Sentința civilă nr. 1165/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚ A CIV IL Ă Nr. 1165 /F/2013
Ședința publică din data de 19 martie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. R. -I., judecător GREFIER: G. N.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamantul O. S.
I. S. RA Ș.
în contradictoriu cu pârâta R. N. a P. R.
, având ca obiect pretenții.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La solicitarea reprezentantului reclamantului s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de_ .
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamantul O. S. I. S. RA, a chemat în judecată pe pârâta R. N. a P. R., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 718.546,90 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este regie publică de interes local, administrator al fondului forestier al comunei Ș. și că în favoarea comunei Ș. au fost retrocedate suprafețe de pădure neregenerate în suprafață de 117,3 ha și că reclamantul are obligația să procedeze la regenerarea acestor suprafețe silvice.
Se susține că în anul 2010 reclamantul a împădurit o suprafață de 57,1 ha și că în anul 2010 reclamantul a efectuat cheltuieli cu împăduriri de 124.330 ,69 lei, cheltuieli cu descopleșirile de 38381 lei, cheltuieli cu degajările de 12.825,04 lei și pentru împădurirea celor 60,2 ha neregenerate sunt necesare efectuarea de cheltuieli cu împădurirea și întreținerea până la ajungerea plantației în stadiu de masiv, cheltuielile totale urmând să se ridice la suma de 718.546,90 lei.
Reclamantul arată că potrivit art. 136 din Legea nr.46/2008(codul silvic) toate cheltuielile cu regenerarea suprafețelor predate neregenerate se suportă de pârâtă și acestea nu pot fi mai mici decât sumele necesare împăduriri și efectuării lucrărilor de întreținere până la realizarea stării de masiv și că pârâta a refuzat plata sumelor solicitate de reclamant.
Instanța a apreciat că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar având în vedere că reclamantul este regie autonomă de interes local de utilitate publică(art.12 și art. 15 din legea nr.46/2008) astfel că veniturile acestora sunt venituri publice de interes local, acțiunea încadrându-se în cele scutite de la plata taxei judiciare de timbru potrivit art.17 din legea nr.,146/1997.
Cu ocazia judecătorii în fond a cauzei reclamantul, prin avocat, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și prin concluziile scrise a solicitat obligarea pârâtei la plata, în principal, a sumei de 664.526 lei( suma din expertiză de 402.271 lei la care să se adauge suma ce reprezintă cheltuielile pentru efectuarea a încă 14 lucrări de descopleșiri(2 pe an, adică 7x 37.565 lei și, în subsidiar, la plata sumei de 533.398 lei ce reprezintă suma stabilită de experți de
402.171 lei la care se adaugă suma ce reprezintă cheltuieli pentru încă 7 descopleșiri.
Pârâta R. N. a P. R.
, legal citată, inițial a delegat Direcție S. Bistrița să o reprezinte în instanță(f.104) mandatara depunând întâmpinare(f.105-106) prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a tribunalului Bistrița-Năsăud pentru soluționarea acțiunii apreciind că este competent Tribunalul Suceava în raza căruia se află situat terenul neregenerat proprietatea reclamantului.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției, arătând că pârâta fiind o regie publică este competentă și instanța de la domiciliul reclamantului(f.228)
Excepția necompetenței teritoriale a fost soluționată de tribunal în ședința publică din 27 iunie 2011(f.263) tribunalul declarându-se competente potrivit art.7 alin. 2 C.pr.civ.
Începând cu data de 22 iunie 2011 reprezentarea pârâtei în proces s-a efectuat de către D. SS, potrivit împuternicirii și delegației de la fila 462 și 464).
Prin răspunsurile la interogatoriu și prin concluziile orale s-a opus admiterii acțiunii(f.268-270), invocând faptul că dispozițiile Codului silvic nu retroactivează și cum punerea în posesie a terenurilor s-a efectuat la_, anterior intrării în vigoare a Legii nr.46/2008-Codul silvic, art. 136 din Codul silvic nu este incident în speță.
Pe de altă parte s-a arătat că este real faptul că pârâta a predat reclamantului suprafețe de teren neregenerate dar că întinderea acestora nu este cea indicată de reclamant ci suprafața neregenerată predată reclamantului este de doar 80.6 ha , așa cum s-a menționat în procesul verbal încheiat între reclamant și pârâtă, nr.8667/_ (f.273) și pârâta și-a îndeplinit toate obligațiile pe care le are față de reclamant, respectiv a pus la dispoziția reclamantului un număr de 322.400 puieți din specia molid, în anul 2008 și 2010 în vederea efectuării împăduririi.
După efectuarea expertizei de 3 experți, prin obiecțiunile formulate (f.546) pârâta a arătat că în măsura în care se constată că punerea în posesie s-a efectuat după intrarea în vigoare a Legii nr.46/2008 pârâta este de acord cu admiterea acțiunii pentru suma de 313.706 lei, inclusiv TVA(f.546) sau cel mult 341.096 lei(f.617).
În probațiune au fost depuse acte de către reclamant, s-a luat interogatoriul pârâtei(f.268-270) s-a efectuat o expertiză silvică(f.434-434) și urmare a contestării de către pârâtă a concluziilor acestei expertize(f.465) s-a efectuat o nouă expertiză silvică ed către trei experți(f.522-533), completată cu răspunsul la obiecțiunile formulate, răspuns aflat la filele 570-572.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.12 din Legea nr.46/2008-Codul silvic, reclamantul administrează fondul forestier proprietate publică a comunei Ș. .
În favoarea comunei Ș. s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legii nr.1/2000, cu privire la teren cu vegetație forestieră situat pe teritoriul administrativ al județului S., respectiv suprafața de 965 ha 3000 m.p., menționată în procesul verbal de punere în posesie nr.223/_ (f.28), prin preluare de la O. S. Cârlibaba și suprafața de 2818 ha 6000 m.p., menționată în procesul verbal de punere în posesie nr.222/_ (f.32), prin preluare de la O. S. I. eni, unitățile peisagistice și unitățile amenajistice, privind terenul reconstituit fiind menționate atât în cuprinsul proceselor verbale cât și în anexele la acestea(f.29-31 și f.33-41).
Din suprafața totală retrocedată comunei Ș. o parte a fost suprafață neregenerată, părțile invocând fiecare o altă suprafață d ca fiind neregenerată, reclamantul susținând că a preluat suprafața ed 117,3 ha, neregenerată iar pârâta susține că a predat o suprafață neregenerată de doar 80,6 ha invocând în acest sens procesul verbal întocmit la data de_ (f.273).
Potrivit art. 136 alin.1 din Legea nr.46/2008-Codul silvic - R. N. a P. - R. plătește administratorului sau ocolului silvic care asigură serviciile silvice pentru pădurea retrocedată sumele din fondul de conservare și regenerare a pădurilor aferente valorii masei lemnoase recoltate prin tăieri rase, definitive sau accidentale I, reactualizate la data punerii în posesie, diminuate cu sumele cheltuite pentru regenerare până la data punerii în posesie, după caz și conform alin.2 al aceluiași articol, sumele prevăzute la alin. (1) se plătesc pentru suprafețele de pădure neregenerate, indiferent de data punerii în posesie, și nu pot fi mai mici decât sumele necesare împăduririi și efectuării lucrărilor de întreținere
până la realizarea stării de masiv, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
Așa fiind tribunalul reține că dispozițiile art.136 din Codul silvic sunt incidente în prezenta cauză, în care se solicită obligarea pârâtei la plata sumelor necesare împăduririi și efectuării lucrărilor de întreținere până la realizarea stării de masiv, a suprafețelor retrocedate neregenerate, predate comunei Ș., chiar dacă predarea a avut loc la_, anterior intrării în vigoare a Codului silvic, întrucât se prevede expres că aceste sume se plătesc pentru pădurea retrocedată, indiferent de data punerii în posesie, cu mențiunea expresă că pentru retrocedările efectuate anterior intrării în vigoare a legii sumele se plătesc în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii.
În aceste condiții apărarea pârâtei în sensul că dispozițiile art.136 din Codul silvic nu sunt incidente în speță nu sunt întemeiate, iar reclamantul în calitate de administrator al pădurii retrocedate este îndreptățit să solicite pârâtei să-i plătească sumele necesare împăduririi și efectuării lucrărilor de întreținere până la realizarea stării de masiv, a suprafețelor retrocedate neregenerate.
Referitor la întinderea suprafeței neregenerate, pentru care pârâta are obligația de a plăti reclamantului, sumele necesare în vederea regenerării
tribunalul reține că nici susținerile reclamantului și nici ale pârâtei nu sunt întemeiate, urmând ca tribunalul să rețină ca fiind suprafață retrocedată neregenerată, pentru care subzistă obligația de plată a sumelor necesare pentru regenerare până la realizarea stării de masiv
, suprafața indicată în raportul de expertiză silvică întocmit de trei experți, aflat la filele 522-533.
Astfel experții au concluzionat că din suprafața totală predată, la data punerii în posesie era neregenerată suprafața de 117,3 ha(f.525) dar că, din această suprafață, a fost regenerată natural suprafața de 35,14 ha, astfel că pentru această suprafață nu se impune efectuarea de cheltuieli de regenerare iar suprafața pentru care se impune efectuarea de cheltuieli pentru regenerare este de 82,16 ha.
Deși pârâta susține că, potrivit procesul verbal nr.8667/_ (f.273), de comun acord cele două părți au concluzionat că suprafața ce se impune a fi regenerată este de 80,6 ha, se constată că această suprafață a fost determinată teoretic prin compararea lucrărilor efectuate(defrișări și împăduriri) așa cum acestea rezultau din amenajamentele silvice, fără o deplasare efectivă în teren, în timp ce trei experți silvici au efectuat deplasarea în teren și au concluzionat astfel după parcurgerea suprafețelor respective, indicând unitățile amenajistice care nu sunt regenerate precum și suprafața acestora.
Suprafața indicată de experți, de 82,16 ha, este foarte apropiată de cea indicată de pârâtă, de 80,6 ha, în timp ce reclamanta face abstracție de suprafețele regenerate natural pentru care nu a efectuat și nu va efectua nicio cheltuială pentru regenerare.
Nu s-au avut în vedere concluziile expertului Holonec I. Liviu ( f.434-434) întrucât acesta a întocmit expertiza fără deplasarea în teren, concluziile privind suprafața neregenerată fiind formulată doar pe baza actelor și amenajamentelor silvice.
În ce privește sumele necesare pentru regenerarea celor 82,16 ha
tribunalul reține suma totală
necesară pentru regenerarea acestei suprafețe până la realizare a stării de masiv este de 402.271 lei
(sumă care nu include valoarea puieților necesari pentru plantarea inițială, livrați de pârâtă, de 201.409 lei), așa cum rezultă din raportul ed expertiză (f.526-529) completat cu răspunsul la obiecțiuni(f.572).
Deși în raportul inițial experții au arătat că suma totală ar fi de 414.556 lei(sumă care nu include valoarea puieților necesari pentru plantarea inițială, de 201.409 lei) se constată de tribunal că, în mod corect, experții au revenit asupra acestei sume deoarece în calculația privind cheltuielile totale(inclusiv cele cu achiziționarea puieților) necesare până la realizarea stării de masiv de 565.298 lei(f.528), au fost incluse toate cheltuielile inclusiv cele efectuate până la data întocmirii expertizei, inclusiv cele efectuate de către reclamantă în anul 2010 cu împăduriri, precum și cele efectuate de pârâtă prin livrarea puieților, nefiind incluse cheltuielile efectuate de reclamant cu descopleșiri, denumite impropriu degajări la fila 526(în calculație fiind cuprinse doar 2 intervenții de descopleșire care ar urma să fie efectuate în viitor, din cele total necesare, în număr de 3, una fiind efectuată de reclamant în anul 2010).
Cum pârâta, prin D. SS, a predat reclamantului pentru împădurire un număr 322.000 puieți(f.275-279 și f.526) din cel total necesar de 377.940 (f.527)aspect necontestat de reclamant, în valoare de 201.409 lei, această sumă se deduce din suma totală, fiind deja suportată de pârâtă, rezultând suma de 363.889 lei la care se adaugă suma pentru lucrările de întreținere efectuate de reclamant în anul 2010, de 38.382 lei, totalul fiind 402.271 lei, sumă ce include și TVA precum și contribuțiile datorate bugetului de statul și de asigurări sociale.
Experții au concluzionat că pentru realizarea stării de masiv, după plantare se impune‚ a fi efectuate 3 intervenții de întreținere(descopleșire) din care una a fost efectuată de reclamant în anul 2010, având un decont de 38/382 lei, justificată cu actele depuse la dosar.
Atât reclamantul cât și pârâta au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză al celor trei experți.
Reclamantul a susținut că pentru realizarea stării de masiv sunt necesare 2 intervenții de descopleșire pe an sau cel puțin o intervenție susținând, din care două au fost efectuate una în anul 2010 și alta în anul 2012(pe care experții nu au reținut-o) și că până la realizarea stării de masiv(la vârsta de 7-8 ani de la plantare) ar fi necesare 14 intervenții( două intervenții în fiecare an) sau cel puțin 7 intervenții(una pe an).
Pârâta, prin obiecțiunile formulate a contestat constatările experților cu privire la suprafața ce trebuie regenerată artificial, susținând că aceasta este de doar 80,6 ha, cu privire la suprafața care trebuie efectiv pregătită înainte plantare, susținând că nu întreaga suprafață ce urmează a fi împădurită trebuie pregătită ci doar suprafața vetrelor puieților, cea ce reprezintă 25 % din suprafața totală(f.524); precum și cu privire la cheltuielile calculate de experți, cu pregătirea puieților înainte de plantare. Apoi, la fila 616 pârâta susține că la nivelul Direcției S. e S. niciodată nu au fost achitate cheltuieli pentru curățire înainte de plantare pentru un procent de 50% din suprafața plantată și suprafața efectiv ce trebuie curățită înainte de plantare este de cel mult 33% și nu de 100% cum susțin experții. În același timp se invocă și faptul că în privința lucrării de descopleșire reținută ca fiind efectuată în anul 2010, experții nu trebuiau să adauge cheltuielile solicitate de reclamant deoarece nu a depus acte justificative privind plata lucrărilor, astfel că nu a fost efectiv efectuată descopleșirea din anul 2010.
Referitor la obiecțiunile reclamantului tribunalul reține că, în ce privește presupusa intervenție efectuată în anul 2012, experții nu au putut constata că ar fi fost efectuată.
Este real că reclamantul a depus la dosar acte privind efectuarea unor lucrări de întreținere în anii 2011 și 2012(f.577-604), însă tribunalul reține că prin aceste înscrisuri reclamantul nu aprobat că a efectuat efectiv lucrări de întreținere pe suprafețele supuse regenerării, în condițiile în care, în procesele verbale de recepție nu sunt indicate unitățile amenajistice arătate în cuprinsul raportului de expertiză ca fiind suprafețe neregenerate natural și totodată lucrările se referă la plantații efectuate în anul 2011 și anul 2012. Pe de altă parte, reclamantul nu a depus dovada achitării unor lucrări, fiind depuse la dosar doar devize estimative și nu facturi și chitanțe de plată. Or, un deviz de lucrări nu constituie o probă că lucrarea menționată în deviz a fost efectuată.
În ce privește numărul total de intervenții necesare pentru realizarea stării de masiv, pentru suprafața ce trebuie regenerată artificial, tribunalul reține concluziile experților ca fiind pertinente întrucât aceștia sunt specialiști în domeniul silvic și au concluzionat că sunt necesare un număr total de 3 intervenții, din care una a fost efectuată și mai sunt necesare încă 2 intervenții până la realizarea stării de masiv, stare la care se ajunge în timp de 6-7 ani de la plantare.
La obiecțiunile formulate de pârâtă experții au răspuns, prin răspunsul de la filele 570-572, în care s-a arătat că, în ce privește plantațiile de molid și larice, cum sunt cele din speță, nu există nicio normă care să prevadă că suprafața se pregătește doar parțial și nu în întregime, arătând că precizarea din normele tehnice 1 din 2000 la care face referire pârâta în sensul că se pregătește și se întreține doar suprafața vetrelor se referă la plantațiile de qvercinee și la avantajele efectuării plantațiilor în șiruri și tăblii, cu
mențiunea că se referă la plantarea propriu zisă și nu se referă la lucrările de curățire anterior plantării, cum sunt tăierea rugilor, zmeurișului, ierburilor.
Experții au răspuns și la obiecția privind cheltuielile legate de pregătire a puieților înainte de plantare explicând că înainte de plantare puieții se depozitează la șanț înainte de plantare de două ori, o dată la scoaterea din pepinieră (lucrare care fiind efectuată de pârâtă nu a fost luată în calcul de experți) și a doua oară, după predarea puieților de către pârâtă reclamantului la locul urile(șantierele) de împădurire și doar această din urmă lucrare a fost luată în calcul de experți.
În ce privește suprafața ce trebuie regenerată artificial tribunalul a arătat anterior considerentele pentru care a reținut suprafața ed 82,16 ha.
Cu privire la intervenția de descopleșire din anul 2010, tribunalul reține că în mod corect experții au luat în calcul sumele indicate de reclamant în a devizele de lucrări depuse la dosar cât timp s-as constatat că în mod sigur o intervenție de descopleșire a fost efectuată de reclamant.
Susținerile pârâtei în sensul că D. SS nu a achitat niciodată lucrări de pregătire a suprafețelor în vederea împăduririi mai mult de 50% din suprafață sau de cel mult 33% din suprafață nu vor fi luate în considerare de instanță cât timp experții au prezentat considerentele pentru care trebuie avută în vedere întreaga suprafață a terenului ce urmează a fi plantat și nu doar suprafața vetrelor.
Prin urmare tribunalul reține că suma totală necesară pentru regenerarea până la realizarea stării de masiv a suprafeței de 82,16 ha este de 402.271 lei, sumă care trebuie achitată de pârâtă reclamantului, potrivit art.136 alin.2 din Legea nr.46/2008,astfel că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte și va fi admisă în parte iar pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 402.271 lei, reprezentând sumă necesară împăduririi și efectuării lucrărilor de întreținere până la realizarea stării de masiv pentru suprafața neregenerată de 82,16 ha, situată în județul S. (preluată de la O. S. I. eni și O. S. Cârlibaba).
În temeiul art.274 C.pr.civ. pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma justificată de reclamant ca fiind suportată cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de expert, în cuantum de 6.150 lei achitat(f.347 și f.575) și onorariu de avocat de
4.500 lei, conform ordinului de plată și extrasului de cont de la filele 622-623.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul O. S. I. S. RA Ș., cu sediul în localitatea Ș., strada P., nr.80, județul Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtei R. N. a P. R., cu sediul în B., b-dul M., nr.31, sector 1, cod poștal 0., reprezentantă în proces de D. SS , cu sediul în S., strada 1 Mai, nr.6, județul S. și în consecință:
-obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 402.271 lei, reprezentând sumă necesară împăduririi și efectuării lucrărilor de întreținere până la realizarea stării de masiv pentru suprafața neregenerată de 82,16 ha, situată în județul S. (preluată de la O. S.
I. eni și O. S. Cârlibaba).
Obligă pârâta să plătească reclamantei 10.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2013. PREȘEDINTE, GREFIER,
B. R. -I. G. N.
Redactat BRI/ tehnoredactat BRI/24 mai 2013/4 ex.
| ← Încheierea civilă nr. 164/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1154/2013. Pretenții → |
|---|
