Decizia civilă nr. 90/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/R
Ședința publică din 20 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: W. D.
J. ecător: S. -T. A.
J. ecător: Ț. D.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul D.
V., domiciliat în B., str. Fântâna nr. 16, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1301/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. _
, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de _
,_, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Prin sentința civilă nr. 1301/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ s-a respins acțiunea civilă având ca obiect validare contract, intentată de reclamantul D. V. în contradictoriu cu pârâții T.
P., O. B. prin P., în reprezentarea S. Român și a pârâților cu domiciliu necunoscut, proprietari de carte funciară T. P. n.R. c.T. I. ,
T. I. lui G. N. și soția R. I. lui G. Cujnelui, R. I. lui G. C. cas.cu T. I. lui G. e N., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele considerente:
Pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil, în temeiul art. art.5 al.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005, văzând și prev. art.1073 și următ. C.civ., alături de îndeplinirea condiției existenței unui antecontract valabil încheiat, trebuie să
fie îndeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea proprietății, printre care și aceea ca promitentul-vânzător să aibă calitatea de proprietar al imobilului înstrăinat,aspect nedovedit în cauza de față.
Referitor la acest ultim aspect, instanța a constatat că, potrivit Planului de amplasament și delimitare depus la dosarul cauzei, întocmit de ing. Năsui Stelian G., imobilul în cauză are suprafața de 7676 mp, reieșită din măsurători, fiind înscris înscris în CF 51404 B. nr.top._ mp) și CF 51403 B. nr.top.5007/1 ( 767 mp) .
Așa cum a reieșit din extrasele de carte funciară depuse de reclamant, asupra imobilului înscris în CF 51404 nr.top.5004/1, în suprafață de 767 mp, sunt menționați ca și proprietari tabulari pârâții cu domiciliu necunoscut T. P.
n.R. c.T. I., T. I. lui G. N. și soția R. I. lui G. Cujnelui, R.
I. lui G. C. cas.cu T. I. lui G. e N. .
În ceea ce privește imobilul în suprafață de 6909 mp înscris în CF 51403
B. nr.top.5007/1, potrivit extrasului de carte funciară, proprietar tabular este Statul Român, conform încheierii de carte funciară nr.352/_ .
Reclamantul, prin apărător calificat, a aratat în cererea sa că terenul ce face obiectul convenției de vânzare-cumpărare încheiată la data de_ constituie proprietatea extratabulară a vânzătorului, cu titlu de moștenire de la antecesorii săi, exercitând o ,, posesie utilă, continuă și pașnică de peste 40 de ani";. În convenția de vânzare-cumpărare amintită se arată că pârâtul vânzător este ,,proprietarul"; imobilului vândut, acesta ,,fiind moștenit de la tatăl său";.
Martorii audiați au susținut însă că terenul a fost folosit de numitul T.
T. a Călinii, care l-a transmis fiului său, T. P., acesta vânzându-l reclamantului ( filele 56-57). Din declarația martorei T. I. s-a mai reținut că numitul T. T. a Călinii a avut doi copii, I. și V., pârâtul T. P. fiind fiul lui T. V. . Martora mai arată că ea este cea care a folosit anterior terenul, folosindu-l și acum, chiar dacă, spune aceasta, ,, acum îl recunoaște proprietar pe V. ";.
Cu toate că instanța a pus în vedere, de mai multe ori, apărătorului reclamantului să indice în mod clar care este modalitatea de dobândire de către pârâtul-vânzător a dreptului de proprietate asupra terenului și dovezile în acest sens, reclamantul a indicat, de fiecare dată, că pârâtul-vânzător are terenul cu titlu de ,,moștenire";, de la tatăl acestuia. Cu toate acestea, în cauză nu s-a făcut nicio dovadă că tatăl pârâtului T. P. este decedat și că pârâtului, în calitate de succesor al lui i-a revenit terenul în cauză, urmare a dezbaterii succesiunii . Mai mult, nu a fost făcută dovada că tatăl pârâtului T. P. a fost, la rândul lui, proprietar al acestui teren și că terenul în cauză face parte din masa succesorală rămasă după acesta.
Chiar dacă în acțiunea introductivă reclamantul arată că pârâtul- vânzător și antecesorii acestuia au folosit terenul timp de peste 40 de ani, această folosință îndelungată nu este însă de natură a atrage, în mod direct, dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului de către aceștia.
Invocând, chiar și indirect, uzucapiunea ca mod originar de dobândire a proprietății de către pârâtul-vânzător și antecesorii acestuia, reclamantul trebuia să facă dovada îndeplinirii condițiilor legale necesare pentru a uzucapa. Reclamantul a afirmat că antecesorii pârâtului-vânzător au început să folosească terenul în urmă cu circa 40 de ani, perioadă în care, în această materie, erau aplicabile disp. Decretului-lege nr.115/1938, actul normativ care a intrat în vigoare la data de 12 iulie 1947, aplicându-se uzucapiunilor începute
sub imperiul acestuia.
În art.28 al.1 din acest act normativ - text care reglementează uzucapiunea extratabulară - se arată că cel care a posedat un imobil, în condițiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, poate cere înscrierea dreptului uzucapat.
Condițiile legale care trebuie îndeplinite pentru a putea invoca uzucapiunea extratabulară sunt: titularul dreptului întabulat în cartea funciara să fie decedat, uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular, posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua-credință a posesorului. În ceea ce privește calitățile posesiei, pentru a fi utilă, sunt aplicabile dispozițiile art.1847 din Codul civil, Decretul-lege nr.115/1938 neavând prevederi speciale în acest sens. Astfel, potrivit art.1847 C.civ., ,,ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar";. Rezultă așadar, că posesia care se cere pentru a putea uzucapa trebuie să fie una utilă, neviciată și reală, în sensul că posesorul trebuie să fi avut detenția materială a imobilului ( corpus), comportându-se ca un adevărat proprietar ( animus) .
Mai mult, asupra suprafeței de 6909 mp înscrisă în CF 51403 B. nr.top.5007/1, apare ca și proprietar tabular Statul Român, conform încheierii de carte funciară nr.352/_ întabularea dreptului de proprietate efectuându-se cu titlu de drept prescripție extinctivă.
Totodată reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul T. P. a refuzat să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică ,cu consecința transmiterii către reclamant a dreptului de proprietate asupra imobilului de natură teren ce face obiectul cauzei de față.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a uzat de dispozițiile legale privind rolul său activ pentru dezlegarea pricinii. Dintr-o eroare, sau neînțelegere, în acțiune se motivează că vânzătorul deține terenul din litigiu cu titlu de drept de moștenire. Recurentul a susținut că tatăl vânzătorului T. T. a deținut terenul cu titlu de drept de moștenire și că l-a dat fiului vânzător T. Petru pentru a-l folos și cu drept de a-l vinde. Tatăl vânzătorului fiind grav bolnav i s-a numit tutore prin decizie fiul său T. P., cu drept de a administra și a dispune de averea acestuia.
În această calitate T. Petru, ca și vânzător i-a vândut terenul din litigiu ce l-a deținut tatăl său cu titlu de drept de moștenire. Fiind grav bolnav, tatăl vânzătorului pârât T. P. nu s-a putut prezenta în instanță, iar pârâtul a manifestat o indiferență totală față de proces, fiind nemulțumit că a primit suma de 9000 Euro.
În registrul agricol terenul l-a înscris recurentul. Starea de fapt este clară, mai rămânea de rezolvat situația de drept, respectiv înscrierea dreptului de proprietate a terenului din litigiu pe numele recurentului.
Arată că în rejudecare va face dovada celor susținute mai sus.
Recurentul a făcut dovada faptului că intimatul este tutore al tatălui său
T. V. .
Analizând sentința recurată în considerarea motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Nu se poate reține o necercetare a fondului pricinii de către prima instanță. Aceasta a analizat toate aspectele în limita cerințelor reclamantului (validare convenție și prestație tabulară) și în considerarea dispozițiilor legale invocate de reclamant: 969 și 1295 Cod civil, art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 și art. 20 din Legea nr. 7/1996. În acest context, în mod eronat prima instanță a reținut că promitentul vânzător nu este proprietarul tabular al bunului imobil.
Potrivit Planului de amplasament și delimitare depus la dosarul cauzei, întocmit de ing. Năsui Stelian G., imobilul în cauză are suprafața de 7676 mp, reieșită din măsurători, fiind înscris în CF 51404 B. nr.top._ mp) și CF 51403 B. nr.top.5007/1 ( 767 mp) .
Așa cum reiese din extrasele de carte funciară depuse de reclamant, asupra imobilului înscris în CF 51404 nr.top.5004/1, în suprafață de 767 mp, sunt menționați ca și proprietari tabulari pârâții cu domiciliu necunoscut T. P.
n.R. c.T. I., T. I. lui G. N. și soția R. I. lui G. Cujnelui, R.
I. lui G. C. cas.cu T. I. lui G. e N. .
În ceea ce privește imobilul în suprafață de 6909 mp înscris în CF 51403
B. nr.top.5007/1, potrivit extrasului de carte funciară, proprietar tabular este Statul Român, conform încheierii de carte funciară nr.352/_ .
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt întrunite cerințele art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
În consecință, recursul va fi respins conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUJMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul D. V. domiciliat în B. str. Fântâna nr. 16, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1301/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus jud. M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, _
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
W. D. | S. | T. | A. Ț. D. | O. | V. |
RED:-WD/_
Tehnored:AS/_
J. ecător la fond: F. V. F. 2ex
| ← Decizia civilă nr. 4/6. Anulare act | Decizia civilă nr. 472/2013. Anulare act → |
|---|
