Decizia civilă nr. 956/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.956
Ședința publică din 30 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
C. D., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul D. C. M., domiciliat în M.
, P-ța Regle F. I, nr.16/5, jud.Sibiu, împotriva sentinței civile nr.361 din_ pronunțată de Judecătoria Jibou, în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională - Declinat de la Judecătoria Baia Mare- dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit.i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. De asemenea se constată că recursul nu este motivat.
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 361/_ a Judecătoriei Jibou s-a respins plângerea formulată de către petentul D. C. M. , în contradictoriu cu intimatul I. de P. Județean S., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.2857097 întocmit de către intimat la data de_ .
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 16,17,19 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a căror lipsă atrage nulitatea absolută sau relativă a procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 102 alin.3 lit. e din
O.U.G. nr.195/2002, constituie contravenție "depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic";, faptă ce atrage pe lângă sancțiunea amenzii prevăzute în clasa a IV-a de sancțiuni (9-20 puncte amendă) și sancțiunea complementară reprezentând suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Intimatul a făcut dovada constatării faptei contravenționale în condițiile legii, potrivit dispozițiilor art. 109 alin.1-3 din O.U.G. nr.195/2002, adică cu ajutorul unui mijloc tehnic ce beneficiază de omologare pentru a măsura viteza autovehiculelor, atât în regim de staționare cât și în regim de deplasare a autoturismului de patrulare pe care este montat, respectiv Aprobarea de Model AM 012/2009. Aparatul radar beneficia de verificare metrologică în termen de valabilitate și a fost utilizat de către un polițist rutier ce deține atestat de operator radar pentru exploatarea aparaturii video de supraveghere și de măsurare a vitezei (fila nr. 10-11).
Înregistrarea video efectuată de camera aparatului radar dovedește cu certitudine că petentul, la data de_, ora 11,19 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 119 km/h în interiorul localității Bârsău Mare, iar la vederea autoturismului de patrulare a redus brusc viteza pentru a încerca să se încadreze în limitele legale.Potrivit subpct.3.3.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, logica procesului de măsurare este astfel concepută încât să nu poată fi atribuită o măsurare de viteză unui autovehicul care nu are nici o legătură cu această viteză, precum și în cazurile de încrucișări sau depășiri între vehicule, când acestea se află simultan în raza de măsurare a cinemometrului, sau când cinemometrul este utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat.
Potrivit art. 102 alin.2 lit. e viteza avută în vedere la stabilirea contravenției este cea constatată, potrivit legii cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Prin urmare agentul constatator, sau instanța de judecată, nu pot interveni și modifica viteza măsurată de aparatul radar. Eroarea maximă de + sau - 3% ori + sau -4% din valoarea măsurată potrivit pct.
3.1. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 reprezintă o cerință metrologică ce este avută în vedere exclusiv de specialiștii metrologi în procesele de aprobare a modelului și a verificărilor metrologice periodice, astfel că odată îndeplinite condițiile tehnice și metrologice se prezumă că aparatul radar efectuează măsurătorile exact și uniform (în raport cu alte aparate radar), potrivit art.2 din OG nr.20/1992. Prin urmare viteza măsurată de aparatul radar omologat și verificat metrologic se prezumă de către lege că este cea reală, avută de autoturismul țintă.
Față de dispoziția imperativă conținută de art.102 alin3 lit.e din OUG nr.195/2002 care dispune fără îndoială că viteza avută în vedere la reținerea contravenției este cea constatată de către aparatul radar omologat și verificat metrologic, ar fi nelegal din partea agentului constatator sau a judecătorului să modifice viteza măsurată de cinemometru.
O eventuală eroare la măsurare a fost avută în vedere de legiuitor, acesta înțelegând să nu sancționeze depășirea cu până la 10 km/h a vitezei maxime admise pe un anumit sector de drum. Însă petentul a depășit viteza legală cu 69 km/h.
Chiar dacă, prin absurd, s-ar proceda la recalcularea vitezei în funcție de erorile maxime tolerate, viteza cu care circula petentul ar depăși 100 km/h, necesară pentru existența contravenției reținute.
Nu există nicio dispoziție legală care să impună agentului constatator obligația de a prezenta prezumtivului contravenient înregistrarea video în baza căreia a reținut comiterea contravenției.
Agentul de poliție a constatat în mod nemijlocit că sectorul de drum pe care circula petentul se afla în interiorul localității Bârsău Mare, în sensul dat de legislația circulației rutiere, împrejurare confirmată de înregistrarea video.
Constatările directe ale agentului de poliție fac dovada până la proba contrară. În acest sens este și practica Curții Europene a Drepturilor Omului care în cuprinsul Hotărârii date în cauza A. contra României, paragraful 63 a reținut că audierea unuia dintre martori ar fi fost necesară întrucât "polițistul care a întocmit procesul verbal de contravenție pare să nu fi asistat
la incidentul din data de 21 noiembrie 2002 și să fi intervenit decât după schimbul de replici dintre reclamant și S
."; Din interpretarea textului reprodus anterior rezultă că instanța europeană recunoaște ca fiind compatibilă cu garanțiile asigurate de Convenție probațiunea efectuată prin constatările personale ale polițiștilor.
În cauza N. Gheorghe c. României (_ ), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că în procedura contravențională, deși persoana sancționată contravențional poate beneficia de prezumția de nevinovăție specifică dreptului penal, procesul verbal de constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, cele două prezumții nefiind incompatibile.
În cauza I. P. contra României (_ ), Curtea a reiterat respectarea normelor convenționale în situația în care instanța de judecată dă eficiență prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției când petentul se rezumă la expunerea unor motive de netemeinicie, fără a propune probe în vederea dovedirii susținerilor sale.
În cauzele reunite Haiducu și alții c. României (_ ) Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră. Esențial este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Prezumțiile folosite sunt rezonabile și proporționale cu scopul legitim urmărit, respectiv apărarea valorilor de o deosebită importanță pentru societate, enumerate în cuprinsul art.1 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 și protejate de ansamblul normelor din acest act normativ (viața, integritatea corporală și sănătatea participanților la trafic și ale persoanelor aflate în zona drumului public, proprietatea publică și privată etc.)
A pretinde agentului constatator să facă dovada prin mijloace extrinseci procesului verbal a fiecărei împrejurări reținute în urma constatărilor sale directe, la fața locului, ar însemna a impune acestuia o probatio diabolica. În aceste condiții, apărarea valorilor sociale protejate de legislația rutieră împotriva stărilor de pericol create de conducătorii auto care depășesc viteza legală ar deveni imposibil de realizat, ceea ce ar contraveni însuși scopului impus de lege.
Art. 6 pct.17 din O.U.G. nr.195/2002 definește localitatea ca fiind "cătunul, satul, comuna, orașul și municipiul ale căror intrări și ieșiri sunt semnalizate în conformitate cu prevederile legale";, adică prin indicatoarele prevăzute în Anexa la Regulamentul de Aplicare a O.U.G.. nr.195/2002. Prin urmare, cât timp petentul a circulat în localitate, în sensul dat de
O.U.G. nr.195/2002 era obligat să respecte regimul de viteză pentru acel sector de drum.
Petentul nu a propus probe prin care să dovedească o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, simplele sale susțineri nefiind în măsură să probeze temeinicia afirmațiilor sale.
Probatoriul administrat certifică că fapta contravențională reținută în cuprinsul procesului verbal există, a fost săvârșită cu vinovăție de către petent, a fost constatată în condițiile impuse de legislația în vigoare și nu este incidentă nici una dintre cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei prevăzute de art.11 din O.G. nr.2/2001.
Art. 48 din O.U.G. nr.195/2002 impune conducătorilor auto obligația de a respecta regimul legal de viteză.
Potrivit art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 "Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h";, petentul circulând cu viteza de 119 km/h.
Ca urmare, fapta săvârșită a fost încadrată corect în textul de lege aplicabil, respectiv art.
102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța de judecată este obligată să dispună asupra sancțiunilor aplicate, urmărind ca acestea să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei și ținând cont de persoana contravenientului, conform art.21 alin.3 din același act normativ.
Pentru contravenția comisă de petent, agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 9 puncte-amendă (630 de lei).
Instanța reține că petentul, prin depășirea cu 69 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv situat în interiorul unei localități, a creat o stare de pericol concret pentru siguranța circulației rutiere, pentru viața, integritatea corporală și bunurile participanților la trafic și ale celorlalte persoane aflate în zona drumului public, valori sociale enumerate în cuprinsul art.1 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 și protejate de ansamblul dispozițiilor legale conținute de acest act normativ.
Necesitatea de a respecta regulile de circulație nu este numai legală, ci și morală, petentul trebuind să conștientizeze că îi este interzis a constitui un pericol pentru ceilalți participanți la trafic, în condițiile în care a manifestat indiferență față de consecințele pe care le poate avea față de propria persoană deplasarea cu viteza de 119 km/h pe un sector de drum unde limita maximă este de 50 km/h.
Circulând cu peste 69 km/h față de limita legală gravitatea este mult sporită, numai hazardul făcând ca fapta sa să nu aibă consecințe dintre cele mai grave.
Petentul nu a prezentat instanței motivele pentru care a invocat nulitatea procesului
verbal.
Având în vedere cele expuse mai sus se constată că nu există temeiuri pentru
reindividualizarea sancțiunii principale aplicate, avertismentul aplicându-se doar când fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG nr.2/2001. De precizat că prin procesul verbal de constatare a contravenției s-a învederat petentului că are posibilitatea de a achita în termen de 24 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, potrivit art.109 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002.
Potrivit art.111 alin.1 lit. c și alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 s-a luat față de petent măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în mod legal a fost aplicată de agentul constatator prin procesul verbal de contravenție, conform art. 96 alin.1 și 2, art.109 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria nr. 2857097 încheiat la data de_ ca fiind legal și temeinic întocmit.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul D. C. M. solicitând modificarea hotărîrii în sensul admiterii plângerii contravenționale (f. 2).
În motivare se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală. Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au solicitat probe noi.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 2857097 încheiat la data de_ de către agentul constatator DANCIU FLORIN din cadrul I. ui de P. Județean S., a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 9 puncte amendă, respectiv 630 de lei față de petentul D. C. M., reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de_, ora 11,19, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ prin localitatea Bârsău Mare, DE58, cu viteza de 119 km/h, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspect constatat în mod corect și de prima instanță.
Instanța va reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.
Cât privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond în mod corect că starea de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității, nefiind răsturnată prezumția relativă de legalitate și temeinicie instituită în privința actelor administrative încheiate de agenți ai statului aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu. În acest sens au fost avute în vedere planșele fotografice depuse la dosarul cauzei și înregistrarea pe suport CD (f. 14-16), care atestă faptul că autoturismul petentului rula în localitate cu o viteză ce depășește limita legală, cu 69 km/h.
Potrivit prevederilor art.109 al.2 si 3 din OUG nr.195/2002, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei. In aceste cazuri, procesul-verbal se poate incheia si in lipsa contravenientului, dupa stabilirea identitatii conducatorului de vehicul, mentionandu-se aceasta in procesul-verbal, fara a fi necesara confirmarea faptelor de catre martori.
La retinerea stării de fapt și în concordanță cu dispozițiile legale înainte menționate, tribunalul apreciază că în mod corect, instanta de fond a avut in vedere procesul verbal de contraventie intocmit, planșele foto, înregistrarea video si buletinul de verificare metrologica al aparatului radar, toate aceste probe fiind concordante in sensul ca petentul a circulat cu o viteza care depasea limita legala pe sectorul de drum respectiv.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, tribunalul reține că fapta săvârșită de către petent, prezintă un grad de pericol social concret ridicat ce face incompatibilă înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, aceasta din urmă nefiind suficientă în cazul faptei concrete săvârșite de către petent pentru atingerea scopurilor preventiv, educativ și represiv al sancțiunilor contravenționale.
Instanța de fond a dat eficiență astfel, în mod corect, dispozițiilor art.21 din OG nr.2/2001, reținând că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de către petentul D. C. M. împotriva sentinței civile nr. 361/_ a Judecătoriei Jibou.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D. C. M. împotriva sentinței civile nr. 361/_ a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
I. -D. H. | N. | -C. | C. D. | C. | V. | V. |
Red. Dact. DC/_ 2 ex.
Jud. fond. M. C.
| ← Decizia civilă nr. 983/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 643/2013. Plângere contravențională → |
|---|
