Decizia civilă nr. 3/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3/A/2013
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător D. I. T. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant S. I., împotriva Sentinței civile nr. 13986/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat S. C. J. C. - I.
C. DE U. SI T. R., intimat C. C. CU D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
apelant Reclamant - S. I. personal și asistat de avocat M. Boroș Lipsă fiind:
intimat Pârât - C. C.
recurent Reclamant - S. I.
intimat Pârât - S. C. J. C. - I. C. DE U. SI T. R.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că prin Încheierea civilă nr.161/CC/A/_ a fost admisă în parte cererea de reexaminare ajutor public judiciar și s-a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru de 4555,5 lei datorată de apelant în 12 rate lunare, de câte 379,625 lei lunar, începând cu luna decembrie 2012.
Se constată de asemenea faptul că la data de_ s-au depus la dosar note de ședință din partea intimatului C. Constatin, prin care acesta își alege domiciliul procesual la sediul Cabinet avocat D. Lavinia Ursădan. De asemenea prin notele de ședință intimatul invocă excepția netimbrării apelului.
Instanța, raportat la Încheierea civilă nr. 161/CC/A/_ constată rămasă fără obiect excepția netimbrării apelului, excepție invocată de intimat prin notele de ședință.
Reprezentanta apelantului depune la dosar chitanța nr. 6170178/_ reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 400 lei, rata aferentă lunii decembrie 2012.
Reprezentanta apelantului solicită în probațiune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate. Arată faptul că se impune efectuarea unei astfel de expertize având în vedere faptul că nu se va putea dovedi secționarea nervilor decât prin întocmirea acesteia, iar în funcție de aceasta vor putea stabili și cuantumul despăgubirilor. Mai arată faptul că doar prin expertiză se poate dovedi și clarifica culpa profesională.
Instanța, raportat la probatoriul administrat în cauză și a motivelor de apel, apreciază ca fiind neconcludentă cauzei cererea formulată în probațiune de reprezentanta apelantului.
Reprezentanta apelantului arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii promovate de reclamant. Arată reprezentanta apelantului faptul că instanța de fond a făcut o greșit apreciere a probelor administrate în cauză, a reținut lipsa a două din elementele răspunderii delictuale. De asemenea instanța de fond a preluat automat, fără o analiză proprie, cele statuate în Decizia nr. 4/_ . Mai arată faptul că intimatul a încălcat multe obligații, respectiv dreptul la informare, dreptul la o a doua opinie și menținerea apelantului în eroare. Arată totodată faptul că depresia apelantului a survenit după ele trei operații suferite, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 13986/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâtul C. C. .
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâtul C. C., având ca obiect pretenții.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâtul S. C. J. -I. C. DE U. ȘI T. R. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea pârâtului C. C. de obligare a reclamantului S. I. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul S. I. a fost supus la trei intervenții chirurgicale în perioada ianuarie 2005-iulie 2006 în cadrul S. ui C. J. -C. a Chirurgie I, pentru tulburare de dinamică sexuală, operațiile chirurgicale fiind efectuate de pârâtul, medic chirurg, C. C. .
În urma consultărilor efectuate anterior primei intervenții chirurgicale, acesta fiind și suferind de diabet zaharat, i s-a adus la cunoștință că intervenția chirurgicală nu poate garanta obținerea erecției, diabetul zaharat putând influența negativ rezultatul. Cu toate acestea, reclamantul a insistat asupra efectuării intervenției chirurgicale, semnând declarația-tip (f.146 verso).
La data de_ reclamantul S. I. a formulat plângere împotriva pârâtului, medic chirurg, C. Constatin la Colegiul Medicilor din România pentru culpă medicală și neglijență în serviciu, prin părăsirea în timpul derulării intervenției chirurgicale și continuarea acesteia de către un medic rezident- dr.Denisa Șerban, iar în urma investigațiilor efectuate în dosarul nr.1811/2006 Colegiul Medicilor C. -Comisia de Disciplină prin Decizia nr.4/_ a hotărât stingerea acțiunii disciplinare împotriva prof.dr. C. C. în conformitate cu prevederile art.114 lit.a din Statutul Colegiului Medicilor din România (f.126-128).
În motivare, această instituție a arătat că, în urma studiului actelor medico- legale, a declarațiilor echipei operatorii și a referatului de specialitate întocmit de conf. Dr.I. C., operația de revascularizare a fost efectuată corect, cu rezultat imediat postoperator bun, tromboza anastomozei survenită postoperator fiind cunoscută în literatura de specialitate, întărind odată în plus recomandarea inițială a prof.dr. C. C. de protezare peniană, tromboza neînlăturând șansele pacientului de protezare peniană pentru rezolvarea unei disfuncții erectile organice vechi de peste 25 de ani, pe fondul unui diabet zaharat. A concluzionat că operația se putea efectua numai în echipă, că medicul rezident nu a efectuat nici un gest
chirurgical, iar medicul chirurg C. C. nu se face vinovat pentru culpă medicală și neglijență în serviciu (f.128).
Totodată, reclamantul S. I. a formulat plângere penală împotriva medicului chirurg C. C. la data de_ și prin Rezoluția din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca dată în dosarul nr.5656/P/2007 s-a dispus neînceperea urmării penale față de C. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.184 alin.1 și 3 C.pen privind vătămarea corporală din culpă.
În motivarea rezoluției, procurorul a reținut că numitul C. C. nu a întreprins activități neprocedurale (raportat la intervenția chirurgicală efectuată), iar între activitatea sa operatorie și lipsa rezultatului operației scontat de reclamant, nu a existat raport de cauzalitate, acesta din urmă fiind avizat inițial despre riscurile operației.
Plângerea reclamantului S. I. împotriva rezoluției procurorului din_ a fost soluționată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca la data de_ sub nr.115/II/2/2008 prin respingerea sa, reținându-se că din actele premergătoare administrate nu a rezultat încălcarea protocolului operator de către medicul C. C., acesta nedelegând atribuții care îi reveneau în exclusivitate în timpul efectuării procedurii chirurgicale către o persoană care nu avea astfel de competențe, însăși operația fiind rezultatul unei munci de echipă, aspectele învederate de către persoana vătămată privind conduita și profilul moral al făptuitorului nefiind susținută de probe.
Prin Sentința penală nr.404/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul penal nr._ instanța a luat act de poziția petentului Sabău I. în sensul că nu înțelege să formuleze plângere împotriva rezoluțiilor din dosarul nr.5656/P/2007 și nr.115/II/2/2007 și a constatat că petentul s-a declarat mulțumit de conținutul rezoluțiilor procurorului și că înțelege să își rezolve problemele cu făptuitorul C. C. pe calea unei acțiuni civile (f.10 verso).
Ulterior, petentul a adresat o nouă plângere penală la data de_ prin care a solicitat să îi fie restituite sumele de bani remise către prof. Dr. C. C. pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale, iar prin Referatul din_ dat în dosarul nr.841/VIII/1/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus clasarea sesizării cu motivarea că solicitarea urmării penale din nou pentru aceeași infracțiune pentru care s-a pronunțat o soluție încalcă principiul non bis in idem.
Reclamantul S. I. a adresat memorii la Colegiul Medicilor C. la data de_ și_, acestea fiind soluționate prin adresele de la aceeași dată (f.88-90).
De asemenea, potrivit dosarului de încadrare în grad de handicap al Direcției Generale Protecția Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului J. Maramureș, reclamantul S. I. a primit decizie de încadrare în grad de handicap nr.10845/_ pentru diabet zaharat (f.219), rezultând din înscrisurile privind evaluarea încadrării în gradul de handicap, că este luat în evidență pentru diabet zaharat din anul 1973, fiind suferind și de alte diagnostice asociate (f.228, 255).
Prin prezenta cerere formulată la data de_, precizată la data de_, reclamantul S. I. a solicitat instanței obligarea pârâtului C. C. în solidar cu pârâtul S. C. J. -I. C. de U. și T. R. C. -N. la plata sumei de 500.000 lei reprezentând daune materiale din care suma de 100.000 lei reprezentând tratamente de recuperare fizică și psihică, supraalimentație pe perioada spitalizărilor, medicamentație, persoana care să asigure menajul reclamantului-preparare hrană caldă, spălat, curățenie în gospodărie, transport la tratament ambulatorie etc; iar suma de 400.000 lei reprezentând prejudiciul viitor (costul unor intervenții chirurgicale care se vor efectua în străinătate).
Dacă inițial reclamantul a arătat că această sumă reprezintă prejudiciul suferit de la data efectuării operației chirurgicale și până în prezent, ulterior a precizat că această sumă acoperă intervalul 2009-2012 -din momentul derulării cercetărilor penale în Dosar nr.841/VIII/1/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Potrivit art.677 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, actele de malpraxis în cadrul activității medicale de prevenție, diagnostic si tratament se prescriu in termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor ce reprezintă infracțiuni.
Iar, potrivit art. 8 alin.1 din Decretul-lege nr.167/1958 prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Cu toate că aplicând aceste texte legale, termenul de prescripție extinctivă de 3 ani ar începe să curgă de la data primei reclamanții făcute de către reclamant, respectiv din_, instanța a reținut că reclamantul a solicitat constant atât colegiului medicilor, cât și organelor de urmărire penală sume de bani pentru prejudiciul pe care l-ar fi suferit în urma intervențiilor chirurgicale efectuate, acestea din urmă neacordând nicio soluție cu privire la aceste cereri. În acest sens, instanța a reținut declarația dată de reclamant la data de_ în fața agentului de poliție prin care a solicitat daune materiale în valoare de 500.000 euro sau dolari (f.6-7 din dosarul nr.841/VIII/1/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj) sau sesizarea din data de_ prin care reclamantul a solicitat să i se restituie bani, sesizare formulată în dosarul nr.841/VIII/1/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, dosar care a fost clasat prin referatul din_ .
Având în vedere aceste mențiuni, instanța a constatat că termenul de prescripție nu s-a împlinit la data sesizării instanței, reclamantul nefiind pasiv, ci dimpotrivă solicitând acordarea de daune materiale constant, instituțiile sesizate neacordând nicio soluție în această privință, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâtul
C. C. .
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit art. 642 alin.1 lit. b din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de "malpraxis"; este definită ca fiind eroarea profesionala săvârșita în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.
Acest text legal se completează cu normele de drept comun în materia răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.998-999 C.civ, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că pârâtul C. C. a efectuat actul operator corect și a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în cursul acestuia, neputându-se reține în sarcina sa vreo culpă medicală și neglijență în serviciu.
De altfel, cu toate că ar exista prejudiciul învederat a fi suferit de către reclamant, instanța a reținut că nu există o legătură de cauzalitate între acesta și fapta săvârșită de către pârâtul C. C., reclamantului pacient aducându-i-se la cunoștință anterior intervențiilor chirurgicale că s-ar putea să nu fie atins rezultatul scontat, aspect cu care reclamantul a fost de acord, în condițiile în care acesta suferea și de diabet zaharat cu complicații, iar disfuncția erectilă organică era veche de peste 25 de ani.
Nici cuantumul despăgubirilor materiale solicitate nu a fost susținut probatoriu, nefiind depuse înscrisuri din care să reiasă cel puțin estimativ această sumă, solicitările reclamantului tinzând a conduce la o îmbogățire fără justă cauză. În concluzie, în temeiul art.998-999 C.civ instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului S. I. formulată în contradictoriu cu pârâtul C. C.
având ca obiect pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen reclamantul
S. I.,
solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii promovate.
În motivare reclamantul apelant arată faptul că instanța a preluat automat, fără o analiză proprie, cele statuate în Decizia nr. 4/_, urmare a anchetei disciplinare.
Încălcarea obligației de precizie a gestului medical nu este acoperită prin invocarea diabetului zaharat și cauza unei disfuncții erectile organice veche de peste 25 de ani.
Starea de depresie a fost cauzată de suferințele fizice urmare a unui act medical defectuos.
Arată reclamantul apelant faptul că pârâtul C. C. a încălcat dreptul de informare a acestuia în calitatea s-a de pacient. Arată că acesta din urmă se prevalează de "acordul scris"; din partea acestuia - o formalitate câtă vreme nu cuprinde și " descrierea pe scurt a informațiilor care au fost furnizate de către medic. "
Pârâtul în calitate de medic a încălcat și obligația de securitate care impune asigurarea integrității corporale și a sănătății pacientului în cursul actului medical.
S-au întreprins acte de intimidare a acestuia pentru " stingere conflict prin retragere acuzații";, sens în care s-au făcut promisiuni de " remediere a situației create din culpa medicală a pârâtului";.
Instanța de fond a pierdut din vedere faptul că în speță suntem în prezența unei obligații de rezultat, când lipsa rezultatului determină angajarea răspunderii.
Legătura de cauzalitate - prezentată în speță - o pot dovedi doar - cum se pronunță și literatura și practica de specialitate - cu expertiză de specialitate în probațiune.
Cuantumul pretențiilor solicitate putea fi stabilit tot prin expertiză, răspunderea medicală fiind angajară și în cazul prejudiciilor viitoare, dar certe. Prejudiciul viitor în speța de față apare ca o prelungire certă și directă a unei stări de lucruri actuale.
În drept au dost invocate art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3 C. proc. civ. . La data de_ s-a depus la doar întâmpinare din partea intimatului C. C. , solicitând instanței respingerea apelului ca fiind nedovedit întrucât nu s-a făcut dovada prejudiciului material pe care la
suferit reclamantul, ori cel viitor.
La dosarul cauzei nu a fost depusă nici măcar o chitanță care să ateste că au făcut cheltuieli ca urmare a stării sale de sănătate ce ar fi consecința efectuării greșite a unei operații medicale.
M. ivele învederate de reclamant legate de încălcarea obligațiilor medicului chirurg nu sunt întemeiate întrucât instanța de fond a coroborat concluziile Colegiului Medicilor cu actele care au stat la baza emiterii deciziei acestei instituții și cu celelalte acte medicale.
Obligația medicului nu are una de rezultat ci una de mijloace, intimatul aducând la cunoștință pacientului său faptul că rezultatul operației ar putea fi altul decât cel dorit de pacient.
Intimatul a respectat protocolul de explorare pre-operatorie, a efectuat corect operațiile suferite de reclamant, iar tromboza anastomozei suferită ulterior operației este o posibilitate prevăzută de medic și acceptată ulterior de pacient.
Referitor la raportul de cauzalitate cerut pentru antrenarea răspunderii civile acesta nu poate fi reținut, câtă vreme nici fapta culpabilă nu există și de asemenea prejudiciul pe care apelantul susține că l-ar fi suferit este inexistent. Acest aspect a fost reținut de către organele de cercetare penală care au cercetat fapta medicului sub aspect infracțional.
Privitor la cererea de recalificare formulat prin întâmpinare, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia întrucât deși a fost intitulat recurs, cauza a fost înregistrată pe rolul unui complet de apel, nefiind astfel necesară recalificarea căii de atac.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța reține următoarele
:
Reclamantul, prin cererea de chemare în judecată este cel care în temeiul principului disponibilității stabilește cadrul procesual.
În fața instanței de fond reclamantul a formulat o precizare a acțiunii inițiale prin care a solicitat obligarea pârâtului C. C. în solidar cu pârâtul S. C. J. -I. C. de U. și T. R. C. -N. la plata sumei de 500.000 lei reprezentând daune materiale din care suma de
100.000 lei reprezentând tratamente de recuperare fizică și psihică, supraalimentație pe perioada spitalizărilor, medicamentație, persoana care să asigure menajul reclamantului-preparare hrană caldă, spălat, curățenie în gospodărie, transport la tratament ambulatorie etc; iar suma de 400.000 lei reprezentând prejudiciul viitor (costul unor intervenții chirurgicale care se vor efectua în străinătate).
Raportat la această precizare de acțiune, instanța a pronunțat o soluție corectă întrucât reclamantul nu a fost în măsură să probeze efectuarea unor cheltuieli în cuantum de 100.000 lei reprezentând tratamente de recuperare fizică și psihică, supra-alimentație pe perioada spitalizării, persoana care a asigurat menajul reclamantului.
Una din condițiile răspunderii civile delictuale este ca acesta să fie cert prin caracterul cert al prejudiciului înțelegându-se existența lui sigură, neîndoielnică și să poată fi evaluată în prezent.Sunt certe toate prejudiciile actuale și prejudiciile viitoare și sigure.
Prin prejudiciul actual se înțelege acela care s-a produs în totalitate până la data când se cere repararea lui. Prejudiciile viitoare și sigure sunt acele prejudicii care deși nu s-au produs este sigur că se vor putea produce putând fi evaluate în prezent.
Certitudinea prejudiciului viitor se referă atât la existența cât și la întinderea sa.
Prin actele și probațiunea administrată în fața instanței de fond reclamantul apelant nu a făcut dovada vreunei cheltuieli până la limita sumei de 100.000 lei reprezentând tratamente de recuperare fizică și psihică.
Potrivit art. 1169 C. civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În cazul de față o astfel de probațiune nu a fost realizată, astfel încât în lipsa caracterului cert al prejudiciului, putându-se aprecia că nu a fost probată existența sa sigură și neîndoielnică, nu pot fi acordate sume de bani cu acest titlu.
În ceea ce privește prejudiciul viitor, reclamantul era dator să probeze toate elementele unei răspunderi civile delictuale, respectiv existența prejudiciului, fapta ilicită, vinovăția și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost supus unor intervenții chirurgicale, însă fapta ilicită așa cum este ea reținută din punct de vedere al răspunderii civile delictuale ca fiind acțiunea sau inacțiunea
care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unor persoane este probată.
Trebuie reținut că până la momentul începerii acestui demers judiciar împotriva intimatului a fost exercitată și o acțiune disciplinară, fiind formulată și o plângere penală.
Prin Decizia 4/2007 emisă de Colegiul Medicilor, fila 76-83 ( actele care au stat la baza acestei decizii au fost comunicate integral filele 88-213 dosar fond), s-a constatat că operațiile care le-a realizat intimatul asupra corpului apelantului au fost efectuate corect, dispunându-se stingerea acțiunii disciplinare formulate împotriva intimatului.
De asemenea, plângerile penale formulate de apelant împotriva intimatului și înregistrate sub nr. de dosar 659/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-au finalizat cu propuneri de neîncepere a urmăririi penale, reținându-se că în sarcina intimatului nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura obiectivă.
Plângerea împotriva acestei soluții nu a mai fost soluționată raportat la poziția exprimată de apelant, în sensul renunțării la această cerere.
Pe lângă cele reținute, actele medicale și activitatea desfășurată în realizarea operației medicale au fost desfășurate în conformitate cu metodologia și procedura stabilită în astfel de situații. Dreptul de informare al reclamantului nu a fost încălcat, dovadă fiind în aceste sens: - acordul scris al reclamantului. Nu se poate reține că aceasta a fost informal realizat atâta timp cât acordul a fost exprimat în scris în sarcina reclamantului existând de asemenea obligația de a solicita orice relație cu privire la operația ce urma a fi executată asupra sa.
Existența acordului este în această situație de natură să ducă la aprecierea că obligațiile privitoare la informarea pacientului au fost realizate neputând fi invocate ulterior critici.
Obligația de securitate de care se prevalează apelantul nu poate fi reținută atâta timp cât cercetările efectuate cu prilejul anchetei disciplinare au relevat respectarea procedurii în astfel de operații.
Susținerile că au fost făcute acte de intimidare sunt doar afirmații care nu au în dosar nici un suport probator.
Cu privire la afirmația că obligația intimatului ar fi fost una de rezultat, nu poate fi reținută în acest dosar raportat la circumstanțele în care s-a efectuat operația decurgând din starea de sănătate anterioară a reclamantului și care era de natură să influențeze rezultatul operației medicale.
Atâta timp cât prin operația suferită rezultatul urmărit de reclamant nu a fost atins, fără ca acesta să aibă în vedere starea sa medicală anterioară, nu este de natură să ducă la concluzia că acesta ar necesita realizarea unor alte operații pentru înlăturarea consecințelor actelor medicale anterioare.
Trebuie reținut, pe de altă parte, că fapta ilicită ca și element al răspunderii civile delictuale presupune o acțiune contrară legii sau regulilor de conviețuire socială având ca efect încălcarea drepturilor subiective sau cel puțin încălcarea intereselor altora.
Din această perspectivă, nu se poate reține că acțiunea intimatului ar constitui un ilicit civil devreme ce s-a constat că în desfășurarea actului medical intimatul a respectat procedurile îndeobște urmate în astfel de situații.
În aceste condiții efectuarea unei expertize care să fi stabilit lipsa de diligență a pârâtului nu este concludentă în cauză, înafara susținerilor
apelantului neexistând nici un indiciu care să probeze faptul că actul medical nu s-a desfășurat cu respectarea procedurilor specifice.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de S. I. împotriva Sentinței civile nr. 13986/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
Intimatul a făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător (fila 41). Fiind în culpă procesuală ca urmare a respingerii apelului, în temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga apelantul să plătească intimatului C.
C. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de S. I. împotriva Sentinței civile nr. 13986/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.
-N., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatului C. C. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 08 Ianuarie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător,
D. I. T.
Grefier,
C. -S. Ș.
RED./DACT./DT/CȘ_ /5 ex.
Jud. fond Sânziana F. C. C.Ș. 09 Ianuarie 2013
| ← Sentința civilă nr. 2822/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 816/2013. Pretenții → |
|---|
