Decizia civilă nr. 96/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. - NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZ IA CIVILĂ nr. 96 /A /2013
Ședința publică din data de 18 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte de secție
GREFIER: N. G.
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâtele SC V. S. B. și B. C.
I. S. R. SA A.
împotriva sentinței civile nr. 11792/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 4 decembrie 2013 în dosarul nr._, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Chiorean Grigore pentru pârâta-apelantă SC V. S. B., pentru reclamantul-intimat M. V. A. se prezintă avocat D. O., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâta apelantă B. C. I.
S. R. SA A. și lichidatorul judiciar C. de I. P. I. pentru pârâta apelantă SC V.
S. B. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul apelantei SC V. S. B., avocat Chiorean Grigore, arată că a luat legătura cu lichidatorul judiciar al apelantei SC V. S. B. care a comunicat faptul că se va prezenta în instanță la acest termen în vederea însușirii apelului promovat de apelantă.
Reprezentanta reclamantului-intimat, avocat D. O., solicită admiterea excepției invocată de instanță din oficiu la termenul anterior.
Reprezentantul apelantei SC V. S. B., avocat Chiorean Grigore, solicită respingerea excepției invocată de instanță la termenul anterior.
Instanța se va pronunța asupra excepției invocată din oficiu la termenul anterior odată cu
apelul.
Reprezentanții părților arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului. Nemaifiind cereri prealabile soluționării apelului, tribunalul închide faza de cercetare
judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Reprezentantul apelantei SC V. S. B., avocat Chiorean Grigore, solicită admiterea apelului promovat, lasă la aprecierea instanței soluția privind apelul declarat de apelanta B. C.
I. S. R. SA A. .
Reprezentanta reclamantului-intimat, avocat D. O., solicită admiterea excepției invocată din oficiu de instanță, respingerea apelului declarat de apelanta SC V. S. B. ca urmare a lipsei calității de reprezentant, respingerea apelului declarat de apelanta B. C. I.
S. R. SA A., ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 11792/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 4 decembrie 2013 în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. V.
A.
în contradictoriu cu pârâtele SC V. S. B.
și B. C. I. S. R. SA A.
și în consecință s-a dispus instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și auto pe o lungime de 18,35 m și o lățime de 4 m, asupra terenului proprietatea pârâtei SC V. S. B., înscris în CF nr. 55427 B. (CF vechi 7551), A+1, nr.top.7449/2, în favoarea terenului proprietatea reclamantului, înscris în CF nr. 56156 B. (CF vechi 7551), A+1, nr.top.7450/2, pe traseul A- B-C-D, conform planșei nr. 2 din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul P. V.
; s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de servitute instituit, conform propunerilor din același raport de expertiză tehnică.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că potrivit actului de adjudecare din_, întocmit de BEJ Manchevici Marin în dosarul execuțional nr. 113/ex/2010, reclamantul a cumpărat la licitația publică din_ imobilul teren arabil în suprafață de 879 mp, înscris în CF 56156 B. (CF vechi 7551), A+1, nr. top 7450/2.
Potrivit raportului de expertiza tehnică topografică întocmit de expertul P. V. acest imobil, precum și cel asupra căruia se solicită instituirea servituții, aparținând pârâtei SC Velcom
S. B., cu suprafața de 216 mp și înscris în CF 55427 B., nr. top. 7449/2, se află în
intravilanul municipiului B., pe latura sudică a drumului de centură, între drumul ce duce la Sigmir și Valea Sigmirului.
În baza observațiilor făcute la fața locului expertul a concluzionat că lotul reclamantului este lot înfundat, deoarece între acesta și calea publică este amplasat lotul pârâtei.
Potrivit art. 616 C.civ. din 1864 "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona";.
Așa cum rezultă din planșa nr. 2, plan de ansamblu, anexată raportului de expertiză, ținând seama de configurația celor două terenuri - al pârâtei și al reclamantului, notate cu 1A și 2A - și de amplasarea căii de acces, respectiv drumul de centură al municipiului B., instituirea servituții pe traseul A-B-C-D configurat pe același plan reprezintă varianta cea mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit și răspunde exigențelor art. 617 și 618 C.civ. din 1864, referitoare la scurtarea căii proprietarului fondului închis, "ca să iasă la drum"; și la alegerea trecerii prin "locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă";.
Au fost înlăturate susținerile pârâtei B. C. I. S. R. SA A. referitoare la lipsa de justificare a dimensiunilor drumului de servitute. De altfel, aceeași pârâtă recunoaște că drumul a fost stabilit pe latura cea mai scurtă a proprietății pârâtei (latura A-D pe planșa nr. 2 din raportul de expertiză), iar instanța a reținut că lățimea de 4 m este necesară accesului cu autovehicule pe proprietatea reclamantului. În condițiile în care solicitarea reclamantului este justificată, respectiv locul acestuia este înfundat, împrejurare ce nu se datorează culpei sau neglijenței sale, nu s-ar putea reține că instituirea servituții ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO. De altfel, legea internă, în acord cu prevederile normei europene menționate, pune la dispoziția proprietarului fondului aservit mijloace în vederea reparării eventualului prejudiciu suferit (art. 619 C.civ. din 1864).
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 616, art. 617, art. 618, art. 619 C.civ. din 1864.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele
.
Prin apelul declarat de pârâta SC V. S. B. s-a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât pârâta nu a fost legal citată, dat fiind faptul că fiind în faliment citarea se face prin lichidatorul judiciar.
S-a relevat totodată faptul că terenul reclamantului are posibilități de acces la calea publică, pe trasee mai scurte și mai dezavantajoase pentru fondul aservit.
Administratorul pârâtei lucrează de mai mulți ani în Anglia, unde are și domiciliul și de unde nu a fost niciodată citat.
În drept nu s-a invocat nicio dispoziție legală.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f.
28).
Prin apelul declarat de pârâta B. C. I. S. R. SA A. s-a solicitat admiterea
apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
În motivare s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 616, art. 617 și art. 618 din vechiul Cod civil, pentru constituirea unei servituți de trecere sunt necesare îndeplinirea mai multor condiții și anume: părțile, reclamantul și pârâtul să fie vecini, reclamantul să fie proprietarul unui loc înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, trecerea trebuie să se facă pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, prin locul ce ar pricinui mai puțină pagubă celui pe al cărui loc urmează a se constitui servitutea.
Instituirea unei servituți pe o lungime de 18,35 m și o lățime de 4 metri asupra imobilului proprietatea S.C. V. S.RL B. nu este justificată, având în vedere faptul că, deși legiuitorul nu a reglementat dimensiunile drumului de servitute, reiese în mod foarte clar din textul legii că acestea trebuie să fie cât mai puțin păgubitoare proprietarului fondului aservit. În speță e logic că drumul trebuie să fie cât mai scurt posibil și cât mai îngust, ceea ce înseamnă că trebuie să fie situat cât mai aproape de latura cea mai scurtă - delimitată în planșa nr. 2 pe linia A-D, iar lățimea drumului de servitute să fie mai mică, doar cât este strict necesar.
Drumul de servitute propus a fi instituit are o suprafață de 74 mp. ceea ce reprezintă o treime din suprafața fondului aservit. Este de reținut că un drum de servitute trebuie să asigure normala exploatare a fondului dominant potrivit destinației acestuia. Suprafața este însă mult prea mare, nefiind în niciun fel justificată aceste dimensiuni.
S-a relevat totodată că servituțile în sine înseamnă sarcini, deci restricții impuse asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea altui imobil. Ori aceste sarcini sunt în fapt ingerințe în dreptul de proprietate conform Convenției Europene a Drepturilor Omului și chiar dacă sunt prevăzute de legea națională - trebuie rezolvate prin respectarea proporționalității între interesele pârâților, iar stabilirea servituții de trecere în condițiile solicitate de reclamant nu respectă această proporționalitate.
S-a subliniat caracterul împovărător al servituții instituite pentru titulara fondului aservit, incompatibilă cu dispozițiile art. 618 din vechiul cod civil și cu principiul ce decurge din art. 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO ce reglementează dreptul de proprietate, potrivit căruia orice limitare a acestuia impusă pentru protejarea drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit și să asigure un just echilibru între interesul particular al proprietarului și necesitatea reglementarii folosinței bunurilor.
De asemenea, s-a apreciat că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 616 din vechiul Cod civil. Astfel, prin loc înfundat, potrivit art. 616 Cod civil, se înțelege acel loc care are nicio ieșire la calea publică, dar ori de câte ori locul are ieșiri la cale publică, pe un drum chiar impracticabil, dar care poate fi făcut practicabil prin efectuarea unor cheltuieli cu care s-ar elimina inconvenientele sau greutățile în aceste cazuri, textul de lege amintit nu mai are aplicare.
Ori în speța de față, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de V. T. P., se face referire în cadrul Capitolului III, intitulat "Concluzii", la faptul că "pe latura de est a imobilelor...., între drumul de centură și terenuri există un șanț adânc, pentru accesul la aceste terenuri fiind necesară construirea unui pod".
În condițiile actuale, când dreptul de proprietate asupra terenurilor trebuie privit potrivit dispozițiilor constituționale (art. 44) care garantează dreptul de proprietate, instituirea servituții de trecere trebuie făcută cu atât mai mult cu stricta respectare a dispozițiilor art. 616 și următoarele din vechiul Cod Civil. Astfel, instituirea unei servituți de trecere cu lungimea de 18,35 m și lățimea de 4 m, așa cum a cerut și obținut reclamantul, nesocotește cerințele art. 618 Cod civil, care condiționează instituirea acestei servituți de pricinuirea celei mai mici pagubei. În speță, amenajarea unei de căi de acces este posibilă, întrucât, așa cum rezultă din raportul de expertiză și schița acestuia, din planul de amplasament, terenul reclamantului se învecinează în partea de est cu drumul de centură, fiind despărțit de acesta de un șanț adânc. În consecința, rezultă deci că reclamantul, prin lucrări de amenajare a unei căi de acces pe acest amplasament, nu ar mai afecta terenul înscris în cartea funciară nr. 55427 a localității B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 7551), A+1, nr. top 7450/2.
În subsidiar, în cazul în care se va menține soluția instanței de fond, s-a solicitat a se dispune ca trecerea să se facă pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și prin locul care ar pricinui cea mai mică pagubă pârâtelor.
În drept s-au invocat prevederile art. 282 si următoarele din Codul de procedură civilă, art.
616 - 618 C.civ. din 1864.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f.
17, 18).
Intimatul, legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 20) s-a opus admiterii apelurilor declarate, arătând în motivare faptul că la data înregistrării cererii de chemare în judecată (_ ) pârâta S.C. V. S.R.L. B. nu se afla în procedura insolvenței, astfel încât, legal citată fiind pentru 2 termene consecutive anterior deschiderii procedurii simplificate de insolventă (_ ), acesteia îi revenea obligația de a înștiința instanța privind orice schimbare survenită cu privire la elementele sale de identificare și la starea sa juridică.
Aceasta cu atât mai mult cu cât deschiderea procedurii simplificate de insolvență s-a făcut la cererea sa, anterior termenului din 25 septembrie 2012, neputându-se justifica în niciun mod susținerea că în acea perioadă administratorul societății s-ar fi aflat în imposibilitatea de a lua cunoștință de toate procesele în care este implicată societatea.
Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, nu este îndreptățită să invoce în căile de atac nelegala sa citare, pe temeiul necitării prin lichidator judiciar, astfel încât procedura de citare îndeplinită în cauză este valabilă.
Sub aspectul fondului cauzei s-a arătat că potrivit art. 616 C. civ. proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
În sensul textului enunțat, prin loc înfundat se înțelege acel fond fără ieșire la drumul public, fiind înconjurat din toate părțile de fonduri care aparțin altor proprietari.
Potrivit art. 617 C. civ., ieșirea la calea publică urmează a fi asigurată pe drumul de acces cel mai scurt, iar conform art. 618 din același cod, trebuie a se alege trecerea prin locul care ar pricinui o mai puțină pagubă celui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
În cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru instituirea servituții de trecere în modalitatea stabilită de prima instanță, fiind cert stabilit, prin probatoriul administrat, că terenul proprietatea intimatului are regimul juridic al unui imobil fără acces/ieșire la calea publică.
Din schițele anexate raportului de expertiză rezultă cu certitudine că terenul proprietatea reclamantului este înconjurat din toate părțile de fonduri care aparțin altor proprietari, iar traseul stabilit de expert pentru ieșirea la calea publică este cel mai scurt, urmând o linie dreaptă, la marginea terenului proprietatea pârâtei.
Nu există în zonă vreun alt drum public la care să aibă ieșire toate imobilele învecinate, cum pretind pârâtele-recurente, singurul drum fiind cel evidențiat de expert, iar pentru ca terenul reclamantului să aibă acces la acesta este necesară instituirea servituții de trecere peste terenul învecinat, care constituie proprietatea pârâtei.
Pe parcursul soluționării cauzei în fond, concluziile expertului nu au fost contestate de pârâtele-recurente, acestea neformulând niciun fel de obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară avut în vedere de instanță la stabilirea traseului servituții de trecere. Or, dispozițiile art.
212 alin. (2) Cod procedură civilă, care reglementează condițiile în care trebuie să se invoce regularitatea raportului de expertiză, au caracter dispozitiv. Drept urmare, față de prevederile art. 108 alin. (3) C.proc.civilă, neinvocarea de către parte a unor neregularități care ar viza împrejurări de fapt legate de condițiile efectuării expertizei, la prima zi de înfățișare după depunerea raportului și înainte de a se fi pus concluzii pe fond, atrage sancțiunea decăderii acesteia din dreptul de a le invoca în căile de atac, în același sens pronunțându-se, exemplificativ, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală prin decizia nr. 2197/2006 (Buletinul Casației nr. 4/2006, p. 47).
Concluziile expertului, însușite de instanță, sunt corecte și în ceea ce privește lățimea drumului de servitute, sub acest aspect fiind necesar să se asigure o exploatare efectivă și corespunzătoare a fondului dominant, potrivit destinației acestuia, cât și pătrunderea propriilor autoturisme și a unor autovehicule ale serviciilor medicale, ale serviciilor publice de urgență (pompieri), etc.
Reclamantul a achiziționat terenul pentru edificarea unei construcții familiale, fiind indus în eroare de raportul de evaluare întocmit în cadrul procedurii de executare silită, în care s-a consemnat în mod greșit că în zona ar exista un drum neamenajat, astfel cum rezultă din schița eliberată ulterior de OCPI B. și expertiza tehnică efectuată în prezenta cauză.
În aceste condiții, pentru obținerea autorizației de construire, este necesară și obligatorie instituirea în prealabil a unei servituți de trecere, condiție expres impusă de Regulamentul general de urbanism, aprobat prin H.G. nr. 525/1996, republicată.
Potrivit art. 25 alin. (1) din acest Regulament "autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă există posibilități de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute, conform destinației construcției. Caracteristicile acceselor la drumurile publice trebuie să permită intervenția mijloacelor de stingere a incendiilor ".
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 4.11.1 - anexa 4 din H.G. nr. 525/1996, republicată, pentru locuințe unifamiliale cu lot propriu se vor asigura accese carosabile pentru locatari, acces carosabil pentru colectarea deșeurilor menajere și pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor. Aleile (semi)carosabile în interiorul zonelor parcelate, cu o lungime de maximum 25 m (cum este cazul în speță) vor avea o lățime de minimum 3,5 m. De asemenea, potrivit prevederilor art. 4.12. din aceeași anexă a respectivului act normativ, pentru toate categoriile de construcții și amenajări se vor asigura accese pentru intervenții în caz de incendiu, dimensionate conform normelor pentru trafic greu.
La termenele de judecată din data de 29 mai 2013 și 26 iunie 2013 tribunalul din oficiu a invocat și pus în discuție excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului apelantei SC V. S. B. .
Așa cum rezultă din cuprinsul încheierii civile nr. 1566/2012 pronunțată de Tribunalul B.
-Năsăud la data de 14 septembrie 2012 în dosarul nr._ (f. 24 dosar apel), împotriva apelantei SC V. S. B. s-a deschis procedura simplificată a falimentului, fiind numit lichidator C. ul individual de insolvență Poienar I. .
Intrarea apelantei în faliment a fost atestată chiar de apelantă în cuprinsul cererii de apel.
Potrivit art. 47 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea -, dacă acesta nu și-a declarat, în condițiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenția de reorganizare.
Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept, potrivit art. 47 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, la data la care se dispune începerea falimentului, iar conform alin. 7 al normei amintite de la data intrării în faliment, debitorul va putea desfășura doar activitățile ce sunt necesare derulării operațiunilor lichidării.
Prin urmare, încetând de drept dreptul administratorului de a-și conduce activitatea, de la data la care s-a dispus începerea falimentului, la data de 10 aprilie 2013, data declarării căii de atac, administratorul nu mai avea calitatea de a reprezenta societatea, calitate care îl îndreptățea să promoveze apel în numele societății.
În aceste condiții, apelul trebuia promovat de lichidatorul judiciar al debitorului, singurul îndreptățit să acționeze în numele societății și să invoce nelegala citare în fața instanței de fond, precum și aspecte ce țin de temeinicia hotărârii atacate.
În fața instanței de apel citarea debitoarei aflată în faliment s-a realizat prin lichidatorul judiciar (f. 32), căruia i s-a dat astfel posibilitatea să ia cunoștință de existența apelului, să se prezinte în instanță sau să declare în scris că își însușește apelul declarat de administratorul fără drept.
Așa cum rezultă din poziția apărătorului ales de administratorul fără drept, exprimată în ședința publică din data de 18 septembrie 2013, apărătorul a luat legătura cu lichidatorul judiciar pentru ca acesta să-și exprime poziția față de apelul declarat.
Întrucât până la data acordată de instanță lichidatorul nu și-a exprimat poziția față de apelul declarat de debitorul aflat în insolvență, tribunalul în baza art. 47 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 constatând că la data declarării apelului administratorul pârâtei apelante nu mai avea dreptul de a-și conduce activitatea, va anula apelul declarat de pârâtă, ca fiind făcut de o persoană care nu are calitatea de reprezentant.
Soluția anulării împiedică analiza apelului prin prisma motivelor invocate.
Apelul declarat de pârâta B. C. I. S. R. SA A.
nu este fondat.
Reclamantul a cumpărat imobilul proprietatea sa prin licitație publică, imobilul fiindu-i prezentat ca având acces la drumul public nu numai cu piciorul, ci și cu mijloace auto în condițiile construirii unui pod din DN 17 pentru accesul la proprietate (f. 12, 14m 15 dosar fond).
Din cuprinsul lucrării de expertiză rezultă că între drumul de exploatare și terenul reclamantului identificat în topograficul 7450/2 (marcat cu culoare portocalie pe schița expertului
- f. 54 dosar fond) se interpune terenul pârâtei SC V. S. B. identificat în topograficul 7449/2 (marcat cu culoare galbenă pe schița expertului - f. 54 dosar fond), ipotecat în favoarea băncii pârâte.
Este greșită afirmați pârâtei din cuprinsul apelului, conform căreia terenul reclamantului se învecinează în partea de est cu drumul de centură, fiind despărțit de acesta de un șanț adânc.
Așa cum lesne se poate observa pe schița expertului (f. 54 dosar fond) canalul (acel șanț adânc) se situează între drumul de centură și drumul de exploatare. Terenul pârâtei SC V. S.
B. și nu al reclamantului este cel care se învecinează cu drumul de exploatare.
Mențiunea expertului din cuprinsul concluziilor formulate referitoare la existența șanțului adânc între drumul de centură și terenuri nu se referă la terenul reclamantului, ci generic la toate terenurile care au ieșire la drumul de exploatare.
Nu se contestă în cauză faptul că într-adevăr pentru accesul cu autoturismul este necesară construirea unui pod peste canal. Chiar în condițiile construirii podului pentru ca reclamantul să ajungă la terenul său este necesar să treacă peste terenul pârâtei SC V. S. B.
.
Terenul reclamantului nu are ieșire la calea publică nici în partea nordică, unde se învecinează cu terenurile altor proprietari.
Prin urmare, terenul este loc înfundat în sensul art. 616 C.civ. din 1864, aspect corect reținut de instanța de fond.
Dat fiind faptul că în vederea normalei utilizări conform destinației (teren pentru construirea de locuințe) reclamantul trebuie să aibă acces la teren și cu mijloace auto, în mod corect s-a avut în vedere lățimea de 4 metri necesară servituții pe lungimea terenului proprietate a pârâtei, pe traseul cel mai scurt, reprezentat de latura A-D (f. 47 dosar fond).
Aceasta în condițiile în care potrivit art. 4.11.1 din HG nr. 525/2006 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism lățimea legală minimă este de 3,5 m, iar conform art. 4.12 din același act normativ, pentru toate categoriile de construcții și amenajări este obligatorie asigurarea de accese pentru intervenții în caz de incendiu, dimensionate conform normelor pentru trafic greu.
Prin urmare, lățimea de 4 m are rolul de a asigura accesele impuse de normele de disciplină în construcții.
Nu poate fi acceptată opinia apelantei în sensul că servitutea trebuie trasată cât mai aproape de latura A-D în condițiile în care pentru trecerea unui autovehicul în bune condiții și pentru respectarea regulamentului general de urbanism se impune lățimea de 4 metri.
În condițiile în care imposibilitatea ieșirii la calea publică nu poate fi imputată reclamantului, iar legislația națională prevede dreptul proprietarului fondului aservit de a solicita despăgubiri proporționale cu paguba pricinuită prin trasarea și folosirea servituții, nu se poate invoca în mod temeinic încălcarea dreptului de proprietate ocrotit de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană, așa cum justificat a reținut și instanța de fond.
În baza considerentelor reținute și făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 C.proc.civ., tribunalul va anula apelul declarat de pârâta SC V. S. B., ca fiind făcut de o persoană care nu are calitatea de reprezentant și va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta B. C.
I. S. R. SA A. .
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează apelul declarat de pârâta SC V. | S. B. | , citată prin lichidator C. |
individual de insolvență Poienar I., cu sediul în B. | , strada G. | nr. 7, județul B. - |
Năsăud împotriva sentinței civile nr. 11792/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 4 decembrie 2013 în dosarul nr._ .
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta B. C. I. S. R. SA A. , cu sediul în A., b-dul R. nr. 88, județul A. împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
R. | I. B. | G. | C. | F. N. | G. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./5 exemplare _
judec. fond C. R. R.
| ← Decizia civilă nr. 3/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 95/2013. Servitute → |
|---|
