Decizia civilă nr. 855/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE Nr. 855/R/2013
Ședința publică din 11 Septembrie 2013 Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător M. O. -S. Judecător Ana-SS Grefier G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulate de pârâta contestatoare C. ANA împotriva Deciziei civile nr. 189/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe intimații
B. M. prin mandatar B. P. A., B. P. A., C. L. F.
G., PENTRU S. D. DE P. P. A. T., C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. C., R. -T. L., având ca obiect fond funciar_ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 04 septembrie 2013, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus la data de 5 iulie 2013, contestatoarea C. Ana a solicitat anularea Deciziei civile nr. 189 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, a se dispune rejudecarea recursului cu consecința admiterii recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, admiterii acțiunii reconvenționale a contestatoarei și obligării reclamanților, în solidar și a pârâtelor C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a comunei Fizeșu G. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., la plata cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe, în recurs precum și
în contestația în anulare.
În motivarea cererii, contestatoarea apreciază că sunt aplicabile prev. art. 318 teza 2 C.pr.civ. anterior modificării, corespondent cu art. 503 alin. 2 pct. 3 NCPC întrucât instanța, respingând recursul său, a omis din greșeală să cerceteze unele dintre motivele de modificare și de casare a Sentinței civile nr. 566 din_ a Judecătoriei G. pronunțată în același dosar, nr._ .
Contestatoarea a criticat prin recurs soluția dată de Judecătoria gherla sub aspectul admiterii acțiunii reclamanților și a respingerii acțiunii sale reconvenționale, arătând că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru toate terenurile care i se cuveneau ca moștenire după bunicul său, B. Irimie, dobândite de tatăl său B. Vasil, precum și faptul că această cerere a fost ridicată în
original de la Primăria comunei Fizeșu G. de către reclamantul B. P.
A. pe parcursul judecării dosarului nr._, acvirat iar Tribunalul Cluj nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs ce constă în faptul că reclamantul, prin răspunsul dat la întrebarea nr. 4 de la interogatoriu, a recunoscut împrejurarea ridicării cererii de la Primăria Fizeșu G. . Cu toate acestea, instanța a permis reclamantului să revină asupra răspunsului și să susțină că a fost în eroare când a recunoscut la interogatoriu că el este cel care a ridicat cererea contestatoarei, în original de la primărie. Consideră că această revenire și momentul procesual când a fost făcută nu trebuia să fie luată în considerare de către instanța de recurs.
La dosarul cauzei există, pe lângă recunoașterea reclamantului, dovezi că atât contestatoarea cât și mama sa, B. M. născută în 1903, au depus cereri de reconstituire, înscrisurile fiind atașate la filele 141-142 și 65. Contrar celor susținute de C. locală Fizeșu G., tatăl reclamantului, B.
I., nu a depus cerere de reconstituire deoarece nici una din cereri nu poartă semnătura acestuia. Acest motiv de recurs prin care a contestat semnătura de pe cererea pretins formulată de B. I., nu a fost sesizat și analizt de instanța de recurs.
Faptul că nici nu s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui B. I. a fost dovedit prin depunerea anexei 3 întocmite în baza Legii nr. 18/1991 pentru ultimul termen de judecată în recurs, în TP nr. 5470/425/_ la rubrica "observații"; se menționează anexa 3 poziția
53. Consultând acest înscris aflat la fila 81 dosar recurs, se poate constata că după B. V., tatăl contestatoarei și a defunctului B. I., s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate doar pe numele surorii contestatoarei, numita B. I. căsătorită P. Oșoian, pentru suprafața de 5,89 ha, contrar celor menționate de C. locală Fizeșu G. prin adresa trimisă pentru ultimul termen de judecată în recurs - f. 22.
În ceea ce privește terenul intravilan de 1000 mp, CF 59 Săcălaia este deosebit de util pentru a se stabili că terenul intravilan de 1400 mp din tarla I 11, parcelele 99 și 100 provine din CF 59 Săcălaia înainte de a fi transcrisă suprafața de 1000 mp din aceasta în CF 361 Săcălaia, că a fost proprietatea lu B. Irimie, înscris la B+3, bunicul din partea tatălui al cărei moștenitor este tatăl contestatoarei, B. V. și că nu a fost proprietatea mamei contestatoarei, B. M., astfel încât aceasta nu putea să-l transmită nici măcar în limita a 1000 mp în favoarea fratelui B. I. și soției acestuia, B.
M., decât în limita cotei succesorale de ¼, ca soție supraviețuitoare a tatălui și după ce s-ar fi făcut partajul față de contestatoare.
Legat de acest aspect, este și următorul motiv la care nu s-a răspuns prin decizia dată în recurs: cererea reclamanților de anulare a titlului de proprietate în limita a 1000 mp trebuia respinsă ca nefondată, Sentința civilă nr. 1141/_ a Judecătoriei Dej nu este opozabilă prezentei contestatoare iar mama sa nu putea dispune asupra unei suprafețe de 1000 mp din terenul de 1400 mp ce a aparținut socrului său B. Irimie, fără ca anterior să se dezbată succesiunea după bunicul și tatăl contestatoarei, succesiuni la care aceasta trebuia să fie citată, ceea ce nu s-a făcut.
A mai arătat încă de la primele termene în fața instanței de recurs că a promovat o acțiune pentru anularea încheierii de întabulare a acelei sentințe și a tranzacției încheiate de mama sa cu B. I. și soția M., acțiune care se află și în prezent pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, motiv pentru care solicitate în recurs suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a acelei acțiuni.
Demn de menționat este faptul că existența construcției pe terenul de 1000 mp nu se datorează nici lui B. I. și nici soției lui, B. M., ea fiind anterior proprietatea lui B. Irimie și apoi a lui B. V., cu titlu de moștenire.
În justificarea lipsei interesului reclamantului B. P. A. în promovarea acțiunii, apărare de fond invocată atât oral cât și în scris, a arătat că acesta este renunțător la succesiunea rămasă după B. I. .
În privința succesiunii rămase după bunica sa și mama contestatoarei, numita B. M., deși a arătat că este singura acceptantă a sucesiunii, în mod tacit, fiind chiar și beneficiara unui testament din partea mamei,
instanța nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de recurs.
În drept, au fost invocate prev. art. 318 C.pr.civ actual 503 alin. 2 pct.
3 NCPC, art. 304 pct. 9 C.pr.civ. prin raportare la art. III din Legea nr. 169/1997, art. 8, 9, 11, 13, 53 și 55 din Legea nr. 18/1991, art. 11, 13, 27 din HG nr. 890/2005, art. 274 C.pr.civ. actual art. 453 NCPC.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul B. P. A. (f.14) a îvederat că Tribunalul Cluj a răspuns punctual la toate sesizările contestatoarei și mai mult, în baza hotărârilor judecătorești C. locală F.
G. a întocmit Procesul Verbal nr. 1779 din 26 iunie 2013, Anexa 3. Documentația pentru emiterea titlului se află la comisia județeană și ar fi normal ca reclamanta să răspundă pentru susținerea în instanță a unor înscrisuri false - cererea de punere în posesie.
Pe de altă parte, acest proces poartă data de septembrie 2009, fiind pe rol 4 dosare care au un numitor comun: același imobil, casă, curte și grădină, aceleași părți iar în anul 1990 judecătoria Dej, prin sentința civilă nr. 1141, definitivă, anexa 4, hotărăște atribuirea imobilului părinților săi,
B. I. și M. . În motivarea hotărârii, instanța arată condițiile și dovezile prin care părinții săi au devenit proprietari. Arată intimatul în plus că după decesul bunicului B. V., survenit în anul 1958, bunica și părinții săi au fost singurii care au locuit în imobil și singurii care s-au înscris în CAP cu toate bunurile mobile și imobile iar la acea dată, reclamanta C. Ana se afla cu soțul și cei trei copii la casa ei, la o distanță de 20 km de satul natal. Tot bunica și tatăl său au fost singurii care au depus cerere de punere în posesie. Nemulțumită de cererea intimatului de a repune pe rol dosarul suspendat nr._, reclamanta va cere instanței o nouă suspendare până la finalizarea contestației în anulare. În acest fel, un proprietar de drept este purtat în instanțe, obligat la cheltuieli care însumate depășesc valoarea imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 189 din_ a Tribunalului C. s-a admis recursul declarat de parata C. L. Fizesu G. impotriva Sentintei civile nr. 566/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei G. care a fost modificată in parte in sensul inlaturarii obligatiei recurentei de a suporta cheltuielile de judecata, menținându-se restul dispozitiilor sentintei. A fost respins recursul formulat de catre parata C. Ana impotriva aceleiasi sentinte. Fara cheltuieli de judecata.
În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut următoarele:
În ceea ce privește recursul Comisiei locale Tribunalul a constatat într- adevăr faptul că acesta nu este parte căzută în pretenții, respectiv în culpă procesuală, nefiind astfel incidente prevederile art. 274 C.pr.civ., ci ale art.275 C.pr.civ., atâta timp cât prin adresa înregistrată în_ în dosarul
inițial, respectiv_, fila 140, din care s-a disjuns prezenta cauză, deși parte împrocesuată, dar necitată la acel moment în dosar, a arătat că nu se
opune cererii formulate de către reclamanți atâta timp cât recurenta nu are cerere și nici dosar de fond funciar, având doar drept de moștenire după mama sa, B. M., singurii care au formulat cerere fiind această din urmă defunctă și defunctul B. I. .
Referitor la recursul pârâtei C. Ana, Tribunalul a apreciat susținerile recurentei ca fiind neîntemeiate, recursul fiind respins.
Astfel, critica privind existența unei cereri formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 nu poate fi primită atâta timp cât cererea de care s-a prevalat recurenta solicitată de către instanța de recurs Judecătoriei G., ținută spre păstrare de grefa acesteia, nu are număr de înregistrare la C. locală.
De altfel, atât prin înscrisul menționat anterior de la fila 140 din dosarul inițial, cât și prin adresa nr.579/_ emisă de către aceeași comisie la cererea judecătoriei, aceasta a arătat că nu este înregistrată nici o cerere de reconstituire din partea recurentei după defunctul B. V. (fila 98 dosar fond).
Este de notorietate faptul că cererile formulate în temeiul legilor de restituire primeau număr de înregistrare, fiind notate într-un registrul special.
Nu se poate susține faptul că intimatul B. P. A. ar fi preluat de la C. locală cererea, atâta timp cât o instituție publică are obligația de a păstra originalele actelor și de a înregistra cererea respectivă, așa cum s-a arătat anterior.
De altfel, Tribunalul a solicitat Comisiei județene și Comisiei locale să depună anexa validată privind poziția defunctului B. V., însă la poziția nr.64 nu figurează recurenta ca și persoană solicitantă.
Într-o atare situație recurenta nu este o persoană care justifică un interes legitim în anularea titlului de proprietate conform art. 3 din Legea 169/1997 din perspectiva cererii reconvenționale atâta timp cât nu are cerere de reconstituire.
Chiar făcând abstracție de acest aspect, în acord cu soluția judecătoriei, titlul de proprietate este emis în baza cererii formulate de către defuncții B. I. și M. (fila 1165 dosar fond), modificările ulterioare din cererea celui dintâi, în sensul că cererea este formulată de către defuncta B.
M., necertificate de semnătura titularului cererii, defunctul menționat, neputând fi luate în considerare
În sensul paralizării acțiunii promovate de către reclamantul B. P.
A., s-a invocat faptul că acesta a renunțat la succesiunea după tatăl său, defunctul B. I., aspect confirmat de către certificatul de moștenitor nr. 931 din_ eliberat de notariatul de stat H. (f.51 dosar fond) însă este lipsit de relevanță acest aspect, atâta timp cât bunica sa, defuncta B.
M., în favoarea căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate, a decedat ulterior decesului tatălui său, față de aceasta nerenunțând la succesiune, având astfel interesul și calitatea de a promova acțiunea în discuție.
O altă critică vizează suprafața de 1000 mp însă și aceasta este neîntemeiată în condițiile în care prin Sentința civilă nr. 1141/_ pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr. 1903/1990 (fila 59-61 dosar fond) s-a admis acțiunea introdusă de către reclamanta B. M.
împotriva pârâților B. I. și M. și s-a dispus atribuirea imobilului cu nr. top nou 157/1 și 158/1 constând din casă cu două camere, grajd, curte și grădină în suprafață de 1000 mp în favoarea pârâților, dispunându-se întabularea în final a dreptului de proprietate.
Este de remarcat faptul că în motivarea acestei sentințe s-a reținut faptul că atât reclamanta cât și pârâții s-au înscris în CAP cu terenul din
acțiune, teren pe care se află edificate construcțiile respective, la dosar depunându-se o tranzacție în sensul partajării imobilului, așa cum s-a stabilit de către instanță, în schimbul întreținerii complete a reclamantei.
S-a mai avut în vedere faptul că susținerile părților au fost confirmate de adeverința de la fila 8 din dosar din care rezultă că reclamanta și pârâții sunt membrii cooperatori.
Drept urmare, judecătoria a atribuit în proprietate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 terenul respectiv, ținând cont de calitatea de cooperatori a părților și de faptul că au edificat pe terenul cu care s-au înscris în CAP construcțiile existente, motiv pentru care terenul nu mai poate face obiectul legii fondului funciar.
Aserțiunile recurentei în sensul că terenul a aparținut bunicului sunt lipsite de relevanță, atâta timp cât terenul nu se mai afla la momentul apariției legii fondului funciar la dispoziția comisiilor locale, deci nu putea fi inclus în titlu de proprietate.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând cererea formulată de contestator prin prisma dispozițiilor legale aplicabile (art. 317 - 321 C.proc.civ.), Tribunalul constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
In sedinta publica din data de_, tribunalul a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii care urmeaza sa fie admisa pentru urmatoarele considerente:
Contestatoarea sustine că instanta de recurs respingând recursul a omis să cerceteze doua din motivele de recurs invocate si anume ca: reclamantul, prin raspunsul la interogatoriul dat la intrebarea nr. 4 a recunoscut imprejurarea ridicarii cererii de la Primaria Fizesu -G. precum si a unui alt motiv de recurs in ceea ce priveste terenul intravilan de 1000 mp. din CF 59 Sacalaia, nu a fost proprietatea mamei contestatoarei
B. M. decat in limita cotei succesorale de ¼ ca sotie supravietuitoare a tatalui sau si dupa care s-a facut partajul fata de aceasta.
Analizand aceste sustineri ale contestatoarei, tribunalul le gaseste ca fiind neantemeiate, avand in vedere ca din considerentele deciziei rezulta analizarea motivului referitor la preluarea cererii de reconstituire de catre reclamant de la C. L., retinandu-se ca nu se poate sustine faptul ca intimatul B. P. A. ar fi preluat cererea, atata timp cat o institutie publica are obligatia pastra si inregistra originalul cererii, astfel incat implicit a fost apreciat in sensul ca raspunsul acestuia la interogator ramane fara relevanta juridica.
De asemenea, tribunalul constata ca a fost analizat si motivul de recurs vizand suprafata de 1000 mp, retinand ca asertiunile recurentei in sensul ca terenul a apartinut bunicului sunt lipsite de relevanta, atata timp cat terenul nu se mai afla la momentul aparitiei legii fondului funciar la dispozitia comisiilor locale, si nu putea fi inclus .
A considera altfel, ar însemna ca părțile să poată solicita rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o opoziție la o hotărâre irevocabilă, așa încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac.
Tribunalul, retine ca in acelasi sens s-a pronuntat Curtea Europeana a Drtepturilor Omului in cauza Buzescu contra Romaniei in care a statuat ca desi art. 6 alin. 1 din Conventie obligã instantele sã îsi motiveze hotãrârile, nu poate fi interpretat în sensul impunerii unui rãspuns detaliat pentru fiecare argument, iar intinderea obligatiei de a motiva poate varia în functie de natura hotãrârii si trebuie stabilitã în lumina circumstantelor cauzei.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul va admite excepția inadmisibilității contestației și va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către contestatoarea C. Ana în contra Deciziei civile nr. 189 din_ a Tribunalului C., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea C. Ana împotriva deciziei civile nr. 189/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2013.
Președinte, F. S. B. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, Ana-SS |
Grefier, G. -C. Ț. |
G.Ț. 15 Septembrie 2013 Red FSB/G.P. /2 EX/_
| ← Decizia civilă nr. 752/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 356/2013. Fond funciar → |
|---|
