Încheierea civilă nr. 8/2013. Poprire asiguratorie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA CIV ILĂ NR. 8/CC/2013
Ședința Camerei de Consiliu de la 10 Ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: M. | O. | -S. |
Grefier: L. | M. |
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant J. M. și pe pârât J. A., având ca obiect poprire asigurătorie.
Cauza s-a soluționat în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care Tribunalul reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul J. M., a solicitat în contradictoriu cu parata J. A., înființarea popririi asigurătorii, asupra sumelor de bani încasate de către parată în conturile deschise la Raiffeisen Bank SA si Banca Transilvania SA, precum si la orice alte instituții bancare la care deține conturi, in limita sumei de 172.800 euro; și înființarea popririi asigurătorii asupra a 4/5 parte a sumelor de bani datorate cu titlu de chirii in viitor pentru imobilul situat in C. -N. pe str. Av.Badescu nr. 1, si asupra intregii chirii datorate in viitor pentru imobilul situat in C. -N. pe str. Av. Badescu nr. IA, de către SC Raiffeisen Bank SA, chiriaș aiimobilelor menționate,
În drept s-au invocat disp. art. 591 si art. 597 C.pr.civ.
Reclamantul a solicitat judecarea cererii în camera de consiliu si fără citarea pârților conform dispozițiilor art. 592 C.pr.civ.
În motivare s-a arătat că prin sentința pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalul Cluj s- a admis integral acțiunea sa pronunțând constatandu-se caracterul simulat al contractelor de vânzare-cumpărare perfectate între el și pârâta autentificate de către Biroul Notarului Public L. Moigrădean sub nr. 768/_ 772/_, 776/_, 780/_, 784/_, 788/_ în sensul că acestea reprezintă în fapt contracte de donație cu rezerva dreptului de uzufruct viager în favoarea sa asupra
imobilelor donate, fiind obligată pârâta să recunoască dreptul de uzufruct viager al reclamantului și să-i permită exercitarea acestui drept cu privire la:
cota de 5/8-a parte din imobilul apartamentul nr. 2 situat în C. -N.
,str. R. nr. 55, jud. C. ;
cota de 4/5-a din imobilul teren cu casa situat în C. -N., str.Av Bădescu nr. 1;
cota de 5/8-a din imobilul-apartament nr. 1 situat în C. -N., str.Croitorilor nr. 25, jud. C. ;
întregul imobil — teren cu construcție - situat în C. -N. . str.Av. Bădescu nr. IA;
cota de 5/8 din imobilul-apartament nr. 16 situat în C. -N., str.Mamaia nr. 10, BL A3, jud. C. ;
cota de 5/8-a parte clin imobilul situat în C. -N., str. Cireșilor nr. 77,jud. C. ;
Instanța a dispus totodată si întabularea dreptului de uzufruct viager in favoarea reclamantului .
Uzufructul este un drept real care asigura posesia si folosința imobilelor de către titularul acestui drept, precum si perceperea fructelor civile. Astfel unul dintre efectele constituirii dreptului de uzufruct este acela că uzufructuarul este indreptățit să culeagă fructele bunurilor asupra cărora s-a constituit uzufructul, adică poate sa incaseze in mod direct si nemijlocit și chiriile imobilelor (acestea fiind fructe civile).
A mai arătat că imobilele enumerate sunt închiriate unor terțe persoane. Cererea reclamantului se referă la chiriile datorate pentru imobilele situate in C. -N., str. Av. Badescu nr. 1 si str. Av. Badescu nr. IA.. Deși pârâta prin sentința Tribunalului C. a fost obligată sa-i permită exercitarea dreptului de uzufruct privind imobilele, aceasta nu s-a conformat acestei obligații si nu i-a permis încasarea chiriilor datorate pentru imobile, fiind golit practic de conținut dreptul de uzufruct constituit în favoarea sa.
Având în vedere ca litigiul nu a fost finalizat in mod definitiv si irevocabil, a formulat prezenta cerere pentru a preveni risipirea și/sau ascunderea sumelor de bani provenind din inchirierea imobilelor asupra cărora s-a constituit drept de uzufruct in favoarea sa.
In ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute prin art. 591 alin. 1 si alin 3 C.pr.civ, se arată că reclamantul nu deține în acest moment un titlu executoriu întrucât sentința pronunțată de Tribunalul Cluj prin care este obligată parata la recunoașterea dreptului de uzufruct nu este definitivă si executorie, putând fi contestată pe calea apelului.
In ceea ce privește constatarea creanței prin act scris, precizează că prin sentința amintită pârâta a fost obligată sa permită reclamantului exercitarea dreptului de uzufruct viager iar încasarea chiriilor (perceperea fructelor) este unul dintre efectele dreptului de uzufruct conform art. 521 si art 523 C.civ . Ca atare, sentința Tribunalului C. stabilește implicit și un drept de creanță în favoarea reclamantului, întrucât prin stabilirea dreptului de uzufruct totodată se recunoaște și dreptul său de a încasa chiriile aferente imobilelor asupra cărora poarta dreptul de uzufruct. Mai mult, având în vedere ca imobilele au fost și sunt închiriate în mod constant în vederea producerii de venituri, exercitarea dreptului de uzufruct respectiv beneficiul acestui drept constă în mod efectiv si exclusiv în încasarea chiriilor datorate pentru imobile.
Asfel în acest caz incasarea chiriilor reprezintă însuși conținutul dreptului de uzufruct.
In ceea ce privește cuantificarea creanței sale, reclamantul a depus contractele de închiriere pentru cele doua imobile, precum si înregistrările de către parata la organele financiare a contractelor de inchiriere, din care rezulta si cuantumul chiriei lunare.
Creanța de 172.800 euro reprezintă chiria datorată reclamantului în calitate de uzufructuar pentru ultimii doi ani.
În ceea ce privește exigibilitatea creanței sale, se arată că întrucat creanța sa este aferentă unui drept de uzufruct sunt aplicabile prevederile art. 525 C civ din 1864 potrivit cărora fructele civile se socotesc dobândite zi cu zi si se cuvin uzufructuarului, in proporție cu durata uzufructului său. Astfel creanța sa este dobândită și este exigibilă pană la data formulării prezentei cereri.
In ceea ce privește dovada intentării unei acțiuni, este vorba despre litigiul din dosarul nr._ al tibunalului C. având ca obiect printre altele, și obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului de uzufruct în favoarea reclamantului și implicit vizează și dreptul său de a încasa chiriile aferente imobilelor asupra cărora s-a constituit uzufructul.
Cu privire la achitarea unei cauțiuni din textul de lege rezultă că stabilirea acesteia este o facultate a instanței, nefiind obligatorie. Având in vedere aceste aspecte, precum și faptul ca nu a a avut posibilitatea materială de a achita o cauțiune a solicitat instanței să nu îl oblige la achitarea unei cauțiuni .
In acest sens a arătat ca principala sursă de venit constă în încasarea chiriilor aferente imobilelor asupra cărora deține dreptul de usufruct, însă pârâta a refuzat începand cu anul 2008 in mod abuziv exercitarea acestui drept, încasand ea însăși chiria.
In ceea ce privește instituirea sechestrului si asupra chiriilor datorate de chiriasul Raiffeisen Bank pentru imobilele de pe str. Av. Badescu după data introducerii cererii sale, intelege să-și întemeieze cererea pe art. 591 alin 3 C.pr.civ care dispune ca în condițiile prevăzute de art. 591 alin 1 instanța poate încuviinta sechestrul, respectiv poprirea si daca creanța nu este exigibilă, dacă există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să-și ascundă bunurile sau să-și risipească averea.
Este necesar a se lua în considerare că în speță este vorba de niște sume de bani, de care se poate dispune printr-un simplu virament bancar sau în orice alt mod cu mare facilitate. Odată ce pârâta dispune de aceste sume de bani, urmărirea lor devine practic imposibilă. Având in vedere ca Tribunalul Cluj a pronunțat o hotărâre împotriva pârâtei, apreciază că pericolul ascunderii sau întrebuințării sumelor de bani este accentuat. Astfel, chiar dacă nu s-ar ataca cu apel sentința pronunțată de Tribunalul Cluj, până la punerea in executare a acesteia pârâta în mod facil va putea ascunde sumele de bani primite cu titlu de chirii.
În ceea ce privește cauțiunea, pentru rațiunile expuse și in cadrul pct.
I. 5 solicită să se stabilească o cauțiune in cuantum moderat, mic pentru a exista posibilitatea efectivă să o achite.
Analizand actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Conform art. 597 Cod procedura civila, poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente, in condițiile stabilite de art. 591.
Potrivit art. 591 alin. 1 Cod procedura civilă, creditorul care nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune, el putand fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță. De asemenea, același drept îl are și creditorul a cărui creanță
nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, o dată cu cererea de sechestru, o cautiune de jumătate din valoarea reclamată (alin. 2). Iar, in condițiile alin. 3, instanța poate incuviința sechestrul asigurator chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile expres prevăzute de textul de lege.
Așadar, în legătura cu condițiile de înființare a popririi asiguratorii, art. 597 coroborat cu art. 591 alin. 1 Cod procedura civila instituie mai multe condiții și anume: creditorul să nu aibă un titlu executoriu, creanța creditorului să fie exigibilă, să fie constată prin înscris, creditorul să facă dovada că a declanșat procesul prin care tinde la realizarea creanței sale.
De asemenea, în situația în care creanța nu este constatată în scris, creditorul este ținut să depună o cauțiune și să facă dovada intentării acțiunii.
În speță, reclamantul invocă drept înscris constatator al creanței sale, sentința civilă nr.799/2012 pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului
C., hotărare prin care, parata J. A. a fost obligată să recunoască în favoarea reclamantului J. M., dreptul de uzufruct viager asupra unor imobile între care și cele situate in C. -N., str. Av. Badescu nr. 1 și str. Av. Badescu nr. IA .
În privința acestora, reclamantul pretinde că sunt închiriate și, în virtutea dreptului de uzufruct viager ce i-a fost recunoscut prin Sentința civilă nr.799/2012 a Tribunalului C., i se cuvine și parte din sumele încasate cu titlu de chirie pentru acestea.
Instanța apreciază că aceste susțineri ale reclamantului nu pot fi primate și ca atare, acesta nu a făcut dovada deținerii unui înscris constatator al creanței sale.
Acțiunea promovată de reclamantul J. M. sub nr._ a fost o acțiune reală, prin care s-a urmărit apărarea și recunoașterea unui drept real al reclamantului, respectiv a dreptului său de uzufruct viager asupra unor imobile. Ca atare nu este vorba despre o acțiune personală, prin care reclamantul să fi tins la valorificarea unui drept de creanță față de parată. De altfel și sentința pronunțată, depusă în susținerea prezentei cereri, recunoaște reclamantului un drept real în privința respectivelor imobile și nu unul de creanță. Ori, cerința prevăzută de dispozițiile art.591 al.1 vizează o creanță constatată printr-un înscris, condiție care, față de cele anterior reținute, nu este îndeplinită în speță.
Faptul că de principiu, uzufructuarul este îndreptățit să culeagă fructele bunului asupra căruia este instituit dreptul său de uzufruct și existența unei hotărari judecătorești chiar nedefinitivă ,de recunoaștere a acestui drept de uzufruct viager, nu echivalează cu existența unui act constatator al creanței în condițiile în care, așa cum reclamantul pretinde, nudul proprietar nu îi recunoaște respectiva creanță. Ca atare, existand divergențe între părți asupra pretinsului drept de creanță ,neexistand un înscris constatator al acesteia, contrar susținerilor reclamantului, acesta are posibilitatea eventual, de a promova o acțiune personală în acest sens.
Pe de altă parte, nu este întrunită nici condiția existenței unui litigiu între părți privind un eventual drept de creanță, reclamantul nefăcand o astfel de dovadă. În ceea ce privește acțiunea înregistrată sub nr._ a Tribunalului C., așa cum s-a reținut anterior, aceasta este o acțiune reală și nu una persoanală care să vizeze stabilirea unui drept de creanță al reclamantului în contradictoriu cu parata.
Avand în vedere considerentele și temeiurile legale expuse, nefiind făcută dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 591,
597 C.pr.civ., instanța apreciază că cererea privind infiintarea popririi asiguratorii este neîntemeiată, urmand să o respingă in consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge cererea formulată de reclamantul J. M., dom. în C. -N.
, str. R. nr.64A, jud. C. în contradictoriu cu parata J. A., dom. în
C. -N., str. R. nr.64A, jud. C. privind înființarea popririi asiguratorii.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
M. O. -S.
Grefier,
L. M.
L.M. 11 Ianuarie 2013 Red./Dact. M.O.S./E.C.-_
| ← Încheierea civilă nr. 511/2013. Poprire asiguratorie | Decizia civilă nr. 293/2013. Poprire asiguratorie → |
|---|
