Decizia civilă nr. 942/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR. _
COD OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 942/2013 ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ OMB. 2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: DAN-I. T. JUDECĂTOR: E. L. GREFIER: A. POP
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurent E. R. U. CU R. ,G. C. DE C. G., recurent C. J. PENTRU S. D.
DE P. A. T. C. și pe intimat C. L. PENTRU S. D. DE P. A. T. P., intimat C. P. -PRIN P., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constata că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării de la data de_ și _
, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 168/_, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Huedin a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată precizate, invocate de pârâta C.
P. .
A respins petitul 1 al cererii de chemare în judecată precizată - privind constatarea identității dintre terenul solicitat de reclamantă prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și terenul înscris în Titlul de proprietate nr. 20 emis la data de_ de C. J. C. și petitul 3 al cererii de chemare în judecată precizată - privind anularea CF 50329 P., nr. cadastral 50329, formulat de reclamanta E. R. U. CU R. G. -C. DE C. -G., cu sediul în C. -N., Calea M., nr. 26, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. L. PENTRU S. D. DE P. A.
T. P., cu sediul în com. P., str. P., nr. 268, jud. C., ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca inadmisibil petitul 1 al cererii de chemare în judecată precizată - privind constatarea identității dintre terenul solicitat de reclamantă prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și terenul înscris în Titlul de proprietate nr. 20 emis la data de_ de C. J. C., formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele C. P., cu sediul în com. P., str. P., nr. 268, jud. C. și C. J. PENTRU S. D.
DE P. A. T. C., cu sediul în C. -N., Bd. 21 D. 1989, nr. 58, jud. C. .
A respins petitul 6 al cererii de chemare în judecată precizată formulat de reclamanta E. R. U. CU R. G. -C. DE C. -G. - privind obligarea pârâtelor în solidar la plata de daune cominatorii, în contradictoriu
cu toate pârâtele ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca nefondate toate celelalte petite ale cererii de chemare în judecată precizată formulate de reclamanta E. R. U. CU R. G. -C. DE C. -G. în contradictoriu cu pârâtele C. P., C. L. PENTRU S.
D. DE P. A. T. P. și C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C. .
A obligat reclamanta la plata către pârâta C. P. a sumei de 4500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins cererea pârâtei C. L. PENTRU S. D. DE P.
A. T. P. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a promovat cererea de chemare în judecată susținând că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren, în baza legilor fondului funciar, întrucât prin Decretul nr. 358/1948 cultul G. -Catolic a fost pus în afara legii, iar proprietatea imobiliară a acestui cult a fost trecută abuziv în proprietatea Statului Român. Prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 și înregistrate la Primăria Comunei P. sub nr. 283/_
, nr. 284/_ și nr. 285/_ a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, iar prin sentința civilă nr. 236/_ pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul civil nr._ pârâta C. L. P. a fost obligată să înainteze pârâtei C. J. C. propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, ca urmare a celor trei cereri înregistrate. Întrucât o parte din terenurile pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate se suprapun peste o parte din terenurile înscrise în Titlul de proprietate nr. 20 emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la data de_ în favoarea pârâtei C. P.
, respectiv pentru terenul în suprafață de 34 ha 4300 mp, cuprins în tarla 17, parcela 16 și terenul în suprafață de 23 ha 3600 mp cuprins în tarla 17, parcela 17, a solicitat și anularea parțială a acestui titlu de proprietate.
Din înscrisurile depuse la dosar și din cuprinsul Sentinței civile nr. 236/_ pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._ (f. 5-9), instanța a reținut că prin cererea înregistrată la Primăria Comunei P. sub nr. 283/_ formulată de preot Bănuț Viorel delegat al Eparhiei G. - Catolice din C. -G., s-a solicitat în baza Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 50,46 ha teren agricol și 48,72 ha pădure, înscrise în CF 44 P., CF 460 P., CF 105 P. și CF 566 P. . Prin cererea înregistrată la Primăria Comunei P. sub nr. 284/_ ,
formulată de preot Bănuț Viorel delegat al Eparhiei G. -Catolice din C. -G.
, s-a solicitat în baza Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 12,22 ha teren agricol și 9,09 ha pădure, înscrise în CF 24 Bologa și CF 26 Bologa.
Prin cererea înregistrată la Primăria Comunei P. sub nr. 285/_ formulată de episcop Florentin Crihălmeanu episcop al Eparhiei G. -Catolice de C. -G., s-a solicitat în baza Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 73,18 ha teren agricol și 190,15 ha pădure, înscrise în CF 131 Morlaca, CF 127 Morlaca și CF 155 Morlaca.
Prin Sentința civilă nr. 236/_ pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._, fără a analiza îndreptățirea reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor solicitate prin cererile menționate, întrucât instanța nu fusese investită cu o astfel de cerere, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta E. R. U.
CU R. G. -C. DE C. -G. și a fost obligată pârâta C. L. poieni să înainteze pârâtei C. J. C. propunerile de reconstituire ca urmare a cererilor formulate de reclamantă.
Prin cererea de chemare în judecată precizată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat obligarea Comisiei Locale P. la punerea în posesie și a Comisiei Județene C. la eliberarea titlului de proprietate numai în ceea ce privește terenul identificat în CF 131 Morlaca nr. top. 1194 în suprafață de 59872 mp, respectiv cel despre care a susținut că se suprapune cu titlul de proprietate eliberat în favoarea Comunei P., a cărui anulare parțială a solicitat-o.
Acest teren a făcut obiectul cererii nr. 285/_ în baza Legii nr. 247/2005, prin care reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 73,18 ha teren agricol și 190,15 ha pădure, înscrise în CF 131 Morlaca, CF 127 Morlaca și CF 155 Morlaca, astfel că instanța va avea în vedere numai terenul înscris în CF 131 Morlaca din această cerere, nu și celelalte cereri formulate de reclamantă, având în vedere limitele investirii.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert Chiriac G. (f. 423-437) s-a concluzionat că terenul înscris în CF 131 Morlaca cu nr. top 1194 în suprafață de 5. mp, se suprapune pentru suprafața de 5. cu terenul înscris în tarla 17 parcelele 16 și 17 din Titlul de proprietate nr. 20/_ eliberat în favoarea pârâtei C. P., pentru care reclamanta a solicitat anularea parțială. În prezent, terenul este întabulat în CF 50329 P. cu nr. cadastral 50329 în favoarea pârâtei C. P. .
În dosarul nr._, acvirat prezentului dosar, la f. 15-17 se află traducerea din limba maghiară a CF 131 Morlaca în care este întabulat dreptul de proprietate în favoarea Ecesiei greco-catolice.
Prin Decretul nr. 358/1948 averea mobilă și imobilă aparținând cultului
G. -Catolic a revenit Statului Român.
Raportat la starea de fapt anterior reținută, văzând dispozițiile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 și motivele invocate de pârâta C. P. prin
întâmpinare în susținerea excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată precizate, care în mare parte vizează aspecte ce țin de fondul cererii și nu de soluționarea excepțiilor, instanța a apreciat că acestea nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse.
Pe fondul cererii de chemare în judecată precizată, din punct de vedere al dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța a reținut că prima reglementare privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unităților de cult a fost cea din art. 22 din Legea nr. 18/1991.
Ulterior, a fost prevăzut cazul de reconstituire din art. 23 din Legea nr. 1/2000. Astfel, în această reglementare, structurile reprezentative ale unităților de cult care au avut în proprietate suprafețe de teren agricol, ce au fost preluate de stat sau de fostele cooperative agricole de producție, beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate în limitele prevăzute de alin. 1 al art. 23.
Prin art. I pct. 21 al Titlului VI al Legii nr. 247/2005 a mai fost introdus un caz de reconstituire, art. 23 alin. 1² din legea nr. 1/2000, în favoarea unităților de cult menționate, care au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, dar au avut în proprietate suprafețe mai mari, în sensul că beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață deținută în anul 1945.
Așadar, în speță, terenurile pentru care reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate intră sub incidența dispozițiilor legale
ale legilor în materia fondului funciar, dreptul la a cere reconstituirea născându-se pentru reclamanta încă la intrarea în vigoarea a Legii nr. 18/1991.
Cu toate acestea, reclamanta a formulat prima dată cererea nr. 285/_ în baza Legii nr. 247/2005. Instanța a apreciat că în speță are relevanță termenul până la care se putea formula cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Potrivit art. alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. I din Legea nr. 218/1998, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate se depune la primăria localității în a cărei rază teritorială se află terenul, până la data de 31 decembrie 1998, sub sancțiunea decăderii din termen.
Legea nr. 169/1997 a extins categoriile de persoane fizice sau juridice care beneficiază de posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate, repunând în termenul de sesizare a comisiei locale pe acele persoane care, din diferite motive, nu au formulat cereri de reconstituire înlăuntrul termenului prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Reclamanta a înregistrat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate la data de_ .
Ori, potrivit art. 33 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin art. I din OUG 127/2005 și prin Titlul VI art. I din legea nr. 247/2005 "Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 (….) Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv";.
Așadar, prin apariția Legii nr. 247/2005 s-a dat posibilitatea tuturor persoanelor îndreptățite să formuleze cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care nu s-au reconstituit în baza Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997 și nr. 1/2000.
Reclamanta putea formula cerere eventual pentru diferența de teren, în măsura în care dovedea a fi persoană îndreptățită și dacă exista vreo diferență de teren.
Din acest punct de vedere instanța a apreciat că reclamanta nu a înțeles să uzeze de dreptul său de a formula cerere de reconstituire în termenul legal și că formularea cererii pentru prima dată în baza dispozițiilor Legii nr. 247/2005 nu o îndreptățește la reconstituire, fiind decăzută din dreptul de a mai formula o astfel de cerere.
În ceea ce privește solicitarea de anulare parțială a titlului de proprietate eliberat în favoarea Primăriei P., instanța a apreciat de asemenea că cererea nu este întemeiată, raportat la motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de anulare.
Raportat la dispozițiile art. 129 C. proc. civ., dar și a dispozițiilor speciale în materia fondului funciar, instanța este obligată să se pronunțe cu privire la motivele de nulitate invocate de reclamantă, care nu se încadrează însă în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997.
Astfel, reclamanta a susținut că se impune anularea titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtei C. P. întrucât titlul IV art. 1 pct. 3 din Legea 247/2005 prevede că ,,terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei după încheierea integrală a reconstituirii dreptului de proprietate, trec în domeniul privat al comunei/orașului sau la municipiului";. Pârâta C.
L. P., prin eliberarea titlului de proprietate în favoarea pârâtei C. P., la data la care foștii proprietari erau încă în termenul de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, încalcă în mod flagrant prevederea amintită, sfidând orice raționament juridic, deoarece mai întâi trebuia încheiată integral operațiunea de reconstituire a dreptului de proprietate și doar ulterior terenurile neatribuite să treacă în domeniul privat al comunei. De asemenea, nu au fost respectate prevederile din articolul unic pct. 2, din titlul V din Legea 247/2005, în sensul că nu a fost suspendată procedura de trecere a terenului în domeniul privat al comunei.
Instanța a apreciat însă că acestea nu reprezintă motive de anulare a titlului de proprietate și acest capăt de cerere urmând a fi respins.
Întrucât prin încheierea de ședință din data de_ au fost admise excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. P. pentru petitele 1, 3, 6 din cererea de chemare în judecată precizată, excepție invocată de pârâta C. L. P. prin întâmpinare, excepția inadmisibilității pentru petitul 1 al cererii de chemare în judecată precizată, invocată pârâta C. P. și excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor pârâtelor în privința petitului de obligare în solidar la plata de daune cominatorii, invocată de
instanță din oficiu, instanța a respins petitul 1 al cererii de chemare în judecată precizată - privind constatarea identității dintre terenul solicitat de reclamantă prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și terenul înscris în Titlul de proprietate nr. 20 emis la data de_ de C. J. C. și petitul 3 al cererii de chemare în judecată precizată - privind anularea CF 50329 P., nr. cadastral 50329, formulat de reclamanta E. R. U. CU
R. G. -C. DE C. -G., ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins ca inadmisibil petitul 1 al cererii de chemare în judecată precizată - privind constatarea identității dintre terenul solicitat de reclamantă prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și terenul înscris în Titlul de proprietate nr. 20 emis la data de_ de C.
J. C., formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele C. P., cu sediul în com. P., str. P., nr. 268, jud. C. și C. J. PENTRU S.
D. DE P. A. T. C., cu sediul în C. -N., Bd. 21 D. 1989, nr. 58, jud. C., a respins petitul 6 al cererii de chemare în judecată precizată formulat de reclamanta E. R. U. CU R. G. -C. DE C. -
G. - privind obligarea pârâtelor în solidar la plata de daune cominatorii, în contradictoriu cu toate pârâtele ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins ca nefondate toate celelalte petite ale cererii de chemare în judecată precizată.
Raportat la dispozițiile art. 274 și urm. C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată la plata către pârâta C. P. a sumei de 4500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, dovedite prin înscrisurile depuse la f. 470-473.
În baza acelorași prevederi legale, constatând că deși a solicitat cheltuieli de judecată nu a depus la dosar nici un înscris doveditor în acest sens, instanța a respinge cererea pârâtei C. L. PENTRU S. D. DE P.
A. T. P. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta E. R.
U. CU R. G. - C. DE C. -G., solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a paratei C. L. P. pentru petitele 1,3,6 din cererea de chemare in judecata precizata, excepție invocata de parata C. L. P., inadmisibilitatii pentru petitul 1 al cererii de chemare in judecata precizata, invocata de parata C. P., lipsei calității procesuale pasive a tuturor paratelor in privința petitului de obligare in solidar la plata de daune
cominatorii, invocata de instanța din oficiu, precum și admiterii cererii de chemare in judecata precizata de reclamanta.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanța de fond a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art. I pct. 3 din Titlul IV al Legii nr. 247/2005, art. III alin.1¹ si 2 din Legea nr. 169/1997, modificata prin articolul unic, pct. 2 si 3 din Titlul V al Legii nr. 247/2005, art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 și art.110¹ lit.a din Legea nr.18/1991.
Raportat la aceste texte de lege, recurenta consideră ca in mod nelegal s- a procedat la eliberarea titlului de proprietate nr. 20 din data de_ in favoarea Comunei P., in condițiile in care la data eliberării titlului de proprietate atacat, respectiv_, persoanele îndreptățite erau inca in termenul de depunere al cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, termen care expira la data de_ . De asemenea, autoritățile competente in materie de fond funciar aveau obligația de a adopta masurile necesare in vederea restituirii tuturor imobilelor preluate abuziv de către regimul comunist.
În condițiile in care acestea au procedat la trecerea terenului obiect al litigiului in domeniul privat al Comunei P. anterior expirării termenului de depunere a cererilor de reconstituire de către persoanele îndreptățite, este evident ca au urmărit sa împiedice, cu rea-credinta, reconstituirea dreptului de proprietate si eliberarea titlurilor de proprietate in favoarea celor îndreptățiți.
Art. I pct. 3 din Titlul IV al Legii nr. 247/2005 prevede in mod expres ca terenurile neatribuite pot fi trecute in domeniul privat al comunei doar "după încheierea integrală a reconstituirii drepturilor de proprietate". La data de_ autoritățile competente nu aveau cum sa știe daca s-a finalizat sau nu procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, cată vreme persoanele îndreptățite se aflau încă in termenul de depunere al cererilor, termen care expira ulterior eliberării titlului de proprietate. Este de subliniat ca, in condițiile in care titlul de proprietate a fost eliberat la data de_, evident ca procedura eliberării acestui titlu a fost demarata mult mai devreme, ceea ce denota reaua-credință a autorităților, care astfel nu doar au tergiversat, ci au împiedicat efectiv procedurile de retrocedare.
Relevă ca, in mod constant Curtea Europeana a Drepturilor Omului a obligat Statul R. n sa restituie proprietățile preluate abuziv, reținând ca acesta nu si-a îndeplinit obligația pozitiva de a soluționa intr-un termen rezonabil cererile de restituire ale imobilului. În acest sens, a invocat cauzele Sabin Popescu contra României, Acatrinei contra României, Dorneanu contra României.
O altă critică privește faptul că sentința atacată a fost pronunțata cu încălcarea puterii de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, respectiv sentința civila nr. 236/_ pronunțata de Judecătoria Huedin in dosarul nr._, prin care a fost admisa in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantă si a fost obligata parata C. L. P. sa înainteze paratei C. J. C. propunerile de reconstituire ca urmare a cererilor formulate de reclamanta.
Prin urmare, prin acea hotărâre judecătoreasca a fost recunoscut dreptul recurentei la reconstituirea dreptului de proprietate, ca urmare a cererilor nr. 283, 284 si 285, formulate in data de_ .
Consideră că nu se poate susține ca instanța care a pronunțat sentința civila nr. 236/2010 nu ar fi analizat îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate. Daca s-ar fi apreciat ca nu exista îndreptățire la reconstituire, instanța ar fi procedat la respingerea acțiunii din acel dosar, nicidecum la admiterea acesteia. Cată vreme prin sentința civila menționată s-
a statuat ca recurenta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, instanța investita cu judecarea acțiunii din prezentul dosar in mod nelegal a reținut o situație contrara celei reținute de instanța care a soluționat dosarul nr._ .
De asemenea, a arătat că prin considerentele reținute de instanța de fond sunt ignorate nu doar efectele puterii de lucru judecat, ci este împiedicata punerea in executare a unei alte hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, respectiv sentința civila nr. 236/_ a Judecătoriei Huedin. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut încălcarea art.
6 paragraf 1 din Convenție in cazurile in care statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a executa intr-un termen rezonabil hotărârea judecătoreasca favorabila reclamantului, ceea ce reprezintă o ingerința la respectarea bunurilor sale.
Recurenta consideră că instanța de fond a făcut o greșita aplicare a prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin legea nr. 247/2005, reținând ca reclamanta putea formula cerere eventual pentru diferența de teren si ca era decăzuta din dreptul dea formula cerere de reconstituire pentru prima data in temeiul Legii nr. 247/2005. Contrar celor retinute de instanța de fond, formularea cererilor de reconstituire in temeiul Legii nr. 247/2005 nu era condiționată de formularea, in prealabil, a unor cereri similare in baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 167/1997 si a Legii nr. 1/2000. Instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000, apreciind ca doar persoanele cărora li s-au respins, fie si parțial, cererile formulate anterior erau îndreptățite sa formuleze cerere in baza Legii nr. 247/2005. Într-adevăr, o astfel de situație este reglementata in prima parte a art. 33 din Legea nr. 1/2000, însă in partea finala a aceluiași text de lege este reglementata o ipoteza distincta, respectiv posibilitatea formulării cererilor de către toate persoanele care nu au depus cereri anterior, in baza celorlalte legi de fond funciar. A interpreta prevederile legii in alt mod ar însemna lipsirea de efecte a insasi repunerii in termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005, respectiv a termenului de_ .
Recurenta a precizat că intimata C. P. nu a fost niciodată proprietara terenului cu nr. top. 1194, care a fost inscris in C.F. nr. 131 Morlaca, afirmație bazata pe datele inscrise in aceasta carte funciara, precum si pe celelalte documente existente in dosar. In consecința, nu putea solicita si nici obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, astfel ca cel puțin sub acest aspect titlul de proprietate este lovit de nulitate absoluta. Terenul a fost proprietatea reclamantei recurente susținere probata cu extrasele de C.F., cu raportul de expertiza efectuat in cauza, precum si cu celelalte inscrisuri depuse la dosar.
La data emiterii titlului de proprietate nr. 20/2005 nu era născut dreptul paratei C. P. de a trece in proprietatea sa pădurea cu nr. top. 1194, fiindcă legiuitorul a stabilit ca pana la data de_ se pot depune cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate de către persoanele îndreptățite. Drept urmare, mai inainte de expirarea duratei pentru depunerea cererilor precum si a termenului pentru soluționarea acestora, inclusiv prin hotărâre judecătoreasca, era interzisa trecerea in proprietatea Comunei P. a terenului cu ramura de folosința pădure ori a oricărui teren cu privire la care se puteați depune cereri de reconstituire. C. P. a efectuat demersuri pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. top. 1164/2/1, insa la intocmirea titlului de proprietate s-a înscris ca amplasament terenul cu nr. top. 1194.
Motivul modificării amplasamentului este unul ilicit, deoarece s-a urmărit împiedicarea reclamantei sa redobândească dreptul de proprietate
asupra acestui teren, precum si valorificarea in interesul propriu sau al altor persoane a potențialului terenului cu nr. top. 1194, cunoscut fiind faptul ca pe acest amplasament exista piatra de construcție.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond si-a motivat hotărârea pe considerente străine de natura pricinii, motiv de modificare a hotărârii prevăzut la art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila din anul 1865. Instanța a reținut că formularea cererii pentru prima data in baza dispozițiilor Legii nr. 247/2005 nu o îndreptățește la reconstituire, fiind decăzuta din dreptul de a mai formula o astfel de cerere. A subliniat ca instanța nu a fost investita cu o cerere de natura sa conducă la examinarea dreptului reclamantei de a solicita reconstituirea si nici sa stabilească daca reclamanta
este sau nu decăzuta din dreptul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Obiectul cererii de chemare in judecata nu presupunea o astfel de analiza iar la momentul in care s-au făcut aprecierile problema îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate era clarificata in sens contrar celui reținut de instanța. A menționat că are în vedere termenul reglementat de dispozițiile art. III din Legea nr. 247/2005, data de_, când a înregistrat cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, precum și dispozițiile sentinței civile nr. 236/2010, pronunțata de Judecătoria Huedin.
De asemenea, au invocat procesul-verbal de punere in posesie nr. 1964 din_, prin care reclamanta a fost pusa in posesie cu suprafețele de pasuni menționate in acest înscris, act care dovedește ca s-a recunoscut de către parată dreptul reclamantei la reconstituire cu privire la alte parcele pentru care s-au depus cereri in anul 2005, precum și procesul-verbal nr. 2807/_ prin care C. L. de fond funciar a Comunei P. a identificat terenurile cuprinse in C.F. nr. 131, cu nr. top. 1194, cu suprafața de 59,6 ha, a stabilit limitele si vecinătățile acestui teren.
A precizat că potrivit dispozițiilor Legii nr. 165/2013, este obligatorie restituirea in natura a suprafeței de teren solicitata de reclamanta. Chiar daca Legea nr. 165/2013 nu era in vigoare la data pronunțării sentinței civile nr. 168/2013, dispozițiile acestei legi trebuie avute in vedere la soluționarea recursului, fiindcă prevăd obligativitatea restituirii in natura a tuturor suprafețelor de teren revendicate de persoanele fizice sau juridice in temeiul legilor de fond funciar.
Consideră că sentința pronunțata de instanța de fond este nelegala si sub aspectul soluționării capătului de cerere vizând rectificarea înscrierilor in
C.F. nr. 50.329 P., cu număr cadastral 50.329 cu privire la suprafața de 577.900 mp. pădure.
Din formularea si motivarea cererii de chemare in judecata rezulta ca reclamanta a avut in vedere rectificarea înscrierilor in C.F., in sensul anulari încheierii de intabulare al dreptului de proprietate al Comunei P. cu privire la suprafața de 577.900 mp. pădure si radierea dreptului de proprietate al pârâtei in contextul in care s-a solicitat anularea parțiala a titlului de proprietate nr. 20/2005, in baza căruia a fost înscris acest drept. Câtă vreme titlul de proprietate nr. 20/2005 este lovit de nulitate absoluta, pentru motivele invocate mai sus, sunt întrunite condițiile de rectificare a înscrierilor in C.F., in sensul radierii dreptului de proprietate al paratei si anularii încheierii de intabulare, cu referire la prevederile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, in vigoare la data înscrierii in C.F. a dreptului de proprietate al paratei C. P. . Apreciază că în mod greșit a fost respins acest capăt de cerere ca inadmisibil, fiindcă instanța trebuia sa examineze cererea in raport de motivele invocate din care se desprindea concluzia ca scopul urmărit era de
rectificare a înscrierilor in C.F. pentru crearea premiselor punerii reclamantei in posesie cu acest teren si emiterii titlului de proprietate in favoarea acesteia.
Și pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanta E.
R. U. cu R. G. -C. din C. -G. ca și consecință legală a depunerii cererile nr. 283/_ și respectiv nr. 285/2005 în termen legal de decădere prevăzut de Legea nr. 245/2007 și anume_ .
Prin întâmpinarea formulată intimata pârâtă C. P. a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată pârâta C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor P. la recursul formulat de pârâta
județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a invocat excepția lipsei de interes a recurentei in exercitarea caii de atac. De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Pârâta C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor P. a formulat întâmpinare și în privința recursului declarat de reclamantă, solicitând respingerea ca nefondat a acestuia.
Analizând recursurile declarate, tribunalul reține următoarele:
Recursul declarat de reclamanta E. R. U. CU R. G. -C. DE C. -G. .
Prin titlul de proprietate nr.20/_ s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei C. P. asupra terenurilor situate în comuna P., sat Morlaca, teren forestier înscris în amenajamentul silvic în suprafață de 34 ha, 4300 mp, tarla 17, parcela 16 și pășune împădurită în suprafață de 23 ha, 3600 mp, tarla 17, parcela 17.
T. ul constată că prin cererea înregistrată sub nr.243/_ Primăria comunei P. a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr.169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 90 ha, pădure și pășune împădurită.
Prin procesul verbal din_ C. locală P. a dispus înaintarea Comisiei județene C. pentru validare anexa nr.56, comuna P., sat Morlaca, cu o poziție, pentru suprafața de 81 ha teren, din care terenuri cu destinația forestieră 56,72 ha, terenuri cu destinația agricolă 15,3 ha.
Prin hotărârea nr.286/_ a Comisiei județene C. s-a dispus validarea anexei menționate.
Prin cererea înregistrată sub nr. 285/_ la Primăria comunei P. reclamanta E. R. U. CU R. G. -C. DE C. -G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 73,18 ha teren agricol și 190,15 ha pădure, înscrise în CF nr.131, 127 și 155.
Din actele dosarului reiese că reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile menționate, în temeiul dispozițiilor Legilor nr.18/1991, nr.169/1997 și nr.1/2000.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert Chiriac G. rezultă că terenul înscris în CF 131 Morlaca cu nr. top 1194 în suprafață de 595.872 mp, se suprapune pentru suprafața de 502.644 cu terenul înscris în tarla 17 parcelele 16 și 17 din titlul de proprietate nr. 20/_
, în prezent înscris în CF 50329 P. cu nr. cadastral 50329 în favoarea pârâtei C. P. .
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea Comisiei Locale P. la punerea în posesie și a Comisiei Județene C. la eliberarea titlului de proprietate în ceea ce privește terenul identificat în CF 131 Morlaca nr. top. 1194 în suprafață de 595.872 mp, precum și anularea parțială a titlului de
proprietate eliberat în favoarea pârâtei.
Potrivit dispozițiilor art.33 din Legea nr.1/2000, modificată prin Legea nr.247/2005, care a intrat în vigoare la data de_, și prin OUG nr.127/2005 "pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si fostii proprietari carora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverintele de proprietate, procesele-verbale de punere in posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se considera a fi depuse in termen chiar daca acestea au fost depuse la alte comisii decat cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, instiintand despre acest lucru si persoanele indreptatite. Persoanele fizice si persoanele juridice care nu au depus in termenele prevazute de Legea nr. 169/1997 si de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, dupa caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri pana la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. In cazul formelor asociative prevazute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate in curs de constituire, cererea poate fi formulata de comitetul ad-hoc de initiativa. In situatia in care dupa depunerea cererilor de reconstituire s-au administrat probe care atesta alte terenuri ce au apartinut petentilor in proprietate, ele se restituie acestora pe vechile amplasamente, daca sunt libere";. Raportat la starea de fapt descrisă mai sus și ținând cont de aceste dispoziții legale, tribunalul consideră corecte susținerile recurentei, în sensul că în baza cererii formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 aceasta putea să solicite atât eventualele diferențe de suprafețe din terenurile care nu au fost restituite în conformitate cu dispozițiile legilor privind fondul funciar anterioare, cât și terenuri pentru care nu au formulat cereri până în acel moment, dispozițiile art.33 din Legea nr.1/2000 fiind clare în sensul că
"persoanele fizice si persoanele juridice care nu au depus in termenele prevazute de Legea nr. 169/1997 si de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, dupa caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri pana la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv";.
Cu toate acestea, tribunalul consideră corectă soluția instanței de fond de respingere a cererii având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtei, întrucât dreptul de proprietate al acesteia a fost stabilit în baza unei cereri formulate în anul 1998, fiind validat prin hotărârea nr.286/_ a Comisiei județene C., anterioară intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, fiind lipsită de relevanță data emiterii titlului de proprietate.
T. ul consideră că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. I pct. 3 din Titlul IV al Legii nr. 247/2005 și art. III alin.1¹ si 2 din Legea nr. 169/1997, modificata prin articolul unic, pct. 2 si 3 din Titlul V al Legii nr. 247/2005, întrucât acestea nu erau în vigoare la data emiterii hotărârii nr.286/_ a Comisiei județene C. .
Pe de altă parte, în speță nu este vorba despre un act administrativ de trecere a terenurilor în domeniul public sau privat al localității, ci despre un titlu de proprietate eliberat ca urmare a unei cereri formulate de C. P. pentru reconstituirea dreptului său de proprietate, în calitate de fostă proprietară a terenurilor. În acest sens, este de observat că pârâta a anexat cererii sale hotărârea nr.1510/1925 a Comisiei județene pentru expropriere și împroprietărire a județului Cojocna, prin care "pentru completarea pădurei comunale pentru comuna Morlaca se expropriază din pădurea bisericii gr. cath. din Morlaca locul așa numit Măgura, notat în CF 131 a comunei Morlaca din nr.topo. 1194 cu întindere în suprafață de 118 jug. cad. pentru comuna Morlaca.
De asemenea, nu sunt incidente nici dispozițiile art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, întrucât acestea se referă doar la imobilele care fac obiectul legii menționate, nu și la cele a căror regim juridic este reglementat prin legile fondului funciar.
T. ul consideră nefondate și susținerile recurentei privind încălcarea puterii de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, întrucât prin sentința civilă nr.236/2010 a Judecătoriei Huedin pârâta C. locală P. a fost obligată să înainteze Comisiei județene C. propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, ca urmare a cererii înregistrată sub nr. 285/_ la Primăria comunei P. . S-a reținut doar că pârâta C. locală P. nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor ce-i reveneau în urma soluționării cererilor formulate de reclamantă și nu a înaintat propunerile sale Comisiei județene C. . Astfel, este evident că instanța nu a analizat și nici nu a stabilit dreptul reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, respingând celelalte petite din acțiune, având în vedere etapele parcurse în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul reține că titlul de proprietate atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale menționate mai sus, iar în baza cererii formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 reclamanta este îndreptățită să solicite doar eventualele diferențe de suprafețe din terenurile care i-au aparținut, care nu au fost restituite în conformitate cu dispozițiile Legilor nr.18/1991, nr.169/1997 și nr.1/2000, nu și terenurile din titlul de proprietate atacat.
În fine, ca urmare a respingerii capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, singura soluție posibilă este și respingerea petitului accesoriu, privind rectificarea înscrierilor din cartea funciară.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul declarat de reclamantă este nefondat, urmând ca în baza dispozițiilor art.304 pct.9 și art.312 alin.1 C.proc.civ. să îl respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
Recursul declarat de pârâta C. J. PENTRU S. D. DE
P. A. T. C. .
Referitor la excepția lipsei de interes a pârâtei pentru declararea recursului, tribunalul constată că prin sentința atacată acțiunea reclamantei a fost respinsă în întregime, astfel încât singura parte care justifică în prezenta cauză un interes personal și direct este reclamanta.
Doar partea care a căzut în pretenții, total sau parțial, ca urmare a judecării cauzei în fața primei instanțe, poate invoca un folos practic pentru exercitarea căii de atac
În consecință, recurenta pârâtă nu justifică un interes personal și direct, excepția invocată urmând să fie admisă, cu consecința respingerii recursului, ca fiind lipsit de interes.
În baza art.274 C.proc.civ. recurenta reclamantă va fi obligată să plătească intimatei C. P. suma de 4500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes si respinge recursul declarat de pârâta
C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C., ca lipsit de interes.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E. R. U. CU R. G. -C. DE C. -G. împotriva sentinței civile nr. 168/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
Obligă recurenta reclamanta să plătească intimatei C. P. suma de 4500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, M. O. -S. | JUDECĂTOR, DAN-I. T. | JUDECĂTOR, E. L. |
GREFIER, A. POP |
Red. D.T./ E.C./_
Jud. fond: S. Jeni M.
| ← Încheierea civilă nr. 147/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 487/2013. Fond funciar → |
|---|
