Decizia civilă nr. 422/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 422/2013
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător D. -I. T. Grefier A. P.
S-a luat in examinare apelul declarat de apelant Ș. L. D. împotriva Sentinței civile nr. 698/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat M. S. L. ( F. Ș. ), având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanta constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin Sentinta civila nr. 698/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D. a fost admisă exceptia insuficientei timbrari, formulata de parata M. S. L. .
A fost anulată ca netimbrată acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. L. D. pârâtă fiind M. S. L. (fosta S. ), având ca obiect anularea clauzei penalizatorii din contractul de tranzactie încheiat între părți.
A fost obligat reclamantul sa plateasca paratei suma de 1500 lei cheltuieli de judecata (onorar avocatial).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantul Ș. L. D. s-a solicitat anularea clauzei penalizatorii din contractul de tranzacție încheiat între părți la data de_, tranzacție consfințită prin sentința civilă nr. 489/_ a Judecătoriei D., în dos. nr._, rămasă definitivă.
Petitele din acțiune care se referă la nevalabilitatea clauzei din tranzacția susmenționată privind penalitățile de întârziere de 1% pe zi de întârziere în plata sultei în sumă de 58.000 lei, raportat la dispozițiile art.3 din OG.nr.9/2000 sunt nefondate.
În tranzacția încheiată între părți s-a stipulat obligația coproprietarului S. L. -D. căruia i s-a atribuit cota de 3/6 parte din imobilul bun comun, de a plăti integral sulta în sumă de 58.000 lei, până la data de_, iar în caz de neplată a sultei la termenul și în cuantumul stabilit, acesta datorează fostei coproprietare M. S. L. "; plata unei penalități de 1 % pe zi de întârziere, procentul fiind aplicat asupra sumei neachitate";.
Potrivit art. 1066 cod civil"; clauza penală este aceea prin care o persoană spre a da asigurare pentru executarea unei obligații se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i";
În speță, reclamantul a dat asigurare că va restitui la scadență sulta convenită iar în caz de întârziere în executarea obligației de plată sultă, să plătească o penalitate de 1% pe zi de întârziere.
Contrar susținerilor reclamantului clauza referitoare la plata penalităților de întârziere, în caz de neplată a sultei la scadență nu poate fi considerată dobândă, fiind o clauză penală.
Dobânda ca fruct civil, respectiv preț al folosinței lucrului împrumutat nu se poate confunda cu dobânda moratorie ( în prezent penalizatoare), datorată în caz de întârziere în executarea obligației și care are natura juridică a daunelor interese.
Al doilea aspect invocat de reclamant privește incidența sau neincidența în cauză a dispozițiilor O.G.nr.9/2000, în justificarea solicitării de constatare a nulității clauzei din tranzacție privind penalitățile de întârziere.
Dispozițiile art.5 din O.G.9/2000, invocate de reclamant, potrivit cărora în raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, nu au incidență asupra tranzacției încheiate între părți, întrucât aceste dispoziții legale, în vigoare la nivelul anului 2008 se refereau la contractele de împrumut, ceea ce nu este cazul dedus judecății, în speță este vorba de o penalitate de întârziere în plata sultei, ca urmare a partajului masei comunitare de bunuri.
În legătură cu valabilitatea unei clauze penale în contractele de împrumut s-a pronunțat în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XI din_, publicată în M.Of. nr.123 din _
.
Prin această decizie s-a arătat că, în aplicarea disp. art.1,2 și 3 alin.1,2 din OG.9/2000, aprobată prin Legea nr.356/2002 cu referire la art.969 alin.1 cod civil, clauza penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravine prevederilor legii.
Potrivit art.1 din.OG.9/2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea 356/2002, potrivit cărora"; părțile sunt libere să stabilească în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești";, nu îngăduie decât practicarea de dobânzi limitate în raporturile civile, conform art.5 alin.1 din aceeași lege, la posibilitatea de a depăși dobânda legală cu cel mult 50% pe an.
Prin urmare nu există temei legal care să permită stabilirea, în cadrul raporturilor civile, a altor dobânzi decât a celor convenite prin contract, al căror cuantum nu poate depăși dobânda legală decât cu cel mult 50% pe an, sau de sancțiuni constând în penalități de întârziere.
Așadar "clauza penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate - sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală având o cauză nelicită, în raport cu dispozițiile art.5 și ale art.968 Cod civil, contravine prevederilor legii.
Potrivit art.8 alin.1 din OG.9/2000 prevede expres că dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate.
Referitor la incidența disp. O.G nr.13/2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, acest act
normativ a intrat în vigoare la 3 ani de la încheierea tranzacției, neputând fi aplicat în cauză, raportat la principiul neretroactivității legii civile, prevăzut de art.6 alin.1 din Noul Cod Civil.
La termenul de judecată din_ instanța i-a pus în vedere reclamantului să achite taxa judiciară de timbru și a timbru judiciar la valoarea obiectului dedus judecății, dar acesta nu s-a conformat.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a admis exceptia insuficientei timbrari, formulata de parata M. S. L., a anulat ca netimbrată acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. L. D., pârâtă fiind M. S. L. (fosta S. ), având ca obiect anularea clauzei penalizatorii din contractul de tranzactie încheiat între părți.
A fost obligat reclamantul sa plateasca paratei suma de 1500 lei cheltuieli de judecata (onorar avocatial).
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamantul S. L. D. solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii de fond, admiterea cererii de ajutor public judiciar in cazul în care instanța va aprecia că obiectul este patrimonial si admiterea actiunii formulate.
În motivare s-a arătat că Sentința civilă nr. 698/2013, încheierea civilă din data de_ si încheierea din data de_ prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar au fost pronunțate de o instanță necompetentă material să soluționeze pricina, caz în care se impune anularea hotărârii, reținerea procesului spre rejudecare, conform art. 297 alin. 2 C.pr.civ din anul 1865.
Apelantul a formulat cerere pentru anularea clauzei penalizatorii din contractul de tranzacție încheiat între el și pârâtă la data de_, apreciind că obiectul cererii de chemare în judecată este neevaluabil în bani, fiindcă motivele de nulitate se raportează la data încheierii tranzacției, respectiv_, motiv pentru care a înregistrat cererea la Judecătoria Dej și a timbrat capătul de cerere cu 19 lei, invocând art. 3 din Legea 146/1997.
Prin încheierea de ședință din data de_ instanța de fond a stabilit că obiectul cererii de chemare în judecată este evaluabil în bani și a pus în vedere reclamantului " să achite taxa judiciară de timbru la valoarea obiectului dedus judecății în sumă de 10.264,76 lei și 5 lei timbru judiciar…";
Prin aplicarea dispozițiilor art. 3 din Legea 146/1997, în vigoare la data calculării taxei judiciare de timbru de către instanță, rezultă că instanța a apreciat că valoarea obiectului litigiului este de 615.376,30 lei, adică valoarea indicată de pârâtă și menționată în încheierea de ședință.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b din C.pr.civ.din anul 1865, tribunalul judecă în primă instanță " ..procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei (Ron)";…
Prin urmare competența materială de soluționare a pricinii, inclusiv a cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, revine, în primă instanță,
ului Cluj.
În consecință, atât Sentința civilă nr. 698/2013 cât și încheierile din data de_ și din data de_ sunt nelegale, fiind emise de o instanță necompetentă material.
S-a mai arătat că nu sunt incidente prevederile art. 181din C.pr.civ, fiindcă: instanța a fost investită cu o cerere neevaluabilă în bani pe care însă a apreciat-o ca fiind evaluabilă în bani, iar potrivit aprecierii instanței valoarea obiectului litigiului a depăsit suma de 500.000 lei.
În momentul în care instanța a hotărât că obiectul cererii de chemare în judecată este evaluabil în bani și că valoarea obiectului cererii depășea
500.000 lei avea obligația să-și verifice competența în baza art. 159 alin. 1
pct. 2 C.pr.civ din anul 1865, fiind vorba de o necompetență de ordine publică și, în aceeași ședință publică, să decline competența în favoarea T. ului Cluj.
De asemenea s-a mai precizat că anularea ca netimbrata a cererii putea fi dispusa de către instanța după epuizarea cailor legale de atac prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008, referitoare la acordarea ajutorului public judiciar.
Instanța, prin încheierea din_ a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar, insa aceasta nu a fost comunicata apelantului, astfel ca nu a inceput sa curgă termenul pentru formularea cererii de reexaminare.
Prin urmare, la data de_ exista inca posibilitatea prevăzuta de art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 pentru formularea cererii de reexaminare, cerere care urma a fi soluționată de un alt complet.
Prin anularea cererii de chemare in judecata pe motivul ca fost insuficient timbrata i s-a ingradit liberul acces la justiție.
Sub acest aspect sentința civila nr. 698/2013 si încheierea civila din_ contravin prevederilor art. 21 din Constituția României si art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
In mod constant Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat in sensul ca exista o încalcare a prevederilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului atunci când, prin nivelul ridicat al taxei judiciare de timbru pe care trebuie sa o plătească justitiabilul, este ingradit accesul acestuia la justiție.
Cu titlu de exemplu, apelantul invocă cauza Kreuz c. Polonia si cauza Marolux c. României.
Tinand seama de prevederile art. 20, 21, 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, judecătorul are obligația sa asigure aplicarea directa a normelor cuprinse in pactele si tratatele ratificate de România, chiar daca exista dispoziții contrare sau mai puțin favorabile in dreptul intern, astfel incat sa se asigure respectarea si asigurarea efectiva a drepturilor si libertăților omului, inclusiv sub aspectul asigurării liberului acces la justiție.
Obligarea apelantului la plata unei taxe judiciare de timbru de 10.264,76 lei, in condițiile in care veniturile sale sunt reduse si are si alte obligații de plata relevate prin cererea de acordare a. ajutorului public judiciar ,anularea cererii de chemare in judecata pentru neplata taxei judiciare de timbru este dovada concludenta a încălcării legislației europene.
Obiectul cererii de chemare in judecata este neevaluabil in bani, fiindcă viza anularea unei clauze penale cuprinsa intr-o tranzacție.
Motivele de nulitate se raporteaza la momentul încheierii actului, respectivladatade_, data la care nu se poate susține că clauza penală referitoare la obligația de a plăti penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere avea vreo valoare patrimonială.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Mânzat S. L. a solicitat respingerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, privind scutirea de plata sau reducerea taxei judiciare de timbru aferentă apelului promovat de reclamantul-apelant S. L. D., nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 8 si urm. din OUG nr. 51/2008.
Intimata solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei D., în temeiul dispozițiilor art. 1 pct. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ.
Chiar dacă valoarea litigiului depășește suma de 500.000 lei este vorba despre aplicarea dispozițiilor art.2 pct.1 lit.b C.pr.civ., respectiv împărțeala judiciară.
Astfel, pentru similitudine de situație, competenta materiala a Judecătoriei D. a existat in cazul cererii de partaj judiciar in care partite au
incheiat tranzacția consfințită prin sentința civila nr.489/2008, apreciază ca aceeași instanța trebuie sa fie competentă material in a se pronunța asupra cererii reclamantului-apelant de anulare a clauzei penalizatoare din tranzacția susmenționata.
In ipoteza respingerii excepției de necompetenta materiala si respingerea cererii de ajutor public judiciar, intimata solicită obligarea apelantului in achitarea taxei de timbru corespunzătoare exercitării caii de atac a apelului, in caz contrar, invocă excepția insuficientei timbrări, pe care solicită a o admite si a dispune anularea prezentului apel.
In situația in care apelantul va timbra corespunzător apelul promovat, intimata solicită respingerea ca nefondat, menținerea in totalitate a sentinței civile nr.689/2013 pronunțata de Judecătoria Dej.
În motivare s-a arătat că tranzacția a reprezentat intelegerea părtilor privind partajul judiciar asupra unui imobil, deci obiect evaluabil in bani, fiind de asemenea evaluabil in bani si obiectul unei acțiuni in constatarea nulității unei clauze cuprinsa in tranzacția de partaj judiciar.
Or, fiind vorba de o acțiune in constatarea nulității absolute a unei clauze dintr-un act juridic patrimonial, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.2 alin.1 si alin.1 indice 1 din Legea nr. .146/1997, privind taxarea la valoare.
Pe de altă parte, calea de atac împotriva incheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar o constituie cererea de reexaminare prevăzuta de dispozițiile art.15 alin.2 din OUG nr.51/2008.
Chiar daca încheierea din data de_ nu a fost comunicata reclamantului, cu ocazia luării la cunostiinta din dosarul cauzei, la termenul de judecata din_, in condițiile in care reclamantul a fost reprezentat de avocat, se putea formula cererea de reexaminare. Susținerea de către reclamant ca necomunicarea încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar echivalează cu neînceperea curgerii termenului pentru formularea cererii de reexaminare nu este susținuta de nici o dispoziție legala.
Nu poate fi reținuta justificarea reclamantului apelant de ingrădire a dreptului la liber acces la justiție prin anularea cererii de chemare in judecata.
Este unanim acceptat ca dreptul de acces la justiție nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, cat timp acestea sunt rezonabile si proporționale cu scopul urmărit. Aceste limitări sunt impuse de puterea de stat, ele având scopul protejării altor interese, ca de exemplu principiul securității raporturilor juridice, drepturile si libertățile persoanelor. Astfel, existenta unor limitări ale dreptului de acces la justiție este implicita exercitării normale a acestuia, motiv pentru care acestea sunt recunoscute in mod unanim atât la nivelul practicii judiciare interne, cat si la cel al jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, Curtea a arătat in cauza Ashingdane c. Regatului Unit, ca restrictionarea accesului la justiție nu încalcă in mod necesar dispozițiile art. 6.
Trebuie avut in vedere ca incidența clauzei penalizatoare a cărei anulare se solicită se datorează tocmai conduitei reclamantului, care a inteles sa nu achite la timp sulta cuvenita intimatei in urma partajului imobiliar, determinând curgerea penalităților de întârziere. Or, prin scutirea de la plata taxei de timbru s-ar încuraja atitudinea de rea credința, de rău
platnic a reclamantului, acesta trebuind sa aibă reprezentarea clara ca demersul judiciar inițiat nu este gratuit.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 295-297 c.pr.civ., tribunalul reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prima critică formulată în apel vizează împrejurarea că hotărarea primei instanțe este nelegală întrucat a fost dată cu încălcarea normelor de competență materială.
Sub acest aspect se reține că cererea ce formează obiectul prezentului dosar a fost promovată pe rolul Judecătoriei D. la data de_, moment la care erau incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. b din C.pr.civ.din anul 1865,conform cărora tribunalul judecă în primă instanță " ..procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei ";
În același timp însă, la data formulării acțiunii, conform dispozițiilor art.159 1al.2 C.pr.civ. "necompetența materială poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe,dar nu mai tarziu de începerea dezbaterilor asupra fondului";.
Ca atare, chiar dacă este vorba despre o excepția de ordine publică, legiuitorul a prevăzut un anumit moment pană la care aceasta poate fi invocată.
Ori în speță, se constată că în fața primei instanțe nu a fost invocată, în termenul stabilit de textul anterior citat, nici din oficiu și nici de vreuna dintre părți, excepția necompetenței materiale, aceasta fiind ridicată pentru prima dată prin motivele de apel, împrejurare față de care, tribunalul apreciază ca neîntemeiată critica formulată de apelant sub acest aspect.
Față de aceste rețineri, apareca lipsită de relevanță referirea făcută de apelant la neaplicarea prevederilor art.18 1C.pr.civ.
Nu este întemeiată nici critica privitoare la caracterul neevaluabil în bani a cererii de chemare în judecată.
Astfel, apelantul a investit instanța cu o acțiune vizand anularea clauzei penalizatorii cuprinsă în contractul de tranzacție intervenit între părți la data de_ . Este vorba despre tranzacția încheiată cu privire la partajarea bunurilor comune după divorț, consfințită prin Sentința civilă nr.489/2008 a Judecătoriei D. .
Tranzacția este un contract prin care părțile sting un proces început, prin concesii reciproce, în speță fiind vorba de un act juridic privind drepturi patrimoniale, prin care părțile s-au înțeles asupra modalității de partajare a bunurilor comune.
Ca atare, actul juridic avand caracter evaluabil în bani, urmează ca, sub aspectul timbrajului să devină incidente dispozițiile art.2 al.1 1din Legea nr.146/1997 în vigoare la data promovării acțiunii, conform căruia";
"Dispozițiile alin. (1) (care prevăd stabilirea taxei judiciare de timbru raportat la valoare) se aplică în mod corespunzător și cererilor în constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii în constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.";
Este adevărat că motivele de nulitate se raportează la momentul încheierii actului juridic a cărui anulare se solicită, însă caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani a unei cereri de chemare în judecată este independent de motivul de nulitate adus în discuție, el fiind determinat de conținutul patrimonial al respectivului act.Ori, așa cum s-a arătat, în speță
nu se poate nega conținutul patrimonial al tranzacției intervenite înte foștii soți, asupra bunurilor commune dobandite în timpul căsătoriei.
În acest context, nu poate fi primită nici critica referitoare la nelegaliatatea și netemeinicia stabilirii obligației apelantului de a achita taxa judiciară de timbru și timbbrul judiciar la fond.
Nu poate fi reținută nici susținerea apelantului privind încălcarea liberului său acces la justiție întrucat legilația națională, tocmai în aplicarea Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE a adoptat OUG nr.51/2008, oferind posibilitatea celor care îndeplinesc condițiile prevăzute de aceasta, să obțină ajutor public judiciar în diferite forme, inclusiv prin scutiri, reduceri ,sau eșalonări a taxelor judiciare ocazionate de purtarea unui litigiu. Ori, reclamantul apelant s-a prevalat de aceste dispoziții, demersul său fiind respins, și nu a înțeles să formuleze cerere de reexaminare cu toate că a aflat despre soluția de repingere a cererii sale de acordare a ajutorului public cel tarziu la data de_ .
Mai mult, așa cum rezultă din cuprinsul Sentinței civile 698/_ apelantul, prin reprezentantul său, a menționat în mod explicit că nu înțelege să timbreze acțiunea și nu are alte cereri de formulat.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de apelant și urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. L. D. impotriva Sentintei civile nr. 698/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei D., pe care o va menține în totul.
Raportat la soluția pronunțată, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga apelantul sa plateasca intimatei M. S. L. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecata in apel reprezentand onorariu avocațial conform chitanței de la fila 16.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. L. D. impotriva Sentintei civile nr. 698/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei D., pe care o mentine in totul.
Obliga apelantul sa plateasca intimatei M. S. L. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Decizia este definitiva si executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2013.
Președinte,
O. -S.
Judecător,
-I. T.
Grefier,
P.
A.P. 19 Septembrie 2013 Jud fond - C. C. L. Red. OSM/tehn AP-_
| ← Decizia civilă nr. 108/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 102/2013. Anulare act → |
|---|
