciu constituit în cadrul primăriei, care nu are personalitate juridică și nu poate sat în
judecată în nume propriu. Împrocesuarea unei părți sau a alteia aparține exclusiv reclamanților, ei fiind cei care stabilesc cadrul procesual, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității astfel că instanța nu avea obligația de a pune în vedere părților să cheme în judecată o parte sau alta
Cererea de reconstituire a reclamanților fiind soluționată de C. J. de aplicare a Legii nr.18/1991, aceasta era instituția care justifica calitate procesuală în cauză. Municipiul C. -N., nu are atribuții și competențe în ceea ce privește aplicarea Legii nr.18/1991, iar soluționarea cauzei potrivit legii nr.10/2001 în acest cadrul procesual nu era posibilă. Pe de o parte, așa cum a reținut corect prima instanță, asupra cererii trebuia să se pronunțe comisia abilitată de dispozițiile acestei legi speciale. Pe de altă parte, această procedură administrativă este un obligatorie, iar combinarea în cadrul aceluiași proces a dispozițiilor Legii nr.18/1991 cu cele ale Legii nr.10/2001 nu era posibilă,
întrucât pentru fiecare este competentă o altă instanță, fiecare având grad diferit.
În condițiile în care, judecătoria nu are competența de a soluționa cauze întemeiate pe dispozițiile Legii nr.10/2001 decât cu titlu de excepție, aceasta nu putea proceda la administrarea unor probe pentru a verifica dacă întregul teren era sau nu ocupat sau să stabilească îndreptățirea la despăgubiri.
Urmează ca reclamanta recurentă să aștepte soluționarea notificării de către C. de Legea nr.10/2001 în termenul legal, iar în caz contrar să uzeze de procedurile legale pe care le are la îndemână.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.7 și 9, art.304 indice 1 Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de I. Ildiko K.
împotriva Sentinței civile nr. 13536/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția de nulitate.
Constată nulitatea recursului declarat de B. S. și B. A. .
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. Ildiko K. împotriva Sentinței civile nr. 13536/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red.dact.S.S./C.Ț.
2 ex/_
Jud.fond. I. V.
| ← Decizia civilă nr. 1190/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 34/2013. Fond funciar → |
|---|
