Sentința civilă nr. 2822/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.2822/2013
Ședința publică din 30 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D. B.
Grefier :I. S.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul J. S. - reprezentat prin M. T. - președintele. C. J. S.
, în contradictoriu cu pârâta S. D. ȘI P. S. C., având ca obiect pretenții. La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant c.j.
Cuzdriorean A. Cosmin cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită. Se constată depus la dosarul cauzei de către ORC de pe lângă Tribunalul Sălaj istoricul societății pârâte, solicitate de către instanță la termenul anterior.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar Hotărârea nr.43 din 28 martie 2011, anexele hotărârii nr.43, raport de specialitate la proiectul de hotărâre privind concesionarea unor terenuri, expunere de motive și proiect de hotărâre privind concesionarea unor terenuri. Referitor la adresa nr.2605/_, reprezentantul reclamantului arată că aceasta este o adresă emisă de către pârâtă înregistrată la societatea pârâtă cu numărul menționat mai sus și depusă la Consiliul J. . Solicitarea inițială a fost pentru cele două terenuri, iar celelalte patru au rămas în același regim juridic. Pe fiecare teren, pârâta are supraedificate construcții.
Instanța pune în discuție faptul că în acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 47.799,25 lei și pune în vedere reprezentantului reclamantului de a preciza temeiul juridic în baza căruia solicită această sumă.
Reprezentantul reclamantului arată că din punct de vedere a prevederilor care reglementează plata redevențelor, acestea se discută până la data încheierii contractului de concesiune, în cauză fiind vorba de o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei prin neplata redevențelor în detrimentul proprietarului terenurilor. Suma pe care reclamantul o solicită reprezintă redevențe neachitate, iar cu privire la modul de calcul a acestor redevențe nu se impun discuții, plata redevențelor, conform actelor normative în vigoare este obligatorie pentru partea care a solicitat concesionarea, în speță, pârâta nu are drept de a se opune încheierii contractului de concesiune.
Instanța, având în vedere, temeiul în care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 47.799,25 lei, apreciază că acest petit reprezintă acțiune în pretenții și, având în vedere prevederile art. 165 C.p.civ., pune în discuție disjungerea acestui petit al acțiunii. Invocă, totodată, excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea acestui petit.
Reprezentantul reclamantului apreciază că prezentul litigiu este de competența instanței de contencios administrativ și fiscal. Este vorba despre o hotărâre a C. J. în care se menționează încheierea unui contract de concesiune, chiar și această îmbogățire fără justă cauză este născută din raporturi juridice competente de a fi soluționate de către instanța de contencios. Este vorba despre o redevență calculată înainte de încheierea contractului de concesiune și ulterior încheierii contractului și nu se poate pune problema disjungerii cauzei. Se opune disjungerii cauzei.
Întrebat fiind dacă mai are de formulat alte cereri, reprezentantul reclamantului arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța încuviințează înscrisurile depuse la dosar, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune și la plata sumei de 47.799,25 lei.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. la data de_, reclamantul J. S., reprezentat de președintele C. J. S., a chemat în judecată SC D. ȘI P. SA, pentru ca, în contradictoriu cu aceasta, instanța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 47.799,25 lei reprezentând redevența neachitată și obligarea pârâtei la semnarea contractului de concesiune ( înregistrat la Consiliul J. S. sub nr. 3709/_ ).
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin adresa nr. 104/_, pârâta S. D. și P. S. a solicitat concesionarea terenurilor situate în Sînmihaiu Almașului, Almașu, Jibou, Z., aferente imobilelor pe care le deține în proprietate și care sunt necesare pentru buna desfășurare a activităților societății, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare.
Aceste terenuri aparțin domeniului public al J. ui S. și sunt în administrarea C. J. S., astfel cum este confirmat prin Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 966/2002, cu modificările și completările ulterioare.
In urma analizei solicitării pârâtei, autoritatea deliberativă a administrației publice locale, respectiv consiliul județean, a adoptat Hotărârea C. J. S. nr. 43 din_, prin care a aprobat atribuirea directă, pe baza unui contract de concesiune care va fi încheiat cu SC D. și P. SA, a unor celor patru suprafețe de teren amintite.
Cele patru suprafețe de teren, pe care sunt supraedificate imobilele proprietatea pârâtei și a căror valoare este cuprinsă în capitalul social al acesteia, sunt și au fost în folosința exclusivă a acesteia atât anterior privatizării cât și după această dată.
Potrivit prevederilor art.321din O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările și completările ulterioare, societățile comerciale care dețin terenuri ce sunt necesare pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul lor de activitate și al căror regim juridic urmează să fie clarificat vor continua să folosească aceste terenuri până la clarificarea regimului lor juridic, iar după clarificarea acestui regim juridic terenurile clasificate ca aparținând domeniului public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, rămân în folosința societăților comerciale privatizate exclusiv pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competentă, în cazul de speță de către Consiliul J. S., fostul acționar al pârâtei și administratorul proprietății publice a J. ui S. .
Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 136 din Hotărârea Guvernului nr. 557/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările si completările ulterioare, și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării "concesionarea, potrivit art. 321 alin. (3) din ordonanța de urgență, are ca obiect exclusiv utilizarea de catre concesionar a terenurilor, în limitele cerute de desfășurarea normala a activității potrivit obiectului sau de activitate, si nu poate fi extinsa la activități de exploatare decât prin încheierea unui contract de concesiune, potrivit dreptului comun.
Pe aceeași linie de idei, art. 130 din Normele Metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările si completările ulterioare, și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 557/2002, "Terenurile care alcătuiesc domeniul public al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, se atribuie direct, printr-un contract de concesiune, societăților comerciale privatizate sau care vor fi privatizate, care dețin astfel de terenuri si daca acestea sunt strict necesare in vederea realizării obiectului lor de activitate.
Concesiunea se face fără întocmirea unui studiu de oportunitate sau caiet de sarcini și fără nicio formă de publicitate, prin negociere directă între concedent și concesionar", iar potrivit art. 131 " Administratorii societății comerciale sunt obligați să prezinte concedentului documentația privind justificarea folosirii terenului și datele de identificare a acestuia, obiectul de activitate și alte date necesare pentru încheierea contractului de concesiune, solicitate de concedent.
Majoritatea acestor prevederi legale au fost stipulate și în cuprinsul procedurii de privatizare cât și în cuprinsul art.76 al contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 2431/2006.
Dreptul de folosință al pârâtei, astfel cum este acesta reglementat de către prevederile O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările și completările ulterioare, a fost garantat atât prin respectarea normei legale - prin asigurarea folosinței terenurilor necesare desfășurării activității - cât și prin demararea și finalizarea procedurilor de clarificare a regimului juridic al acestora, demers concretizat prin înscrierea lor în cartea funciară și corelativ, prin adoptarea Hotărârii C. J. S. nr. 43 din_ .
S-a menționat faptul că până la finalizarea procedurii de clarificare a situației juridice a terenurilor, pârâta a beneficiat de un drept de folosință cu titlu gratuit a suprafețelor de teren.
După clarificarea acestui regim juridic, terenurile clasificate ca aparținând domeniului public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, după cum este și cazul terenurilor utilizate de către pârâtă, folosința acestora poate fi realizată exclusiv pe baza contractului de concesiune acordat de către autoritatea publică ce exercită prerogativele dreptului de administrare al terenurilor.
Din aceste considerente, a fost depusă de către pârâtă solicitarea acordării concesiunii directe a terenurilor și în consecință autoritatea deliberativă a administrației publice a aprobat această solicitare, prin actul administrativ necontestat de către pârâtă, respectiv prin Hotărârea C. J. S. nr. 43/_
, ca efect al aplicării excepțiilor prevăzute de O.U.G. nr. 88/1997, de la regimul juridic al concesiunilor prevăzute de O.U.G. nr. 54/2006, cu modificările și completările ulterioare.
De la data intrării în vigoare a acestui act administrativ, pârâta abuzează de dreptul de folosință asupra terenurilor avut anterior, refuzând semnarea contractului de concesiune, deși prevederile legale impun semnarea unui astfel de contract necesar desfășurării activității, atitudine ce produce în continuare însemnate prejudicii bugetului județului și creează o situație de îmbogățire fără justă cauză în detrimentul proprietarului terenurilor, cuantificată la contravaloarea redevenței neîncasate, fapt constatat și de Camera de Conturi a J. ui S., în urma auditului realizat la C. J. S. .
Trebuie amintit faptul că prevederile legale, respectiv cele cuprinse în art.138 din H.G. nr.577/2002, cu modificările și completările ulterioare, limitează dreptul concedentului, respectiv al autorității publice, de a stabili cuamtumul redevenței într-un mod liber, la două modalități legale prima fiind exprimată printr- un procent din profitul anual impozabil rezultat din activitatea desfășurată iar a doua printr-un venit fix al concedentului, ambele modalități fiind limitate la un plafon maximal.
In acest context, prin Hotărârea C. J. S. nr. 43/_, autoritatea deliberativă a stabilit nivelul redevenței prin aplicarea celei de a doua modalități, stabilind redevența ca un venit fix determinat prin aplicarea dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, respectiv procentul de 6,25%, la valoarea de circulație a terenurilor ce fac obiectul concesiunii.
Valoarea totală lunară a redevenței astfel stabilite este de 2515,75 lei/lună, fiind detaliată prin clauzele contractului de concesiune a cărui semnare nu a fost finalizată datorită refuzului nejustificat și ilegal al pârâtei.
Deși cadrul legal reglementează în mod clar și neechivoc procedura și etapele necesare și obligatorii pentru demararea, efectuarea și finalizarea procedurilor ce stau la baza exercitării dreptului de folosință al terenurilor aferente imobilelor necesare desfășurării activității pârâtei, aceasta refuză în mod sistematic legalizarea dreptului său de folosință, producând până la această dată un prejudiciu de 47.799,25 lei, la care se adaugă și dobânzile penalizatoare rezultate prin aplicarea unui procent de 0,1% pe fiecare zi de întârziere la valoarea redevenței neachitate.
De altfel, potrivit prevederilor legale și ale art. 1345 și următoarele din codul civil, cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană.
Din aceste considerente, s-a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 47.799,25 lei, reprezentând redevența neachitată împreună cu dobânzile penalizatoare calculate de la datele scadenței redevenței neachitate, și la semnarea contractului de concesiune nr. 3709/_ (la Consiliul J. S. ).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1345 și următoarele din codul civil;
nr.88/1997, cu modificările ulterioare; H.G. nr. 577/2002, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare; O.U.G. nr. 54/2006, cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri ( f.14-21,29-58).
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, iar reprezentanții acesteia nu s-au prezentat la nici un termen de judecată în fața instanței.
La termenul din data de_ ,apreciind că primul petit al acțiunii formulate vizează o obligație de natură civilă, iar nu o pretenție decurgând dintr-un litigiu apărut în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și faptul că această cerere nu se află în stare de judecată, necesitând administrare de probe, instanța a pus în discuție disjungerea cauzei cu privire la acest petit al acțiunii formulate. Totodată, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea acestui petit.
Prin sentința civilă nr. 2822/_, a fost disjunsă acțiunea reclamantului privind obligarea pârâtei SC D. ȘI P. SA la plata sumei de 47.799,25 lei datorată, în susținerea cererii invocându-se principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepției invocate în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 321 din OG 88/1997,(1) Societățile comerciale care dețin
terenuri ce sunt necesare pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul lor de activitate și al căror regim juridic urmează să fie clarificat vor continua să folosească aceste terenuri până la clarificarea regimului lor juridic.
Societățile comerciale se privatizează fără a include în capitalul social valoarea terenului prevăzut la alin. (1).
După clarificarea regimului juridic terenurile clasificate ca aparținând domeniului public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, rămân în folosința societăților comerciale privatizate sau care urmează a fi privatizate, pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competentă, pentru perioada maximă prevăzută de lege. Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, metoda, procedura și documentația necesare pentru acordarea concesiunilor vor fi prevăzute în normele metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
Așa fiind, pârâta se numără printre beneficiarii prevederilor art. 321din
O.U.G. nr. 88/1997.
Textul legal menționat a recunoscut pârâtei, până la clarificarea regimului juridic al terenurilor deținute, un drept de folosință asupra acestor terenuri, iar după clarificarea regimului juridic și sub rezerva ca terenurile să fie clasificate ca
aparținând domeniului public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, posibilitatea dobândirii unui drept de concesiune.
Regimul juridic al terenurilor deținute de pârâtă a fost clarificat în anul 2011, prin atestarea apartenenței acestora la domeniul public al județului S. .
Prin urmare, pârâta a fost îndreptățită să folosească terenurile în mod exclusiv, și, totodată, a avut dreptul să obțină atribuirea acestora în mod direct, în baza unui contract de concesiune încheiat cu pârâtul Consiliul J. S., în calitate de concedent.
Chestiunile litigioase supuse judecății vizează și refuzul pârâtei SC D. ȘI
P. SA de a încheia contractul de concesiune.
Conform art. 130 teza finală din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 577/2002, stabilirea redevenței trebuie să fie rezultatul negocierii directe între concedent si concesionar, negociere care are la bază criteriile generale prevăzute de art. 138 din aceleași Norme.
În cauză nu a fost încheiat un contract de concesiune, iar o negociere în vederea stabilirii redevenței nici nu a avut loc, astfel că nu se poate reține că suma de 47.799,25 lei reprezintă redevență datorată de pârâtă.
Potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, fac obiectul contenciosului administrativ litigiile născute din vătămarea unui drept ori al unui interes legitim aparținând unei persoane de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Sunt asimilate actelor administrative, în sensul acestei legi și contractele încheiate de autoritățile publice, dar numai cele care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice ori alte categorii de contracte administrative prevăzute prin legi speciale.
Potrivit prevederilor art.8 al. 2 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
În opinia instanței, cererea formulată de reclamant nu poate fi soluționată prin aplicarea normelor privind încheierea contractelor de concesiune, prevăzute actualmente de O.U.G. nr. 54/2006, respectiv - OG 88/1997, ci ea se circumscrie unei obligații de natură civilă. Astfel, finalitatea urmărită de reclamant prin formularea primului petit al cererii de chemare în judecată este aceea de a obține o contraprestație pentru folosirea terenurilor de către pârâtă, denumirea acesteia, de către reclamant, ca și redevență neputând schimba caracterul civil al convenției, în lipsa unui contract de concesiune legal încheiat, respectiv - în lipsa stabilirii valorii unei redevențe prin negociere directă.
Așadar, în cauză nu se poate reține competența instanței de contencios administrativ în soluționarea primului petit al acțiunii formulate.
Se poate reține ca temei pentru acordarea despăgubirilor principiul îmbogățirii fără justă cauză, care poate susține pretenția că folosirea terenului proprietatea altei persoane nu poate fi îngăduită cu titlu gratuit, în lipsa unor raporturi contractuale între părți.
Astfel, norma legală incidentă în acest sens este art.1345 și urm. din Noul Cod Civil, în temeiul cărora instanța are obligația de a verifica din probe care este nivelul de îmbogățire al societății comerciale pârâte în detrimentul reclamantului pentru perioada folosirii terenurilor deținute.
Așadar, socotind că această cerere nu se află în stare de judecată, necesitând administrare de probe, având în vedere prevederile art. 165 C.p.civ.,dar și prevederile art. 1 pc. 1 din C.p.civ. (prin raportare la valoarea obiectului cererii), în baza art. 158 C.p.civ., urmează a se admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului S. în soluționarea primului petit al acțiunii formulate și a se declina în favoarea Judecătoriei Z. competența de soluționare a cererii reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 47.799,25 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului S. în soluționarea primului petit al acțiunii formulate.
Declină în favoarea Judecătoriei Z. competența în soluționarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul J. S., reprezentat de președintele C. J. S., cu sediul în Z., Piața 1 D. 1918 nr.12, județul S., în contradictoriu cu SC D. ȘI P. SA, cu sediul în Z., str. Lt. Col. Pretorian nr.100, jud. S. .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi_, la sediul Tribunalului S. . Președinte Grefier
Ț. D. B. S. I.
Red. B.D.Ț/_
Red.I.S./_
Ex.2
| ← Decizia civilă nr. 113/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 3/2013. Pretenții → |
|---|
