Sentința civilă nr. 2555/2013. Plângere încheiere carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2555/F/2013 Ședința publică din data de 2 octombrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. | C. F. | , președinte secție |
GREFIER: M. - M. | E. |
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulate de reclamantul P. -B. C. în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și P. I. B. -N. , având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 Legea nr. 7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită cu ambele părți.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că prin notele de ședință depuse la dosar la fila 24 pârâtul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Tribunalul, constatând că prezentul litigiu nu se încadrează în categoria celor expres și limitativ prevăzute de art. 601din Legea nr. 192/2006 ce prevăd obligativitatea medierii sau a altei forme alternative de soluționare a conflictelor, apreciază că dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii solicitată prin rezoluția judecătorului de permanență nu este necesară.
În baza art. 129 alin. 2 pct. 2 NCPC raportat la art. 130 alin. 2 NCPC, art. 31 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 republicată, tribunalul, din oficiu, invocă excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea prezentei cauze și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul P. -B.
C.
a solicitat în contradictoriu cu pârâtul O. de C. și P. I. B. -N.
obligarea pârâtului la înscrierea dreptului său de proprietate fără condiționarea de plata impozitului.
În motivare s-a arătat în esență faptul că obligația plății impozitului revine numiților Barta
D. și Barta S. .
În sprijinul cererii sale s-a invocat decizia civilă nr. 834A din 4 octombrie 2011 a Tribunalului București, redată în cuprinsul motivării.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 alin. 1 C.proc.civ., art. 48, art. 50 alin. 3, art. 52 din Legea nr. 7/1996, art. 771din Codul fiscal.
Pârâtul O. de C. și P. I. B. -N. , prin notele depuse la dosar la data de 17 iulie 2013, înlăuntrul termenului legal stabilit pentru depunerea întâmpinării, a învederat faptul că potrivit deciziei nr. LXXII (72) din_ a Secțiilor Unite ale Î., în plângerile împotriva încheierilor de carte funciară O. de C. și P. I. B. -N. nu are calitate procesuală pasivă.
La primul termen de judecată stabilit, procedându-se la verificarea competenței materiale, conform art. 131 alin. 1 NCPC, tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței sale de a soluționa prezenta cauză.
Noul Cod de procedură civilă modifică fundamental regulile referitoare la competența de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță. Spre deosebire de competența tribunalelor, care devine una generală, competența judecătoriilor este acum strict limitată la materiile expres prevăzute de lege.
Printr-o normă imperativă, art. 95 pct. 1 C.proc.civ., se conferă tribunalelor plenitudinea de competență pentru judecata în primă instanță, înțelegând prin aceasta că judecătoriile și curțile de apel au competența soluționării unei cereri în primă instanță numai atunci când se stipulează în acest sens, expres și limitativ, prin dispoziții ale noului Cod de procedură civilă ori ale unor legi speciale. Toate celelalte cereri intră în competența de primă instanță a tribunalelor care dobândesc astfel calitatea de primă instanță de drept comun.
Art. 31 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, prevede competența judecătoriei în soluționarea plângerilor privitoare la înscrierile de carte funciară.
1
Așadar, printr-o lege specială, competența materială este conferită judecătoriilor.
Aceste dispoziții speciale nu pot fi considerate abrogate prin art. 83 lit. k din Legea nr.
76/2012.
Art. 95 pct. 1 NCPC prevede competența în primă instanță a tribunalului în cererile care nu sunt date prin lege (generală sau specială) în competența altei instanțe.
A contrario
, înseamnă că ori de câte ori printr-o lege generală sau specială este prevăzută expres competența materială în favoarea unui anumite instanțe, prevederile art. 95 pct. 1 NCPC nu sunt aplicabile.
Or, Legea nr. 7/1996, republicată, în art. 31 alin. 3 prevede expres competența judecătoriei în acțiunile de natura celei obiect al prezentului dosar, instituind astfel o derogare de la art. 95 pct. 1 NCPC.
Așadar, derogator de la competența de drept comun a tribunalului, avem o lege care prevede expres competența judecătoriei în materia plângerii împotriva înscrierilor de carte funciară.
Art. 83 lit. k din Legea nr. 76/2012 prevede abrogarea dispozițiilor contrare noului Cod de procedură civilă, chiar conținute în legi speciale.
Prevederile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, republicată, nu sunt contrare noii proceduri, respectiv art. 95 pct. 1 NCPC, ci mai degrabă apar ca și complementare, chiar derogatorii de la norma generală, fără ca aceasta să atragă dacă se respectă principiul generalia specialibus non derogant neaplicarea sau abrogarea acestor norme speciale. Aceasta întrucât, art. 95 pct. 1 NCPC prevede competența tribunalului numai atunci când nu există vreo lege care să prevadă expres o altă competență. Dacă există o asemenea lege, ea devine prioritară în aplicare, competența fiind stabilită conform acestui act normativ, special, astfel că nu se poate vorbi de o contradicție între norma specială ce instituie o anumită competență și prevederile de drept comun ale art. 95 pct. 1 NCPC.
Norma specială este în vigoare (fiind vorba de ex art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, anterior intrării în vigoare a Codului civil din_, când s-au aprobat sub aspect procedural numai prevederile art. 21 - 41 ale legii și nicidecum ale art. 50, actualul art. 31 din ultima republicare).
În baza considerentelor exprimate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. 2 pct. 2 NCPC raportat la art. 130 alin. 2 NCPC, art. 31 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 republicată, tribunalul va admite excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și în consecință va declina competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamant împotriva pârâtului în favoarea Judecătoriei B. .
Reținerea necompetenței împiedică analiza aspectelor invocate de reclamant și pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H OT Ă R Ă Ș T E
Admite excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu.
Declină competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul P. -B.
C.
, domiciliat în comuna Poiana Ilvei nr. 346, județul B. -N., CNP 1. împotriva pârâtului O. de C. și P. I. B. -N.
, cu sediul în B., strada N. T. nr. 50A, județul B. -N., Cod fiscal 9835862, cont IBAN_ Z1015032XXX006451 în favoarea Judecătoriei B. .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
G. | C. F. | M. -M. | E. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare _
2
| ← Încheierea civilă nr. 269/2013. Plângere încheiere carte funciară | Decizia civilă nr. 99/2013. Plângere încheiere carte funciară → |
|---|
