Decizia civilă nr. 962/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR.25._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.962/R/2013
Ședința publică din 02 Octombrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: | O. | R. | G. |
JUDECĂTOR: | O. | -C. | T. |
JUDECĂTOR: | A. | -F. | D. |
GREFIER: | A. | -P. | B. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă
S. R. de R.
, în contra Sentinței civile nr.2487/08 Februarie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.25._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, privind și pe intimata pârâtă S.C. "T. P. I. -E. "; S.R.L.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nimeni la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că recurenta reclamantă a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei și în condițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, recursul fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Prin Notele scrise înregistrate la data de 20 August 2013 intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului (f.5).
T. ul după deliberare, constatând că nu mai sunt alte chestiuni procedurale de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și reține cauza în vederea pronunțării pe baza actelor și lucrărilor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Reține că, prin sentința civilă nr. 2487/_, Judecătoria Cluj- Napoca a respins cererea formulată de către reclamanta S. R. DE R.
, în contradictoriu cu pârâta SC T. P. I. E. S. , ca neîntemeiată.
A respins cererea accesorie cu privire la obligarea pârâtei la plata de cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele :
Cererea de chemare în judecată este fundamentată pe prezumția legală de beneficiar a pârâtei cu privire la serviciile de radiodifuziune, conform din HG 977/2003 si art. 40 din Legea 41/1994.
Conform art. 40 alin. (3) din Legea 41/1994 modificată, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul
public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Din acest text de lege rezultă că legea nu prezumă calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune cu privire la toate persoanele juridice, beneficiară a serviciului de radiodifuziune
fiind doar aceapersoana juridică în favoarea căreia se prestează efectiv acestserviciu public
.
Prezumția pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea era prevăzută doar de art. 3 din HG 977/2003.
Prin sentința civila nr. 278/2009 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj menținută prin decizia nr. 4949/2009 a I., publicată în M.O. nr. 691/_ s-a admis excepția de nelegalitate a acestui text.
În consecință, se confirmă interpretarea art. 40 alin. (3) din Legea 41/1994 mai sus indicată.
Având în vedere că art. 40 alin. (3) din Legea 41/1994 condiționează calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune de prestarea efectivă a acestui serviciu către persoana juridica în cauză, că art. 3 din HG 977/2003 a fost constatat ca fiind nelegal și ca reclamanta nu a dovedit în speță calitatea pârâtei de beneficiar al serviciilor sale, că potrivit răspunsului pârâtei la interogatoriul luat din oficiu, punctul de consum pentru care s-a solicitat plata serviciilor de radiodifuziune este închiriat către o terță persoană, că spațiul comercial nu are birouri, ci funcționează ca depozit pentru corpuri de iluminat, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin.(1) C.proc.civ.
, potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, instanța a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, raportat la soluția pe care urmează a o pronunța asupra cererii principale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs S.
R. de R.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii, cu cheltuieli de judecată.
Inițial, acest recurs a fost înregistrat la T. ul Specializat Cluj, în data de_ .
În motivarea cererii reclamanta învederează instanței că legiuitorul a instituit prin art. 40 alin.3 din Legea 41/1994 o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, indiferent dacă acestea dețin sau nu receptoare radio.
Plata taxei radio nu este o obligație comercială, ci este o obligație care izvorăște din lege și, drept urmare, nu îi sunt incidente prevederile legii comerciale.
Este de remarcat faptul că au fost respinse toate propunerile legislative de modificare a art. 40 din Legea 41/1994, privind persoanele juridice, legiuitorul nedorind exceptările de la plată propuse, ceea ce întărește încă o dată ideea obligativității persoanelor juridice de a plăti taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 304 ind.1 și art. 312 C.pr.civ.
Prin notele scrise depuse ( f.11), intimata solicită respingerea recursului, arătând că imobilul situat în G., F. 7, H. 11, este un depozit fără birouri, care a fost și este închiriat către o altă societate comercială, SC Klausen S. .
Totodată, arată că nu a beneficiat de serviciul reclamantului nici la această adresă și nici în altă parte, contractul de închiriere fiind unica activitate desfășurată de societate.
Prin decizia civilă nr. 391/_, pronunțată de T. ul Specializat Cluj, s-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului Cluj, considerându-se că obligația de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune este independentă de calitatea de comerciant sau necomerciant a beneficiarului respectivei taxe, fiind instituită de lege în sarcina tuturor persoanelor juridice cu sediul în România.
Drept urmare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Cluj în data de_ .
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul, în baza art. 312 C.pr.civ., îl va admite pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, prevederile art.40 alin. 3 din Legea 41/1994 care se referă la calitatea de beneficiar coroborate cu art.3 alin.1 și 2 din HG 977/2003 modificată prin HG 1012/2009 instituie, și în opinia T. ului, prezumția de beneficiar al acestor servicii, însă acesta este calificată ca fiind relativă și nu absolută, ceea ce presupune că persoanele chemate în judecată pentru achitarea taxei radio au posibilitatea de a o răsturna prin probarea faptului că nu dețin asemenea receptoare.
La această concluzie a ajuns T. ul din interpretarea textelor de lege menționate, a Deciziei Curții Constituționale nr.159/_, precum și a deciziilor pronunțate de către instanțele judecătorești privind anularea prevederilor art. 3 alin. 1și 2 din HG 977/2003 și a art. 3 alin.1 și 2 din HG 978/2003, prin care s-a stabilit că plata serviciului public în discuție este obligatorie pentru toți beneficiarii acestor servicii, prin beneficiar înțelegându-se cei care folosesc efectiv aparate radio, plata fiind o contraprestație pentru aceste servicii, nestatuându-se asupra calificării normei de drept ci doar asupra necesității specificării sintagmei de beneficiar
în cuprinsul celor două hotărâri de guvern.
De remarcat că art. 40 alin.3 din Legea 41/1994 stabilește că persoanele juridice au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune în calitate de beneficiari, textul fiind redactat într-o manieră energică care generează prezumția menționată anterior și nu stabilește că se va achita o taxă doar de către cei care utilizează aceste aparate.
În atare situație, pârâta nefăcând dovada calității sale de nebeneficiară, prevalându-se doar de existența unui contract de închiriere asupra imobilului unde își are sediul social, care în realitate este un depozit, fără a proba aceste împrejurări, T. ul va admite recursul, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost precizată.
Constatând că nu au fost achitate taxe de timbru nici pentru fond și nici pentru recurs, va respinge cererea privind cheltuielile de judecată
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S. R. de R. împotriva Sentinței civile nr.2487/08 Februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr.25._ al Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o modifică în sensul
admiterii cererii formulate de reclamantă împotriva pârâtei S.C. T. P. I.
E. S.R.L. și, în consecință:
Obligă pe pârâtă să achite reclamantei suma de 268,03 lei, reprezentând 240 lei taxă pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei Ianuarie 2010 - Decembrie 2011 și 28,03 lei penalități de întârziere calculate la data de 19 Octombrie 2012.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02 Octombrie 2013
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./03 Octombrie 2013/1850 Red. O.C.T./LM/ 2 exemplare/_
Judecător fond:R. M. P. -Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 1214/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 507/2013. Pretenții → |
|---|
