Sentința civilă nr. 71/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 71/2013
Ședință în camera de consiliu din 19 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. GREIER: C. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență dintre Tribunalul Specializat C. și Judecătoria Cluj-Napoca, privind cererea de recurs formulată de
S. R. DE R. și intimata SC S. SRL.
În temeiul art. 135, alin. 4 CPC, conflictul s-a soluționat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3085/_ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii invocată de pârâtă prin întâmpinare și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. R. de R. împotriva pârâtei SC S. SRL.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. R. de R. .
Prin decizia civilă nr. 392/10 iunie 2013 a Tribunalului Specializat C. a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și în consecință, a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de S. R. DE R. împotriva sentinței civile nr. 3085/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., în contradictoriu cu intimata SC S. SRL, în favoarea Tribunalului C. .
Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta S.
R. DE R. a solicitat obligarea pârâtei SC S. SRL la plata contravalorii taxei pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2011.
Această acțiune are o natura civilă, litigiul dedus judecații având ca obiect o obligație instituită de lege în sarcina pârâtei, așa cum a pretins reclamanta, iar nu o obligație născută în sarcina acesteia dintr-un act de comerț care să cadă sub incidenta legislației comerciale, în vigoare la data asterii pretinsei obligații de plată (ianuarie 2010 - decembrie 2011).
Recurenta S. R. DE R. nu face parte din categoria comercianților, așa cum este ea reglementata potrivit art. 7 Cod comercial. Recurenta are calitatea de persoană juridică ce își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, în condițiile legii și în conformitate cu convențiile internaționale la care România este parte, și care are obligația să asigure, prin întreaga sa activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor si opiniilor, libera comunicare a informațiilor, precum și informarea corectă a opiniei publice, după cum rezultă din dispozițiile art. 2 si 3 din Legea nr. 41/1994.
Colectarea taxei pentru serviciul public de radiodifuziune este realizată de recurentă în baza prevederilor art. 40 al. 3 din Legea nr. 41/1994, iar obligația pârâtei de achitare a taxei menționate este o obligație legală, iar nu una convențională.
In raport de natura litigiului dedus judecații, instanța a constatat că nu există nici un element care să atragă competenta unei instanțe specializate în cauze comerciale, nefiind incidente în cauză prevederile art. 3, art. 4 sau art. 56 Cod comercial, întrucât fundamentul obligației de plată a taxei pentru serviciul de radiodifuziune se regăsește în normele legale anterior menționate, iar nu a unui raport juridic convențional stabilit între părțile in litigiu.
In același context, nu are relevanta calitatea de comerciant a pârâtei intimate. Chiar dacă pârâta are calitatea de comerciant, prestația de care a beneficiat din partea reclamantei nu are natură comercială, neprezentând nici unul din elementele caracteristice unui act de comerț. In același timp, soluționarea unei asemenea acțiuni prin care se tinde la valorificarea unui drept de creanță născut prin lege in beneficiul recurentei și în sarcina persoanei juridice (indiferent că aceasta are calitate de comerciant sau nu) nu atrage aplicarea unor norme distincte de procedura după cum pârâta are calitatea de comerciant/necomerciant, împrejurare în care nu se justifică nici o competență materială atribuită instanței specializate, competente să soluționeze cauze comerciale.
Deși este adevărat că dispozițiile art.4 Cod comercial instituie o prezumție de comercializate pentru toate obligațiile comerciantului, prezumția de comercializate este înlăturată, daca obligația are caracter civil, cum este cazul în speță, sau necomercialitatea rezultă din însuși actul săvârșit de comerciant. In acele ipoteze in care anumite obligații care îi incumba comerciantului sunt de natură civilă, prezumția de comercialitate este înlăturată, fiind acceptat faptul că în afara actelor si operațiunilor legate de activitatea pe care o exercită ca profesiune, comerciantul face și acte de natură civilă, care, evident nu pot fi supuse regimului Codului comercial. Sunt considerate acte civile actele de drept privat care, prin structura si funcția lor esențială, nu se pot referi la activitatea comerciala și care rămân civile indiferent de persoana care le săvârșește (necomerciant sau comerciant). Or, așa cum s-a arătat mai sus, obligația de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune este independentă de calitatea de comerciant sau necomerciant a beneficiarului respectivei taxe, fiind instituită de lege în sarcina tuturor persoanelor juridice cu sediul in România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, care sunt considerate de lege drept beneficiare ale taxei menționate.
Prin decizia civilă nr. 991/R/_ Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței materiale și în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de S. R. DE R. împotriva sentinței civile nr. 3085/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S. R. DE R. a chemat în judecată SC S., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 257,97 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, fiind vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști, astfel cum este definită această calitate prin art.3 alin.2 și 3 C.civ., conform căruia "Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea
de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ";.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Instanța a reținut faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul Tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale
comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887.
În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
În altă ordine de idei prin Minuta redactată de Curtea de Apel C. Secția I-a Civilă, redactată la data de_, ca urmare a discutării problemelor de drept civil și drept procesual civil ridicată de judecătorii tribunalelor și judecătoriilor din circumscripția Curții de Apel C. s-a concluzionat că litigiile de această natură sunt litigii între profesioniști, ceea ce în mod evident atrage o competență specială.
În soluționarea conflictului negativ de competență, curtea, în temeiul art. 22 alin. 5 Cod proc. civ. și art. 158 Cod proc.civ., stabilește competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat C., reținând următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_ reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 257,97 lei, reprezentând valoarea taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, aferent perioadei ianuarie 2010- decembrie 2011, penalități de întârziere de 29,27 lei începând cu data de_ și cheltuieli de judecată.
În urma intrării în vigoare a Codului civil, deși nu se mai poate vorbi de litigii comerciale, tribunalele comerciale transformate în tribunale specializate au rămas să judece cauze, care anterior codului au fost în competența lor.
Deși nu mai există ligii comerciale, litigiile dintre profesioniști rămânând în continuare în competența tribunalului specializat, ținându- se seama de valorificare experienței profesionale a judecătorilor specializați în soluționarea litigiilor prevăzute în Cartea VI - Cap. XIV Cod proc.civ.
Competența de soluționare a cauzei revine tribunalului specializat și pentru alte considerente:
Art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 prevede că persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filiale, sucursale, agenții și reprezentanțele acestora au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestora.
Legea nr. 533/2003 privind aprobarea OUGnr. 71/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994, prevede la art. 1 lit. a și b că, veniturile proprii ale Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune provin, după caz, din sume încasate din realizarea obiectului de activitate și taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune.
Prin urmare, taxa care constituie obiectul prezentei acțiuni nu are caracter de venit la bugetul de stat, ci reprezintă venituri proprii ale reclamantei, caracter care rezultă și prin raportare la obiectul de activitate al reclamantei, obiect care nu îl constituie "venituri publice";, ci cele prevăzute în art. 15 din Legea nr. 41/1994.
Faptul că reclamanta nu a încheiat o convenție cu pârâta în calitate de beneficiar al acestui serviciu, nu poate atrage inaplicabilitatea dispozițiilor art. 72011 și urm. Cod proc.civ. și înlătura natura juridică a raportului ca fiind un raport între profesioniști.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de S.
R. DE R. împotriva sentinței civile nr. 3085/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
ANA I. C. B.
Red. IA dact. GC 3 ex/_
| ← Sentința civilă nr. 36/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 81/2013. Conflict de competență → |
|---|
