Decizia civilă nr. 871/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 871/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător D. -I. T. Judecător E. L. Grefier A. P.
S-a luat in examinare recursul declarat de recurent N. V. impotriva Sentintei civile nr. 7555/2013 pronuntata in dosar nr._ al
J. i C. -N., privind și pe recurent C. L. DE A. A L. NR 1.
C. N., recurent C. J. DE A. A L. 1. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de av. Tantau A. I., lipsa fiind intimatii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la data de_ recurenta a depus la dosar întâmpinare la recursul Comisiei Locale și Comisie Județene.
Reprezentantul recurentei N. V. depune la dosar TP nr.
22040/_ eliberat pe numele lui Mogosan R. si Druhora Ana.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii de fond în sensul obligării Comisiei Locale de Fond Funciar
C. -N. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate. Reprezentantul recurentei precizează că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentinta civila nr. 7555/2013 pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N. a fost admisa acțiunea formulată de reclamanta N.
V., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de aplicare a L. nr. 1. C.
-N., și C. județeană de aplicare a legii nr. 1. C., a fost obligată pârâta C. L. de aplicare a L. nr. 1. C. -N. să procedeze la punerea reclamantei în posesie asupra terenului în suprafață de 2520 mp, înscrisă în cartea funciară nr. 15409 C. -N., număr top. 13257, și de 1940 mp, înscrisă în cartea funciară nr. 406 F., nr. top. 1811, a fost obligată pârâta C. J. de A. a L. Nr. 1. C. să procedeze la eliberarea titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 2520 mp, înscrisă în cartea funciară nr. 15409 C. -N., număr top. 13257, și de 1940 mp, înscrisă în cartea funciară nr. 406 F., nr. top. 1811, a fost obligată pârâta C. J. de A. a L. Nr. 1. C. să plătească reclamantei suma de 3500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la Primăria comunei F. sub nr. 696/_
, numiții Urs Augustin și Urs V. au solicitat, în calitate de moștenitori ai defunctului R. Ștefan, reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor suprafețe de teren, printre care și suprafața de 0,14 ha în locul numit "Inațe"; și 0,14 ha în locul numit "Dealul Viilor";, potrivit înscrisului de la fila nr. 41 această suprafață fiind înscrisă în anexa nr. 39 la poziția 173.
Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului conform L. nr. 247/2005 înregistrată la Primăria municipiului C.
-N. sub nr. 64529/304/_, reclamanta N. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe totale de 3,37 ha, din care în extravilan o suprafață de 3200 mp, pentru terenul situat în locul numit "Dealul Viilor"; fiind indicată o suprafață de 25,5 ari din cartea funciară nr. 15409, iar pentru terenul situat în locul numit "Inațe"; o suprafață de 74 ari din cartea funciară nr. 406 și 293. Cererea a fost formulată în calitate de moștenitoare a defunctului R. Ștefan și Susana Cioplea.
Prin referatul 64529/_ C. L. a propus invalidarea poziției nr. 122 din anexa nr. 39 a numiților N. V. și Urs Augustin, cu suprafața de 0,14 ha, și includerea reclamantei N. V. pe anexa nr. 29 cu suprafața de 0,2520 ha, după defuncta M. n Paladia de pe nr. topo. 13257.
Potrivit testamentului autentificat sub nr. 6949/_ de către notariatul Județean C. R. Ștefan, decedat în data de_ /, a instituit ca legatari universali pe Urs Augustin și Urs V. . Urs Augustin a decedat în
data de_, reclamanta fiind fiica acestuia. R. Ștefan, potrivit mențiunilor din registrul agricol, aflat la fila nr. 117 din dosar, a deținut în proprietate, printre altele, și o suprafață de 0,14 ha în locul numit "Inațe";, precum și o altă suprafață de 0,14 ha în locul numit "Dealul Viilor";, iar potrivit adreselor de răspuns ale Primăriei F., R. Ștefan a fost căsătorit cu Cioplea Susana, decedată, aceasta din urmă fiind fiica defuncților Cioplea
I. și Palaghia, născută M. n, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 3958/_ pronunțată în dosarul nr._ .
În privința terenului în suprafață de 2520 mp, instanța constată că acesta este înscris în cartea funciară nr. 15409 în favoarea proprietarului tabular soției lui Cioplea I., născută M. n Paladia, iar în privința terenului în suprafață de 1940 mp, instanța constată că acesta este înscris în cartea funciară nr. 406, la B8 fiind înscriși proprietarii tabulari Cioplea I. și soția
M. n Palagia.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză extrajudiciară realizat în cauză, terenul în suprafață de 2520 mp solicitat, din locul numit "Dealul Viilor"; este înscris în cartea funciară nr. 15409, nr. top. 13257, fiind situat în tarlaua nr. 122, iar terenul în suprafață de 1940 mp, din locul numit
"Inațe"; este înscris în cartea funciară nr. 406, nr. top. 1811, fiind situat în tarlaua nr. 120, expertul concluzionând că terenul este liber, nu au fost emise titluri de proprietate și se află la dispoziția Comisiei locale de fond funciar.
Terenul în suprafață de 366 ha, despre care face vorbire și pârâta în întâmpinare, astfel cum rezultă din adresa Instituției Prefectului Județului
C. nr. 220V/_ și protocolul de predare primire încheiat în data de_ se află încă în domeniul public al statului și în administrarea Agenției Domeniului Statului, în prezent nefăcându-se dovada faptului că au fost predate către C. L. pe bază de protocol în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, prin adresa mai sus arătată solicitându-se comisiei
locale întocmirea și înaintarea documentației necesare reconstituirii dreptului de proprietate.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 1. privind fondul funciar, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite. Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea
funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită și dovada dreptului de proprietate, potrivit celor de mai sus, instanța constată că reclamanta este succesoarea în drepturi a proprietarilor tabulari înscriși în cartea funciară, aceasta fiind moștenitoarea testamentară a defunctului care a moștenit-o pe soția acestuia, la rândul ei, urmașa proprietarilor tabulari regăsiți în cărțile funciare mai sus arătate. Instanța nu poate primi apărările pârâtei referitoare la o altă căsătorie a defunctei Cioplea Susana, acestea nefiind susținute sub aspect probator. În acest context, instanța reține și declarațiile martorilor din dosarul de fond funciar aferent cererii formulate în anul 2005 care atestă faptul că R. Ștefan a folosit terenurile solicitate în acel an. De asemenea, faptul că în registrul agricol defunctul R. Ștefan a fost înscris doar cu o suprafață de 0,14 ha în cele două locuri nu poate
impieta asupra dreptului său de vreme ce acesta este atestat prin înscrierea în cartea funciară, cu atât mai mult cu cât mențiunile registrului agricol apar ca fiind anterioare decesului celui pe care l-a moștenit.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 1. privind fondul funciar, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile. În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate.
Așa cum s-a arătat mai sus, suprafața de teren din care face parte și terenul solicitat de către reclamantă, și la care este îndreptățită, nu apare ca fiind predat pe bază de protocol comisiei locale de fond funciar, sens în care
instanța reține că potrivit art. 9 alin. 1 din HG nr. 626/2001, terenurile cu destinație agricolă a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile L. fondului funciar nr. 1. , republicată, cu modificările ulterioare, și ale L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 1. și ale L. nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, se transmit de A.D.S. comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobat de Consiliul de administrație al A.D.S.. Totodată, instanța constată că prin
protocolul din data de_ ADS a predat Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă C. suprafața indispensabilă activității de cercetare- dezvoltare, iar în suprafața diferență până la cele 366 ha, respectiv 197,52 ha, se include și terenul solicitat de către reclamantă, destinat reconstituirii dreptului de proprietate. În aceste condiții, instanța constată că nu îi poate fi imputată reclamantei culpa pârâtei Comisie J. în privința procedurilor administrative de punere la dispoziție a terenurilor destinate reconstituirii dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât de la formularea cererilor de reconstituire și demararea procedurilor referitoare la predarea terenurilor a trecut un trecut o perioadă suficient de îndelungată, astfel că apărările pârâtei în privința acestor aspecte, arătate în întâmpinare, nu pot fi primite cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei C. L. la punerea reclamantei în posesie, după efectuarea procedurilor de predare primire la dispoziția acesteia, și, prin urmare, și obligarea pârâtei C. J. la eliberarea titlurilor de proprietate pentru suprafața de teren de 2520 mp, înscrisă în cartea funciară nr. 15409 C. -N., număr top. 13257, și de 1940 mp, înscrisă în cartea funciară nr. 406 F., nr. top. 1811.
De asemenea, instanța a facut și aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă și, având în vedere culpa procesuală în promovarea acestui litigiu, a dispus obligarea pârâtei C. J. să plătească reclamantei suma de 3500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu expert și onorariu de avocat.
Prin încheierea civilă din data de_ 3 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în același dosar, a fost respinsă cererea formulată de C. locală de aplicare a L. nr.1. C. -N. privind completarea dispozitivului Sentinței civile nr.7555/2013.
În motivare, instanța a reținut căsolicitarea petentei C. locală de fond funciar, în sensul de a se completa dispozitivul Sentinței civile nr.7555/2013 prin inserarea în cuprinsul acesteia a mențiunii privind obligarea comisiei la punerea în posesie după "efectuarea procedurilor de predare primire la dispoziția acesteia";, nu se circumscrie sferei de aplicare a prevederilor art.281 2C.pr.civ. Nemulțumirea petentei referitoare la obligațiile stabilite în sarcina sa prin sentința menționată, pot fi valorificate doar în procedura recursului, sens în care a respins cererea formulată.
Împotriva Sentinței civile nr.7555/2013 a Judecătoriei C. -N. a declarat recurs reclamanta N. V., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a acestuia în sensul obligării doar a Comisiei Locale de fond funciar C. -N. la plata cheltuielilor de judecată și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
În motivare s-.a arătat că reclamanta prin actiunea introductivă, a solicitat cheltuieli de judecata doar de la parata care se va opune admiterii cererii de chemare in judecata, iar din pozitia procesuala a paratei C. L.
C. -N. exprimata prin intampinarea formulate la data de_, aceasta s-a opus admiterii actiunii, astfel ca a solicitat doar de la aceasta cheltuieli de judecata.
Mai mult, si la cuvantul pe fond si prin concluziile scrise depuse de reclamantă la data de_, a solicitat, in mod expres cheltuieli de judecata doar de la C. L. C. -N., deoarece aceasta are culpa procesuala, in temeiul dispoz. art. 274 C.pr.civ si art. 52 alin. 2 din Legea 1.
, cu atat mai mult cu cat C. J. C. nu a formulat opozitie la admiterea actiunii, iar atata timp cat documentatia necesara punerii in
posesie nu a fost transmisa acesteia de catre C. L. C. -N., aceasta nu avea cum sa elibereze TP anterior promovarii demersului judiciar.
Primele proceduri de convocare a partilor la masurarea terenului, de semnare a procesului verbal de punere in posesie si ulterior inaintarea acestei documentatii catre C. J. sunt etape prealabile care trebuie efectuate doar de catre C. L. C. -N., acesteia ii revin obligatiile de a pune la dispozitie terenurile destinate reconstituirii si demararea procedurii referitoare la predarea terenurilor, iar din acest punct de vedere recurenta considera ca vina exclusivă ar apartine Comisiei Locale C. -N. .
În plus, o alta dovada care probeaza culpa exclusiva a paratei C. L.
C. -N. este conținutul adresei nr. NA 220/V din_ emisa de Institutia Pefectului catre C. L. C. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor C. prin care revine cu solicitarea de a proceda in regim de urgenta la intocmirea si inaintarea documentatiei necesare reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea persoanelor indrepatite, ale caror terenuri se regasesc in suprafata de 197,52 ha, dar C.
L. tot nu se conformează.
Împotriva hotărârii a declarat recurs și parata C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C.
, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în ceea ce privește exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat în esență că, în temeiul prevederilor art. art.5 din Anexa 1 a Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, întocmirea și transmiterea documentației [necesare în vederea predării terenurilor aflate în domeniul public al statului și în administrarea stațiunilor și institutelor de cercetare (cum este obiectul prezentei cauze) sunt de competența exclusivă a Comisiei municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N., C. județeană doar întocmește cererea adresată Agenției Domeniilor Statului de predare a terenurilor pe care o transmite acesteia împreună cu întreaga documentație întocmită de către comisia municipală.
C. J. de fond funciar C., până la această dată nu a primit spre validare sau invalidare tabelul anexă nr. 29 prin care să stabilească dreptul abstract al reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate, documentație premergătoare necesară și obligatorie punerii în posesie a acesteia și întocmită de către C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N., fiind atributul exclusiv al acesteia.
Potrivit prevederilor art.9 alin.(l) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare "(1) Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire.
Potrivit prevederilor art 10, alin. (8) din Regulamentul aprobat prin
H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, "în aplicarea art. 9 alin. (1) și a art. 24 alin. (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 1. și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face în perimetrul
unităților de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării."
Astfel, potrivit prevederilor legislației în vigoare, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în perimetrul unităților de cercetare- dezvoltare se va face pe terenurile agricole care nu sunt indispensabile cercetării.
În conformitate cu prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 1., art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, pct. 5 din Anexa la Legea nr. 213/1998, H.G. nr. 517/1999, terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, destinate cercetării și producerii de semințe și de material săditor din categoriile biologice și de animale de rasă aparțin domeniului public al statului.
Conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 1. "Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice, destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și a animalelor de rasă,_ aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora."
Astfel, regimul juridic al terenurilor stațiunilor de cercetare este stabilit prin lege și nu prin act administrativ. Apartenența terenurilor la
domeniul public al statului a fost stabilită prin lege încă din anul 1991, legiuitorul introducând o limitare în ceea ce privește retrocedarea acestor suprafețe de teren indispensabile pentru activitatea de cercetare, limitare menținută în Legea nr. 247/2005 și reconfirmata prin Legea nr. 45/2009.
Instituția Prefectului Județului C. prin adresa nr. 220V/_ a precizat, în mod expres, faptul că din suprafața totală de 366 ha, doar suprafața de 168,48 ha rămâne în domeniul public al statului, diferența de teren în suprafață de 197,52 ha fiind trecută în domeniul public al statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului tocmai pentru a putea fi pusă la dispoziția comisiei municipale de fond funciar C. -N., motiv pentru care a și solicitat, în regim de urgență, întocmirea și înaintarea documentației necesare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite - și a reclamantei, și ale căror terenuri se regăsesc în suprafața de 197,52 ha .
In aceste condiții instanța de fond a reținut în mod eronat culpa Comisiei județene de fond funciar C. în privința procedurilor administrative de punere la dispoziție a terenurilor destinate reconstituirii dreptului de proprietate, având în vedere faptul că documentația necesară transmiterii Agenției Domeniilor Statului este întocmită în exclusivitate de către C. municipală de fond funciar C. -N., în speță, iar C. județeană o înaintează, împreună cu cererea formulată, spre aprobare Agenției Domeniilor Statului în vederea încheierii unui protocol de predare-primire tot între ADS și C. municipală de fond funciar C. -N. pentru întocmirea proceselor verbale de punere în posesie a persoanelor îndreptățite
- și a reclamantei, respectiv delimitarea în teren a suprafeței și stabilirea amplasamentului.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și parata C. locală de A. a L. 1. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei privind restituirea în natură.
În motivare s-a arătat că in urma cererii formulate in baza L. nr.
1., de către tatăl reclamantei, terenul situat la Inate a fost inscris anexa
nr. 39 F., la poziția 141, cu suprafața de 0,14 ha, cat a solicitat, in calitate de mostenitor defunctului R. s Ștefan. Terenul situat la Inate a fost validat in anexa nr. 39 și nu terenul de la Dealul Viilor, asa cum susține reclamanta. Terenul situat la dealul Viilor nu a fost validat nici in anexa nr.
34 si nici in anexa nr. 39, motiv pentru care reclamanta va putea beneficia de despăgubiri bănești in condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
In ceea ce privește dispozitia instanței de fond privind punerea in posesie si eliberarea numele reclamantei, învederează ca in anexa nr. 39, poziția 141, a fost validat numitul R. Ștefan având ca moștenitori pe Urs Augustin si N. V., motiv pentru care trebuie respectata anexa si eliberat TP conform acesteia si nu numai pe numele N. V., n conformitate cu art. 12, din Legea nr. 1. .
Analizând aceste dispoziții legale, apreciază faptul ca, rațiunea legii este ca reconstituirea dreptului de proprietate sa se realizeze pe numele solicitantului, indiferent ca acesta a decedat pe parcurs, iar dispozițiile referitoare la moștenitori se aplica numai in cazul in care aceștia formulează cerere pentru terenurile antecesorului decedat, anterior datei intrării in vigoare a L. nr. 1. . In cazul in care fostul proprietar decedează ulterior formulării cererii, titlul se va emite pe numele sau, iar mostenirea se va dezbate conform dreptului comun.
Hotărârea Comisiei Județene nr.89/2003, prin care s-a validat anexa nr. 39 F., nu a fost contestată de către reclamanta in termenul legal prevăzut de lege, deși aceste anexe au fost afișate, conform art. 26, alin 2, din HG nr. 1172/2001, in vigoare la data validării anexei nr. 39, la Primăria
F., reclamanta cunoscând acest aspect.
Astfel potrivit art. 27 alin. 1-4, din HG nr. 890/2005, C. L. avea obligația de a afișa la sediul Consiliului Local, anexele validate, urmând ca persoanele nemulțumite sa le conteste, in termen de 10 zile de la afișare.
Mai mult decât atât, înscrierea in registrul agricol, a fost făcuta de către numitul R. Ștefan, in baza declarației persoanei care deținea acest teren, da naștere prezumției ca, la data înscrierii, in anul 1959, aceasta era proprietara doar asupra terenurilor înscrise . Dovada dreptului de proprietate trebuie sa se facă la un moment cat mai apropiat de cel al colectivizării, având in vedere ca suprafața ce se restituie conform legii este cea adusa in CAP si nu cea gasita intr-o carte funciara, care nu are legătura cu revendicatorii cu aproximativ 70 de ani anterior colectivizării.
La data validării (anul 2003) nu era în vigoarea H.G. nr. 850/2005, astfel încât, în speță, nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 11 pct. 8.
Totodată prevederile art. 11 pct. 8 trebuie interpretate în strânsă corelare
cu cele cuprinse în art. 27 din H.G. nr. 850/2005 (prevederi asemănătoare se regăseau și în art. 26 din H.G. nr. 1172/2001), respectiv în art. 9 alin. 3, teza finală din Legea nr. 1., republicată și modificată. În caz contrar, acestea din urmă ar rămâne fără utilitate practică. A recunoaște solicitanților dreptul de a depune noi acte doveditoare ale dreptului de proprietate, cu consecința solicitării unor suprafețe suplimentare oricând, lipsește de eficacitate dispozițiile legale privind necesitatea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv a contestației în termenul anume prevăzut, sub sancțiunea decăderii.
De asemenea, in ceea ce privește cele doua terenuri care se solicita a fi. restituite in natura, acestea nu se afla la dispoziția Comisiei Locale de
fond funciar, acestea nefiind predate prin protocolul încheiat intre Agenția Domeniilor Statului si C. L. pentru A. a L. nr. 1., constituind in continuare domeniul public al Statului.
Acest teren se afla in administrarea Stațiunii de Cercetare Pomicola C.
, neputand face obiectul restituirii in natura, deoarece aparține domeniului public al statului.
În acest scop s-a adoptat H.G. nr. 517 din 1999 care în art. 1 prevede că aparțin domeniului public al statului suprafețele de teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, delimitat potrivit anexei 1.
Conform anexei nr. 1, poziția 27, din totalul de 1027 ha aflate în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură C., suprafața de 662 ha a fost trecută în proprietatea privată a statului, iar suprafața de 366 ha a rămas în domeniul public.
Potrivit prevederilor L. nr. 268 din 2001, suprafața de 662 ha trecută în domeniul privat al statului s-a predat de către S.C.D.P. C. Agenției Domeniilor Statului, iar de la aceasta din urmă, în baza Protocolului nr. 1. din_, comisiilor locale în vederea stabilirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptățite. Suprafața de
366 ha, strict necesară pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare, potrivit H.G. nr. 517/1999, a rămas în administrarea S.C.D.P., aparținând domeniului public.
Făcând parte din domeniul public, rezultă, pe de o parte, că aceste suprafețe au rămas în administrarea S.C.D.P. și, ca atare, nu se află la dispoziția Comisiei Locale, nefiind predate de A.D.S., astfel încât nu se poate propune atribuirea în natură și cu atât mai puțin punerea în posesie, iar pe de altă parte, faptul că devin incidente prevederile art. 10 alin. 2 coroborat cu art. 11 din Legea nr. 213 din 1998, potrivit cărora bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, putând fi trecute în domeniul privat doar în baza unei hotărâri de guvern.
Prin urmare, câtă vreme prin Hotărârea de Guvern nr. 517/1999 s-a stabilit că suprafața de 366 din care fac parte și suprafața de 1,38 ha, este strict necesară S.C.D.P.-lui pentru activități de cercetare și producere de semințe și material săditor din categorii biologice superioare, aceste terenuri nu pot sa aibă o alta destinație, decât cea stabilită prin hotărâre de guvern. Câtă vreme potrivit L. nr. 113/1998 reintroducerea în circuitul civil a imobilelor din domeniul public al statului se realizează de către Guvern, prin hotărâre, iar în ceea ce privește terenurile aflate în administrarea stațiunilor de [cercetare, aceasta se adoptă, potrivit art 35 alin. 2 din Legea nr. 1., la propunerea M. ului Agriculturii și Alimentației.
Parata C. locală de aplicare a L. nr.1. a formulat recurs și față de Încheierea civilă din data de_ pronunțată în același dosar, motivand că deși instanța a reținut că în acest moment terenul nu este predat Comisiei locale, dispune obligarea acesteia la punerea în posesie, astfel încat, cererea de completare a dispozitivului cu sintagma";după efectuarea procedurilor de predare primire la dispoziția acesteia"; este pe deplin justificată.
Prin întâmpinarea formulată, recurenta N. V. a solicitat respingerea recursurilor formulate și C. L. C. -N. și C. J. C.
.
Așa cum a reținut și prima instanță în considerentele sentinței atacate că prin referatul 64529/_ C. L Clui-N. (fila 73 dosar fond) a propus
invalidarea poziției nr. 122 din anexa nr.39 a recurentei si a antecesorului, cu suprafața de 0.14 ha si includerea doar a recurentei pe anexa nr. 29 cu suprafața de 0.252 ha, după defuncta M. n Palaqhia în privința nr. topo 13257, iar art. 50 din H.G. nr. 890 /2005 prevăd că în anexa nr. 29 se înscriu persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă..., astfel că atât timp cât a fost validată pentru restituire în natură în anul 2007, critica din recurs sub acest aspect apare ca nefondată.
În anexa nr. 29, C. locală a procedat la validarea doar în favoarea reclamantei (validare neatacată), astfel că punerea în posesie și eliberarea
T.P trebuie realizată exclusiv în favoarea acesteia nu și a defunctului Urs A. după care recurenta este unica moștenitoare. Având în vedere că cererea nr._ în baza L. nr. 247/2005 a fost formulată doar de către reclamantă, iar validarea este ulterioară formulării cererii, prima instanță în mod corect a dispus reconstituirea numai pe numele acesteia.
Reclamantei nu i-a fost comunicată niciodată HCJ 89/2003, cu toate că disp. art. 53 din Legea nr. 1. republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare. Dacă o astfel de comunicare nu s-a realizat, în conformitate cu textul de lege amintit, atunci cel nemulțumit poate formula oricând plângere, întrucât nu a început să curgă termenul.
Așa cum rezultă din disp. art. 11 din Legea nr. 1., dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței care se solicită reconstituirea se face cu actele de proprietate, fără a se preciza o limită de timp a acestora, motiv pentru care recurenta nu poate adăuga la lege, în sensul că înscrierea datează cu aproximativ 70 de ani anterior colectivizării, iar dacă legea nu prevede o limită de timp nici interpretului nu îi este permis a adăuga la lege.
Referitor la critica recurentei că în cauză nu sunt incidente disp. art.
11 pct. 8 din H.G. nr. 890/2005, nu este întemeiată, întrucât dispozițiile acestui act normativ sunt suficient de clare și prevăd că "In cazul în care după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie, pentru suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se va face pentru întreaga suprafață dovedită". Tocmai aceasta a fost rațiunea legiuitorului ca persoana îndreptățită să beneficieze de întreaga suprafață pe care trebuie să o dovedească până la momentul limită de convocare la punerea în posesie.
In mod greșit, recurenta prezintă o stare de fapt contrară realității, prevalându-se doar de Legea nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare și dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Sivlice
"G. lonescu-Sisești", fără a mai face referire și la actuala reglementare, respectiv la Legea nr. 72/2011 unde se prevede că din suprafața totală de 366 ha doar suprafața de 168,48 ha rămâne în domeniul public al statului și trece în administrarea Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă C. în administrarea Universității de Știine Agricole și Medicina Veterinară C., diferența de teren în suprafață de 197,52 ha, fiind trecută din domeniul public al statului și în administrarea Agenției Domeniului Statului, tocmai pentru a putea fi pusă la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar.
Astfel, în prezent suprafața care este inclusă în domeniul public al statului este limitată la suprafața de 168,48 ha. conform protocolului de predare-primire încheiat la data de_ între Agenția Domeniilor Statului și Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă C., iar terenul subsemnatei nu este inclus în această suprafață.
Astfel, așa cum rezultă din anexa nr. 7.19 la Legea nr. 72/2011 doar o parte din tarlaua 120 este cuprinsă în domeniul public, respectiv parcelele_ /3,_ /2, 6937/3 și 6977, or, terenul reclamantei se află în parcela 6885/2, iar cealaltă suprafață de teren se află în tarla 122, care nu este cuprinsă în inventarul cu terenurile din
domeniul public cum greșit susține pârâta.
Referitor la recursul Comisiei Județene C., arată că motivele invocate apar ca fiind neîntemeiate, întrucât potrivit dișp. art. 52 alin. 2 și 3 din Legea nr.1. le sunt aplicabile dispozițiile art 274 C.proc.civ.
Referitor la recursul C.L.F.F. C. -N. împotriva încheierii civile din data de_ de completare a dispozitivului, solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât din suprafața totală de teren de 366 ha, doar suprafața de 168,48 ha rămâne în domeniul public al statului, iar diferența de teren de 197,52 ha unde se află și terenul reclamantei a fost trecută din domeniul public al statului în administrarea Agenției Domeniului Statului tocmai pentru a putea fi pusă la dispoziția Comisiei de fond funciar C. -N. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite, inclusiv a reclamanta .
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul reține următoarele:
Referitor la recursurile declarate de parata C. locală de fond funciar C. -N., tribunalul reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Astfel nu poate fi primită prima critică a recurentei în sensul că în anexa nr.39, poziția 141 a fost validată suprafața de 0,14 ha din terenul situat în zona "Înațe"; și nu cea din "Dealul Viilor";.
Așa cum corect a observat și prima instanță, prin referatul nr.64529/304/_ emis de Municipiul C. -N. S. Administrare Fond Funciar și Registru Agricol, s-a propus invalidarea poziției din anexa nr.39 a reclamantei și a numitului Urs Augustin în ce privește suprafața de 0,14 ha și includerea reclamantei pe anexa nr.29 cu suprafața de 0,2520 ha de pe nr. top 13257, după defuncta M. n Paladia. Ori, așa cum relevă și raportul de expertiză depus la dosar, terenul avand aceste date de identificare de carte funciară se află situat în zona cu denumirea toponimică
"Dealul Viilor";.
Este neîntemeiată și critica referitoare la faptul că punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate se impunea a fi făcută și în favoarea numitului Urs Augustin, nu numai în favoarea reclamantei N. V. .
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 1., republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, și, dat fiind că doar reclamanta N. V. a formulat în temeiul L. nr.247/2005, în calitate de moștenitoare a defuncților R. Ștefan și M. n Paladia, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, apare că numai ea este cea îndreptățită la reconstituire.Aceasta și față de împrejurarea că poziția nr.141 din anexa nr.39 pentru suprafața de 0,14 ha în care apărea și antecesorul
Urs Augustin a fost invalidată, așa cum s-a arătat anterior, prin referatul nr.64529/304/_ al Comisiei Locale, și în plus, numai reclamanta a
fost validată cu suprafața de 0,2520 ha pentru terenul cu nr. top 13257 .
Nu poate fi primită nici susținerea vizand neaplicarea în speță, a prevederilor art.11 pct.8 din HG nr.890/2005 întrucat conform acestui text legal"; în cazul în care după înregistrarea cererii fostul proprietar, prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie pentru suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafață dovedită";.
Ori, situația în cazul de față se circumscrie ipotezei enunțate de texul legal anterior citat, în sensul că reclamanta a adus, înainte de punerea sa în posesie, dovezi privind ntreaga suprafață solicitată și la care este îndreptățită.
Recurenta omite faptul că prezenta cauză vizează soluționarea cererii formulate de reclamanta N. V. în temeiul L. nr.247/2005
,înregistrată sub nr.64529/304/_, moment la care dispozițiile HG 890/2005 erau pe deplin aplicabile.
Prin apariția L. nr. 247/2005 s-a dat posibilitatea tuturor persoanelor îndreptățite să formuleze cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care nu s-au reconstituit în baza Legilor nr. 1., nr. 169/1997 și nr. 1/2000.
Conform prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin art. I din OUG 127/2005 și prin Titlul VI art. I din legea nr. 247/2005, cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate puteau fi depuse la comisiile de fond funciar pană la data de_, sens în care reclamanta, prevalandu-se de aceste dispoziții, a formulat cererea înregistrată sub nr.64529/304/_ privind, între altele, suprafațele de 0,2520 ha și respectiv 0,1940 ha ce fac obiectul prezentului litigiu.
În condițiile în care probatoriul administrat a relevat pe de o parte, că reclamanta este persoană îndreptățită la reconstituire, în calitate de succesoare a proprietarilor tabulari Cioplea I. și respectiv Cioplea Paladia născută M. n, și exista o diferență de teren pe care antecesorii săi au deținut-o, potrivit înscrierilor din cartea funciară ,și care nu a fost reconstituită, cererea sa este pe deplin justificată.
În conformitate cu art. 11 alin. 1 din Legea nr. 1., suprafața adusă în cooperativă agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în înscriere în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Din interpretarea acestui text legal prin coroborare și cu dispozițiile art.6 din Legea nr.1/2000 se desprinde ideea că în situația în care există acte primare de proprietate și amplasamentele solicitate sunt libere, se impune admiterea solicitării de reconstituire a dreptului de proprietate, comisiile locale neputand refuza reconstituirea pe singurul motiv al existenței unei diferențe de teren între cea care apare înscrisă în cartea funciară și cea din registrul agricol, acesta din urmă avand doar o valoare declarativă, fără forță probantă superioară înscrierilor din cartea funciară. În plus, nu există nicio dispoziție legală care să limiteze vechimea în timp a actului doveditor al proprietății, iar la momentul înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al antecesorilor reclamantei, aceasta avea efect constitutiv.
Este fără relevanță și susținerea recurentei în ce privește necontestarea de către reclamantă a HCJ nr.89/2003 în condițiile în care nu
s-a făcut dovada datei la care aceasta i-a fost comunicată, cerință impusă de prevederile art. 53 ale L. nr.1. .
Ultimul motiv invocat se referă la faptul că terenul în litigiu face parte din domeniul public al statului, este în administrarea Stațiunii de Cercetare pentru Pomicultură C., și nu este la dispoziția recurentei, nefiind predat prin protocol, de către ADS.
Aceste critici nu pot fi însă reținute în condițiile în care probatoriul administrat a relevat faptul că terenurile revendicate de reclamantă, în suprafață de 2520 mp. cu nr. top 13257 și respectiv de 1940 mp. cu nr. top1811, sunt libere și nu au fost emise titluri de proprietate asupra lor, conform raportului de expertiză depus în cauză, necontestat de recurentă și opozabil acesteia.
Expertiza a stabilit că terenul în suprafață de 2.520 mp. este situat în tarlaua 122, parcelele 7010 și 7004, iar cel în suprafață de 1940 mp. se află în tarlaua 120, parcela 6885/2.
Ori, conform anexelor 4.4 și 7.19 ale L. nr.72/2011 din domeniul public al statului nu face parte tarlaua 122,iar din tarlaua 120 fac parte doar anumite parcele între care nu se regăsește cea cu nr.6885/2 care corespunde suprafeței de 1940 mp. obiect al prezentului litigiu.
Apoi, prin protocolul de predare-primire din data de_ încheiat între ADS și Stațiunea de Cercetare Pomicolă C. cea dintai a predat celei din urmă tocmai terenurile cuprinse în anexele 4.4 în domeniul public și respectiv 7.19 în domeniul privat, însă, așa cum s-a arătat anterior, terenurile în litigiu nu se identifică cu niciunul dintre cele cuprinse în aceste anexe .
Ca atare, în mod corect și întemeindu-se pe probatoriul administrat, instanța de fond din prezenta cauză a apreciat că terenul în litigiu nu se află în domeniul public .
Raportat la reținerile anterioare și la dispozițiile art.9 al.1 din Legea nr.1/2000 în mod corect prima instanță a concluzionat că terenurile în litigiu nu aparțin domeniului public al statului.
Cum s-a dovedit că terenurile în cauză nu se află în domeniul public, nu sunt deținute de ADS și nici nu se află în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură C., afirmațiile recurentei în acest sens nefiind probate, sunt fără relevanță și susținerile acesteia referitoare la faptul că terenurile nu i-au fost predate, prin protocol, de către ADS și că SCPP C. are în administrare, conform HG nr.517/1999, suprafața de 366 ha.În plus, această ultimă afirmație este neconformă cu realitatea întrucat prin Legea nr.72/2011 din această suprafață doar cea de 197,52 ha a rămas în administrarea Agenției Domeniilor Statului. Din moment ce terenurile litigioase nu se regăsesc între cele din domeniul public, adminstrate de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură C. aceste afirmații, în lipsa unor probe, sunt fără semnificație.
În ce privește recursul declarat împotriva încheierii civile din data de _
, tribunalul apreciază că și acesta este neîntemeiat întrucat solicitarea de completare a dispozitivului hotărarii primei instanțe cu sintagma "după efectuarea procedurilor de predare primire la dispoziția acesteia"; (a comisiei locale) nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art.281 2C.pr.civ.
Împrejurarea relevată de recurentă reărezintă în realitate, o critică față de hotărarea primei instanțe, și ca atare nu poate fi valorificată decat pe calea promovării căii de atac prevăzute de lege împotriva acesteia,ceea ce nu s-a realizat .
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de parata C.
L. C. -N. impotriva Sentintei civile nr. 7555/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N. si impotriva incheierii civile din data de_ pronuntata de Judecatoria C. -N. in acelasi dosar.
În ce privește recursurile declarate de reclamanta N. V. și de parata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., avand în vedere că ele se referă la același aspect, respectiv la soluția pronunțată de prima instanță asupra cheltuielilor de judecată, tribunalul urmează a le analiza împreună.
Potrivit prevederilor art.274 al.1 C.pr.civ. " partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată";, dispoziție legală care condiționează acordarea cheltuielilor de judecată de existența unei cereri din partea celui care a caștigat procesul, instanța neputandu-le acorda din oficiu.
În speță, reclamanta recurentă, a cărei acțiunea a fost admisă de către prima instanță, a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată doar a paratei C. locală de fond funciar C. -N., așa cum reiese cu certitudine și din cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosarul de fond la data de_ .
În aceste condiții, obligarea paratei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. la plata cheltuielilor de judecată de la fond apare ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.274 C.pr.civ. precum și a prevederilor art.129 C.pr.civ., instanța fiind ținută să se pronunțe strict în limitele investirii sale.
Așa fiind, avand în vedere considerentele și temeiurile legale expuse, tribunalul, în baza art.312,art.304 pct.9 C.pr.civ. va admite recursul declarat de reclamanta N. V. șii recursul declarat de parata C. J.
C. de aplicare a L. 1. impotriva Sentintei civile nr. 7555/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., pe care o va modifica in parte in sensul ca va înlatura obligarea Comisiei Judetene C. -N. la plata cheltuielilor de judecata la fond in solidar cu C. L. de fond funciar C., va mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta N. V. si recursul declarat de parata C. J. C. de aplicare a L. 1. impotriva Sentintei civile nr. 7555/_ pronuntata in dosar nr._ al J. i
C. -N., pe care o modifica in parte in sensul ca inlatura obligarea Comisiei Judetene C. -N. la plata cheltuielilor de judecata la fond in solidar cu C. L. de fond funciar C. .
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Respinge recursurile declarate de parata C. L. C. -N. impotriva aceleiasi sentinte si impotriva incheierii civile din data de_ pronuntata de Judecatoria C. -N. in acelasi dosar.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2013.
Președinte, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, E. L. fiind în CO semnează Președintele T. ului C. Ana SS |
Grefier, A. P. |
A.P. 20 Septembrie 2013 Red./Dact. M.O.S./A.P.-_
| ← Decizia civilă nr. 251/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 55/2013. Fond funciar → |
|---|
