Decizia civilă nr. 269/2013. Servitute
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.269/A
Ședința publică din 21 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D.
J. ECĂTOR: W. D.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul civil formulat de reclamanții Ș.
V. și Ș. N., ambii domiciliați în localitatea V. de S., str. N. G., nr. 12, județul M., împotriva sentinței civile nr. 153 din_, pronunțată de J. ecătoria V. de S. în dosarul nr._, având ca obiect servitute.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 14 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260 raportat la art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 21 noiembrie 2013, când a decis următoarele:
T.
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 153/_, pronunțată de J. ecătoria V. de S. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea așa cum a fost completată, formulată de reclamanții Ș. V. și Ș. N. în contradictoriu cu pârâții M.
D., M. S. și Țârleac I., C. I., T. M., O. V. de S. prin primar, pentru constituire și practicare de servitute de trecere. Au fost obligați pe reclamanții să plătească pârâților M. D., M. S. și Țârleac I. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul instanței din_, sub nr._ reclamanții S. V. si S. N. au chemat in judecată pe pârâții M. D., M.
S. si Tarleac I., solicitând constituirea unei servituți de trecere, pe terenul acestora, în favoarea reclamanților, în vederea exploatării imobilului situat în orașul V. de S. înscris in c.f. nr. 1, V. de S. nr. top. 6109/2, pe o lungime de
15 m si o lățime de 3 m, tot timpul anului cu mijloace de transport si cu piciorul, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, s-a arătat ca terenurile reclamanților, învecinate cu ale pârâților, nu au ieșire la calea publică, singura ieșire putându-se realiza prin traversarea terenurilor pârâților. Se mai susține că si până nu demult a fost exercitată servitutea pe același traseu, însă in prezent pârâții împiedecă exercitarea libera a trecerii.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 616 si urm. din codul civil. În probațiune au fost depuse: un contract sub semnătură privată din_, adeverința nr. 7675/2010 eliberata de Primăria orașului V. de S., o schiță de dezmembrare. Cererea a fost timbrata cu chitanța de 10 lei si timbru judiciar de 0,30 lei.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării se susține că reclamanții practică servitutea de trecere solicitată, nu le-au interzis niciodată accesul, însă reclamanții doresc in prezent accesul cu mijloace de transport, lucru imposibil de realizat datorită distanței mici intre imobilele construite, respectiv de 3,20 m. Se mai arată că reclamanții au acces la calea publică si pe un alt drum.
In drept, nu au fost invocate dispozițiuni legale. In probațiune au fost depuse: contractul sub semnătură privată din_, o schiță si o fotografie. Pârâții angajându-si avocat, au mai formulat o altă întimpinare prin care de asemenea au solicitat respingerea acțiunii reclamanților, motivând că terenul reclamanților nu are caracter de loc înfundat, că prin amplasarea unei porți și- au blocat singuri accesul si că servitutea de trecere existentă nu poate fi practicată cu utilaje grele.
Prin încheierea din_, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică, fiind stabilite si obiectivele la care să răspundă expertul numit in cauză. La data de_ a fost depusă lucrarea de expertiză executată de ing.
Tomoaiga N. . La termenul din_ reclamanții au depus o completare la acțiune, prin care au chemat in judecata si pe ceilalți pârâți, peste terenurile lor fiind propusa o varianta de trecere de expertul numit in cauza.
Prin încheierea din_ a fost pus în discuție raportul de expertiză ambele părți formulând obiecțiuni, care au fost admise si s-a cerut expertului completarea lucrării cu obiectivele stabilite la aceiași dată.
Completarea la raportul de expertiză a fost depusă la_, părțile neformulând nici un fel de alte obiecțiuni.
Din actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Reclamanții folosesc un teren identificat cu parcela top. nr. 6109,
proprietar tabular fiind Statul Român. Pârâții M. D. si S. folosesc parcela identificată sub top. nr.6109/5, dreptul lor fiind înscris in cartea funciară. Pârâta T. I. folosește o alta parcelă, proprietar tabular fiind Statul Român.
Potrivit art. 616 cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau, pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Textul citat constituie temei legal atât pentru acțiunile în constituire cât si pentru acțiunile în conservarea servituții de trecere.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză topografică terenul folosit de reclamanți nu are caracter de loc înfundat, deși expertul susține acest lucru.
Reclamanții au ieșire la calea publică pe traseul pretins, aflat in proprietatea Statului Roman si asupra căruia pârâții nu se opun, dar si o alta variantă in amonte, este drept mai anevoioasă.
Obiectul cererii de chemare in judecată, astfel cum s-a formulat inițial si în precizarea ulterioară, este constituirea unui drept de servitute, servitute preexistenta si a cărei exercitare ar fi fost obstrucționată de pârâți.
Potrivit principiului disponibilității, principiu de bază în procesul civil, părțile fixează limitele în care va avea loc judecata, atât din punct de vedere al obiectului, cât si al persoanelor între care se stabilesc raporturile judiciare procesuale, precum si al fundamentului pretenției dedusă judecații, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat de părți.
De la acest principiu nu s-ar putea deroga, pe temeiul rolului activ al judecătorului, fără să existe o dispoziție legală expresă, pronunțarea asupra a ceea ce nu s-a cerut constituind motiv de desființare a hotărârii.
Instanța a reținut că între părți exista un litigiu evident cu privire la modalitatea de acces a reclamanților la drumul public, respectiv solicitarea acestora de a putea avea acces si cu mijloace auto si utilaje. Această servitute așa cum este ea in prezent nu a fost creată nici de reclamanți si nici de pârâți, fiind creată de proprietarul terenului Statul Roman si exista in P.U.G-ul orașului, putând fi exercitată fără restricții așa cum se reține si in adresa nr. 11560/_ a Primăriei orașului V. de S. . Pârâții nu sunt proprietarii acestui drum de acces si nici nu s-au opus practicării lui. La cuvântul in fond reclamanții au emis si o variantă subsidiară ca să se constituie servitutea pe aliniamentele colorate in verde si roșu, care sunt ocupate de construcțiile pârâților, solicitare care nu poate fi acceptată pentru că atât reclamanții cât si pârâții sunt beneficiarii unei servituți stabilite de proprietarul terenului in favoarea lor. Existând o servitute de trecere stabilită de proprietarul terenului, Statul Roman, instanța nu poate dispune constituirea unei alte servituți pe același traseu. Pretențiile reclamanților ar putea fi satisfăcute numai in ipoteza in care s-ar dispune demolarea construcțiilor pârâților, ceia ce nici nu s-a cerut si nici nu este acceptabil. Aceasta pretenție de a circula cu utilaje grele ar putea fi eventual solicitată doar pe cealaltă variantă de trecere ceia ce nu s-a cerut însă. Sub un alt aspect pârâții, persoane fizice nefiind proprietarii imobilului asupra căruia se solicită constituirea unei servituți, nu pot fi obligați să se constituie o servitute, neavând calitate procesuală pasivă. O.
V. de S. nu i-a împiedicat pe reclamanți să practice servitutea, reclamanții neafirmând o astfel de situație.
În consecință, față de situația expusă, acțiunea reclamanților a fost respinsă și au fost obligați in temeiul art. 274 cod procedura civilă, la plata cheltuielilor de judecată in cuantum de 1200 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței civile nr. 153/_ a Judecătoriei V. de S., în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, au formulat recurs,
recalificat drept apel în baza art. 84, art. 2821Cod procedură civilă,
apelanții-reclamanți
Ș. V. și Ș. N., solicitând: admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței atacate, in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata si precizata, cu cheltuieli de judecata in ambele instanțe, in cuantumul ce va fi precizat la dezbaterea in fond a litigiului, iar in situația in care se va aprecia că instanța fondului nu s-a pronunțat asupra acțiunii astfel cum a fost precizata, să se anuleze hotărârea și să se trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea apelului, apelanții au arătat: sentința instanței de fond este total nelegală și lipsită de orice temei juridic. Astfel instanța de fond a respins pur si simplu acțiunea fără nicio motivare. Nu a spus că este inadmisibilă, nici netemeinică sau nedovedită. Instanța de fond s-a limitat a respinge acțiunea pur și simplu fără a motiva decizia de respingere.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut in considerentele sentinței faptul ca parații nu ar avea calitate procesuala pasiva. Aceasta excepție nici nu a fost invocata de nimeni, nici nu a fost pusa in discuția părților si nimeni nu a pus concluzii asupra excepției.
Instanța nu a efectuat cercetarea judecătorească deoarece a nesocotit concluziile raportului de expertiza si a respins încuviințarea altor probe cu, martori sau altceva. Instanța nu a luat in considerare raportul de expertiza. Astfel deși expertul a arătat în raport că terenul are caracter de loc înfundat instanța a interpretat total invers. Potrivit considerentelor din sentința instanței de fond, judecătorul a reținut că "așa cum rezultă din raportul de expertiză topografică terenul folosit de reclamanți nu are caracter de loc înfundat deși expertul susține acest lucru." Astfel instanța se contrazice în mod vădit și ignoră concluziile raportului de expertiză care arată clar că terenul apelantului are caracter de loc înfundat.
Mai mult, instanța a refuzat încuviințarea probei cu martori pentru a se dovedi acțiunea, îngrădind astfel dreptul la apărare. Instanța nu a manifestat rol activ, s-a limitat doar a respinge acțiunea fără a mai spune nimic.
Instanța nu s-a pronunțat asupra completării de acțiune uitând cu desăvârșire de acest aspect. Astfel instanța a omis să se pronunțe asupra petitelor arătate în completarea de acțiune.
Sentința instanței este total netemeinică și nefondată.
Cererea de | apel este | legal timbrată. |
Intimații M. | D., M. | S., Țârleac I. reprezentați prin avocat s- |
au opus admiterii apelului.
Ceilalți intimați nu au depus întâmpinare la cererea de apel și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală.
În conformitate cu dispozițiile art. 295 alin.2, art. 292 alin.1 Cod procedură civilă, în apel s-au administrat: proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie- completare.
În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii Bâtcur G. -fila 66, M. I. -fila 67, propuși de apelanți.
La solicitarea instanței de apel, d-l expert Tomoiagă N. a efectuat și depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie-completare-fila 73 din dosarul de apel.
Atât apelanții Ș. V. și Ș. N. cât și intimații M. D., M. S., Țârleac I., au formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Analizând sentința civilă nr. 153/_ pronunțată de J. ecătoria V. de
S., în baza motivelor de apel formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Criticile aduse de către apelanți sentinței civile nr.153/2012 a Judecătoriei
V. de S. se referă în esență la faptul că motivarea primei instanțe ar lipsi sau ar fi necorespunzătoare, instanța nu a pus în discuție aspectele asupra cărora s- a pronunțat, instanța nu ar fi efectuat cercetarea judecătorească, ar fi nesocotit concluziile raportului de expertiză și ar fi respins încuviințarea altor probe cu martori "sau altceva";, nu ar fi manifestat rol activ, nu s-ar fi pronunțat asupra completării de acțiune - filele 1-3 din dosar în apel.
Prin precizarea cererii de apel, depusă la dosar la data de_, apelanții, prin avocat, au solicitat efectuarea unui supliment de expertiză și probe testimoniale-fila 54 în apel.
Prealabil soluționării apelului, au fost ascultați martori, a fost efectuată o completare a lucrării de expertiză tehnică judiciară topografică.
Expertul Tomoiagă N. concluzionează că: "pentru terenul în suprafață de 4.7 mp, al cărui proprietar este pârâtul M. D., conform cărții funciare nr. 51526, categoria de folosința este curți-construcții. Acest teren se situează la aproximativ 29.6 m, față de intersecția vestica cu strada N. G. (punctul A), conform încheierii nr. 1516/2011. Suprafața de 4.7 mp este in proprietatea pârâtului M. D., dar faptic se află pe calea de acces neclasificata, conform întâmpinării pe care Primăria O. ui V. de S. o înaintează Judecătoriei V. de S., cu nr. 12090/_ .
Terenul în suprafață de 8.8 mp, ocupat de către M. D. din drumul public, se afla la o distanta de 35.6 m de la extremitatea vestică a intersecției cu str. N. G. (punctul A). Această suprapunere cu drumul public, se datorează faptului că pârâtul și-a consolidat construcția casei, așa cum i s-a permis de
către primarul orașului V. de S. dl. Ciolpan V. . Parcela hașurată în Anexa 1 anexata prezentei completări cu hașura roșie se găsește in Cartea Funciara nr. 1, nr. topo 6109/6/2, proprietar CF fiind Statul Roman";.
În ceea ce privește prima critică din motivele de apel, vizând motivarea sentinței, tribunalul analizând hotărârea atacată, constată netemeinică această critică.
Motivarea primei instanțe respectă dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, arătând motivele avute în vedere de instanță, precum și raționamentul care a condus la soluția adoptată.
Prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor puse în discuție.
Din analiza ansamblului materialului probator administrat în fața primei instanțe, precum și în apel, tribunalul constată nefondate criticile formulate de apelanți prin memoriu de apel.
Așa cum rezultă din analiza CF nr.1 V. de S., proprietar sub B1 în CF nr.1 V. de S., conform înscrierii nr. 2365/_, este Statul Român, cu titlu de drept întabulare, drept de proprietate dobândit prin lege, în cotă de 1/1-fila 147 din dosar în apel.
Apelanții nu sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr.1 V. de S. .
Potrivit art. 616 Codul civil 1864 aplicabil în speță, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său, pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în fața primei instanțe, precum și în instanța de apel, rezultă că terenul apelanților nu are caracter de loc înfundat, apelanții având acces la locuința lor și pe un alt drum, unde nu există niciun impediment în a fi practicat, drum ce poate fi amenajat de către apelanți, aceștia având astfel ieșire la calea publică.
Prima instanță s-a pronunțat pe toate aspectele, cererile și apărările părților.
Motivarea adusă sentinței, chiar dacă succintă, reflectă faptul că prima instanță a analizat toate aspectele cu care a fost sesizată, respingând în mod corect acțiunea, astfel cum aceasta a fost completată de către reclamanți.
În apel au fost administrate probe cu înscrisuri, martori, expertiză tehnică judiciară topografică, fiind completată cercetarea judecătorească.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 296 alin.1 teza I Cod procedură civilă 1865, constatând starea de fapt reținută de către prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă 1865, apelanții vor fi obligați la plata către intimații: M. D., M. S. și Țârleac I. a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanții-reclamanți Ș. V. și Ș. N., ambii domiciliați în V. de S., str. N. G. nr. 12, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 153/_, pronunțată de J. ecătoria V. de S. în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe apelanții Ș. V. și Ș. N. la plata către intimații: M.
D., M. S. și Țârleac I., domiciliați în V. de S., str. N. G. nr.10, jud. M., a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
Ț. D. | W. | D. | B. | D. |
Red.Ț. D./_
T.red.B.D./_
10 ex.
J. ecător la fond:I. U.
| ← Decizia civilă nr. 4416/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 4143/2013. Servitute → |
|---|
