Sentința civilă nr. 18/2013. Conflict de competență
Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 18/2013
Ședință în camera de consiliu din 25 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
GREIER: C. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență dintre Tribunalul Sălaj și Judecătoria Zalău, privind acțiunea civilă exercitată de reclamantul M. F. împotriva pârâtului Z. M., având ca obiect pretenții.
Cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de 16 iulie 2012, în temeiul art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul Cod de procedură civilă, sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă..
În temeiul art. 22 alin. 5 C. pr. civ., conflictul s-a soluționat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
Prin cerea înregistrată inițial sub nr._ la Tribunalul Sălaj, reclamantul M. F., în calitate de asociat, precum și administrator al societăților SC Tehnic Center SRL Z. și SC HQ Distribution SRL Z., anterior intrării acestora în faliment, l-a chemat în judecată pe pârâtul Z.
, solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de administrator judiciar al celor două societăți, la refacerea rapoartelor privind situația financiară a celor două societăți, din care greșit a tras concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile pentru continuarea activității pe baza unui plan de reorganizare, astfel încât aceste rapoarte să corespundă realității, sub sancțiunea unei amenzi civile conform art. 22 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, cu cheltuieli de judecată.
Prima declinare de competență
Prin sentința civilă nr. 89 din 11 ianuarie 2013, Tribunalul Sălaj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Z., în temeiul art. 1 pct. 1 C. pr. civ., apreciind că acțiunea nu se fundamentează pe dispozițiile Legii nr. 85/2006, astfel încât nu este de competența specială a tribunalului, fiind vorba de o pretenție de natură civilă, patrimonială, în valoare de sub 500.000 lei.
A doua declinare de competență, conflictul negativ de competență
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Zalău sub nr._ .
Prin Sentința civilă nr. 990 din 1 aprilie 2013 pronunțată în acest dosar, Judecătoria Zalău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, constatând, în temeiul art. 20 pct. 2 C. pr. civ., conflictul negativ de competență și trimițându-l spre soluționare, în temeiul art. 22 alin. 2 C. pr. civ., Curții de Apel Cluj, cu motivarea că cererea de chemare în judecată este fundamentată pe dispozițiile art. 22 alin. 3 și 4 din Legea nr. 85/2006, ce prevăd că judecătorul sindic va sancționa administratorul judiciar în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea credință, nu își îndeplinește sau își îndeplinește cu întârziere atribuțiile stabilite de judecătorul sindic, administratorul judiciar putând fi obligat, în acest caz, și la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul produs prin fapta sa ilicită. Potrivit art. 149 din legea specială, dispozițiile acesteia se completează cu cele din Codul civil (fiind vorba despre textele art. 1349 și urm. NCC privind răspunderea civilă delictuală, invocate de reclamant) și din Codul de procedură civilă. Îndeplinirea sau neîndeplinirea de către administratorul judiciar a obligațiilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006 excede competenței instanțelor de drept comun.
Soluționarea conflictului negativ de competență
Judecătoria a analizat normele de drept substanțial aplicabile în cauză, chestiune prejudicială obligatorie pentru stabilirea competenței materiale privind soluționarea cauzei în primă instanță, tribunalul concluzionând doar că este o acțiune în pretenții supusă normelor dreptului comun. Pârâtul a invocat, prin întâmpinarea depusă în dosarul tribunalului (f. 55-61), faptul că se încearcă un mixaj între normele de drept substanțial din legea specială, ce atrag competența judecătorului sindic și cele generale cuprinse în Codul civil, ce ar putea să atragă o altă competență. Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul judecătoriei (f. 84-91), a insistat în menținerea temeiului juridic invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
De remarcat că cererea de chemare în judecată cuprinde mai multe capete de cerere, din care unul se referă la refacerea rapoartelor întocmite de administratorul judiciar, susținându-se că acestea nu corespund realității și invocându-se îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de către administratorul judiciar, iar, prin celălalt, solicitându-se repararea prejudiciului cauzat prin aceasta, invocându-se textele art. 22 alin. 3 și 4, având cuprinsul relatat în hotărârea judecătoriei, ambele cereri fiind de competența judecătorului sindic, conform normelor de drept procesual cuprinse în cele două texte.
Cu privire la raportul întocmit de administratorul judiciar, poate fi formulată contestație în condițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, tot de competența judecătorului sindic, conform alin. 4 al aceluiași articol. Prin întâmpinare, se susține, împrejurare necontestată de reclamant prin răspunsul la aceasta, că o astfel de contestație a fost formulată și a fost deja respinsă, astfel că reclamantul, invocând un alt temei juridic, încearcă, de fapt, să evite excepția autorității de lucru judecat, așa cum și recunoaște în răspunsul la întâmpinare. Existența sau inexistența autorității de lucru judecat nu influențează, însă, competența de soluționare a cauzei, pentru că, indiferent de calificarea juridică dată cererii, ea rămâne de competența judecătorului sindic, acesta putând să invoce, dacă este cazul, autoritatea de
lucru judecat în ceea ce privește contestarea raportului sau inadmisibilitatea acțiunii raportat la temeiul juridic pe care insistă să-l mențină reclamantul ori să cerceteze fondul, dacă apreciază că aceste excepții sau altele invocate de pârât ar fi nefondate, existența prejudiciului și a celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale în această ipoteză specială fiind tot de competența sa, conform dispozițiilor de drept procesual cuprinse în art. 22 alin. 4 din legea specială.
În ceea ce privește județul Sălaj, nu există tribunal specializat, ca și în cazul județului Cluj sau secție specializată, ca în cazul Tribunalelor Maramureș și Bistrița Năsăud, din raza Curții de Apel Cluj, în sensul art. 228 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, fiind constituite complete specializate în cadrul secției civile prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 226 din aceeași lege, astfel de complete specializate fiind și cele care judecă cererile în materie de insolvență.
În temeiul art. 22 alin. 5 C. pr.civ., curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii civile exercitată de reclamantul M. F. împotriva pârâtului Z. M. în favoarea Tribunalului Sălaj, Secția civilă.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. C. B.
Red. CAA 4 ex. /_
← Sentința civilă nr. 79/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 37/2013. Conflict de competență → |
---|