Sentința civilă nr. 170/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 170/2013
Ședința publică de la 15 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, urmare casării prin Decizia civilă nr. 107/A din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, acțiunea civilă promovată de către reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în Încheierea ședinței publice din data de 08 Martie 2013, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea inițial pentru data de azi pentru depunerea raportului de evaluare pentru anul 2013 de către Camera Notarilor Publici C., atașate ulterior la dosar.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată de reclamantul S. M. și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ în dosar nr._ a solicitat instanței obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri în cuantum de
4.000.000 euro.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în luna iunie 1958 tatăl său
S. G. a fost arestat, iar în luna septembrie 1958 a fost condamnat politic de către T. Militar C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, din care a executat 4 ani și 4 luni până în luna octombrie 1962.
Având în vedere regimul de detenție din Penitenciarul Gherla la care erau supuși condamnații politici în data de_ tatăl reclamantului numitul S. G. a decedat.
Reclamantul arată că a rămas orfan de când s-a născut deoarece mama sa, numita S. M., a plecat la Timișoara fiind angajată la fabrica Fructus ca muncitoare, iar reclamantul a rămas în grija bunicii materne, fiind crescut de aceasta.
Reclamantul arată că a fost nevoit să muncească de mic pentru a se întreține atât în timpul vacanțelor cât și în timpul cursurilor din anii
școlari, fiind vitregit de căldura familiei, de dragoste părintească care nu a
cunoscut-o niciodată, de îndrumare și sprijin material, fapt ce l-a marcat toată viața.
Pentru acest motiv solicită obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri materiale.
În drept au fost invocate prevederile art. 506 alin. 1,3,4 raportat la art.
504 C.pr.pen.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice se solicită instanței respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării pârâtul arată că pe cale de excepție invocă inadmisibilitatea acțiunii reclamantului prin raportare la prevederile art. 504 și 506 C.pr.pen. întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile ce dau dreptul la repararea pagubei, întrucât art. 504 C.pr.pen. menționează în mod expres care sunt cazurile care dau dreptul la repararea pagubei.
În cauză nu există o hotărâre definitivă de achitare pronunțată în urma rejudecării cauzei, așa cum menționează art. 504 alin. 1 C.pr.pen. sau dacă există reclamantul nu o invocă, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile unei erori judiciare în sensul art. 504 alin. 1 C.pr.pen.
În drept, au fost invocate actele normative la care s-a făcut referire în întâmpinare.
În ședința publică din data de 16 martie 2010 reclamantul a invederat instanței de judecată faptul că a studiat Legea 221/2009, astfel că înțelege să-și întemeieze acțiunea pe prevederile acestei legi.
Prin Sentința civilă nr. 572/_, Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea civilă formulată de S. M., deținut în penitenciarul Gherla în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect legea nr. 221/2009 și a obligat pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, la acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului S.
M. echivalentul în lei a sumei de 164.250 euro.
Prin Decizia nr. 107/A_, Curtea de Apel C. a admis apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și a admis în parte apelul declarat de pârâtul S. M. împotriva sentinței civile nr. 572 din 22 iunie 2010 a T. ui C., pronunțată în dosar nr._, care a fost schimbată în partea privitoare la soluția dată petitului având ca obiect obligarea pârâtului la acordarea în favoarea reclamantului a sumei de
164.250 EURO, în echivalent în lei la data plății și, în consecință, s-a respins în întregime petitul având ca obiect acordarea daunelor morale.
De asemenea, s-a desființat sentința în parte, în ceea ce privește soluția dată petitului având ca obiect acordarea daunelor materiale și, în aceste limite, cauza a fost trimisă pentru rejudecare pe fond la același Tribunal.
În ceea ce privește soluția de desființare în parte, T. constată că
instanța de apel a statuat asupra împrejurării că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind bunurile confiscate de la antecesorul reclamantului respectiv: cota de 1/10 parte din casa din localitatea Drăghia comuna Coroieni jud. M. mureș plus terenul aferent acesteia și terenul agricol în suprafață de 10 ha din aceeași localitate și terenul în suprafață de 0,9 ha din sat Guga comuna Cășeiu jud. C. .
Astfel, acțiunea a fost înregistrată sub număr dosar nou 13898/117/10 octombrie 2012.
Din probele administrate, T. constată următoarele :
Prin sentința penală nr. 369/25 septembrie 1958 pronunțata de T. Militar C., in dosarul 382/1958, antecesorul reclamantului S. G. a fost
condamnat la 5 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii personale pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, fapta constând in aceea ca a afirmat față de mai mulți cetățeni " nu mai aveți mult până când am să vă văd pe toți umflații în șanțuri ca în Ungaria"; și a amenințat membrii GAC din comuna Rugășești și pe funcționarii Sfatului P. ular făcându-se aplicarea art. 209 pct. 2 lit. a din Codul penal în vigoare la aceea dată.( filele 35-38 din dosarul de fond )
Conform adresei nr. 29 din 16 septembrie 1958 emisă de Sfatul P. ular al comunei Rugășești către MAI UNITATEA MILITARA NR. 0203 C., această instituție a arătat că numitul S. G. din satul Guga nr. 36/A, comuna Rugășești, figurează în Registrul Agricol cu următoarea avere mobilă suprafață de teren totală de 0,9 ha din care 0,9 ha pășune.
Ulterior, respectiv prin adresa nr. 4843 din_, T. Militar C. solicită executorului judecătoresc de pe lângă T. P. ular al Raionului Dej să dispună trecerea bunurilor sechestrate în patrimoniul statului, ținând seama de dispozițiile Decretului nr. 417/1958 și art. 25 alin. 6 pct. 6 C.pen., și art. 30 din C.Fam., alăturând extrasul Sentinței penale menționate cu solicitarea de a confirma de urgență confiscarea averii prin trimiterea procesului verbal de executare efectivă (f.78-79 dosar_ ).
T., din oficiu, a solicitat Primăriei comunei Cășeiu să comunice dacă terenul înscris în Registrul Agricol la poziția S. M. (inițial S. G. ) în suprafață de 0,9 ha pășune a făcut obiectul vreunei cereri de restituire în baza Legii nr. 18/1991 și dacă este posibilă restituirea unei suprafețe echivalente .
Această instituție a comunicat instanței (f.15) că nu au fost depuse cereri de restituire în temeiul legii fondului funciar, iar pentru restituirea suprafeței echivalente este necesară indicarea de către reclamant a amplasamentului vechi al terenului întrucât în Registrul Agricol nu este evidențiat și acest aspect.
Având în vedere aceste aspecte, T. a apreciat că reclamantul este îndreptățit în baza art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 la despăgubiri, atâta timp cât bunul respectiv nu i-a fost restituit și nici nu a primit despăgubiri, acesta făcând obiectul confiscării raportat la actele trimise de către CNSAS și copia Registrului Agricol, așa cum s-a precizat anterior.
În privința valorii, T. a dispus efectuarea unei expertize de evaluare, însă aceasta nu a putut fi realizată, expertul numit în cauză arătând că nu poate stabili valoarea atâta timp cât reclamantul nu cunoaște amplasamentul terenului.
Drept urmare, T. s-a raportat la expertiza de evaluare folosită de Camera Notarilor Publici care stabilește pentru 1 mp teren agricol aflat în extravilan valoarea de 0,15 lei, pentru totalul de 9000 mp reclamantului revenindu-i suma de 1350 lei, pârâtul fiind obligat să o suporte.
La termenul de judecată din data de 8 martie 2013, reclamantul a declarat în fața instanței că înțelege să renunțe la judecarea pretențiilor privind imobilul construcții situat în localitatea Drăghia, comuna Coroieni jud. Maramureș și terenurile situate în aceeași localitate.
Potrivit prevederilor art. 246 alin.1 C.pr.civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință fie prin cerere scrisă.
Având în vedere manifestarea de voință a reclamantului, urmează ca tribunalul, în temeiul art. 246 C.pr.civ., să ia act de renunțarea reclamantului la judecata acestor pretenții.
Cheltuielile de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Constată renunțarea reclamantului S. M. cu domiciliul procesual ales în B. M., str. O. nr. 2B, ap. 27 jud. Maramureș, la judecata pretențiilor privind imobilul construcții situat în localitatea Drăghia, comuna Coroieni jud. Maramureș și terenurile situate în aceeași localitate.
Admite acțiunea civilă formulată de către reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul procesual ales la DGFP C. din C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud. C. și, în consecință:
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 1350 lei cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 9000 mp pășune situată în satul Guga, Comuna Cășeiu.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 15 Martie 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Grefier,
G. P.
G.P. 18 Martie 2013 OT/GP 22 Martie 2013
| ← Decizia civilă nr. 3859/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 4277/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
