Decizia civilă nr. 79/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIV ILĂ nr. 79/R/2013
Ședința publică din data de 20 februarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte de secție
GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul M. V. împotriva sentinței civile nr. 11023/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul-recurent M. V.
, lipsă fiind intimatele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -B. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 282 indice 1 Cod procedură civilă este competentă să soluționeze prezentul recurs.
Tribunalul constată recursul în termen legal declarat, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, obiectul recursului fiind doar dispoziția referitoare la plata cheltuielilor de judecată și la întabularea dreptului de proprietate recunoscut în baza legilor fondului funciar.
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin registratura instanței, întâmpinare din partea intimatei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., în 3 exemplare.
Un exemplar de pe întâmpinare se comunică cu recurentul.
Petentul-recurent M. V. se legitimează cu B.I. seria AP, nr.5. eliberat de Miliția municipiului B. la data de_, cu valabilitate pe tot timpul vieții. Arată că susține recursul așa cum a fost formulat în scris solicitând obligarea C. ui local B.
-B. și a P. ui comunei B. B. la plata cheltuielilor de judecată și întabularea sa în cartea funciară. Mai arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul întâmpinării, nu are cereri de formulat în probațiune solicitând dezbaterea recursului la acest termen de judecată. Depune la dosar un înscris despre care afirmă că sunt concluzii scrise.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Petentul-recurent M. V. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței în sensul obligării C. ui local B. -B. și a P. ui comunei B. B. la plata cheltuielilor de judecată și întabularea sa în cartea funciară pe numele lui, cu cheltuieli de judecată în recurs constând în contravaloarea drumului la instanță în sumă de 13 lei dus-întors. Depune la dosar biletul de călătorie.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 11023/2012 pronunțată la data de 13 noiembrie 2012 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis în parte plângerea de fond funciar formulată de petentul M. V. în contradictoriu cu intimatele C. locală de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -B. și C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N.
, și pe cale de consecință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petentului
în calitate de moștenitor al autorilor săi proprietari tabulari pe vechiul amplasament asupra suprafeței totale de 13.775 m2teren cu destinație pădure, din care 5.755 m2situat în Dealul Albului, unitatea amenajistică 123A, înscrisă sub nr. top. 2792/b, iar suprafața de 8.020 m2situat în Dealul Negru, unitatea amenajistică 116B, înscrisă sub nr. top. 2258/3/1.
S-a respins ca nefondată cererea petentului pentru alte suprafețe de teren, precum și cea de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că la data de_, petentul a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren cu destinație pădure ce a aparținut autorilor săi și a rămas nerestituit în aplicarea prevederilor legilor fondului funciar.
Cererea a fost respinsă pentru că nu au fost depuse acte doveditoare pentru suprafața de pădure solicitată. Petentul depune un script cu caracter de contestație, însoțită de 2 (două) declarații, dar și o veritabilă contestație depusă în ianuarie 2006, deși în mod eronat ea figurează înregistrată în ianuarie 2005, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 a intrat în vigoare în iulie 2005, astfel că nu se putea formula contestație în luna ianuarie 2005 pentru o cerere întemeiată pe Legea nr. 247/2005. În orice caz, intimata C. locală nu a dat forță manifestării de voință a petentului în sensul de a transmite cererea sa Comisiei județene B. -N. pentru a se pronunța în calea de atac a contestației, astfel că nu se putea imputa petentului faptul că nu a urmat procedura administrativ-jurisdicțională, întrucât deși C. județeană nu s-a pronunțat în cauză asupra cererii sale, acest aspect este imputabil Comisiei locale ce nu a transmis cererea și înscrisurile depuse de petent pentru a se soluționa contestația, nesubzistând vreo culpă în sarcina acestuia din urmă.
Față de probatoriul administrat în cauză (înscrisuri coală evolutivă de CF și extras CF, raport de expertiză), instanța a apreciat că cererea petentului este numai în parte întemeiată. Astfel, în concluziile raportului de expertiză se reține faptul că terenul de 5.755 m2situat în ridul Dealul Albului, unitatea amenajistică 123A nu a fost reconstituit petentului, ca de altfel și diferența de 8.020 m2situată în ridul Dealul Negru, unitatea amenajistică 116B, care de asemenea nu a fost reconstituită petentului, deși constituiau vechiul amplasament al autorilor săi. Terenurile în cauză au rămas în patrimoniul autorității locale, deși în considerarea principiului reconstituirii în natură a dreptului de proprietate, autoritatea locală avea obligația să le pună la dispoziția Comisiei locale în vederea soluționării cererii petentului ce solicitase terenurile în cauză și a unei eventuale puneri în posesie cu aceste suprafețe de teren, întrucât reconstituirea dreptului de proprietate cu suprafața de 1,5 ha în favoarea lui M. V. și M. G. nu a operat și pentru aceste suprafețe de teren, suprafața totală ce a aparținut autorilor petentului fiind de 2,8775 ha.
În ceea ce privește precizarea de cerere formulată de petent în ședința publică din data de_, instanța a apreciat că nu este fondată cererea de reconstituire a dreptului pentru orice altă suprafață ce depășește suprafața totală de 13.775 m2teren cu destinație pădure, din care 5.755 m2situat în Dealul Albului, unitatea amenajistică 123A, înscrisă sub nr. top. 2792/b, iar suprafața de 8.020 m2situat în Dealul Negru, unitatea amenajistică 116B, înscrisă sub nr. top. 2258/3/1. În acest sens, instanța a constatat că înscrisurile depuse în probațiune și raportul de expertiză tehnică nu fac dovada că autorii petentului au avut în proprietate o suprafață mai mare de 2,8577 ha, din care 1,5 ha s-a reconstituit deja, astfel că cererea petentului nu poate fi admisă decât pentru suprafața de 1,3755 ha.
Instanța a respins cererea petentului de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, raportat la faptul că cererea petentului a fost admisă numai în parte. Astfel, chiar dacă intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată, nu se poate susține că acestea nu ar avea cheltuieli în cauză, constând cel puțin în veniturile de natură salarială ale personalului cu atribuție în materie de fond funciar și a celor ce au reprezentat în cauză intimatele, astfel că se poate susține că în cauză ar opera compensarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 276 C.proc.civ.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate și sub aspectul întabulării dreptului de proprietate al petentului și obligării primarului și a consiliului comunal la plata cheltuielilor de judecată la fond.
În motivare s-a arătat că deși instanța a atribuit petentului terenul solicitat, aceasta nu a dispus întabularea dreptului său de proprietate în evidențele de carte funciară.
Totodată, s-a arătat că în condițiile în care primarul și consiliul comunal i-ar fi recunoscut dreptul de proprietate, petentul nu efectua cheltuielile suportate în cauză în cuantum total de 1262 lei, din care 800 lei contravaloarea expertizei, iar diferența reprezintă cheltuieli de transport și zilele pierdute în instanță.
În drept nu s-a invocat nicio dispoziție legală.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Intimata C. locală B. -B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus apărări scrise la dosar.
Intimata C. județeană B. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 9) s-a opus admiterii recursului, cu motivarea că nu se impunea obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acțiunea s-a admis în parte, comisiile de fond funciar nu au buget propriu, efectuează cheltuieli de deplasare, de multiplicare, de comunicare de acte către expert, părți, instanță, cheltuielile de transport trebuie dovedite cu acte justificative.
În privința cererii de întabulare s-a arătat că în măsura în care este vorba de o omisiune a instanței, intimata nu se opune admiterii recursului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115-118, art. 274-276, art. 3041, art. 316 raportat la art. 298 C.proc.civ.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 20 februarie 2013 recurentul a arătat că solicită obligarea primăriei, prin primar, la plata cheltuielilor de judecată la fond de 1262 lei, întrucât primarul nu i-a aprobat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind nevoit să se adreseze instanței de judecată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că recursul declarat nu este fondat, prima instanță pronunțând o soluție legală și temeinică, pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Primul motiv de recurs vizează soluția instanței de respingere a cererii de întabulare a dreptului de proprietate.
Acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Prin hotărârea atacată s-a reconstituit petentului dreptul de proprietate asupra suprafețelor solicitate, preluate de la antecesorii săi.
Înscrierea în evidențele de carte funciară a dreptului de proprietate al petentului, recunoscut în temeiul legilor fondului funciar, trebuie făcută în baza actului de proprietate, care nu este altul decât titlul de proprietate.
Or, în prezent în favoarea petentului nu s-a emis încă un titlu de proprietate.
Conform art. 28 din Legea nr. 7/1996, republicată, înscrierea în cartea funciară este condiționată de depunerea înscrisului original sau a copiei legalizate de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
În materia fondului funciar actul recognitiv și constatator al dreptului de proprietate este titlul de proprietate.
În temeiul hotărârii de reconstituire a dreptului de proprietate comisia locală este obligată să procedeze la punerea în posesie a petentului, după care documentația va fi înaintată comisiei județene pentru emiterea titlului de proprietate. Ambele comisii de fond funciar fiind părți în prezentul litigiu, hotărârea le este opozabilă.
Abia după obținerea titlului de proprietate, petentul se va putea adresa direct biroului de carte funciară în a cărui rază teritorială se află imobilul solicitând înscrierea dreptului său de proprietate.
Prin urmare, atât timp cât încă recurentul nu are titlu de proprietate pentru acest teren, înscrierea dreptului său de proprietate nu poate fi dispusă, lipsind înscrisul constatator al dreptului său.
Cel de al doilea motiv de recurs privește soluția instanței de fond de respingere a cererii sale de plată a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Acest motiv de recurs nu este întemeiat datorită altor considerente decât cele reținute de instanța de fond, considerente care vor înlocui statuarea primei instanțe.
Chiar dacă acțiunea a fost admisă în parte, ipoteză care ar justifica o compensare a cheltuielilor de judecată efectuate de părți, contrar opiniei instanței de fond, tribunalul reține că o asemenea compensare operează numai între cheltuielile în privința cărora s-a dovedit cu acte justificative că au fost efectuate.
Pe de altă parte, salariul personalului cu atribuții în materie de fond funciar se achită lunar, în baza contractului individual de muncă încheiat, indiferent de modul în care acesta își îndeplinește atribuțiile.
Aplicarea dispozițiilor legale de fond funciar, reprezentarea în justiție a intimatelor intră în cadrul atribuțiilor de serviciu ale persoanelor desemnate, care însă primesc un salariu în temeiul calității lor de angajat și nu în funcție de modul de îndeplinire a atribuțiilor.
Prin urmare, o eventuală compensare între cheltuielile efectuate de petent și cele suportate de intimate cu plata drepturilor salariale ale angajaților implicați în soluționarea cererilor formulate în baza legilor fondului funciar nu poate avea loc.
Compensarea cu alte cheltuieli ale intimatei implică obligatoriu depunerea de aceste instituții a dovezilor justificative a cheltuielilor efectuate, dat fiind faptul că o eventuală compensare presupune obligatoriu dovada că s-au efectuat cheltuieli, natura acestora, precum și cuantumul lor concret.
În prezenta cauză, tribunalul constată că obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de petent și dovedite cu acte justificative (onorariu expert, cheltuieli de transport) nu poate fi dispusă din alte considerente.
Astfel, se poate observa faptul că pe parcursul judecății în fața primei instanțe petentul a solicitat plata cheltuielilor nu de la intimate, ci de la primăria comunei B. -
B. (f. 116 dosar fond), respectiv de la P. comunei și de la consilierii locali (f. 118 dosar fond).
În recurs, petentul a solicitat plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei de la consiliul local și primar.
Or, la data de 9 noiembrie 2010 petentul personal a renunțat la judecată față de consiliul local și primar (f. 44 dosar fond), entități care au fost scoase din proces, litigiul judecându-se numai în contradictoriu cu comisiile de fond funciar.
Celelalte entități a căror obligare la plată s-a solicitat - primăria comunei și consilierii comunali - nu au fost părți în proces, astfel că nu pot fi obligați la plata de cheltuieli.
În cazul admiterii acțiunii, plata cheltuielilor de judecată nu poate fi stabilită decât în sarcina persoanelor care au avut calitate de pârâți.
Întrucât prin renunțare la judecată față de primarul și consiliul local al comunei, aceste entități și-au pierdut calitatea de pârât în cauză, iar primăria, respectiv consilierii locali nu au fost părți în cauză, în sarcina acestora nu poate fi stabilită obligația plății cheltuielilor de judecată efectuate de petent în cauză.
Singurele entități de la care s-ar fi putut solicita plata cheltuielilor de judecată erau comisiile de fond funciar, or petentul nu a solicitat obligarea acestora la plată, astfel încât culpa procesuală a acestora față de soluția adoptată nu se impune a fi analizată în prezentul cadru procesual.
În baza considerentelor reținute și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul M. V. , domiciliat în localitatea B. -B., str. C. nr. 989, județul B. -N. împotriva sentinței civile nr. 11023/2012 pronunțată la data de 13 noiembrie 2012 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ pe care o menține ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
R. | -I. | B. | M. L. | B. | N. | G. | |
G. | C. | F. |
Pronunțată în ședință publică din data de 20 februarie 2013. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare 26 februarie 2013
judec. fond O. C. V.
| ← Decizia civilă nr. 389/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 125/2013. Fond funciar → |
|---|
