Sentința civilă nr. 420/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 420/2013
Ședința publică din _
Instanța constituită din: Judecător: O. R. G. Grefier: A. -P. B.
Pe rol fiind examinarea acțiunii civile promovată de reclamanta S.C. S.
& A. B. S.R.L.
, împotriva pârâtei A. E. Z. U. - S. C.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta pârâtei, doamna avocat Constantin C. A., în substituirea doamnei avocat G. K., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care tribunalul din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., raportat la obiectul litigiului, respectiv pretenții derivând din încheierea unor contracte de antrepriză între două societăți comerciale, și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei asupra excepției invocate.
Reprezentanta pârâtei își depune la dosar împuternicirea avocațială (f.6), învederând instanței că înțelege să lase soluția la aprecierea instanței, în ceea ce privește excepția invocată.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
T R I B U N A L U L
Deliberând
, reține că prin acțiunea înregistrată în data de 5 martie 2013, pe rolul Tribunalului Specializat C., reclamanta SC S. & A. B.
S. B., a chemat-o în judecată de pârâta A. E. Z. U. S. C.
, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 208.356,32 lei reprezentând garanția pentru bună execuție și garanția de responsabilitate, sumă reținută de pârâtă în temeiul contractului de subantrepriză nr. 16600/6245/001 și a contractului de subantrepriză nr. 16600/6237/002.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de_, la Budapesta, între părți s-a încheiat contractul de subantrepriză nr. 16600/6245/001, având ca obiect lucrările de proiectare, fabricare și montare în poziție a structurii portante din oțel și a structurii din aluminiu pentru luminatoare pentru centrul comercial ATRIUM CENTER ARAD, reclamanta având calitatea de subantreprenor, iar pârâta de antreprenor. Obligațiile asumate de reclamantă au fost îndeplinite în totalitate. Obiectul
litigiului îl constituie garanția pentru bună execuție, pe care pârâta refuză să o restituie reclamantei, deși a expirat perioada de garanție și nu există nicio o obiecțiune din partea pârâtei sau a chiar a beneficiarului final, cu privire la calitatea și cantitatea lucrărilor executate. Potrivit art. 6.4. din contract, garanțiile de bună execuție reținute din facturile parțiale vor fi restituite Subantreprenorului de către Antreprenor în conformitate cu cele stipulate în factura finală și la achitarea facturii finale. Antreprenorul nu are obligația de plată a dobânzii pentru reținerea sumei. În art. 6.6 s-a menționat că garanțiile ce se stabilesc între părți, pentru îndeplinirea contractului, iar la litera b din contractul de subantrepriză nr. 16600/6245/001 se menționează că garanția de bună execuție de 10 % reținută din factura intermediară, pe care antreprenorul o plătește la achitarea facturii finale, în conformitate cu cele menționate în factura finală; garanția de responsabilitate de 5 % din prețul total al contractului, stabilit prin prezentul contract și reținut din factura finală, pe care Antreprenorul o reține până la încheierea procedurii de revizuire a obiectivului (recepția finală) de 24 luni.
Potrivit art. 19 din contractul menționat, cu denumirea GARANȚII DE EXECUȚIE, antreprenorul (pârâta) va restitui garanția de bună execuție reținută din suma fiecărei facturi fiscale, iar aceste sume nu sunt purtătoare de dobânzi, iar subantreprenorul declară că nu-i pretinde antreprenorului plata vreunei dobânzi. Termenul de garanție a fost stabilit la 24 de luni, plus 60 de zile.
De la finalizarea lucrărilor și până în prezent, pârâta nu a solicitat, nu a invocat nicio defecțiune sau neconformitate cu privire la calitatea sau cantitatea lucrărilor executate de reclamantă. Obiectul acțiunii vizează doar factura fiscala (finală) 3420 emisă în data de_, în valoare de 186.650, 86 lei. Din totalul acestei facturi, pârâta nu a restituit la scadență, respectiv la expirarea termenului de garanție suma de 135.828,38 lei, reprezentând garanții de bună execuție de 5 %.
Între părți s-a încheiat, în data de_, la Budapesta un al doilea contract, respectiv contractul de subantrepriza nr.16600/6237/002, având ca obiect lucrări de executarea lucrărilor de fabricare și montare în poziție a pereților cortină structural din aluminiu și a structurii portante din oțel pentru susținerea placajului din piatră, la fațadă.
Potrivit art. 6.4. din contractul mai sus menționat, garanțiile de bună execuție reținute din facturile parțiale vor fi restituite subantreprenorului de către antreprenor în conformitate cu cele stipulate în factura finală și la achitarea facturii finale. Antreprenorul nu are obligația de plată a dobânzii pentru reținerea sumei.
În art. 6.6 s-a menționat că garanțiile ce se stabilesc între părți, pentru îndeplinirea contractului, iar la litera b din contractul de subantrepriză nr.16600/6237/002 se arată că garanția de bună execuție de 10 % reținută din factura intermediară pe care antreprenorul o plătește la achitarea facturii finale, în conformitate cu cele menționate în factura finală; garanția de responsabilitate de 5 % din prețul total al contractului, stabilit prin prezentul contract și reținut din factura finală, pe care antreprenorul o reține până la încheierea procedurii de revizuire a obiectivului (recepția finală) de 24 luni.
Potrivit art.19 din contractul anterior menționat, cu denumirea GARANȚII DE EXECUȚIE, antreprenorul (pârâta) va restitui garanția de bună execuție reținută din suma fiecărei facturi fiscale, iar aceste sume nu sunt purtătoare de dobânzi, iar subantreprenorul declară că nu-i pretinde antreprenorului plata vreunei dobânzi. Termenul de garanție a fost stabilit la 24 de luni, plus 60 de zile.
Facturile fiscale emise în temeiul contractului nr. 16600/6237/002 sunt factura fiscală 756 emisă în data de_ în valoare totală de 83.201,94 lei, din care garanție pentru bună execuție 6.991,76 lei; factura fiscală 28/_, în valoare de 326851,21 lei, din care garanție pentru bună execuție 27.466,49 lei; factura fiscală 3421/_, în valoare totala de 1.055.371,60 lei din care garanție pentru bună execuție 88.686,68 lei. În data de_ între părți s-a încheiat procesul verbal privind plata reținerilor garanțiale, cu privire la garanția pentru bună execuție și garanția pentru responsabilitate.
Din garanția de bună execuție în valoare totală de 123.144,94 lei s-a reținut 5 % din valoarea finală a contractului de subantrepriză suma de 72.527,75 lei reprezentând garanția de responsabilitate.
Potrivit acestui proces verbal s-a reținut până la încheierea procedurii de inspecție a obiectivului, respectiv până la predarea generală, pentru o perioadă de 24 de luni și 60 de zile, calculată de la predarea generală.
Reclamantei i-a fost restituită suma de 50.617, 9 lei, conform OP nr. 694, fără a-i fi restituită garanția de responsabilitate deși a expirat termenul de garanție, astfel că totalul sumei datorate de pârâtă este de 72.527,75 lei (pentru al doilea contract) și 135.828,38 lei (pentru primul contract) = 208.355,63 lei.
În data de_ pârâta a confirmat soldul de 208.356.14 lei, potrivit faxului anexat la dosar. Contractul de antrepriza a fost încheiat în anul 2009 și prin urmare îi sunt aplicabile prevederile Codului civil anterior, raportat și la împrejurarea că în contract s-a prevăzut că se aplică legislația română (art. 22.4).
În art.3 din Legea nr.71/2011 de aplicare a Noul cod civil se prevede că "actele și faptele juridice încheiate, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu pot genera alte efecte juridice, decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii, a săvârșirii ori producerii lor";.
În conformitate cu prevederile art. 969 C.pr.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar art. 970 C. civil stabilește că acestea trebuie executate cu bună credință. odul civil reglementa contractul de antrepriza în art. 1413, art. 1470-1490. Reclamanta se află în procedura generală a insolvenței.
Conform încheierii pronunțate în ședința camerei de consiliu din_ a fost confirmat în calitate de administrator judiciar, practicianul în insolvență F. Oprea. M. datarul convențional al reclamantei, împuternicit prin practicianul în insolvență este avocatul A. A., conform împuternicirii avocațiale anexate.
Potrivit art.77 din Legea nr.85/2006 prezenta cerere este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Reclamanta a invitat-o pe pârâtă la mediator, însă deși ea a semnat convocarea, de primire, nu s-a prezentat ți nici nu a formulat vreun răspuns.
În ceea ce privește competența materială și teritorială s-a arătat că în art. 22.4 din ambele contracte de subantrepriză s-a menționat că eventualele litigii care ar rezulta din contract vor fi deduse spre soluționare instanțelor din C. -N. .
Potrivit art.94 C.pr.civ. orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei sunt de competența judecătoriei, iar potrivit art.95 C.pr.civilă sunt de competența tribunalului cererile ce a au obiectul mai mare de 200.000 lei. Ca urmare, având în vedere cuantumul pretențiilor, Tribunalul Cluj este competent să soluționeze prezentul litigiu.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. E. Z. . U. S. C. a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință, iar pe fond a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă ca fiind neîntemeiată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.
În susținerea poziției procesuale pârâta a arătat că așa cum se poate observa din înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, contractele de subantrepriză nr. 16600/6245/001 și 16600/6237/002 la care face referire aceasta, sunt încheiate între cele două părți. Având în vedere că în ambele contracte de subantrepriză, calitatea de antreprenor o are A. E. Z. -
S. C., societatea mamă a acestei sucursale este A. Z., societate de naționalitate maghiară cu sediul în U. . A. E. Z. . U. S. C. nu are capacitate procesuală de folosință și, în consecință nu are nici calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, sucursala nu are personalitate juridică și nu este subiect distinct de drept. În consecință, sucursala nu poate constitui parte într-un proces, ci cea care poate sta în judecată ca și parte într-un proces este doar societatea mamă, care deține sucursala.
În speță, singura care are capacitate procesuală de folosință este A.
. Pârâta este, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, un dezmembrământ fără personalitate juridică al societății fondatoare. Fiind un dezmembrământ lipsit de subiectivitate proprie, exogen din punct de vedere teritorial, al societății comerciale străine, sucursala nu are un patrimoniu propriu, distinct de cel al societății mamă, așa încât nu poate avea nici creditori și nici debitori proprii.
Astfel, potrivit art.43 din Legea nr.31/1990, sucursala nu are personalitate juridică și nu este subiect distinct de drept, în consecință, sucursala A. E. Z. . U. S. C. neconstituind subiect al proceselor, este evident că orice cerere de chemare în judecată care o vizează pe sucursala se face asupra societății-mame A. Z. .
În acest sens s-a pronunțat și C. ea de Apel Iași, prin Decizia nr.6 din
4 ianuarie 2010. Ambele contracte de subantrepriză la care se referă reclamanta au fost încheiate de către pârâta sucursală pentru a aduce profit firmei mamă, A. Z., care are sediul în U. .
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că între părți s-au încheiat contractele de subantrepriză numerele 16600/6245/001 și
16600/6237/002 având ca obiect lucrări de construire a centrului comercial Atrium Arad.
Garanțiile de bună execuție reținute de pârâtă trebuiau restituite conform contractului după o perioadă de 24 luni + 60 de zile de la recepția finală a proiectului. Din păcate, deși centrul comercial este funcțional în acest moment, încă nu s-a semnat cu beneficiarul lucrării procesul verbal de recepție finală, astfel încât pârâta trebuie să mai încaseze anumite sume de bani și să mai efectueze anumite lucrări.
Având în vedere acest considerent, din punctul de vedere al pârâtei recepția finală nu a avut loc, astfel încât, cele două sume în cuantum de 135.828,38 lei și de 72.527,75 lei reprezentând garanția de bună execuție și garanția de responsabilitate conform celor două contracte de subantrepriză nu sunt exigibile.
Pentru ca pârâta să fie obligată la restituirea acestor sume este necesar ca existența creanței să fie neîndoielnică, să nu fie contestată de către debitoare și în primul rând, să fie exigibilă.
Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanța este lichidă atunci când are un cuantum foarte bine determinat, când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală. Creanța este exigibilă, ceea ce înseamnă o creanță cu scadența împlinită, deci a cărei executare, dacă nu s-a realizat de bunăvoie, poate fi cerută imediat de către creditor. În temeiul legăturii indisociabile dintre caracterul cert și cel exigibil al unei creanțe rezultă neîndoielnic că lipsa caracterului cert al creanței implică automat și lipsa caracterului exigibil al acesteia. În plus, reclamanta nici măcar nu și-a întemeiat acțiunea în drept.
Prin Sentința civilă nr. 1377/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C.,
a fost declinată competența materială de soluționare a acțiunii formulate de către reclamanta SC S. & A. B. S. B., în contradictoriu cu pârâta A. E. Z. U. S. C., în favoarea Tribunalului C. .
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Specializat C. a reținut următoarele:
Conform art.158, alin. 3 C.pr.civ. tribunalul a admis excepția și a dispus trimiterea dosarului spre soluționare Tribunalului C., pe raza teritorială a căreia își are sediul pârâta, acțiunea fiind înregistrată în data de 5 martie 2013, după intrarea în vigoare a Noului Cod civil.
Așa cum prevede art. 2, pct. 1, lit. b C.pr.civ., tribunalele sunt competente să soluționeze cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 200.000 lei. În speță, pretențiile formulate au o valoare de 208.356,32 lei.
Faptul că litigiul se poartă între "profesioniști"; nu atrage competența materială de soluționare a acestuia de către Tribunalul Specializat C., neexistând vreo normă de procedură care să prevadă faptul că litigiile dintre
"profesioniști"; trebuie să fie judecate de către această instanță specializată. Instanță specializată fiind, Tribunalul Specializat C. nu poate soluționa decât acele cauze ce îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluționare, așa cum prevede și art. 227 din Noul cod civil, acest text de lege fiind o normă de procedură, de imediată aplicabilitate.
Orice aplicare a regulilor de analogie sau de interpretare, indiferent sub ce criterii, a normelor ce reglementează competența materială, norme imperative, exclusive și obligatorii, nu poate fi acceptată. Competența materială de soluționare a cauzelor este stabilită de legiuitor și fără o normă expresă în acest sens, litigiul trebuie considerat ca fiind unul de drept comun, dat în sarcina instanțelor comune și nu specializate.
La termenul de judecată din data de_, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. - Secția civilă.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., instanța o va admite, pentru considerentele ce urmează:
Raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil și derivă dintr-un contract de subantrepriză.
Așadar, litigiul are natură comercială, în conformitate cu prevederile art. 3 din Codul comercial sub imperiul căruia s-au născut și s-au derulat raporturile juridice dintre părți.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale […].
Potrivit art. 37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate [….]. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate.
Dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ, prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri
în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate, împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Este real că prin art. 19 din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. care stabilea în favoarea tribunalelor cererile în materie comercială al căror obiect este de peste 100.000 lei și astfel, aparent, soluționarea cauzei ar reveni tribunalul civil prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ. și art. 5 al. 1 din OUG nr. 119/2007.
Cu toate acestea, soluția care rezultă din interpretarea art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, conform topografiei textului, este cea contrară.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate prin Hotărârea C. nr. 654 din 31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale, prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codul comercial din 1887.
În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere considerentele și dispozițiile legale expuse, instanța va admite excepția invocată și în baza art. 132 N.C.P.C. va declina competența în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Văzând și dispozițiile art. 133 și 134 din Codul procedură civilă, instanța va constata existența conflictului negativ de competență între cele două tribunale de pe raza Curții de Apel C. și va înainta dosarul acestei din urmă instanțe, în vederea pronunțării unui regulator de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. &A. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. E. Z. U. S. C., în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Dispune trimiterea dosarului la C. ea de Apel C., pentru regulator de competență.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Judecător,
O. R. G.
Grefier,
-P. B.
A.P.B./16 Septembrie 2013/1022Red. O.R.G./_ /4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 1172/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 145/2013. Pretenții → |
|---|
