Decizia civilă nr. 964/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 964
Ședința publică din 30 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. D. H., judecător Judecător: D. C.
Judecător: D. -D. I. Grefier: V. H.
S-a luat în examinare recursul - formulat de către intimatul I. de P.
J. S.
, cu sediul în Z., str. T. Vladimirescu, nr. 14, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 1963 din 20 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dos. nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul petent B.
G. C., lipsă fiind apelantul intimat I. de P. J. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, apelul este motivat și semnat iar potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Intimatul petent, B. G. C., solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 1936/_ a Judecătoriei Z. .
Instanța, reține cauza în pronunțare.
T.
Prin Sentința civilă nr. 1936 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Z. a fost admisă plângerea formulată de petentul B. G. C., în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S. și s-a anulat procesul - verbal de contravenție seria CP nr. 1521235 încheiat de intimat la data de_ .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.1521235 din data de_, petentul B. G. C. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.48 din Legea 136/1995 și sancționată de art.64 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de_, în calitate de deținător al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, nu a asigurat autovehiculul pentru răspundere civilă auto, fiind depistat în trafic pe str.Plopilor din Cehu Silvaniei.
Potrivit art.76 alin.1 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: " Vehiculele înmatriculate_ care circulă pe drumurile publice, trebuie să aibă asigurare obligatorie pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii.";
Potrivit art.48 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România: "; Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării_ au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare _.";
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului- verbal seria CP nr.1521235 din data de_, prima instanță a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Datele consemnate în privința agentului constatator și ale instituției din care face parte, sunt suficiente pentru verificarea identității acestuia și stabilirii calității de polițist rutier.
A fost apreciat ca neîntemeiat și motivul de nulitate invocat de către petent, constând în încălcarea art.19 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, referitor la lipsa semnăturii unui martor care să confirme refuzul contravenientului de a semna procesul-verbal, precum și motivele care au condus la întocmirea acestuia în lipsa martorului asistent, reținându-se, în esență, că întrucât sancțiunea încălcării acestor dispoziții nu este prevăzută expres, astfel că operează o nulitate virtuală, în cazul căreia anularea procesului-verbal intervine doar în condițiile art.105 din C.pr.civ., respectiv dacă se face dovada unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Rolul martorului fiind acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal, nu există vătămare atunci când nu se contestă acest aspect. Aceasta este și situația din speța dedusă judecății, contravenientul necontestând faptul că a refuzat să semneze procesul-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție seria CP nr.1521235 din data de_, s-a arătat în primul rând faptul că impunerea unei prezumții cu privire la autorul faptei este permisă, în condițiile în care astfel de prezumții simple sunt utilizate cu o frecvență mare în domeniul penal, în care, oricum, exigențele raportate la caracterul personal al răspunderii sunt mai ridicate, aceasta fiind opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, care, printr-o serie de litigii în materie penală, a precizat că prezumția de nevinovăție nu se opune stabilirii unor prezumții de responsabilitate, cu condiția ca prezumția să fie relativă și să aibă o justificare rezonabilă.( Hotărârea Curții din 7 oct. 1988 în cauza Salabiaku c. Franței).
Astfel, atâta timp cât persoanei sancționate i se permite să facă proba contrară a faptului că nu ea a comis actul incriminat, astfel cum este cazul și în speța dedusă judecății, petentul având posibilitatea de a arăta atât în fața organelor intimatei cât și ulterior în fața instanței, faptul că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, nu se încalcă nici caracterul personal al răspunderii și nici prezumția de nevinovăție.
Din depoziția martorului Parnău Pardelian (f.31) se relevă faptul că autoturismul în cauză, cu privire la care s-a constatat săvârșirea contravenției
prevăzută de art.48 din Legea 136/1995 prin procesul-verbal de contravenție atacat, nu se afla în proprietatea contravenientului la data săvârșirii contravenției, petentul reușind să facă dovada lipsei vinovăției, condiție cerută de art. 1 din OG 2/2001 pentru sancționarea contravențională. În concret, petentul a dovedit că în luna februarie 2012 a încheiat cu numitul Parnău Pardelian un contract de vânzare cumpărare privind autoturismul cu privire la care s-a constatat săvârșirea contravenției. Conform depoziției martorului, părțile și-au executat prestațiile reciproce privind predarea bunului și plata prețului la data încheierii vânzării. Având în vedere caracterul consensual al vânzării-cumpărării unui autoturism, proprietatea s-a transmis cumpărătorului la data încheierii contractului. De altfel, martorul audiat a fost conducătorul autovehiculului depistat în trafic fără a avea încheiată polița RCA valabilă si sancționat contravențional potrivit OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, probându-se faptul conex că petentul nu avea la data respectivă nici dreptul de folosință al autoturismului, se poate trage concluzia, prin aplicarea unei prezumții simple coroborat cu depoziția martorului, că acesta nu avea nici dreptul de proprietate al autovehiculului.
În concluzie, întrucât petentul a făcut dovada faptului că nu era la data constatării faptei contravenționale proprietar al autoturismului care circula fără a avea încheiată polița RCA valabilă, instanța de fond a reținut faptul că, neavând această calitate, în sarcina sa nu operează prezumția relativă de răspundere a proprietarului instituită de art. 48 din Legea 136/1995 și aplicată de către intimată, iar agentul constatator nu a constat în mod nemijlocit faptul că petentul a circulat cu autoturismul încălcând prevederile Legii 136/1995, ci a întocmit procesul- verbal în considerarea acestei prezumții, motiv pentru care nu se poate aprecia faptul că procesul-verbal în cauză este temeinic întocmit, starea de fapt descrisă în cuprinsul său nefiind susținută de nici o probă.
În consecință, având în vedere ca fapta nu a fost săvârșită de către petent, ci de o altă persoană, respectiv proprietarul și posesorul autovehiculului, potrivit art.48 din Legea 136/1995 obligația încheierii unei polițe de asigurare de răspundere civilă a autovehiculelor revenind proprietarilor acestora și astfel, în speță această obligație nu-i incumbă petentului, iar răspunderea contravențională este una personală, neputând interveni pentru fapta altuia, prima instanță a admis plângerea contravențională și a dispus anularea procesului verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimatul I. de P. J. S., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a plângerii contravenționale.
În motivare, recurentul a arătat că prima instanță a făcut o apreciere greșită a prevederilor legale. Obligația încheierii RCA revine proprietarului menționat în certificatul de înmatriculare. Chiar dacă în speță este vorba de o operațiune translativă de proprietate, aceasta nu este perfectă decât la momentul la care noul proprietar face transcrierea dreptului în evidențele DRPCIV, în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului. Petentul nu își poate invoca propria culpă, obligația încheierii RCA revenindu-i ca titular al dreptului de proprietate înscris în certificatul de înmatriculare. Nu se poate încheia RCA în baza unui contract de vânzare-cumpărare, ci numai în baza certificatului de înmatriculare. Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada printr-un înscris a contractului de vânzare-cumpărare invocat.
Intimatul-petent B. G. C. nu a formulat întâmpinare, dar prezent fiind în fața instanței la termenul de judecată de azi, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, considerând că hotărârea atacată este temeinică și legală.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, T. constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând întâi legalitatea și ulterior temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză și a principiilor aplicabile procedurii contravenționale, așa cum acestea sunt interpretate în jurisprudența CEDO.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza declarației martorului Parnău Pardalian și a raportului întocmit de agentul constatator, probe din care rezultă că nu petentul, ci martorul este proprietarul autoturismului cu privire la care s-a constatat lipsa asigurării RCA. Acest martor a fost depistat în trafic de către agentul constatator, conducând autoturismul_ pentru care nu era încheiată poliță de asigurare RCA. Atât în fața agentului constatator, cât și în fața instanței, martorul a recunoscut că este proprietarul autoturismului în cauză, pe care l-a cumpărat de la petent în februarie 2012. Martorul mai arată că la data cumpărării era încheiată asigurare RCA pentru autovehicul, care a expirat cu câteva zile înainte de constatarea contravenției. Nu a mai încheiat o nouă poliță de asigurare deoarece a hotărât să predea mașina la REMAT, ca fier vechi, aceasta aflându-se într-o stare tehnică proastă.
În mod legal s-a reținut de către prima instanță că prezumția de proprietate ce operează în favoarea deținătorului înscris ca atare în certificatul de înmatriculare nu este una absolută, ci relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară, probă care în cazul de față a fost făcută.
Prevederile art. 48 din Legea 136/1995 nu instituie obligația încheierii asigurării pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în sarcina proprietarului menționat ca atare în certificatul de înmatriculare, textul legal făcând referire la persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, fără a se face vreo condiționare de înscrierea acestei calități în certificatul de înmatriculare.
Susținerea recurentului cu privire perfectarea contractului de vânzare- cumpărare a unui autovehicul doar de la data transcrierii în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nu este întemeiată, deoarece contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul rămâne un contract consensual și translativ de proprietate din chiar momentul realizării acordului de voință și independent de data la care se realizează formalitățile transcrierii, formalități care sunt prevăzute de lege numai pentru înmatricularea autovehiculului în circulație, nicidecum pentru valabilitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
În fine, referitor la lipsa unui contract scris de vânzare-cumpărare, instanța apreciază că nu era absolut necesară o astfel de dovadă, deoarece în materie contravențională, care se apropie de domeniul dreptului penal, nu sunt aplicabile
rigorile de probațiune instituite de dreptul civil pentru proba actelor juridice. Așadar, este suficient ca petentul să dovedească, prin orice mijloc de probă, că nu el este autorul faptei contravenționale, pentru ca instanța să constate că, în lipsa unuia dintre elementele constitutive ale contravenției, răspunderea contravențională este înlăturată.
În baza considerentelor arătate, T. apreciază că, în mod temeinic și legal plângerea contravențională a fost admisă, iar procesul verbal de contravenție anulat, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. de P. J. S. împotriva Sentinței civile nr. 1936 /_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
H. | I. - D. | C. | D. | I. D. | - D. | H. V. |
aflată în C.O.-semnează președintele instanței- Judecător, K. M.
Red. H.ID./_
Dact. H.V./_ Ex. 4
Jud. fond: L. D. - M.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 180/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 1223/2013. Plângere contravențională → |
|---|
