Decizia civilă nr. 788/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 788/R/2013
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: D. -I. T.
JUDECĂTOR: D. T. GREFIER: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului declarat de recurenta C. J. C., C. L. C. -N., împotriva Sentinței civile nr. 2390/2013 pronunțată în dosar nr._ * al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații V. S., V. S. J., V. E., V. C., D. F.
, D. J., F. K., M. E., C. L. C. -N., C. C. Pentru
S. D., din C. A. N. Pentru R. P., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, intimații reclamanți au depus la dosar concluzii scrise.
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Reține că, prin sentința civilă nr. 2390/_, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acțiunea civila formulată de reclamanții V. S., V. S. J. ,V.
C., D. F., D. I. na, F. K., M. E. în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 C. -N., C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., C. C. Pentru S. D. din C. A. N. pentru R. P. și a obligat C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 C. -N. să efectueze toate formalitățile necesare pentru punerea în posesie a reclamanților cu privire la terenul în suprafață totală de 2125 mp identificată - conform raportului de expertiză întocmit de d-nul expert I. Victor și care face parte integrantă din prezenta - în CF 2. C. -N., cu nr. topo 16868/1/1/2(suprafața de 1807 mp) și respectiv nr. topo 16868/1/1/3 (suprafața de 318 mp)
A obligat C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. să emită titlul de proprietate în favoarea reclamanților pentru terenul în suprafață totală de 2125 mp identificată - conform raportului de expertiză întocmit de d-nul expert I. Victor și care face parte integrantă din prezenta - în CF 2. C. -N., cu nr. topo 16868/1/1/2(suprafața de 1807 mp) și respectiv nr. topo 16868/1/1/3(suprafața de 318 mp)
A obligat C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 C. -N. și C.
J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la acordarea unei suprafețe de teren echivalentă din punct de vedere valoric și economic pentru suprafața de 2983 mp ce nu poate fi restituită în natură, din parcela cu suprafața totală de 5108 mp identificată în același raport de expertiză cu nr. topo 1868/1/1, iar în caz de imposibilitate sau oferire a unui teren inferior valoric, obligă C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. să întocmească documentația necesară acordării de despăgubiri pentru suprafața de 2983 mp menționată mai sus, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
A luat act de renunțarea reclamanților la judecată cu privire la C. C. pentru S. D. din C. A. N. pentru R. P. .
A obligat pârâtele C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 C. -N. și C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la plata sumei de 3200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert.
Pentru a pronunța acestă hotărâre, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 12980/2010 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată, precizată de reclamanții V. S. ,V. S. jr.,V. E., V. C., D. F.
, D. J., F. K., M. E., în contradictoriu cu pârâții C. J. Pentru S. D. De P. A. T. C., C. L. Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991 C. -N. .
A fost obligată pârâta C. L. Pentru S. D. De P. C. -
N. să pună în posesie reclamanții să elibereze titlu de proprietate pentru suprafața de 2.400 m.p. teren situat în locul denumit toponimic " Dealul Sf. G. ", înscris în C.F. 1. C., nr. top. 16868/1, identificat de expert Trînca Dumitru și să înainteze propunerea pentru a fi incluși în anexa 29 pentru diferența de teren în prezent ocupată, de 1680 m.p.
A fost obligată pârâta C. J. Pentru S. D. De P. C. să elibereze reclamanților titlu de proprietate pentru suprafața de 92.400 m.p. teren situat în locul denumit toponimic " Dealul Sf. G. ", înscris în C.F. 1.
C., nr. top. 16868/1, identificat de expert Trînca Dumitru și să emită Hotărâre de validare a Anexei 29, în ce privește reclamanții, pentru diferența de teren în prezent ocupată, de 1680 m.p.
A fost respinsă acțiunea civilă extinsă, formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta C. C. Pentru S. D., din cadrul A.
N. Pentru R. P., cu sediul in B., str. Smârdan, nr.3, sector 3, prin admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea pentru obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Întrucât în cauză se impunea efectuarea unei expertize judiciare întocmită de un inginer în specialitatea topografie și nu unul în specialitatea construcții, precum și datorită faptului că nu s-a stabilit că terenul în litigiu este liber din punct de vedere juridic, dacă se suprapune cu terenurile cuprinse în titlurile de proprietate emise în favoarea lui Kerekes M. și Kerekes Iosif, care este suprafață care a rămas liberă prin Decizia civilă
nr.522/R/2011 a T. ului C. s-a admis recursul pârâtei, cauza fiind trimisă spre rejudecare, iar sentința menționată fiind casată în parte.
Prin aceeași soluție a fost menținută soluția de respingere a acțiunii civile formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta C. C. Pentru
S. D. din cadrul A. N. pentru R. P. . Cu ocazia rejudecării, reclamanții și-au precizat acțiunea
Analizând actele si lucrările dosarului după rejudecare s-au reținut în fapt următoarele:
În C.F. nr. 14838, antecesoarea reclamanților, soția lui Hathazi Ștefan, născută Udvari Estella, la data de_, a fost înscrisă ca proprietar tabular sub B+l asupra suprafeței de 7983 mp de sub A+l. La data de_, în baza contractului de vânzare-cumpărare din_, imobilul de sub A+l se abnotează și după dezmembrare imobilul cu nr. topo 16868/2, în suprafață de 2880 mp, se transcrie în C.F. nr. 6493 în favoarea lui Hathazi Samuil și soția
S. J., iar imobilul cu număr topo 16868/1, în suprafață de 5108,4 mp se renotează în acest C.F. sub nr. A+2 în favoarea proprietarei de până acum. La data de 19.12.207, în baza sentinței civile nr. 662/_ a T. ului C., pronunțată în dosarul_, imobilul de sub A+2 se împarte, după cum urmează: imobilul cu nr. topop 16868/1/1, în suprafață de 5108 mp se reînscrie în acest C.F., sub A+3, în favoarea proprietarei de până acum, iar
imobilul cu număr topo 16868/1/2, în suprafață de 1220 mp, se reînscrie în
C.F. nr. 1. Chirtes Horea D. și Chirtes SA .
În rejudecare, prin raportul de expertiză topografică și completarea la acest raport efectuat de ing.expert Ionescvu Victor s-a stabilit faptul că din terenul care face obiectul revendicării de către reclamanți este liber terenul în suprafață de 1807mp, identificat cu nr. top 16868/1/1/2 respectiv terenul în suprafață de 318 mp identificat cu nr. top 16868/1/1/3 care se identifică parțial în CF nr.284.713 C. -N. provenită din conversia pe hârtie a CF 14838 C. în total asupra suprafeței constatată a fi liberă în suprafață de 2125 mp.
Concluzia expertului cu privire la suprafața de teren rămasă liberă a fost stabilită după ce a făcut toate suprapunerile de suprafețe incluzând astfel și terenurile cuprinse în titlurile de proprietate emise numiților Kerekes M., Kereles F., Albert Susana, Nagy Ana.
S-a mai arătat ca pe terenul rămas liber nu sunt evidențiate alte titluri de proprietate.
Împotriva sentinței civile nr.2390/2013 a declarat recurs C. J. Pentru S. D. T. C. solicitând admiterea acestuia, modificarea parțială a sentinței recurate în sensul obligării Comisiei locale pentru aplicarea Legii 18/1991 C. -N. la întocmirea documentației și înaintarea propunerii de acordare despăgubiri pentru suprafața de teren de 2983 mp în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, obligării Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la validarea și înaintarea documentației de acordare despăgubiri pentru suprafața de teren de 2983 mp în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina comisiei județene, ca fiind nelegale. Consideră nelegală hotărârea instanței de fond prin care a obligat comisia județeană la întocmirea documentației necesare acordării de despăgubiri pentru suprafața de teren de 2983 mp în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii
privind fondul funciar nr. 18/1991, a Legii 247/2005 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, a prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 4/2012, a prevederilor art. 274, al.3, art.277 C.pr.civ. fiind incidente prevederile art. 304, pct.9 Cod proc. civ..
Prin cererea formulată și precizată, reclamanții solicită obligarea pârâtelor la întreprinderea formelor de posesie, validare, întocmire și eliberare de titluri de proprietate în temeiul legii fondului funciar pentru terenul în suprafață de 1807 mp, care se identifică cu parte din imobilul identificat cu nr. top 16868/1/1/2, respectiv asupra terenului în suprafață de 318 mp, identificat cu nr. top 16868/1/1/3, înscrise în CF nr.2. C., cu solicitarea de a fi îndeplinite în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. De asemenea, solicită obligarea comisiilor la acordarea unei suprafețe de teren de echivalent valoric și economic sau despăgubiri bănești pentru suprafața de teren de 2983 mp care nu poate fi restituită.
Critica referitoare la modul de obligare a Comisiei Județene la întocmirea documentației necesare acordării de despăgubiri pentru suprafața de teren de 2983 mp în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, respectiv la modul de stabilire a culpei subscrisei, pune în discuție aplicarea dispozițiilor legale care reglementează acordarea de măsuri reparatorii și răspunderea civilă întemeiată pe prevederile legii speciale privind fondul funciar, astfel că aceasta poate fi încadrată în cazul de modificare prevăzut de art.304, pct.9 C.pr.civ., în mod greșit instanța a stabilit culpa recurentei, neanalizând toate aspectele cu privire culpa părților.
În doctrina juridică și în practică există unanimitate de opinii, potrivit cărora pentru atragerea răspunderii civile delictuale al unei persoane fizice sau juridice, reglementată de art.998-999 Cod civil, este absolut necesar și obligatoriu existența și întrunirea cumulativă a patru condiții sau elemente constitutive: culpa, fapta ilicită, prejudiciul și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Având în vedere atribuțiile stabilite în sarcina recurentei, potrivit art.36 din Regulamentul de aplicare a legii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
Sub acest aspect se constată că nu se reține culpa în sensul prevederilor art.274 C.pr.c, comisia județeană neputând fi în culpă întrucât nu se reține reaua voință a subscrisei pentru soluționarea cererii reclamanților. Raportul juridic se naște de la data înaintării documentației și propunerii comisiei locale.
C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., nu are personal specializat în vedere efectuării expertizelor încuviințate de către instanțele judecătorești sau formulării unui puncte de
vedere pertinente față de expertizele judiciare sau extrajudiciare depuse în probațiune și nici nu deține baza de date (registre, planuri parcelare, hărți, etc) în vederea identificării amplasamentelor.
Potrivit prevederilor art.5, art.6, art. 54 din H.G. nr. 890/2005, comisia județeană validează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren care nu pot fi retrocedate în natură.
Dosarul pentru acordarea despăgubirilor, înaintat Comisiei Centrale, se întocmește de către comisia locală de fond funciar C. -N., în speță, iar
ulterior C. J. de fond funciar C. va preda dosarul, la sediul A.N.R.P. -
C. C. pentru S. D. .
Competența comisiei județene este de a valida cererile de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren care nu pot fi retrocedate în natură pe baza propunerii și a documentației înaintate de către comisia locală și de a preda dosarul înaintat de comisia locală, la sediul A.N.R.P. - C.
pentru S. D. .
Consideră nelegală hotărârea recurată privind obligarea sa la plata în solidar a sumei de 3200 lei reprezentând cheltuieli de judecată, întrucât nu se reține culpa comisiei județene.
De asemenea, prevederile art. 277 din Codul de procedură civilă, actualizat, stipulează că: "Dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei."
Iar, practica instanțelor de judecată este în sensul că, în cazul coparticipării procesuale, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod egal, proporțional sau solidar, se va ține seama de poziția în proces a fiecărui coparticipant si de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare parte să fie obligată numai la plata cheltuielilor pe care le-a provocat.
Prezentul litigiul 1-a constituit plângere formulată în condițiile art.8. art.9 din Legea 18/1991 republicată. Legea 247/2005, dovada amplasamentului revendicat revenind reclamanților si nu comisiei județene, iar întocmirea schiței de delimitare a amplasamentului pentru punere în posesie este atributul exclusive al comisiei locale, motiv pentru care considerăm nelegală obligarea comisie județene la
suportarea cheltuielilor privind onorariu expert.
Deci, obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu comisiile locale de fond funciar nu poate fi dispusă numai în cazurile în care culpa aparține în exclusivitate acesteia.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs C. locala de aplicare a Legii nr. 18/1991, de pe lângă Consiliul Local al Municipiului C.
-N. , solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Critica temeinicia hotărârii instanței de fond, având în vedere faptul că, potrivit art. 11, alin 2, indice 1, din Legea nr. 18/1991, modificată " terenurile preluate abuziv de la cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu revin, de drept proprietarilor, care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite in mod legal altor persoane."
De asemenea, potrivit art. 2, alin. 1 din Legea nr. 1/2000, în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, iar conform art. 10, alin 1, din HG nr. 890/2005, în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau intr-o localitate învecinată.
Valoarea terenurilor agricole se stabilește potrivit HG. 1546/2004 de aprobare a formelor metodologice privind modul de stabilire a valorii
terenurilor arabile în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare"
Astfel valoarea unitară corespunzătoare clasei de calitate a terenurilor si stabilirea echivalentului se face pe baza "Criteriilor de echivalare a terenurilor agricole pe categorii de folosință în echivalent arabil** -Anexa 18 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.890/2005.
Pe teritoriul Municipiului C. -N., există un deficit de 2000 de hectare, datorită construirii cartierelor de locuințe, dar nefiind soluționate toate dosarele de fond funciar, nu s-a putut constitui rezerva de teren aflată la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar.
Potrivit art. 10, alin. 1 din HG nr. 890/2005, în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat in aceeași localitate sau intr-o localitate învecinată.
Cu toate ca acest articol nu face referire la tipul de amplasament oferit spre schimb, din coroborarea art. 32 din HG nr. 890/2005, cu art. 9 alin 3 din același act normativ, reiese că în situația terenurilor aflate în intravilan la data atribuirii sau preluării de către CAP, foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă valoric din terenurile intravilane sau în lipsa extravilane, ce au aparținut foștilor membrii cooperatori sau ascendenților acestora, din rezerva comisiei locale sau după caz din terenul proprietatea privată a statului, iar pentru terenurile agricole la data preluării echivalarea terenurilor agricole pe categorii de folosința în echivalent arabil, este prevăzută anexa nr. 18.
Prin urmare contează tipul de teren și locul situării sale, intravilan sau extravilan la data preluării de către CAP.
Având în vedere aceste aspecte, consideră faptul că, reclamanții vor putea beneficia de măsuri reparatorii în echivalent bănesc, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, acordate de către comisia speciala.
În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3200 lei, potrivit dispozițiilor art. 11 alin 2 si 3 coroborat cu art. 34 alin. 2 din HG nr. 890/2005, reclamanții au obligația de a face dovada identificării acestuia din punct de vedere dimensional si topografic pe baza unei schițe cu precizarea vecinătăților, precum și dovada proprietății acestora, dovada filiației față de proprietarii de carte funciară.
In ceea ce privește stabilirea onorariilor avocațiale, apreciază că suma stabilită este total nejustificată.
În susținerea celor mai sus arătate invocă dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din_, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
Potrivit prevederilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicata, s-a statuat faptul ca, C. L. de fond funciar, constituie o autoritate publică și are calitate procesuală activă sau pasivă, în limita competenței sale și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă. D. cele menționate mai sus, nu reiese faptul că aceasta a dobândit calitate de persoană juridică și are patrimoniu propriu, ca element distinct al personalității juridice.
Prin întâmpinare, intimații V. S., V. S. Jr, V. E., V. C.
, toți în calitate de moștenitori ai def.V. R. născută Hathazi, D. F. ,
J., F. K. și M. E., în calitate de moștenitori ai def.Molnar lulianna, au solicitat respingerea recursului promovat de numita comisie parata-recurenta, cu consecința menținerii sent.civ.nr.2390/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr.165/2013 care potrivit art.4 prevăd că dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii pilot din
12 octombrie 2010, pronunțată în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Potrivit art.7 din același act normativ, până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/ invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a municipiului B., eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
Dispozițiile alin.1 nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
D. analiza textelor legale anterior menționate reiese că, exceptând sentințele irevocabile, dispozițiile cu privire la suspendarea procedurilor de punere în posesie și eliberare de titluri de proprietate până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local.
Hotărârea judecătorească ce face obiectul prezentului recurs nu era irevocabilă la momentul intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, astfel că dispozițiile acesteia îi sunt aplicabile.
În consecință, întrucât nu se cunoaște momentul la care se va finaliza situația centralizatoare la nivelul municipiului C. -N., tribunalul apreciază că termenul de 3 luni stabilit în sarcina Comisiei Județene de a întocmi documentația necesară acordării de despăgubiri pentru suprafața de 2983 mp menționată mai sus, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri este nelegală. Această dispoziție este și netemeinică deoarece în condițiile în care C. locală nu identifică în scurt termen un teren echivalent valoric pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură sau unul inferior valoric, respectiv nu comunică lipsa unui asemenea teren la dispoziția sa și nu întocmește documentația cu propunere de trecere a reclamanților în anexa 23 pentru acordarea de despăgubiri, C. județeană este în imposibilitate de a executa hotărârea.
Legea nr.18/1991 are ca principal scop repunerea foștilor proprietari în situația anterioară cooperativizării/preluării terenurilor. În aceste condiții, regula de bază o constituie restituirea în natură pe vechiul amplsamant sau acordarea unui alt teren echivalent. În condițiile în care C. locală nu și-a constituit propria rezervă nu este neîntemeiată susținerea potrivit căreia se impune trecerea reclamanților în anexa pentru despăgubiri. Înscrierea pe această anexă reprezintă o ultimă soluție, doar atunci când se dovedește că nu mai există rezervă sau când partea refuză amplasamentele oferite în schimb. Întrucât la acest moment este prematur a se discuta existența unor amplasamente libere, obligarea la daune cominatorii este neîntemeiată.
Sunt neîntemeiate criticile referitaore la modul de evaluare al terenurilor în condițile în care prin hotărârea pronunțată prima instanță nu a evaluat terenul în litigiu, iar mențiunea cu privire la acordarea în subsidiar a unui teren inferior valoric nu vatămă cu nimic comisia locală. Prin mențiunea referitoare la acordarea unui teren echivalent valoric sau inferior valoric, prima instanță nu a încălcat criteriile de evaluare din anexa nr.18, unde se prevede cum se face echivalarea valorică și economică..
Cu privire la obligația celor două comisii la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul apreciază că recursurile sunt nefondate. D. probele administrate în cauză reiese că cele două comisii au fost în culpă procesuală, astfel că le sunt aplicabile dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă. Potrivit dispozițiilor art.52 alin.2 din Legea nr.18/1991 comisia județenaă și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar. Prevederile art.274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile. Prin urmare, legea specială stabilește că în cazul în care cad în pretențiii cele două comisii pot fi obligate la cheltuieli de judecată. Faptul că cele două comisii nu au patrimoniu și uget sunt apsecte legate de executare, ele fiind constituite în subordinea unor entităță care îndeplinesc aceste condiții.
În mod neîntemeiat a susținut C. J. că nu i se poate imputa vreo culpă în condițiile în care atât Legea 18/1991 cât și HG nr.890/2005 în sarcina comisisi județene sunt stabilita atribuții de coordonare și control a comisiei locale, comisie aflată în subordinea celei dintâi. Prin urmare, C. județeană nu are doar obligația de a valida sau invalida propunerile comisiei locale și de a emite titlurile de proprietate, ci și de a efectua controale periodice pentru a verifica modul în care comisiile locale își îndeplinesc atribuțiile legate de aplicarea Legii nr.18/1991 și de a aplica sancțiuni. În aceste condiții, având în vedere că și C. J. este culpabilă de neîndeplinirea obligațiilor legale, nu poate fi scutită de la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește obligația de a plăti cheltuielile de judecată, inclusiv onorariul pentru expert, tribunalul apreciază că recursul este nefondat. Aceasta deoarece, efectuarea raportului de expertiză s-a datorat neîndeplinirii în termen de către ambele comisii a obligațiilor legale.
Cuantumul cheltuielilor de judecată la care prima instanță a obligat recurentele este unul rezonabil, acesta îndeplinind criteriile de proporționalitate, efectivitate și realitate. Astfel cauza prezintă un grad de complexitate ridicat, s-a desfășurat într-o primă etapă în prima instanță care avut 16 termene de judecată și în care s-au administrat numeroase probe. Împotriva primei sentințe au declarat recurs C. locală C. -N., astfel cauza a fost trimisă spre rejudecare fază care s-a desfășurat pe parcursul a 9
termene, a fost administrată și proba cu expertiza topografică. În final, în primă instanță cauza s-a desfășurat pe parcursul a 25 de termene în prima instanță și un termen în recurs, termene la care au fost prezenți cei doi avocați aleși de către reclamanți, care au formulat numeroase cereri în probațiune.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că aceste cheltuieli de judecată atât în ansamblu cât și cele ce privesc onorariul avocațial sunt proporționale cu complexitatea cauzei,cu munca depusă de avoca, sunt reale și efective, corespunzând criteriilor stabilite de I. prin decizia amintită.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă va admite în parte recursurile și va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va obligă C. L. la acordarea unei suprafețe de teren echivalenta valoric pentru terenul în suprafață de 2983 mp ce nu putea fi restituită din parcela în suprafața totală de 5108 mp identificată în același raport de expertiză cu nr. top 1868/1/1, în caz de imposibilitate a unui teren inferior valoric, în termenul prevăzut de art.7 din Legea 165/2013. Abia ulterior se va putea stabili în situația în care nu există teren liber se poate dispune acordarea de măsuri compensatori. Potrivit dispozițiilor Legii nr.165/2013 în situația nesoluționării cererii în termenul prevăzut de art.11 partea are la îndemână procedura plângerii.
Restul dispozițiilor sentinței recurate vor fi menținute.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă va obliga recurentele să plătească intimaților V. S., V. S. jr., V. E. și V.
C. câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte recursurile declarate de C. J. pentru S. D. de P. asupra T. C. și C. L. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 2390/_, dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. pe care o modifica în parte în sensul că: obligă C. L. la acordarea unei suprafețe de teren echivalenta valoric pentru terenul în suprafață de 2983 mp ce nu putea fi restituită din parcela in suprafața totală de 5108 mp identificată în același raport de expertiză cu nr. top 1868/1/1, în caz de imposibilitate a unui teren inferior valoric, în termenul prevăzut de art.7 din Legea 165/2013.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurentele să plătească intimaților V. S., V. S. jr., V.
E. și V. C. cate 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 August 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. -I. T. | Judecător, D. T. |
Grefier, |
L. M.
Red/Dact/SS 3ex._
Jud. Fond. Elea P.
| ← Decizia civilă nr. 598/2013. Fond funciar | Încheierea civilă nr. 268/2013. Fond funciar → |
|---|
