Sentința civilă nr. 542/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 542/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O. -S.
Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant A. J. și pe pârât P. M. C. -N., pârât P. J. C., pârât C. C.
PENTRU S. D., D. C. A. N. PENTRU R. P.
, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
- reprezentanta reclamantului avocat Cleopatra Cătană în substituirea d- nului avocat Daciana Paler Groșan
Lipsă fiind:
- reclamant - A. | J. | |||||||
- pârât - C. | C. | PENTRU S. | D. | , D. | C. | A. | N. | |
PENTRU R. | P. | |||||||
- pârât - P. | J. | C. | ||||||
- pârât - P. | M. | C. | -N. |
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța din oficiu, raportat la dispozițiile art. 94 lit. h și raportat la art. 129 alin. 2 pct. 2 N. C. proc. civ., invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Reprezentanta reclamantului învederează instanței faptul că, raportat la petitele acțiunii apreciază că în prezenta cauză este competent Tribunalul Cluj, secția de contencios.
Instanța, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin actiunea civila formulata de reclamantul A. Josyef in contradictoriu cu paratii P. Jud C., P. M. C. -N. si C. C. pentru S. D. a solicitat obligarea Instituției P. ui județului
C. să înainteze Comisiei Centrale întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent conform Titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilul construcțiile expropriate și demolate cu suprafața de 246,70 mp și pentru terenul în suprafață de 529 mp înscrise în CF nr. 25352 C. ,
cu nr. top 4448 situat în municipiul C. -N., str. Fabricii de Z. ăr, nr.36 (fost nr.38); obligarea Comisiei C. pentru S. D. din cadrul
A. N. pentru R. P. să analizeze, să evalueze dosarul aferent Dispoziției nr.410/_ privind propunerea de acordare de despăgubiri privind imobilul indicat la petitul 1, precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire.
În motivare s-a arătat că imobilul situat în C. -N., str.Fabricii de
Z. ăr, nr.36, jud. C., a fost proprietatea antecesorului reclamantului, defunctul A. Iosif înscris sub B2 în Cf nr.25352 C. cu nr. top 4448.
Ca urmare a emiterii Decretului de expropriere 174/1982, dreptul de proprietate asupra imobilului anterior identificat a fost preluat de către Statul Român.
Prin Dispoziția nr. 410/_ de propunere privind acordarea de despăgubiri se propune acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului pentru construcțiile și terenul expropriate de la antecesorul lor, în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005.
Conform prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare s-a instituit o procedură administrativă în virtutea căreia ""Deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu
soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuala a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
De la data emiterii dispoziției și până în prezent, dosarul reclamantului nu a fost soluționat, dosarul rămânând în nelucrare deși art.131 și respectiv art. 16 alin. (5) si (7) din Titlul VII al Legii nr.247/2005, obligă la evaluarea bunului și la emiterea titlului de despăgubire.
Chiar dacă această obligație nu este prevăzută de lege condiționat de respectarea unui anumit termen, acesta trebuie să fie unul rezonabil potrivit jurisprudenței CEDO, pronunțată în aplicarea art. 6 Paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Este adevărat faptul că procedura de acordare a despăgubirilor este temporar suspendată în ce privește regimul stabilirii și a plății despăgubirilor, conform prevederilor OUG 4/2012, modificată, până la data de_, însă acest aspect, apreciem că nu justifică încetarea oricărui demers administrativ din partea pârâtei, căreia îi incumbă obligația de a finaliza procedura.
Prin intampinarea invocata C. C. pentru S. D. a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției Civile, din cadrul Tribunalului C., privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamant si exceptia prematuritatii cererii introductive de instanta.
Examinarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de C. C. de Stabilire a D., ca și obligarea acesteia la emiterea deciziei în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit-o în competența instanței specializate de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabilește în mod expres faptul că este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor Comisiei Centrale ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, opinie susținută de necesitatea respectării principiului specializării judecătorului, așa cum în mod a reținut și înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în Decizia nr. XV/2007.
Mai mult decât atât, dispozițiile mai sus amintite sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Având în vedere cele menționate, parata solicită instanței să admită excepția necompetenței Secției Civile a Tribunalului C., iar pe cale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă funcțional să o soluționeze, respectiv Secția de Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului C. .
Totodata parata solicita sa se constate că cererea introductivă de instanță formulată de către reclamant este prematur introdusă, iar în subsidiar neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Cu privire la prematuritatea cererii de chemare în judecată, în contextul intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, facem următoarele precizări:
După cum este cunoscut, prin OUG nr.4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012, legiuitorul a stabilit suspendarea emiterii deciziilor de către C.
pentru S. D., suspendarea emiterii titlurilor de conversie de către Autoritatea Națională pentru R. P., precum și suspendarea oricăror proceduri cu privire la evaluarea imobilelor.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. Athanasiu și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
In aceste împrejurării și avându-se în vedere și obligativitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate "n mod
abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr.278/_ .
Noua lege corespunde necesității adoptării unui cadru normativ unitar pentru urgentarea și finalizarea procesului de restituire, menit să permită persoanelor îndreptățite să beneficieze de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, prin noul act normativ, sunt instituite o serie de termene, atât în sarcina solicitanților cât și în sarcina entităților învestite de lege, inclusiv în sarcina noii entități ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru S.
, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Conform art.17, alin.1, lit. a din Legea nr.165/2013, la care a făcut referire mai sus, noua comisie validează /invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
In privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, face precizarea că, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Acest termen de 60 de luni a fost stabilit pentru tocmai pentru a acorda, în mod efectiv, despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv, fără a compromite angajamentele financiare internaționale asumate de Guvernul României.
Mai mult, în prezenta cauză devin incidente prevederile noului act normativ, având în vedere dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013, conform cărora dispozițiile prezentei legi se aplică(....) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.
In privința procedurii administrative reglementată de noul act normativ, învedereaza instanței că aceasta prevede ca deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, însoțite de întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, să fie transmise de către entitățile învestite de lege Secretariatului Comisiei N., după exercitarea controlului de legalitate de către prefect asupra deciziilor amintite.
Secretariatul Comisiei N., în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punct de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii.
luarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către secretariatul Comisiei N. și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea
de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat, așa cum mai sus a arătat.
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei
N., C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, așa cum mai sus am arătat.
In cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
In speță, soluționarea dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr. 410/_ se va face în concordanță cu dispozițiile noului act normativ, așa cum mai a arătat.
De asemenea, menționeaza că dosarul de despăgubire aferent Dispoziției nr. 410/_ nu a fost transmis de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, în speță Primăria Municipiului C. -N., către Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D.
Prin intampinarea formulata, paratul Municipiul C. -N. a solicitat respingerea actiunii in principal pe cale de exceptie si in subsidiar, ca inadmisibila.
Pârâtul solicită instanței admiterea acestei excepții, cu consecința
scoaterii din judecată a pârâtului, primarul Municipiului C. -N., deoarece, raportat la obiectul litigiului, este evident că nu exista identitate intre persoana căreia ii incumba obligația din raportul juridic dedus judecații si cea chemata in judecata. Reclamanții cheamă în judecată pe pârâtul, primarul municipiului C. -N., dar, pe de altă parte, nu există nici o cerere formulată în contradictoriu cu acesta. Petitele formulate în
acțiunea introductivă de instanță se referă doar la P. județului C. și C. C. pentru S. D. .
In aceste condiții, consideră că reclamanții trebuie sa facă toate demersurile si sa depună toate diligentele in vederea stabilirii cadrului procesual, prin identificarea corecta a persoanelor împotriva cărora se îndreaptă pretențiile sale - parații, precum și clarificarea pretențiilor sale.
Pe fondul cauzei - referitor ia inadmisibilitatea acțiunii.
Aceasta se întemeiază pe următoarele considerente: Capitolul V din Titlul VII al Legii 247/2005, text de lege pe care reclamantele își întemeiază pretențiile, a fost abrogat prin adoptarea Legii 165/2013. Astfel, conform art. 50, lit. C din Legea 165/2013 se abrogă art. . 16, 17, 18 ale Legii 247/2005, care se referă la "Procedurile administrative pentru!
acordarea despăgubirilor." Urmare acestei modificări, solicitările reclamanților urmează a fi respinse.
Odată cu apariția Legii 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioadă regimului comunist, acordarea de despăgubiri, sau, conform noii legi "măsuri compensatorii" se face prin procedura prevăzută de această lege., și aceasta datorită faptului că nu mai există o altă procedură care să instituie o modalitate alternativă de "finalizare a procedurii de despăgubire prin echivalent"
Conform art. 4 din Legea 165/2013 "Dispozițiile prezentei legi se cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei
legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din octombrie 2010, pronunțată în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la da intrații în vigoare a prezentei legi." Astfel, consideră că acțiunea reclamantelor intră sub incidența acestor texte de lege, fiind de imediată aplicare.
Totodată, primarul municipiului C. -N. și-a îndeplinit obligația instituită Legea 10/2001, și Titlul VII al Legii 247/2005, astfel încât a emis Dispoziția 410/_ și a transmis dosarul reclamanților către P. județului C., așa cu rezultă din adresa nr. 291394/304.1/_ .
Dispoziția a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale, în vigoare momentul respectiv, iar prin neatacarea dispoziției în termenul legal de 30 de zile reclamantele au pierdut dreptul de a mai solicita modificarea într-un fel sau altul măsurilor dispuse prin acestea. Conform prevederilor art 26, alin 3 din Legea 10/200M republicata si actualizata"Decizia, sau, după caz, dispoziția motivata de respingere notificării sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptățita la secția civila a tribunalului in a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, in- termen de 30 de zile de la comunicare."
Raportat la dispozițiile art. 451 alin 2 Cod Procedura Civila, solicitam instanței respingerea petitului prin care se cere acordarea de cheltuieli de judecata întrucât nu sunt in culpa procesuala, și în subsidiar, în situația în care va admite cererea reclamanților referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, solicită onoratei instanțe cenzurarea acestora, și reducerea lor la un cuantum rezonabil.
În ședința publică din_ tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Analizând excepția necompetenței materiale, în conformitate cu prevederile art.129 și următoarele C.proc.civ., tribunalul reține că aceasta este întemeiată conform considerentelor ce vor fi expuse în continuare .
Potrivit dispozițiilor art.95 pct.1 C.proc.civ. tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Conform art. 94 pct.1 lit.h C.proc.civ. judecătoriile judecă în primă instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtelor să își îndeplinească atribuțiile stabilite prin Legile nr.10/2001 și nr.247/2005, privind finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor pentru imobilul menționat, astfel încât capetele de cerere privesc obligații de a face neevaluabile în bani, care nu sunt date prin nici o dispoziție legală în competența unor anumite instanțe.
Referitor la al doilea capăt de cerere, tribunalul consideră că nu incidente dispozițiile art.20 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, conform cărora "competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru S. D. sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia
revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul";. Astfel, în privința pârâtei C. C. pentru S. D. reclamanta nu a invocat refuzul de a emite decizia, ci a solicitat ca după primirea de către această pârâtă a documentației privind acordarea de despăgubiri pârâta să fie obligată să emită decizia. De asemenea, acest petit este unul accesoriu, în condițiile în care soluționarea lui depinde de soluția dată primului capăt de cerere.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art.132 C.proc.civ. tribunalul urmează să admită excepția necompetenței materiale și să decline competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei C.
-N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul A. J. împotriva pârâților P. J. C., C. C. pentru S. D. și P. Municipiului C. -N. în favoarea Judecătoriei C. -N. .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Octombrie 2013.
Președinte,
M. O. -S.
Grefier,
C. -S. Ș.
C.Ș. 30 Octombrie 2013 Red. OSM/tehn AP.-_
| ← Decizia civilă nr. 174/2013. Obligatie de a face | Încheierea civilă nr. 130/2013. Obligatie de a face → |
|---|
