Decizia civilă nr. 96/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/R/_
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. JUDECĂTOR: C. -A. C. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul G. I. împotriva sentinței civile nr. 19042 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimatul P. J., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la prima strigare se prezintă pentru intimat, în substituirea reprezentantei acestuia, avocat T. S. M., avocat R. C. G., cu delegație de substituire depusă la dosar (f.50), lipsă fiind recurentul și reprezentantul său.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că în data de_ recurentul a înregistrat trimisă prin fax " cerere în probațiune"; (f.28), iar în data de_ acesta a înregistrat la dosar același înscris în original, la care a anexat în probațiune răspuns la întâmpinare(f.29-37) la care a anexat în probațiune planșe foto (f.40-43), copie după plângerea penală (f.44-47).
Mai constată de asemenea, că prin Î.C.nr.4/R/CC/_ s-a admis cererea de reexaminare formulată de recurent privind taxa judiciară de timbru, astfel s-a dispus că acesta datorează a taxă judiciară de timbru de 45,5 lei și timbru judiciar de 3 lei.
În data de_ reprezentantul recurentului a înregistrat la dosar cererea de strigare a cauzei la ora 12.30 (f.48) motivând că este la Judecătoria Zalău, reprezentând parte în dosarul nr. _
, anexând în probațiune împuternicirea avocațială de reprezentare.
T. ul, după deliberare, urmează a încuviința cererea de strigare a cauzei la ora 12.30.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la a doua strigare, la ora 12.30 se prezintă pentru recurent, reprezentantul acestuia, avocat M. P. ovici, cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.51), lipsă fiind părțile.
T. ul constată că în data de_ s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 45,5 lei și timbru judiciar de 3 lei, astfel, constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat, fiind competent să soluționeze prezenta cerere.
Reprezentantul recurentului, avocat M. P. ovici, arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentantul intimatului, avocat R. C. G. arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului, avocat M. P. ovici solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, pentru motivele dezvoltate pe larg, subliniind că prin ampla probațiune administrată în fața primei instanțe s-a dovedit prejudiciul cauzat. Face trimitere la martorii audiați în fața primei instanțe, citând din declarațiile acestora, arătând că din declarațiile martorului Amariei M. rezultă nu numai că s-a cauzat un prejudiciu dar și cuantumul acestuia. Cu privire la afirmația conform căreia declarația acestui martor ar fi subiectivă, acesta menționează că în opinia sa instanța de judecată va stabili caracterul subiectiv sau obiectiv al afirmațiilor sale, după modul de expunere, modul de relatare a celor văzute și
constatate cu propriile simțuri. Susține că au mai fost și alte declarații de martori, care însă, în opinia sa nu au legătură cu obiectul pricinii, două fiind de fapt relevante.
Solicită instanței admiterea recursului cu plata cheltuielilor de judecată la fond și recurs, conform chitanței de la fila 53
Reprezentantul intimatului, avocat R. C. G. solicită instanței respingerea recursului ca nefundat, menținerea în totalitate a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond în mod corect a reținut că prejudiciul pretins nu este confirmat de probe, prima instanță luând în considerare înscrisuri care emană de la persoane imparțiale.
Și acesta face trimitere la declarațiile martorilor aflate la dosarul de fond, precizând pe de altă parte că ușa metalică a fost montată la cca 5 ani.
Mai arată că prin declarația luată numitului Amariei M., și atașată la înscrisurile depuse la dosar la termenul de azi, se încearcă "forțarea"; dispozițiilor art. 305 C.pr. civ. arătând că solicită omiterea acesteia.
Pentru toate motivele invocate în întâmpinare, pe care o susține în integralitate, solicită instanței respingerea recursului cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar la fila 52.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T. UL Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.19042 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.
-N., s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtul P. J., ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a dispus respingerea acțiunii în pretenții formulată de reclamantul G.
I., domiciliat în loc. C. -N., str. A., nr. 10, ap. 43 în contradictoriu cu pârâtul P. J., domiciliat în loc. C. -N., str.A., nr.10, ap.39, ca neîntemeiată, instanța obligând reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1000 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență faptul că, la data de_ reclamantul se afla acasă împreună cu un prieten, când pârâtul, pe fondul unei stări de iritație, a început să profereze injurii și amenințări pe casa scării. Evenimentul a culminat cu momentul în care pârâtul a venit la ușa reclamantului, bătând cu putere și agresivitate, încercând să forțeze ușa pentru a intra în apartamentul acestuia, acțiune în urma căreia ar fi produs deteriorarea ușii de acces.
În consecință, reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului P. J. la plata sumei de 1000 lei, reprezentând daune materiale, reprezentând contravaloarea ușii ce a trebuit să fie înlocuită, și 5.000 daune morale.
Instanța de fond în aplicarea prev. art, 1169 C.Civ. a constatat că, reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pretențiilor formulate, iar în cauză, dovada existenței și a întinderii pagubelor pretinse nu a fost făcută într-o manieră care să înlăture orice umbră de incertitudine.
În ceea privește daunele morale, instanța a constatat de asemenea că reclamantul nu a făcut dovada daunelor morale, în ceea ce privește existența și întinderea acestora, astfel că acestea nu au fost acordate.
Împotriva sentinței civile nr.19042/2012 a Judecătoriei C. -N. a înaintat în termen legal, recurs reclamantul G. I. care a considerat soluția instanței de fond a fi nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului în conformitate cu prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă și rejudecând cauza să se dispună admiterea acțiunii reclamantului în pretenții așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a descris probatoriul administrat de instanță, probe care au confirmat existența incidentului din data de_, existența prejudiciului cauzat de pârât, criticând faptul că au fost acceptate ca și probe de instanța fondului, unele înscrisuri care au fost admise ca probe de un alt completul de judecată, ex. înscrisurile de la f.16-19, probe ce nu au fost puse în discuția părților.
Se mai critică și aspectul legat de nemotivarea de către instanța de fond a temeiurilor de fapt și de drept care au condus la înlăturarea probelor prezentate de reclamant, precum și faptul că în
mod eronat s-a reținut că nu există prejudiciu, deși din probatoriul existent rezultă existența și întinderea acelui prejudiciu, neavând nicio relevanță juridică împrejurarea că ușa degradată a fost înlocuită la un anumit interval de timp.
Referitor la daunele morale solicitate și neacordate de instanța de fond, se arată că, aceste daune se cuveneau ca urmare a încălcării de către pârât a drepturilor de proprietate, libertate, integritate fizică și morală ale reclamantului, acțiunea pârâtului de degradare a ușii fiind una traumatizantă pentru reclamant care a fost astfel amenințat prin violența exercitată de pârât în cursul incidentului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimatul J. P., acesta a solicita a se respinge recursul reclamantului, invocându-se nulitatea recursului prin netimbrarea acestuia.
Intimatul susține că, soluția instanței de fond este una temeinică și legală, ea bazându-se pe probele administrate, descriind pe larg aceste probe și interpretarea dată de instanță stării de fapt și apreciind că reclamantul nu a reușit să dovedească culpa lui în producerea acelui pretins prejudiciu.
Intimatul susține că nu există prejudiciu, că ușa a fost înlocuită de reclamant la aproximativ 5 ani de la producerea pretinsului incident, iar pozele prezentate de reclamant nu sunt relevante în sensul stabilirii autorului pretinsei degradări.
Recurentul G. I. prin înscrisul intitulat răspuns la întâmpinare, f.29-37 a răspuns tuturor aspectelor invocate de intimat în întâmpinare, depunând copia declarației numitului Amariei M.
, 4 planșe foto și copia unei plângeri penale formulate de G. L. Aurora.
T. ul, examinând actele și lucrările dosarului, recursul declarat, stabilește următoarea situație de fapt.
Prin sentința civilă nr.19042 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.
-N., s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtul P. J., ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a dispus respingerea acțiunii în pretenții formulată de reclamantul G.
I., domiciliat în loc. C. -N., str. A., nr. 10, ap. 43 în contradictoriu cu pârâtul P. J., domiciliat în loc. C. -N., str.A., nr. 10, ap. 39, ca neîntemeiată, instanța obligând reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1000 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut faptul că, reclamantul G. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului P. J. la plata sumei de 1000 lei, reprezentând daune materiale și 5.000 daune morale, arătând faptul că, la data de_ în timp ce reclamantul se afla acasă împreună cu un prieten, pârâtul, pe fondul unei stări de iritație, a început să profereze injurii și amenințări pe casa scării, după care, pârâtul a venit la ușa reclamantului, bătând cu putere și agresivitate, încercând să forțeze ușa pentru a intra în apartamentul acestuia.
Instanța de fond a reținut că, raporturile dintre părți au debutat în anii 2004-2005 când reclamantul s-a mutat în apartamentul nr.43 situat în localitatea C. -N., str. A., nr. 10 devenind, astfel, vecin cu pârâtul.
n decursul timpului, relațiile dintre părți s-au caracterizat prin certuri și animozități, iar pe fondul acestei stări conflictuale, reclamantul a promovat la data de_ o acțiunea civilă având ca obiect acordarea daunelor materiale și morale pentru agresiunea săvârșită de către pârâtul din prezenta cauză, împotriva sa. Acțiunea finalizată prin pronunțarea sentinței civile nr.7880/2011 (f. 13-14 dosar fond) a vizat incidentul produs între părți la data de_ și a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța în baza probatoriului administrat a mai constatat că, reclamantul a dat dovada unui comportament necorespunzător manifestat atât față de pârât cât și față de ceilalți vecini, aspect este susținut prin înscrisurile depuse la dosar constând în adresa din data de_ formulată de către Asociația de proprietari A. nr. 10 către Poliția de Proximitate C., Secția III (f.16), declarația din data de_ formulată de către numitul Fedorec M. în calitate de administrator al asociației de proprietari (f.18).
Reclamantul a contestat în fața instanței de fond acest probatoriu, prin notele de ședință formulate pentru termenul din data de_, judecătorul cauzei apreciind că acele probe au fost administrate în mod legal cu respectarea principiului contradictorialității și al egalității armelor, avându-se în vedere și faptul că ele emană de la persoane imparțiale, neimplicate în
mod direct în desfășurarea litigiului fiind confirmate în mare măsură prin răspunsurile formulate de către reclamant la interogatoriului propus de către pârât (fila 30), reclamant care a recunoscut faptul că este o fire mai activă, făcând uneori gălăgie pe timpul nopții, deranjându-i implicit pe ceilalți vecini.
S-a mai reținut că, raporturile tensionate dintre părți au culminat cu evenimentul din data de_, ce formează obiectul prezentei cereri, dată la care între părți a avut loc o ceartă, pârâtul s-a prezentat la ușa reclamantului, unde a avut loc un schimb de cuvinte jignitoare și amenințătoare.
Instanța de fond a analizat prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, reținând că, potrivit prevederilor art. 1 din Decretul Lege 167/1958, prescripția poate definită ca reprezentând sancțiunea ce constă în stingerea dreptului la acțiune, ca urmare a neexercitării sale în termenul prevăzut de lege, iar în materia drepturilor de creanță, indiferent de izvorul acestora, regula o reprezintă faptul că ele sunt supuse prescripției în termenul general de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
S-a mai reținut că, potrivit art.7 din Decretul nr. 167/1958 și art.1886 C.Civ, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar în materie delictuală, această regulă generală trebuie coroborată cu regula specială desprinsă din art.8 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căreia prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia ori putea să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.
În cazul de față, raportat la data incidentului invocat de către reclamant, se impune calcularea termenului de 3 ani de la data de_ .
Astfel, prin aplicarea prevederilor art. 100 alin. 3 C.Pr.Civ, privind modul de calcul la termenului de prescripție, instanța a calculat că termenul de prescripție de 3 ani, s-a împlinit la data de _ , iar acțiunea a fost introdusă la data de _ , astfel că termenul de prescripție nu a fost depășit, motiv pentru care a respins excepția ca fiind neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit art. 998-999 C.Civ. fapta care pricinuiește pagube unei persoane constituie pentru cel păgubit, izvorul unui drept la despăgubire, analizându-se punctual condițiile răspunderii civile delictuale privind existența faptei ilicite a pârâtului, prejudiciul pretins produs, legătura de cauzalitate între pretinsa faptă și pretinsul prejudiciu, existența unei vinovății.
Instanța de fond a concluzionat că, prejudiciile invocate de către reclamant ca urmare a acestui eveniment, constând în distrugere ușă de lemn și sonerie nu sunt confirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, din interpretarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, la propunerea reclamantului, s-a constatat faptul că ușa reclamantului nu a prezentat urme vizibile de violență în urma evenimentului din data de_, aceasta fiind înlocuită doar în anul 2012.
Faptul că ușa era intactă la sfârșitul anului 2011 se desprinde și din declarația din data de_ (fila 19) dată de către Gabrian SS în calitate de administrator și de împrejurarea potrivit căreia ușa imobilului a fost înlocuită doar la mult timp după petrecerea evenimentului, aspect ce este confirmat și de răspunsurile date de către reclamant la interogatoriul luat.
Referitor la sonerie, instanța de fond a reținut că, din probele administrate a rezultat faptul că ușa reclamantului era lipsită de un asemenea dispozitiv la data la care s-a petrecut incidentul dintre părți.
Legat de cuantumul sumei pretinsă de către reclamant pentru acoperirea prejudiciului, instanța de fond a reținut că singurele probe administrate în acest sens au constat într-un bon fiscal (fila 39) din care nu se poate desprinde cu claritate valoarea ușii metalice la care face referire și un deviz lucrări (fila 47), în care se indică un cost al materialelor la valoarea sumei de 600 lei, suma pretinsă de către reclamant prin cererea introductivă fiind de 1000 lei.
În aceste condiții în care în temeiul art.1169 C.Civ. reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pretențiilor formulate, instanța de fond a constatat că, în cauză, dovada existenței și a întinderii pagubelor pretinse nu a fost făcută într-o manieră care să înlăture orice umbră de incertitudine.
Cu privire la daunele morale pretinse de către reclamant, instanța de fond a considerat că, actele medicale depuse la dosar (fila 42-45) fac referire la incidentul produs în anul 2007,
motiv pentru care nu vor fi avute în vedere la dovedirea și stabilirea prejudiciilor morale determinate de evenimentul ce formează prezenta cauza.
Instanța de fond în interpretarea dată de art. 1084 C.Civ., a considerat că prejudiciul patrimonial cuprinde în structura sa două elemente, respectiv pierderea suferită și beneficiul nerealizat.
Referitor la beneficiul nerealizat, din probele dosarului, rezultă că reclamantul s-a putut folosi în continuare de ușa apartamentului său, nefiind întrunite cerințele de existență ale daunei civile sub această formă.
Referitor la dauna efectivă, instanța de fond a stabilit în baza probele administrate, faptul că în urma scandalului dintre părți, ușa reclamantului nu a suferit deteriorări vizibile, iar cât privește soneria, apartamentul era lipsit de un asemenea dispozitiv, anterior conflictului dintre părți, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată acțiunea în pretenții a reclamantului..
T. ul examinând recursul declarat, consideră că instanța de fond a administrat un vast probatoriu, legat de incidentul dintre părți din data de_, de urmările acelui incident și de condițiile în care s-a efectuat schimbarea ușii reclamantului.
Recurentul G. I. a criticat soluția instanței de fond prin faptul că au fost acceptate ca și probe, unele înscrisuri care au fost admise ca probe de un alt completul de judecată, ex. înscrisurile de la f.16-19, probe ce nu au fost puse în discuția părților.
Referitor la acest aspect, tribunalul reține că, probele de le f.16-19 au fost depune de pârât odată cu întâmpinarea, documente care au fost cunoscute și analizate de reclamant în înscrisul intitulat Note de ședință și răspuns la întâmpinare, f.36-38, reclamant care a considerat acele probe a fi nerelevante cauzei și părtinitoare.
Reclamantul a avut posibilitatea administrării de probe prin care să-și dovedească pretențiile civile și desfășurarea incidentului, posibilitate pe care a și valorificat-o prin probatoriul propus.
La pronunțarea soluției de respingere a acțiunii reclamantului, instanța de fond a avut în vedere întregul probatoriu dosarului, atât cele aduse de reclamant cât și cele ale pârâtului, reținând ca pertinente acele probe care erau credibile și menite aflării adevărului.
Se mai critică soluția instanței de fond și aspectul legat de nemotivarea de către instanță a temeiurilor de fapt și de drept care au condus la înlăturarea probelor prezentate de reclamant, precum și faptul că în mod eronat s-a reținut că nu există prejudiciu, deși din probatoriul existent ar rezulta existența și întinderea acelui prejudiciu, neavând nicio relevanță juridică împrejurarea că ușa degradată a fost înlocuită la un anumit interval de timp după incident.
T. ul analizând aceste motive de recurs, constată că, instanța de fond în mod a administrat probele în mod legal cu respectarea principiului contradictorialității și al egalității armelor, reținând ca pertinente acele probe care proveneau de la persoane imparțiale, neimplicate în mod direct în desfășurarea litigiului, reținând recunoașterea reclamantului din răspunsul dat la interogatoriu că este o fire mai activă, făcând uneori gălăgie pe timpul nopții, deranjându-i implicit pe ceilalți vecini.
Instanța de fond nu a putut reține existența unui prejudiciu cauzat de pârât în urma scandalului dintre părți, stabilind că, ușa reclamantului nu a suferit deteriorări vizibile, iar cât privește soneria, apartamentul era lipsit de un asemenea dispozitiv, anterior conflictului dintre părți, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată acțiunea în pretenții a reclamantului, instanța de fond a motivat și argumentat detaliat temeiurile care au stat la luarea deciziei de respingere a acțiunii reclamantului.
În argumentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut corect faptul că, ușa locuinței reclamantului era intactă la sfârșitul anului 2011, aspect ce se desprindea și din declarația din data de_ (fila 19) dată de către Gabrian SS în calitate de administrator și de împrejurarea potrivit căreia ușa imobilului a fost înlocuită doar la mult timp după petrecerea evenimentului, împrejurare ce este confirmată și de răspunsurile date de către reclamant la interogatoriul luat.
Referitor la sonerie, instanța de fond a reținut corect că, din probele administrate a rezultat faptul că ușa reclamantului era lipsită de un asemenea dispozitiv la data la care s-a petrecut incidentul dintre părți.
Referitor la daunele morale solicitate de reclamant și neacordate de instanța de fond, recurentul a arătat că, acele daune se cuveneau ca urmare a încălcării de către pârât a drepturilor de proprietate, libertate, integritate fizică și morală ale reclamantului, acțiunea pârâtului de degradare a ușii fiind una traumatizantă pentru reclamant care a fost astfel amenințat prin violența exercitată de pârât în cursul incidentului.
Și sub acest aspect instanța de fond a analizat cererea reclamantului, considerând că daunele morale nu se justifică a fi acordate în condițiile în care nu s-a făcut dovada certă a prejudiciului pretins produs de pârât în urma incidentului din data de_, a unei culpe din partea pârâtului și legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă și existența uni prejudiciu moral suferit de reclamant.
În consecință, tribunalul consideră soluția instanței de fond a fi temeinică și legală, nefiind dovedit nici un motiv de modificare a hotărârii recurate, motiv pentru care în baza art.311 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de G. I. împotriva sentinței civile nr.19042 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
În baza art.274 Cod pr.civilă, tribunalul va obliga recurentul să plătească intimatului J.
P. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de G. I. împotriva sentinței civile nr.
19.042 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurent să plătească intimatului J. P. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
.
PREȘEDINTE, C. -V. B. | JUDECĂTOR, V. G. | JUDECĂTOR, C. -A. C. |
GREFIER, D. B. |
D.B. 01 Februarie 2013 Red.V.G./Tehn.V.G./2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 3554/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 83/2013. Pretenții → |
|---|
