Decizia civilă nr. 931/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 931
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte Tribunal Judecător: L. M.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul formulat de intimata A. N. de I. , cu sediul în B., b-dul L. C., nr. 15, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 933/_ a Judecătoriei Z. pronunțată în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în raport cu obiectul cererii și având în vedere actele existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 933/_ a Judecătoriei Z. pronunțată în dosar nr._ s-a admis plângerea contravențională formulată de către petentul Ș. M. în contradictoriu cu intimata A. N. de I. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A.N.I. nr.1099 din data de_ cu consecința anulării actului contestat.
Pentru a dispune în acest sens instanța de fond reține următoarele :
Prin procesul-verbal de contravenție seria A.N.I. nr. 1099/_ încheiat de către intimata Autoritatea N. de I., petentul Ș. M. a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 50 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 1 alin 1 pct. 31, art. 3 alin 2 și alin 3, art. 4 alin 2 și art. 29 alin 1 din Legea 176/2010 și sancționate de art. 29 al. 1 din Legea nr. 176/2010. S-a reținut în procesul-verbal de contravenție că petentul nu a depus declarațiile de avere și de interese în termenul legal, fapt semnalat de către Consiliul Județean Sălaj, prin adresa nr. 208 din data de_ .
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A.N.I. nr. 1099/_, s- a reținut ca fondată critica adusă de către contravenient procesului-verbal de contravenție privind lipsa datei săvârșirii contravenției.
Astfel în descrierea stării de fapt, agentul constatator s-a limitat să arate faptul că petentul nu a depus declarațiile de avere și declarațiile de interese în termenul legal fără a indica expres acest termen, raportat la care în cazul contravenției reținute în sarcina petentului, care este o contravenție omisivă, se determină momentul săvârșirii contravenției. Neputându-se determina momentul săvârșirii contravenției din însuși cuprinsul procesului-verbal, contravenientul este pus în situația de a nu se putea apăra în mod efectiv.
Apărarea intimatei potrivit căreia data săvârșirii contravenției este data prevăzută de Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, respectiv de art. 4 alin. 2 care prevede faptul că: "Persoanele prevăzute de prezenta lege au obligația să depună sau să actualizeze declarațiile de avere și declarațiile de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie";, nu este în măsură să acopere neregularitatea privind menționarea în cuprinsul procesului verbal a datei săvârșirii faptei, și a modului în care s-a stabilit de către agent această dată, întrucât procesul-verbal este singurul act care constată contravenția, faptul generator al răspunderii contravenționale și nu poate fi completat prin elemente extrinseci. Astfel, deși data până la care petentul trebuia să îndeplinească obligația de depunere a declarațiilor este prevăzută de lege și acesta avea datoria să o cunoască, nu scutește agentul constatator de obligația de a descrie starea de fapt prin indicarea expresă a datei săvârșirii contravenției, în raport de care petentul să- și poată formula apărările, iar instanța să aprecieze legalitatea întocmirii procesului-verbal și a sancționării contravenientului.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că procesul-verbal este lovit de nulitate întrucât a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, adică în lipsa unui martor asistent și fără ca în cuprinsul procesului verbal să se menționeze motivele pentru care procesul-verbal a fost încheiat fără indicarea numelui unui martor asistent, instanța a apreciat-o ca neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 din OG nr.2/2001, "procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor _. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod."; Nefiind prevăzută sub sancțiunea nulității exprese, încălcarea acestor dispoziții poate atrage nulitatea procesului-verbal în condițiile prevăzute de art. 105 al. 2 din Codul de procedura civila, respectiv numai daca se dovedește de către petent că această nerespectare a legii i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Astfel, deși în procesul-verbal de contravenție nu s-a menționat de către agentul constatator motivul pentru care acest înscris a fost întocmit în lipsa unui martor, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei vătămări. Totodată, instanța mai reține că rolul martorului asistent este acela de a confirma modalitatea
întocmirii procesului-verbal, respectiv în speță, în lipsa contravenientului, aspect necontestat de către petent.
Temeinicia întocmirii procesului-verbal seria A.N.I. nr. 1099/_ nu a mai fost analizată având în vedere concluzia reținută cu privire la nelegala întocmire a acestui act.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata A. N. de I., solicitând admiterea recursului formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată de petent, cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție atacat ca temeinic și legal.
În motivarea recursului formulat se arată că instanța de fond trebuia să rețină că fapta sancționată este una de natură omisivă constând în simpla nedepunere până la data de_ a declarației de avere și interese.
Pe de altă parte, fapta are și un caracter instantaneu, ceea ce presupune consumarea sa în chiar momentul în care termenul prevăzut de lege ca limită maximă pentru îndeplinirea obligației este lăsat să treacă, adică tocmai în data în care se împlinește acest termen limită - 15 iunie 2012. Practic, începând cu următoarea zi, se poate reține în sarcina contestatorului săvârșirea unei contravenții continue.
Deși este adevărat că art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 impune ca absența contravenientului la momentul încheierii procesului verbal să fie confirmată de un martor, ale cărui date personale din actul de identitate vor fi înscrise în procesul verbal și care va semna, alături de agentul constatator, procesul verbal, această conduită este justificată de modalitatea concretă a încheierii procesului verbal.
Menționează în continuare recurenta că, mai mult, chiar în condițiile în care s-ar aprecia existența unei neregularități la întocmirea procesului verbal, decurgând din aceea că procesul verbal s-a încheiat în lipsa contravenientului și în lipsa unui martor, astfel de neregularități ar putea atrage nulitatea procesului verbal, așa cum însăși Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr. 22/2007, numai în condițiile unei nulități relative, adică sub condiția dovedirii că prin acea neregularitate i s-a produs părții o vătămare și că această vătămare poate fi înlăturată numai prin anularea actului.
Critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, privind necesitatea menționării tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite este neîntemeiată, deoarece în procesul verbal de contravenție a fost menționată fapta săvârșită, precum și celelalte elemente care au condus la aplicarea sancțiunii (adresa nr. 208 din data de_ a CJ Sălaj - Camera Agricolă Sălaj, temeiul legal).
Pe fond, recurenta susține că petentul a recunoscut faptul că nu a depus declarațiile de avere și de interes în termenul legal, acesta solicitând aplicarea sancțiunii avertismentului.
Sunt evocate apoi dispozițiile art. 3 și art. 29 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, cu sublinierea că fapta reținută în sarcina contravenientei este dovedită prin mijloacele de probă existente la dosar, iar aplicarea sancțiunii contravenționale în cuantum de 50 lei este perfect îndreptățită, având în vedere și faptul că individualizarea a fost făcută cu respectarea principiilor instituite de OG nr.2/2001, art. 21 alin. 3, acordându-se semnificația cuvenită, atât împrejurărilor care
evidențiază pericolul social al faptei, cât și datelor ce caracterizează persoana contravenientului.
Intimatul nu a formulat întâmpinare. În recurs nu au fost depuse alte acte.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, judecătorul fondului a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal .
Sub aspectul legalității, instanța a reținut justificat că procesul verbal de contravenție nu fost întocmit în mod legal, lipsind data săvârșirii contravenției, lipsa acestui element fiind sancționată cu nulitatea expresă a procesului-verbal de contravenție astfel întocmit potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel în descrierea stării de fapt, agentul constatator s-a limitat să arate faptul că petentul nu a depus declarațiile de avere și declarațiile de interese în termenul legal fără a indica expres acest termen, raportat la care în cazul contravenției reținute în sarcina petentului, care este o contravenție omisivă, se determină momentul săvârșirii contravenției. Neputându-se determina momentul săvârșirii contravenției din însuși cuprinsul procesului-verbal, contravenientul este pus în situația de a nu se putea apăra în mod efectiv.
Apărarea intimatei potrivit căreia data săvârșirii contravenției este data prevăzută de Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, respectiv de art. 4 alin. 2 care prevede faptul că persoanele prevăzute de respectiva lege au obligația să depună sau să actualizeze declarațiile de avere și declarațiile de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie, nu este în măsură să acopere neregularitate privind menționarea în cuprinsul procesului verbal a datei săvârșirii faptei, și a modului în care s-a stabilit de către agent această dată, întrucât așa cum și judicios reține instanța de fond: procesul-verbal este singurul act care constată contravenția, faptul generator al răspunderii contravenționale și nu poate fi completat prin elemente extrinseci.
Astfel, deși data până la care petentul trebuia să îndeplinească obligația de depunere a declarațiilor este prevăzută de lege și petentul avea datoria să o cunoască și să o respecte, nu scutește agentul constatator de obligația de a descrie starea de fapt prin indicarea expresă a datei săvârșirii contravenției, în raport de care petentul să-și poată formula apărările, iar instanța să aprecieze legalitatea întocmirii procesului-verbal și a sancționării contravenientului.
Verificarea legalității întocmirii procesului verbal impune analizarea îndeplinirii tuturor cerințelor menționate în art. 16 din OG nr. 2/2001, judecătoria făcând în cauză o corectă aplicare a dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001.
Probele dosarului confirmă că petentul a încălcat normele legale cu privire la termenul de depunere a declarațiilor, însă nemenționarea datei săvârșirii contravenției este un caz de nulitate, prevăzut ca atare în sus menționatul text legal, căruia prima instanță i-a dat în mod corect eficiență.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că procesul-verbal este lovit de nulitate întrucât a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, adică în lipsa unui martor asistent și fără ca în cuprinsul procesului verbal să se menționeze motivele pentru care procesul-verbal a fost încheiat fără indicarea numelui unui martor asistent, se reține că prima instanță, după cum rezultă din considerentele hotărârii, a respins apărările petentului cu privire la nulitatea relativă a procesului verbal, constând în aceea că acest act nu este semnat de un martor, tocmai sub motiv că această omisiune nu a cauzat petentului o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
Așa fiind, criticile recurentei cu privire la acest aspect sunt neavenite, lipsite de interes.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata A. N. DE I., cu sediul în B., b-dul L. C., nr. 15, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 933 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
K. M. | L. | M. D. | G. | M. L. | -M. |
Red. LM/_ /Dact.MLM/_ /2 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 260/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 421/2013. Plângere contravențională → |
|---|
