Sentința civilă nr. 448/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 448
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant H. G. și pe pârât P.
M. C. -N., pârât P. J. C., pârât C. C. PENTRU S. D.
, D. C. A. N. PENTRU R. P., având ca obiect "legea 10/2001";.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin apărător, avocat Cleopatra Cătană, ce depune la dosarul cauzei delegație de substituire a doamnei avocat Daciana Paler Groșan și împuternicire avocațială CJ/438257/2013, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul, față de prevederile art. 130 Cod Procedură Civilă, raportat la art.131 Cod Procedură Civilă, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Se constată că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către C. C. pentru S. D., la fila 32, se invocă excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului, raportat la prevederile art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Apărătorul reclamantului arată că este de acord cu excepția invocată de către
C. C. pentru S. D., competența aparținând Secției Mixte de contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului C. .
TRIBUNALUL
Prin acțiunea formulată reclamantul H. G., domiciliat în C. -Napocn, str. M., nr. 89, jud. C. a solicitat:
obligarea instituția P. municipiului C. -N., respectiv Instituția P. ui J.
C., după caz, să înainteze Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul
A. N. pentru R. P., întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii 247/2005, pentru imobilul situat în municipiul C. -N., str. Călan, nr. 25.
obligarea Comisiei Centrale pentru S. Desrjăgubirilor din cadrul A. N. pentru R. P. să analizeze, să evalueze dosarul aferent imobilului identificat la petitul 1, precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire.
În motivare a arătat că:
Imobilul situat în C. -N., str. Fabricii nr. 34, județul C., înscris în CF 1.
C., cu nr. top 6348/1, a fost proprietatea reclamantului.
În vederea restituirii imobilului mai sus menționat, a formulat Notificarea nr. 2496/_, în baza Legii 10/2001, transmisă prin intetmediul executorului
judecătoresc Stolnean M. . Ca urmare a emiterii Decretului de expropriere nr. 196/1983, imobilul anterior identificat a trecut în proprietatea Statului Român.
La data de 23 ianuarie 2012 Municipiul C. -N. prin Primar a emis Dispoziția de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 105/2012 prin care s- a dispus "Se propune acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile declarate, acordate la expropriere, pentru terenul în suprafață de 6379 mp, înscris în CF nr. 17424, cu nr. top 6348/1, situat în municipiul C. -N., str. Fabricii, nr. 34, în favoarea d-lui H. G., domiciliat în municipiul C. -N., str. Fabricii de Z. ăr, nr. 131, identificat cu CNP 1. .
Conform prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare s-a instituit o procedură administrativă în virtutea căreia "Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuala a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
De la data emiterii dispoziției au trecut aproape mai mult de un an, perioadă în care dosarul nu a fost soluționat, dosarul rămânând în nelucrare deși art. 131 și respectiv art. 16 alin. (5) si (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, obligă la evaluarea bunului și la emiterea titlului de despăgubire.
Chiar dacă această obligație nu este prevăzută de lege condiționat de respectarea unui anumit termen, acesta trebuie să fie unul rezonabil potrivit jurisprudenței CEDO, pronunțată în aplicarea art. 6 Paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Este adevărat faptul că procedura de acordare a despăgubirilor este temporar suspendată în ce privește regimul stabilirii și a plății despăgubirilor, conform prevederilor OUG 4/2012, modificată, până la data de_, însă acest aspect, apreciem că nu justifica încetarea oricărui demers administrativ din partea pârâtelor de rând 1 și 2, cărora le incumbă obligația de a finaliza procedura cu o dispoziție și de a transmite această dispoziție, împreună cu dosarul, mai departe, autorității competente.
Pentru toate motivele mai sus arătate, solicită admiterea cererii așa cum a fost aceasta formulată.
În drept invocăm prevederile dispozițiile Legii 247/2005, art. 194 și urm, art. 451 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de către C. C. pentru S. D., cu sediul in B., C. F., nr. 202, sector 1, aceasta a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției Civile, din cadrul Tribunalului C., privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și excepția prematurității cererii introductive de instanță.
Arată că în fapt, prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului C., reclamantul Hunydai G. a chemat în judecată Statul Român prin C. C. pentru S. D., P. Municipiului C. -N. și
J. C. solicitând:
obligarea Instituției P. ui Municipiului C. -N., respectiv Instituția P. ui J. C. la înaintarea întregii documentații pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii
nr.247/2005, către C. C. pentru S. D., pentru imobilul situat în Municipiul C. -napoca, str. Călin nr. 25,
obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul A.
pentru R. P. la analizarea, la evaluarea dosarului de despăgubire aferent imobilului mai sus-mepționat, precum și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Cu privire la excepția necompetenței funcționate a instanței sesizate, învederează următoarele:
Examinarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de C. C. de Stabilire a D., ca și obligarea acesteia la emiterea deciziei în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit-o în competența instanței specializate de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabilește în mod expres faptul că este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor Comisiei Centrale ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, opinie susținută de necesitatea respectării principiului specializării judecătorului, așa cum în mod a reținut și înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în Decizia nr. XV/2007.
Mai mult decât atât, dispozițiile mai sus amintite sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant. Având în vedere cele menționate, solicită instanței să admită excepția necompetenței Secției Civile a Tribunalului C., iar pe cale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă funcțional să o soluționeze,
respectiv Secția de Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului C. .
Cu privire la prematuritatea cererii de chemare în judecată, în contextul intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, face următoarele precizări:
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/_
, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruta: "dispozițiile prezentei legi se aplică_ cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Totodată, așa cum a precizat mai sus, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru S. D.
.
Conform art. 17 alin. 1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, cară conțin propunerea de acordare de masuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, precizează că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
D. analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciază că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni,
care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr. 105/2012 precizează următoarele:
Învederează instanței că dosarul de despăgubire al numitului H. G. nu a fost transmis de entitatea învestită cu soluționarea notificării către Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. .
Ulterior înaintării dosarului de despăgubire, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va emite o decizie de validare/invalidare în termen de 60 de luni de la data înregistrării dosarului de despăgubire în cadrul A. N. pentru R. P. .
Până atunci C. C. pentru S. D. și implicit C. Națională pentru Compensarea Imobilelor nu poate cădea în pretenții, întrucât pârâtul, care poate fi obligat la executarea unei obligații în cadrul unui proces, trebuie să fie titularul unei obligații legale sau convenționale. Or, cum nu există vreo obligație în acest sens în sarcina Comisiei Centrale pentru S. D., instanța nu poate obliga o parte la o prestație imposibil de adus la îndeplinire.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea excepțiilor invocate și, pe cale de consecință, transmiterea spre competentă soluționare secției de contenctos- administrativ competente, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prematur formulată, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiate.
În drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, OUG 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013, art. 114 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea formulată de către Instituția P. ui J. C. cu sediul în jud. C., M. C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr.58, prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului față de Instituția P. ui-Județul C. .
Arată că în fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. care a format obiectul dosarului mai sus menționat reclamantul a solicitat următoarele:
obligarea Instituției P. ui-Județul C. la înaintarea către C. C. pentru S. D. a dosarului de despăgubiri având ca obiect revendicarea imobilului situat în municipiul C. -N., str. Fabricii nr. 34, înscris în C.F. 1. C.
, cu nr. top 6348/1
obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul
A. N. pentru R. P. la analizarea și evaluarea dosarului aferent imobilului mai sus identificat;
obligarea la plata cheltuieilor de judecată.
Față de susținerile și pretențiile reclamantului, pe cale de excepție invocă excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru următoarele motive:
Conform prevederilor art. 7 alin 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, una din condițiile esențiale pentru promovarea acțiunii în contencios o constituie etapa parcurgerii procedurii prealabile în sensul că, înainte de a se adresa instanței de constencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, este obligată să se adreseze autorității publice emitente a actului iar numai în cazul unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri să se adreseze instanței de contencios administrativ.
Or, în cazul dedus judecății, reclamantul nu a respectat procedura prealabilă adresându-se direct instanței de contencios diministrativ, neputându-se verifica ipoteza existenței unui refuz nejustificat sau a nesoluționării în termen legal a unei cereri, astfel încât apreciem că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admisibilitatea cererii de chemare în judecată a reclamantului.
Totodată, dispozițiile art. 7 alin 5 ale aceluiași act normative stabilesc în mod expres cazurile în care plângerea prealabilă nu este obligatorie, în speța de față nefiind incidente aceste prevederi legale.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a Instituției P. ui
C. la înaintarea către C. C. pentru S. D. a dosarului de despăgubiri aferent Dispoziției P. ui Municipiului C. -N. nr. 105/_, învederează instanței că, criteriul care stă la baza înaintării dosarelor de despăgubiri îl reprezintă ordinea înregistrării la registratura Instituției P. ui Județul C. a dosarelor precum și în baza unei proceduri stabilite de către Autoritatea Națională pentru R. P., respectiv a unei programări pentru fiecare instituție a prefectului din țară, programare ce are loc o dată la 3 luni, fiind impus și un număr maxim de 25 de dosare ce pot fi înaintate.
În conformitate cu prevederile H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, Autoritatea Națională pentru R. P. este organismul de specialitate al administrației publice centrale constituit în vederea îndeplinirii atribuțiilor cu privire la aplicarea corectă și unitară a prevederilor Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare. Atribuțiile stabilite în sarcina sa sunt enumerate în art. 5 al actului normativ sus indicat și constau printre altele în acordarea de sprijin și îndrumare metodologică autorităților publice locale și centrale deținătoare de imobile care formează obiectul restituirii potrivit Legii nr.10/2001.
În baza acestor dispoziții legale precum și a Calendarului A. N. pentru R. P., conținând programarea stabilită în vederea predării dosarelor de despăgubiri constituite potrivit Legii nr.10/2001, Instituția P. ui Județul C. este obligată să respecte atât programarea stabilită de autoritate (data, ora) la care se pot preda dosarele cât și în ceea ce privește numărul maxim de dosare care se pot preda (25 dosare ).
Totodată, învederează instanței că, potrivit practicii consacrate de autoritate numărul total al programărilor stabilite pentru Instituția P. ui-Județul C. în cursul unui an calendaristic este de 4 programări.
Prin întâmpinarea formulată, P. mun. C. -N. cu sediul in C. -N., str. M. nr. 3, a solicitat respingerea acțiunii, in principal pe cale de excepție, si in subsidiar ca inadmisibilă.
Să oblige instituția P. ui, respectiv instituția P. ui J. C. să înainteze Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul A. N. pentru R. P., întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii 247/2005, pentru imobilul situat în municipiul C. -N., str. Călan, nr. 25
Să oblige C. C. pentru S. D. din cadrul A. N. pentru R. P. să analizeze, să evalueze dosarul aferent imobilului identificat mai sus, precum și să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire.
Cu cheltuieli de judecată.
Fata de susținerile reclamantului înțelege sa invoce:
Excepția lipsei obiectului, raportat la petitul unu al acțiunii.
Fata de susținerile reclamanților solicita Instanței respingerea acțiunii, ca fiind lipsita de obiect. în drept, existența obiectului unei cereri este o condiție fundamentală pentru ca aceasta să poată fi judecată. Or, în prezenta speță, dosarul reclamantului a fost transmis către Instituția P. ui cu adresa nr. 95878/304.1/_, fiind înregistrată cu numărul de intrare 4447/_ . în
aceste condiții, petitul unu al acțiunii urmează a fi respins, întrucât arată că și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege, în momentul în care exista o atare obligație.
Pe fondul cauzei - referitor la inadmisibilitatea acțiunii.
Aceasta se întemeiază pe următoarele considerente: Capitolul V din Titlul VII al Legii 247/2005, text de lege pe care reclamantele își întemeiază pretențiile, a fost abrogat prin adoptarea Legii 165/2013. Astfel, conform art. 50, lit. C din Legea 165/2013 se abrogă art. 16, 17, 18 ale Legii 247/2005, care se referă la
"Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor." Urmare acestei modificări, solicitările reclamanților urmează a fi respinse.
Odată cu apariția Legii 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, acordarea de despăgubiri, sau, conform noii legi
"măsuri compensatorii" se face prin procedura prevăzută de această lege, și aceasta datorită faptului că nu mai există o altă procedură care să instituie o modalitate alternativă de "finalizare a procedurii de despăguibire prin echivalent"
Conform art. 4 din Legea 165/2013 "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrații în vigoare a prezentei legi." Astfel, consideră că acțiunea reclamantelor intră sub incidența acestor texte de lege, fiind de imediată aplicare.
Raportat la dispozițiile art. 451 alin 2 Cod Procedura Civila, solicită instanței sa respingă petitul prin care se cere acordarea de cheltuieli de judecata intrucat nu sunt in culpa procesuala, și în subsidiar, în situația în care va admite cererea reclamanților referitoare la acordarea cheltuielilor de judecata, solicită instanței cenzurarea acestora, și reducerea lor la un cuantum rezonabil.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea acțiunii, în principal pe cale de excepție, și în subsidiar, ca fiind inadmisibila.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului C., instanța o va admite, pentru următoare motive:
Prezenta cauză are caracter administrativ, astfel cum s-a statuat în practica Curții de Apel C., a Curții de Apel B. și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au arătat că o cerere cum este cea formulată în prezentul dosar se întemeiază pe prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii. Acest articol se află în Capitolul V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, capitol intitulat "Procedura administrativă de acordare a despăgubirilor";.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii 247/2005, "Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru S. D. sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.";
Chiar și după modificarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor din Titlul VII al Legii 247/2005, prin intrarea în vigoare a Legeii nr. 165/2013, în speță ne aflăm într-o procedură administrativă, ulterioară și diferită de procedura reglementată de Legea 10/2001, întrucât a fost emisă dispoziția primarului prevăzută de Legea 10/2001.
Mai mult, se reține că, în esență, obiectul litigiului constă în obligarea unei autorități publice de a îndeplini o operațiune administrativă, cuprinsă în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, așa cum s-a arătat anterior, astfel că sunt aplicabile disp. art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care
permit instanței să oblige autoritatea publică să efectueze operațiunea administrativă necesară pentru protejarea unui drept sau a unui interes legitim.
În plus, se observă că în speță instanța nu mai are a analiza îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii, potrivit Legii 10/2001, ci doar îndeplinirea atribuțiilor unei autorități publice, fiind astfel aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.
Față de toate aceste considerente și în temeiul art. 132 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului C. și va declina competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul H. G. în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C. -N.
, P. județului C. și C. C. pentru S. D., în favoarea Secției mixte de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului C.
.
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul
G. în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C. -N., P. județului C. și C. C. pentru S. D., în favoarea Secției mixte de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului C. .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
-F. D.
Grefier,
D. I. D.
dact. D.D. 24 Septembrie 2013 red AD/tehn DD
15 noiembrie 2013/6 ex
| ← Încheierea civilă nr. 303/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 541/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
