Recurs. Critici vizând exclusiv motive de netemeinicie. Nulitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 1030 din 2 septembrie 2014
Prin Sentinţa civila nr. 24773/2012pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr. ... a fost respinsă acţiunea civila formulată de reclamantul S.I. împotriva pârâţilor B.I. şi
B.V., având ca obiect reziliere contract de întreţinere.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 3500 lei reprezentând cheltuieli de judecată in favoarea paraţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Între pârâţi şi reclamant la data de 17 iulie 2009 s-a încheiat un contract de întreţinere autentificat sub nr. 1440/17.07.2009 de către BNP ... (f.4-5) prin care reclamantul s-a obligat la transmiterea proprietăţii asupra imobilului din str. X. în schimbul întreţinerii şi îngrijirii pe viaţă, pârâtul păstrându-şi dreptul de uzufruct viager asupra imobilului în discuţie.
Înainte de perfectarea contractului între cele două părţi a intervenit o înţelegere potrivit căreia familia pârâţilor să îşi mute domiciliul la locuinţa reclamantului pentru a putea avea grija de acesta. Conform declaraţiilor părţilor, în cursul lunii februarie 2009, aceştia s-au mutat la domiciliul reclamantului împreună cu copii lor pentru a-i putea oferi sprijin şi îngrijire acestuia după intervenţia suferită la ambii ochi.
La începutul anului 2010, conform declaraţiilor părţilor relaţiile dintre ele au început să se degradeze. Astfel în luna ianuarie, întoarsă la locuinţa din strada T., pârâta B.V. a constatat că nu poate să intre în apartament deoarece reclamantul nu îi dă voie. Declaraţiile părţilor implicate sunt contradictorii cu privire la acest eveniment, reclamantul susţinând că nu a schimbat încuietoarea uşii aşa cum susţin pârâţii şi nici că ar fi intervenit Autoritatea Tutelară, aspecte care sunt susţinute de către cei doi pârâţi. Cu toate acestea reclamantul recunoaşte că nu a permis accesul în apartament al soţilor B., motivând că îşi căuta „nişte acte"( interogatoriu reclamant).
Instanţa constată că tocmai în această perioadă reclamantul a făcut mai multe demersuri pentru a înstrăina o serie de terenuri pe care le deţinea în satul Pădureni, comuna Chinteni. Din interogatoriul pârâtului B.I. reiese faptul că reclamantul i-ar fi promis că o să îi dea „tot ce are" în schimbul întreţinerii, aspect care a fost reţinut de instanţa ca fiind relevant pentru stabilirea situaţiei reale din prezenta cauză.
Astfel în ianuarie 2010, reclamantul solicită o completare a certificatului de moştenitor privind-o pe soţia acestuia (f.43), cu un teren în suprafaţă de 5800 m2 cu privire la care în 10 martie 2010 încheie un antecontract de vânzare cumpărare avându-1 ca şi cumpărător pe martorul D.N., preţul fiind de 10000 lei, care potrivit antecontractului autentificat sub nr.969 a fost achitat înainte de încheierea respectivului act (f.44-45).
Al doilea eveniment marcant pentru relaţia conflictuală dintre pârâţi şi reclamant a avut loc în luna martie a anului 2010, ocazie cu care reclamantul a spart geamul de la camera unde locuia şi a plecat din locuinţa, mutându-se în apartamentul martorului D. de la parterul aceluiaşi imobil. Potrivit susţinerilor reclamantului, acesta a fost ameninţat că va fi aruncat pe geam şi închis în camera aceea şi de aceea a fost nevoit să spargă geamul. Acesta mai arată că în aceste împrejurări s-a temut pentru viaţa lui şi acesta a fost motivul pentru care s-a mutat la familia D.. Aceste aspecte sunt infirmate de pârâţi, care arată cu ocazia interogatoriului, că de fapt reclamantul nu găsea anumite acte ale unor terenuri şi că incidentul într-adevăr a avut loc pe seama unei neînţelegeri, dar nu a fost vorba niciun moment de ameninţări sau agresiuni asupra reclamantului şi că uşa camerei era imposibil să fi fost închisă deoarece nu există cheie pentru uşa acestei încăperi. La acest incident au participat şi forţele de ordine fiind solicitate de către martorul D..
Începând cu luna martie a anului 2010, reclamantul s-a mutat în locuinţa familiei D. şi a refuzat să mai urce în apartamentul său, precum a refuzat şi orice formă de întreţinere din partea pârâţilor, astfel cum el însuşi a arătat.
Instanţa a constat că în această perioadă în care reclamantul a locuit la familia D. a fost încheiat un alt contract sub semnătura privată ( 07 iulie 2010- fila.46) prin care reclamantul a înstrăinat alte terenuri în suprafeţe foarte mari, respectiv 3400 m2, 9800 m2, o casă de locuit, cota de V2 din suprafaţa de 1 ha şi 7400 m2, cota de 1/6 din suprafaţa de 8 ha 7500 m2 , bunuri pe care le deţinea în satul Pădureni comuna Chinteni, aceluiaşi cumpărător, respectiv martorului D. N.R. în condiţii identice privind preţul (10000 lei) şi plata acestuia ca şi cele prevăzute în antecontractul la care s-a făcut referire anterior.
Reclamantul a formulat pe calea ordonanţei preşedinţiale o cerere de evacuare a pârâţilor din imobil, care a fost respinsă în primă instanţă de către Judecătoria Cluj şi admisă de către Tribunalul Cluj prin Decizia 135/R/2011, iar pârâţii în baza acestei hotărâri au fost evacuaţi din apartamentul din str. T. la data de 12.05.2011. în perioada care a succedat evacuării lor, pârâţii au încercat să presteze întreţinere dar reclamantul a refuzat cu fiecare ocazie, aspect recunoscut de către acesta în faţa instanţei.
În prezent, conform declaraţiei martorului R.V. şi N.L., familia D. locuieşte împreună cu reclamantul în apartamentul din str. T. nr.5.
Instanţa a reţinut că declaraţia acestuia apare ca fiind neverosimilă sub mai multe
aspecte:
Instanţa a procedat la înlăturarea declaraţiei martorului D.N., acesta fiind cel direct interesat de rezultatul acestei proceduri judiciare, având în vedere şi faptul că la acest moment acesta locuieşte împreună cu întreaga sa familie în imobilul ce indirect face obiectul prezentului litigiu.
Astfel acesta a susţinut în depoziţia sa, că în prezent reclamantul se gospodăreşte singur omiţând să arate că de fapt reclamantul locuieşte împreună cu el, soţia şi cei 4 copii ai săi în apartamentul din str X. nr.5. în plus, acesta susţine în depoziţia dată în prezenta cauză că nu a fost prezent în locuinţa reclamantului cu ocazia evenimentului din ianuarie 2010 contrazicându-şi propria declaraţie dată în faţa instanţei cu ocazia judecării cererii de evacuare, unde a susţinut că a văzut cum pârâtul 1-a scuipat şi ameninţat pe reclamant cu respectiva ocazie.
Martorul D. declară de asemenea că reclamantul i-ar fi zis că pârâţii i-au aruncat hainele, aspect pe care însuşi reclamantul nu-1 susţine în declaraţia dată în faţa instanţei, aspect care confirmă încă o dată caracterul pro causa al declaraţiei sale si interesul sau personal in rezilierea contractului de întreţinere.
Instanţa constată că în toate episoadele de neînţelegere dintre părţi, martorul D. a fost prezent sau implicat, având o puternică influenţă asupra comportamentului reclamantului.
Instanţa a reţinut că prin comportamentul afişat faţă de reclamant, martorul D. a reuşit să obţină de la reclamant o serie de bunuri respectiv terenuri, precum şi beneficiul de a locui cu acesta după ce apartamentul în care locuia anterior împreună cu familia sa a fost vândut. Aceasta situaţie este relevată atât de contractele de vânzare aflate la dosarul cauzei cât şi de depoziţia martorului propus de reclamant respectiv R.A.V., care susţine că după vânzarea „apartamentului de jos", toată familia D. s-a mutat în locuinţa reclamantului.
Este interesant de observat faptul că potrivit contractelor încheiate de martorul D. cu reclamantul, acesta a plătit o sumă considerabil de mare, respectiv 20.000 lei pentru terenurile din comuna Chinteni, în contextul în care apartamentul în care locuia împreuna cu familia sa urma sa fie partajat între coproprietari, printre care se afla şi soţia sa şi în urma acestei partajări urmau să nu mai aibă un spaţiu unde să locuiască. Este de asemenea de observat si faptul că martorul D. a ales să nu folosească suma de 20000 lei pentru a-şi procura o locuinţă
sau pentru a plăti o eventuală sultă celorlalţi coproprietari ci s-a mulţumit să se mute în locuinţa reclamantului cu întreaga sa familie.
Este vizibil interesul martorului D. în rezilierea prezentului contract, aspect care face ca declaraţia sa să nu poată fi reţinută drept obiectivă şi nepărtinitoare.
Instanţa a sesizat şi poziţia subiectivă şi interesată a martorului R.A.V., care fiind într-o relaţie de rudenie cu martorul D. (cumnat, fiind fratele soţiei lui D.) prezintă în faţa instanţei o depoziţie aproape identică dată de martorul D. la termenul precedent. Este neverosimil ca după mai bine de 2 ani de zile o persoană să îşi aducă aminte şi să descrie toate episoadele conflictuale în aceleaşi detalii exact cum sunt descrise de o altă persoană(interesata), motiv pentru care instanţa va înlătura acele aspecte din depoziţia acestuia descrise exact ca şi martorul D..
Revenind cu analizei asupra materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte obligaţiile asumate de către pârâţi prin contractul de întreţinere acestea au fost îndeplinite corespunzător.
Astfel în ceea ce priveşte acordarea hranei şi îngrijirii corespunzătoare, instanţa a conchis că i-au fost asigurate cele trei mese pe zi, precum şi menajul locuinţei având în vedere următoarele argumente:
Reclamantul aduce în discuţie faptul că i se dădeau 3 ouă pe zi, şi că i-a fost diminuată cantitatea de cafea fără a proba că într-adevăr aceste lucruri sunt reale. Martorul R.V. arată în depoziţia sa că reclamantul i s-a plâns că nu i se dă de mâncare, şi i-a arătat că are doar mâncare stricată lăsată de pârâţi (in debara!) dar arată că acesta nu a verificat frigiderul cu ocazia vizitei la locuinţei reclamantului şi că ştie doar ce reclamantul i-a spus.
Susţinerile reclamantului apar ca fiind neverosimile în contextul în care în aceeaşi locuinţă stăteau pârâţii cu copii lor, iar pârâta fiind casnică se ocupa exclusiv cu menajul şi hrana pentru cei din locuinţă. în acelaşi sens sunt şi declaraţiile pârâţilor care arată că este adevărat că nu se gătea exclusiv pentru reclamant dar acesta mânca împreună cu toată familia ceea ce pregătea pârâta, în plus instanţa va avea în vedere şi susţinerile martorului Stanişte Gheorghe potrivit cărora reclamantul în cursul anului 2009 arata îngrijit şi se declara mulţumit de relaţia cu pârâţii.
În ceea ce priveşte hainele, reclamantul prin cererea de chemare în judecată susţine că nu doar că nu i-au fost achiziţionate haine noi ci şi cele pe care le avea anterior momentului mutării pârâţilor i-au fost aruncate. Pârâţii arată, la interpelarea instanţei, că este adevărat că au fost aruncate câteva obiecte de vestimentaţie, dar cu acordul reclamantului pentru că erau deteriorate chiar „mucegăite". Instanţa a reţinut ca verosimilă această ultimă susţinere, având în vedere şi răspunsul acordat de reclamant în cadrul interogatoriului luat, potrivit căruia el nu ştie de vreo asemenea situaţie ivită, practic contrazicându-si propria susţinere din acţiune .
În ceea ce priveşte medicaţia, declaraţiile părţilor sunt din nou contradictorii, reclamantul arătând că îşi achiziţiona singur medicamentele, iar pârâţii susţin că de fapt ei sunt cei care le cumpărau în fiecare lună în baza reţetelor eliberate de medici. Potrivit principiului potrivit căruia „cel care face o afirmaţie în faţa instanţei, trebuie să o probeze" instanţa a constat că reclamantul s-a oprit la stadiul declarativ fără să producă vreo probă în susţinerea afirmaţiilor făcute.
Pârâţii arată instanţei că reclamantul dorea ca ei să îi achiziţioneze diferite feluri de medicamente sau suplimente pe care le vedea în reclamele televizate, aspect pe care recunosc că nu l-au făcut dar din considerente ce ţin de sănătatea acestuia, având în vedere că el avea deja o reţetă lunară de la medicul de familiei pentru afecţiunile suferite.
Instanţa a reţinut, de asemenea, existenţa unei stări conflictuale între părţile contractuale provocată parţial de comportamentul dificil de înţeles al reclamantului precum şi de lipsa de empatie din comportamentul pârâţilor la situaţia în care reclamantul se afla după moartea soţiei sale. Instanţa apreciază ca exista posibilitatea ca paraţii sa nu se fi adresat
reclamantului in modul cel mai cuviincios dar acest aspect nu a fost dovedit printr-o proba directa.
In fine, susţinerea ca paraţii nu au plătit cheltuielile de întreţinere si ca astfel s-au acumulat restante este contrazisa de martorul N.L. (f.75-76) care a arătat in calitate de administrator al blocului ca paraţii au achitat cheltuielile de întreţinere si nu au existat restante decât după evacuarea paraţilor din apartament. Mai mult, acesta a precizat ( contrar susţinerilor subiective a martorilor reclamantului) ca el nu 1-a văzut neîngrijit pe reclamant si ca acesta in prezent, când este in îngrijirea martorului D. nu apare diferit ca si îngrijire fata de cum era înainte. Acelaşi aspect legat de îngrijire a fost confirmat si de către martorul Stanişte Gheorghe (f.82-83). Acest martor a arătat si faptul ca paraţii au încercat medierea situaţiei dintre ei si reclamant împreuna cu pastorul bisericii, dar nu s-a ajuns la un rezultat.
Astfel, sancţiunea desfiinţării contractului de întreţinere nu poate interveni în lipsa unei neexecutări culpabile din partea pârâţilor. Neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate prin contract reprezintă premisa pronunţării unei hotărâri de reziliere a contractului, condiţie dovedită a fi neîndeplinită în prezenta cauză.
Instanţa a analizat prezenta situaţie şi din perspectiva caracterului specific al contractului de întreţinere, respectiv necesitatea unei relaţii de\| respect reciproc şi bună coabitare între părţile unui astfel de contract. Instanţa consideră important sentimentul de respect reciproc care trebuie să subziste în executarea tuturor obligaţiilor asumate, dar arată că nu se poate da o interpretare abuzivă acestui principiu, încât să se ajungă în situaţia asemănătoare unei vânzări sub condiţie rezolutorie care să depindă exclusiv de voinţa şi percepţia celui întreţinut. O astfel de interpretare ar ajunge la încălcarea unui alt principiu determinant în materia contractelor, respectiv „forţa obligatorie a contractelor" şi ar determina o insecuritate totală a raporturilor contractuale.
Instanţa reaminteşte părţilor că atunci când din cauza comportamentului uneia dintre părţi, executarea în natură a obligaţiei nu este cu putinţă, practica judiciară a statuat că instanţa la cererea celeilalte părţi, este îndreptăţită să stabilească ea obligaţia de întreţinere prin echivalent, transformând astfel obligaţia în plata unei sume de bani, de egală valoare cu întreţinerea.
Pentru aceste motive a respins cererea de reziliere a contractului de întreţinere încheiat între reclamantul S.I. şi pârâţii B.I. şi B.V..
În ceea ce priveşte suportarea cheltuielilor judiciare, potrivit art. 274 alin.l din C.p.c, partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile judiciare.
Instanţa a constatat că pârâţii au solicitat plata cheltuielilor judiciare provocate de derularea prezentului litigiu, în cuantum de 3500 lei reprezentând onorariu avocaţial, cheltuieli probate sub aspectul existenţei şi cuantumului cu chitanţele ataşate la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive instanţa a obligat reclamantul la plata către pârâţi a sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 237 din 08 aprilie 2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. ... s-a admis apelul promovat de către D.N. în calitate de succesor al defunctului S.I., decedat în cursul procesului, în contra Sentinţei civile nr. 24773 din 12.12.2012 pronunţată în dosar nr. ... al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a schimbat-o în sensul admiterii acţiunii formulate de către reclamantul S.I. în contra pârâţilor B.I. si B.V. şi, în consecinţă:
S-a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr.
1440/17.07.2009 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi ”.
S-a dispus radierea din CF 250369 Cluj provenită din conversia de pe hârtie a CF 42048 Cluj cu nr. topo 11529/2/S/XXXVI a dreptului de proprietate al pârâţilor şi reînscrierea dreptului de proprietate al defunctului S.I..
Au fost obligaţi intimaţii B.I. si B.V., să achite apelantului suma de 6224 lei cheltuieli de judecată în prima instanţă şi statului suma de 2114,5 lei, sumă acordată apelantului cu titlu de ajutor public judiciar.
S-a respins cererea apelantului privind cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Din interogatoriul luat pârâţilor şi defunctului reclamant (fila 63-70 dosar judecătorie) rezultă că între părţi a existat o stare conflictuală după încheierea contractului de întreţinere.
Astfel, în opinia pârâtei cearta din luna martie 2010 a fost generată de faptul că reclamantul dorea să-şi înstrăineze terenurile pe care le deţinea unor terţe persoane, deşi înţelegerea a fost ca aceste bunuri să le revină pârâţilor, iar în opinia pârâtului nemulţumirea a fost determinată de împrejurarea că defunctul dorea să fie îngrijit în localitatea Pădureni ceea ce presupunea ca pârâtul să se lase de serviciu, cu toate că acolo avea doar o cameră de 2mX2m şi era o distanţă mare până acolo.
Reclamantul a arătat însă că a fost nevoit să spargă geamul şi să părăsească locuinţa întrucât a fost ameninţat de către pârâţi că va fi aruncat de la etaj.
Probaţiunea testimonială administrată de către prima instanţă nu a fost concludentă din perspectiva neînţelegerii dintre părţi, martorii propuşi de către reclamant fiind tocmai apelantul, în virtutea calităţii sale de moştenitor testamentar şi cumnatul său, situaţie în care declaraţiile lor nu vor fi avute în vedere de către tribunal fiind apreciate ca subiective, iar martorii propuşi de către pârâţi, în persoana fostului administrator al blocului (fila 75 dosar judecătorie) a arătat doar că pârâţii achitau cheltuielile de întreţinere şi că ulterior plecării lor din apartament s-au înregistrat restanţe, în timp ce celălalt martor a precizat că ştie de neînţelegerile dintre părţi de la pârâţi însă nu poate preciza când anume 1-a văzut pe reclamant mulţumit de pârâţi, înainte sau după încheierea contractului de întreţinere în condiţiile în care acest act s-a încheiat ulterior mutării pârâţilor în casa reclamantului.
Drept urmare, instanţa de apel a încuviinţat cererile în probaţiune formulate de către părţi, procedând la audierea a doi martori, iar apoi a apreciat necesară suplimentarea din oficiu a probaţiunii, audiind un alt martor la propunerea apelantului, intimaţii renunţând la martorul propus din motive de boală.
Martora propusă de către apelant, în calitate de vecină de bloc de aproximativ 30 de ani cu reclamantul (fila 100) a arătat că a discutat personal cu reclamantul în lift şi i-a spus că se teme de familia pârâţilor, fără a detalia şi că înţelegerea cu aceştia nu este ceea ce a crezut că va fi şi ce şi-a dorit.
Din spusele vecinilor ştie că a fost un incident între părţi în sensul că defunctul a fost bruscat şi lovit, moment după care s-a mutat la familia apelantului.
Totodată a mai precizat că slăbise şi că era neîngrijit, fiind supărat că nu mai poate merge la ţară, însă la familia apelantului a găsit dragoste şi căldură fiind mai bine îngrijit, îmbrăcat, dus la biserică, apelantul stând cu acesta la ţară, pentru că acolo era mediul lui şi îi plăcea, loc de unde aduceau produse de vânzare, legume şi fructe.
Martorul intimaţilor în calitate de pastor al bisericii pe care o frecventau părţile a arătat că după decesul soţiei sale reclamantul i-a comunicat neapărat că vrea să ia legătura cu familia intimaţilor dorind să fie îngrijit de către aceasta, declarându-se mulţumit ulterior mutării acesteia la domiciliul său că are o familie, că este îngrijit şi hrănit şi că se înţelege bine cu cele două fiice.
Totodată a precizat că a dus familia intimaţilor şi pe defunct la Pădureni de mai multe ori pentru că îi plăcea să lucreze acolo.
Martorul a declarat că a fost chemat de către intimaţi pentru a aplana conflictul generat de închiderea defunctului în apartament neputând da alte detalii, decât acela că familia D. bagă beţe în roate potrivit spuselor intimaţilor, însă ulterior s-au împăcat, dar în vara anului
2011 când 1-a întâlnit din nou era slăbit, bolnav, îi fugea falca şi era întors pe dos (fila 102103).
Martorul propus de către apelant la solicitarea tribunalului a confirmat că s-a întâlnit cu defunctul în holul blocului, zgâriat pe faţă cu mâinile şi plin de pete de sânge pe cămaşă, spunând că a fost bătut de către familia B. pentru că nu a vrut să le dea pensia şi actele apartamentului (fila 107 ).
Concluzionând, tribunalul a apreciat că relaţiile dintre părţi s-au deteriorat ulterior încheierii contractului, ajungându-se la o stare conflictuală care 1-a determinat pe defunct să-şi găsească refugiul la familia apelantului.
Chiar dacă în esenţă contractul încheiat de către părţi presupune îndeplinirea de către întreţinători a obligaţiilor curente de hrană, îmbrăcăminte, plata facturilor, medicamente, spitalizare, înmormântare şa, raportat la natura intuitu personae, fiind un contract încheiat atât în considerarea persoanei întreţinătorului, cât şi a întreţinutului, care în speţă este o persoană în vârstă de peste 80 de ani, presupune şi alte obligaţii de ordin moral, respect, înţelegere faţă de problemele şi doleanţele întreţinutului, toleranţă.
Din probele administrate în apel rezultă însă că defunctul a refuzat să mai convieţuiască cu intimaţii dată fiind atitudinea manifestată de aceştia atât faţă de dorinţele sale în ceea ce priveşte administrarea propriilor bunuri, bani, imobile, cât şi faţă de nevoile sale de a-şi petrece timpul şi la ţară unde se simţea bine, degenerând în certuri, frica defunctului, dorinţa de refugiu.
Drept urmare, tribunalul a admis cererea formulată cu consecinţa rezoluţiunii contractului de întreţinere datorită neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor asumate de către intimaţi în baza art. 1020-1021 C.civ. şi a rectificării situaţiei tabulare potrivit art.908 alin.l pct.l N.C.civ..
În baza art.274 C.pr.civ., reţinând culpa procesuală a intimaţilor i-a obligat să achite apelantului suma de 6224 lei cheltuieli de judecată în prima instanţă reprezentând 4219 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar (fila 58 dosar judecătorie) şi 2000 lei onorariu avocaţial conform chitanţelor nr. 20/2010, 5/201 Îşi 5/2011 eliberate de către av. Coldea Liviu (fila 91-92 dos judecătorie) şi statului suma de 2114,5 lei, sumă acordată apelantului cu titlu de ajutor public judiciar conform art. 18 din OG 51 /2008.
Cheltuielile de judecată solicitate pentru apel nu au fost acordate ca urmare a nejustificării lor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii B.V. şi B.I. solicitând modificarea în totalitate a deciziei civile nr. 237/2014 a Tribunalului Cluj în sensul respingerii apelului formulat de către intimatul D.N. şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
În motivare s-a arătat că decizia pronunţată de instanţa de apel este netemeinică şi nelegală.
În primul rând s-a invocat faptul că instanţa de apel şi-a bazat hotărârea pe declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei, declaraţii care în mare parte conţin informaţii neadevărate a căror veridicitate putea fi uşor verificată de către instanţă. Au fost detaliate şi analizate în acest sens declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
S-a invocat de asemenea faptul că instanţa de apel s-a raportat doar la caracterul intuitu personae al contractului făcând abstracţie de caracterul de contract cu titlu oneros al contractului de întreţinere. În aceste condiţii, având în vedere că recurenţii şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere, în mod greşit instanţa de apel a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere, motivat doar prin faptul că recurenţii nu au respectat dorinţele defunctului privind administrarea propriilor bunuri şi faţă de nevoile sale de a-şi petrece timpul la ţară. S-a mai arătat că recurenţii nu au încălcat dorinţele defunctului de a-şi petrece timpul la ţară, ceea ce au refuzat aceştia fiind mutarea în localitatea Pădureni.
Atâta timp cât în cuprinsul deciziei recurate nu s-a reţinut neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere a defunctului, hotărârea bazându-se exclusiv pe faptul că defunctul Şutea nu a mai dorit să convieţuiască cu recurenţii, această hotărâre este neîntemeiată.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
În apărare, intimatul D.N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal constatarea nulităţii recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.
În motivare s-a arătat că nulitatea recursului rezultă din aceea că pârâţii nu au invocat nici un motiv de recurs dintre cele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., art. 3021 alin. 1 lit. c din
C.pr.civ. prevăzând că cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
În situaţia în care excepţia nu este considerată ca întemeiată s-a invocat inadmisibilitatea motivelor de recurs, acestea vizând în totalitate netemeinicia hotărârii, prin reaprecierea stării de fapt de către instanţa de recurs, demers interzis având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 şi 11 C.pr.civ. au fost abrogate de OUG nr. 138/2000.
În cazul în care se va trece peste excepţii recursul a fost apreciat ca fiind nefondat, făcându-se o analiză a probelor administrate în cauză.
În ceea ce priveşte caracterul intuitu personae a contractului de întreţinere s-a arătat că instanţa de apel nu a greşit cu nimic atunci când a calificat contractul. Nu a fost avut în vedere doar caracterul intuitu personae al contractului, aspect care rezultă din probaţiunea administrată în cauză.
Analizând recursul declarat de pârâţii B.V. şi B.I. împotriva deciziei civile nr. nr. 237 din 08 aprilie 2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. ..., prin prisma excepţiei nulităţii invocată prin întâmpinare,Curtea reţine următoarele:
Conform prevederilor art. 3021 alin. 1 lit. c C.pr.civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, la alin. 3 al art. 306 C.pr.civ. stipulându-se că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea acestuia dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Alin. 1 al art. 304 C.pr.civ. prevede că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile expres prevăzute de text.
Din cuprinsul motivelor de recurs formulate de către reclamant rezultă că ceea ce se contestă în primul rând este modul de interpretare de către instanţa de apel a probelor administrate în cauză, respectiv a declaraţiilor martorilor audiaţi Este deci vorba despre critici referitoare la temeinicia hotărârii atacate (invocându-se de altfel în cererea de recurs faptul că hotărârea pronunţată este netemeinică), temeinicie care nu mai poate fi analizată de către instanţa de recurs raportat la prevederile art. 304 alin. 1 C.pr.civ. menţionate mai sus, în forma în vigoare aplicabilă în cauză.
Aspectele reţinute mai sus sunt valabile şi în ceea ce priveşte critica privind ignorarea de către instanţa de apel a caracterului oneros al contractului de întreţinere şi reţinerea numai a caracterului intuitu personae al contractului. Deşi aparent prin aceasta s-ar pune în discuţie o chestiune de aplicare greşită a legii, din dezvoltarea criticii rezultă că ceea ce se pune în discuţie este starea de fapt stabilită în cauză de către instanţa de apel, mai precis concluzia trasă în sensul că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere, obligaţii care, subliniază instanţa de apel, presupun şi obligaţii de ordin moral raportat la natura intuitu personae a contractului.
Nici o critică din recurs nu poate fi deci încadrată în prevederile art. 304 C.pr.civ., recurenţii neindicând în mod expres care motiv de nelegalitate dintre cele limitativ prevăzute la art. 304 C.pr.civ. este incident în cauză.
Totodată nu au fost sesizate motive de ordine publică care să fie invocate şi puse în discuţie din oficiu de către instanţă conform alin.2 al art.306 C.pr.civ.
În ceea ce priveşte art.3041 C.pr.civ., text de lege invocat în şedinţă publică de către reprezentanta pârâţilor recurenţi, se constată că acesta nu este incident în cauză, hotărârea primei instanţe fiind susceptibilă de apel, tocmai decizia pronunţată de către instanţa de apel făcând obiectul recursului.
Prin urmare, în temeiul art. 3021 alin. 1 lit. c raportat la art. 306 C.pr.civ. Curtea va constata nulitatea recursului declarat de pârâţii B.V. şi B.I. împotriva deciziei civile nr. 237
din 08 aprilie 2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr.....
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ. instanţa va obliga recurenţii să plătească intimatului
D.N. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial.
| ← Salariat CFR. Diferenţa dintre salariul de bază minim brut... | Hotărâre judecătorească. Considerente (motive)... → |
|---|
