Sentința civilă nr. 81/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 81/2013
Ședință în camera de consiliu din 12 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. GREIER: C. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență dintre Tribunalul Cluj și Judecătoria Gherla, privind acțiunea formulată de reclamantele E. R. U. cu R. G. C. de C. -G. și P. R.
G. C. Ț. împotriva pârâtei P. O. Ț. -G., având ca obiect demolare construcție și predare posesie.
Conflictul s-a soluționat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de_ pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamantele E. R. U. CU
R. G. -C. DE C. -G. și P. R. U. G. C. Ț. au solicitat în contradictoriu cu pârâta P. O. Ț. G. obligarea acesteia din urmă la dărâmarea construcției cu destinația biserică edificată pe terenul proprietatea Bisericii greco-catolice din G., loc. Ț., înscris în tarlaua 29 parcela 1 curți-construcții, iar, în caz de refuz, instanța să dispună autorizarea reclamantelor la demolarea construcției pe cheltuiala pârâtei, obligarea pârâtei la predarea în posesie a terenului aferent și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că Biserica greco-catolică este proprietara tabulară a terenului intravilan din Ț. zona G. cu ramura de folosință curți-construcții și cimitir, înscris în tarlaua 29 parcela 1 curți- construcții în suprafață de 6965 mp și a fost proprietară și asupra unei construcții cu destinația biserică, ridicată pe o parte din teren, construcție pe care pârâta a demolat-o abuziv și a edificat o altă construcție cu aceeași destinație. A arătat că, prin încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991, pârâtei P. O. Ț. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri ale Bisericii greco-catolice, printre care și terenul de 6579 mp menționat anterior, emițându-se titlul de proprietate nr. 3246/2329 din_ . Pârâta a demarat lucrările de demolare a bisericii greco-catolice în contextul existenței pe rolul Judecătoriei G. a dos. nr. 1073/2005, prin care P. O. Ț. G. a solicitat înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6759 mp, iar E.
R. U. CU R. G. -C. DE C. -G. a solicitat pe cale reconvențională constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 3246/2329 din_, precum și în contextul pronunțării ordonanței președințiale nr. 595/_ prin care Judecătoria Gherla a dispus sistarea lucrărilor de demolare a bisericii greco-catolice.
Reclamantele au mai arătat că autorizațiile obținute de pârâta P. O. Ț. G. de desființare în regim de urgență a bisericii greco-catolice și de
construire a unei noi biserici au fost declarate, pe calea contenciosului administrativ, prin decizii irevocabile, ca nelegale, dar, cu toate acestea, pârâta a procedat la ridicarea, pe același amplasament și pe locul aceleiași fundații, a unei biserici a cărei demolare reclamantele o solicită prin prezenta acțiune. A precizat că, în dos. nr. nr. 1073/2005 al Judecătoriei G.
, s-a pronunțat decizia irevocabilă 1701/R/2010 a Tribunalului C., prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 3246/2329 din_, dar, cu toate acestea, pârâta continuă să ocupe terenul reclamantelor și să folosească o construcție edificată nelegal pe acest teren.
Prima declinare de competență
Prin sentința civilă nr. 786/27 iunie 2013 a Judecătoriei G., a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de instanța de judecată din oficiu și a fost declinată competența de soluționarea a cauzei având ca obiect revendicare imobiliară, privind pe reclamantele E. R. U. cu R.
G. -C. de C. -G. și P. R. U. G. C. Ț. în contradictoriu cu pârâta P. O. Ț. G., în favoarea Tribunalului C. .
În considerentele acestei sentințe, judecătoria a reținut că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepțiile indicate de același text legal, iar, potrivit art. 1 alin. 1 C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
De asemenea, instanța are în vedere și decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s- a statuat că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În cauza de față, raportat la starea de fapt învederată de părți, instanța reține că pretențiile formulate de reclamante sunt subsumate unei acțiuni având ca obiect obligația de a face, în speță de demolare a construcției nelegal ridicate pe terenul proprietatea reclamantelor și de revendicare imobiliară a terenului aferent. Raportat la temeiurile de drept indicate de reclamante, inclusiv prin precizarea de acțiune, instanța reține că oricare ar fi temeiul juridic pe care partea înțelege să-și fundamenteze demersul, respectiv fie art. 494 cod civil de la 1865 privind accesiunea imobiliară artificială, fie art. 1075-1076 din același act normativ privind efectele obligațiilor, acțiunea promovată de reclamante este o acțiune civilă patrimonială, obiectul cererii fiind evaluabil în bani.
Potrivit aceleiași decizii pronunțate în recursul în interesul legii, acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat transferând caracterul său patrimonial litigiului însuși. În speță, instanța reține că obligația de a face, respectiv de demolare a unei clădiri, are un caracter patrimonial, urmărind protejarea unei drept real, iar valoarea bunurilor care fac obiectul litigiului este mai mare de 500.000 lei.
Pentru a reține depășirea pragului valoric anterior indicat, care delimitează competența materială de soluționare a cauzelor între judecătorii și tribunale, în contextul lipsei unei evaluări a obiectului litigiului de către reclamante, instanța urmează a avea în vedere valoarea declarată de pârâtă
și care rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Față de specificitatea construcției cu destinația de biserică instanța apreciază că valoarea investiției pentru ridicarea imobilului, indicată de pârâtă la suma de 590.000 lei, nu este una derizorie, iar înscrisurile depuse în susținere de către pârâtă sunt în măsură să susțină această valoare.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, reținând caracterul de ordine publică al excepției de necompetență materială, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 159 alin.
1 pct. 2 C.pr.civ., instanța a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei G. și a dipsus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. .
A doua declinare de competență, conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 539 din_ a Tribunalului C., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G., constatându-se conflictul negativ de competență și cauza fiind trimisă Curții de Apel C. în vederea soluționării acestuia.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul reține că, la termenul de judecată din data de 2410.2013, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale, excepție pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Acțiunea civilă promovată de reclamante vizează în principal, revendicarea unei suprafețe de teren de 6579 mp. proprietatea tabulară a bisericii greco-catolice pretinsă a fi deținută fără drept de parată. Aceasta din urmă s-a prevalat de Titlul de proprietate nr. 3246/2329/_ pentru a exercita posesia asupra terenul în litigiu, însă, prin Sentința civilă nr.1032/2010 a Judecătoriei G. irevocabilă prin Decizia civilă nr.1701/R/2010 a Tribunalului C., s-a constatat nulitatea absolută parțială a acestui titlu, respectiv în ceea ce privește chiar suprafața în discuție.
În ce privește lăcașul de cult ce a existat pe acest teren, reclamantele au susținut că a fost demolat de parata care a construit în mod ilegal unul nou, motiv pentru care s-a solicitat demolarea acestuia și predarea posesiei întregului teren.
În drept au fost indicate prevederile legale ce reglementează acțiunea în revendicare atât din Codul civil anterior (art. 480) cat și din Noul cod civil (art. 563), dispozițiile legale privind accesiunea imobiliară, de asemenea din ambele coduri, precum și dispozițiile privind executarea obligațiilor prevăzute de vechiul cod civil la art. 1073, art. 1075, art. 1076 .
Independent de temeiurile legale invocate, instanța a reținut că, din modul în care acțiunea a fost formulată, din argumentele expuse în susținerea ei, rezultă că demersul reclamantelor ce vizează redobândirea posesiei asupra terenului de la posesorul neproprietar este o veritabilă acțiune în revendicare, acțiune cu caracter patrimonial, evaluabilă în bani.
În lipsa precizării valorii terenului revendicat, instanța a avut în vedere la stabilirea acestuia, grilele Camerei notarilor publici aferente anului 2013, anul promovării acțiunii, rezultând o valoare de 40.573,73 lei.
Instanța a apreciat că, în speță, nu sunt incidente prevederile Decretului 126/1990, care să atragă competența specială a tribunalului, având în vedere că petitul principal vizează revendicarea unei suprafețe de teren, iar nu vechiul lăcaș de cult, care, conform susținerilor reclamantelor, a fost demolat, locul acestuia fiind luat de unul nou, în privința căruia se solicită demolarea, obligație de a face accesorie capătului de cerere principal și care
trebuie soluționat, în temeiul art. 17 C. pr. civ. de instanța competentă să judece cererea principală.
Competența raportat la obiectul cererii se determină potrivit art. 1 pct. 1
C. pr. civ., conform căruia judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe și potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pr.civ. care prevăd că tribunalul judecă în primă instanță "procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin 1 C. pr. civ., art. 158 alin 1 și art. 159 pct. 2 C. pr. civ. tribunalul a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentului litigiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții E. R. U. cu R. G. -C. de C. -G. și
P. R. U. G. -C. Ț. împotriva pârâtei P. O. Ț. G. în favoarea Judecătoriei G., a constatat ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 21 C. pr. civ. a trimis cauza Curții de Apel C. în vederea soluționării acestuia.
Soluționând conflictul negativ de competență, în temeiul art.22 alin. 5
C. pr. civ., curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C., din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, acțiunea este una în revendicare ce se încadrează în dispozițiile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, întrucât reclamanta se prevalează de dreptul ei de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară, fiind vorba despre un teren ce avea un lăcaș de cult edificat la momentul când reclamanta a demarat o serie de demersuri juridice împotriva pârâtei pentru a opri demolarea vechiului lăcaș și construirea celui nou, existent în prezent. Condiția de admisibilitate a unei astfel de acțiuni se bazează pe natura bunului, altminteri, dacă era vorba doar despre teren, acesta trebuia să constituie obiectul unor legi speciale de reparație, fiind inadmisibilă revendicarea sa pe calea dreptului comun (a se vedea, în acest sens, decizia civilă nr. 104 din 11 octombrie 2012, dosar nr._ * al Curții de Apel C.
).
Pârâta nu poate înlătura prin fapta sa accesul la justiție al reclamantei, demolând vechiul lăcaș de cult proprietatea tabulară a acesteia și construind altul nou (rămânând, eventual, de văzut dacă starea tabulară corespunde realității). În esență, așadar, acțiunea rămâne una guvernată de dispozițiile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 inclusiv după demolarea lăcașului de cult ce a fost proprietatea pârâtei, competența de soluționare a cauzei aparținând, astfel, conform art. 3 alin. 3 din acest decret-lege, tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii civile exercitată de reclamantele E. R. U. cu R. G. C. de C. -G. și P. R.
G. C. Ț. împotriva pârâtei P. O. Ț. -G., în favoarea Tribunalului C. .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. C. B.
Red. CAA dact. GC 3 ex/_
| ← Sentința civilă nr. 71/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 38/2013. Conflict de competență → |
|---|
