Cerere de restituire a taxei judiciare de timbru achitată şi nedatorată. Caracter necontencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 693 din 5 septembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 573 din 03.04.2014, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. ... s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocate din oficiu.
S-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română S., împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. ... reclamanta Parohia Ortodoxă Română S., a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj, pentru obligarea pârâtului la restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 13.087 lei.
Reclamanta şi-a întemeiat cererea pe împrejurarea că în cursul soluţionării apelului sa stabilit că acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar, în faţa primei instanţe, reclamanta a fost obligată la plata acestei taxe, aferentă pretenţiilor formulate în dosar nr. ..., conexat la dosar nr.....
În şedinţa publică din 14.11.2013 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice întrucât la data achitării taxei de timbru respectiv 24.03.2009 şi 27 martie 2009, era aplicabilă OUG nr. 212/2008 care modifică şi completează Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi care prevede la art. I pct.4 că art. 19 se modifică şi va avea următorul cuprins: taxele de timbru se plătesc... în contul bugetului de stat la unitatea Trezoreria Statului în raza căreia „debitorul îşi are domiciliul”.
Prin sentinţa civilă nr. 1647/21.09.2011 pronunţată în dosarul nr. ... al Tribunalului Maramureş s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta Parohia Română Unită cu Roma (Greco Catolică) S., împotriva pârâtei Parohia Ortodoxă Română S., judeţul Maramureş, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta -pârâtă Parohia Ortodoxă Română S. împotriva pârâtei - reclamante Parohia Greco Catolică S., în dosarul ... conexat la prezentul, şi în consecinţă:
A fost obligată pârâta să predea reclamantei în deplină proprietate şi paşnică folosinţă Biserica „Adormirea Maicii Domnului” şi terenul în suprafaţă de 1021 mp înscris în CF 23 S. nr. Top 34.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 114.707 lei reprezentând drept de creanţă.
S-a instituit un drept de retenţie în favoarea pârâtei-reclamante cu privire la imobilul lăcaş de cult Biserica „Adormirea Maicii Domnului” până la achitarea integrală a sumei mai sus acordate de către reclamanta-pârâtă.
S-au respins cererile formulate de reclamantă cu privire la revendicarea imobilelor înscrise în CF 23 S. nr. Top 42; 33/2/a; 36.
S-au respins cererile formulate de pârâta-reclamantă cu privire la pretenţiile de 688.245 lei şi 159.800 lei.
S-a luat act de renunţarea la judecată a cererii reconvenţionale formulată de pârâta-reclamantă în dosarul nr.....
S-au compensat cheltuielile de judecată.
În dosarul nr. ... conexat la dosarul nr. ... al Tribunalului Maramureş reclamanta-pârâtă Parohia Ortodoxă Română S. a achitat taxă judiciară de timbru 100 lei cu chitanţa nr. 2127526 din 24.02.2009 fila 4, suma de 7087 lei cu chitanţa 4974290 din 27.03.2009 fila 10 şi suma de 6000 lei cu chitanţa nr. 4972323 din 24.03.2009 fila 11,.
În dispozitivul sentinţei civile nr. 1647/21.09.2011 a Tribunalului Maramureş instanţa a dispus în temeiul art. 275 Cod procedură civilă compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.
În şedinţa publică din 14.09.2011 dosar nr. ... reclamanta Parohia Ortodoxă Română S. a solicitat 2.000 lei cheltuieli de judecată în care este cuprins şi costul expertizei, în cauză fiind efectuate mai multe expertize a căror costuri au fost suportate de ambele părţi, motiv pentru care instanţa a dispus prin sentinţa civilă nr.1647/21.09.2011 compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.
Sentinţa civilă nr. 1647/21.09.2011 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosarul nr. ... a rămas definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 8/A/27.01.2012 a Curţii de Apel Cluj şi a recursului împotriva deciziei 8/A/27.01.2012 a Curţii de Apel Cluj.
Instanţa din oficiu a pus în discuţia reclamantei prescripţia dreptului material la acţiune raportat la dispoziţiile art. 23 al. 3 din Legea nr. 147/97 aplicabilă care stipulează: „Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data naşterii sale”.
Reclamanta a oscilat în a preciza data la care s-a născut dreptul, precizând că acest drept s-a născut la Curtea de Apel Cluj odată cu judecarea apelului când i s-a adus la cunoştinţă că taxa nu era datorată, iar în şedinţa publică din 06.03.2014 a precizat că dreptul sa născut la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie când s-a judecat recursul.
Excepţia prescripţiei a fost pusă în discuţie din oficiu raportat la decizia 1/17.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr.20/2013, care stabileşte că prescripţia extinctivă începută anterior datei de 1.10.2011, împlinită ori neîmplinită la aceeaşi dată rămâne supusă dispoziţiilor art.18 din Decretul 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicată astfel încât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigiile începute după 1.10.2011.
Decizia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost pronunţată la 21.11.2012, acţiunea a fost introdusă înăuntrul termenului de 1 an la 07.06.2013, drept urmare excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată din oficiu a fost respinsă.
Reclamanta a invocat în susţinerea prezentei cereri art.15 lit.r) indice 3 din Legea nr. 146/97 “cererile introduce de proprietari.. ..pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1988”.
Aceste dispoziţii legale nu sunt incidente. Pentru restituirea taxei de timbru sunt incidente prevederile art. 23 din Legea nr. 146/1997 aplicabilă la data la care s-au plătit taxele de timbru, martie 2009, respective art. 23 alin. 1 lit.a) “când s-a plătit o taxă nedatorată” art.23 al.4 “cererea de restituire se adresează instanţei de judecată sau, după caz, parchetului la care s-a introdus acţiunea”.
Drept urmare cererea de restituire a taxei de timbru trebuie formulată la instanţa la care s-a introdus acţiunea şi nicidecum această cerere de restituire a taxei de timbru nu se poate formula pe cale separată după ce instanţa de judecată s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată în care a fost cuprinsă şi această taxă judiciară de timbru.
Compensarea cheltuielilor de judecată a intrat în puterea lucrului judecat şi nu mai poate face obiectul restituirii pentru o plată nedatorată în temeiul art. 23 al.1 lit.a) al Legii nr. 149/1997 aplicabilă.
În considerarea celor de mai sus, acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta PAROHIA ORTODOXA ROMANA S., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantă.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 573/03.04.2014 pronunţată în dosar nr. ..., Tribunalul Maramureş a respins cererea Parohiei cu o motivare care este străina de natura pricinii, respectiv faptul că cererea de restituire se adresează instanţei de judecată la care s-a introdus acţiunea.
În opinia apelantei, în mod corect a introdus cererea de restituire la instanţa la care s-a introdus acţiunea.
În situaţia în care instanţa fondului investită în prezent cu soluţionarea cererii a constatat că nu era ea competentă să judece cauza, putea să o trimită la completul la care s-a soluţionat pricina pe fondul ei, ori instanţa nu a făcut acest lucru, nici nu a pus în discuţia părţilor această împrejurare, ci pur si simplu a respins cererea.
Faţă de apelantă operează principiul îmbogăţirii fără just temei, taxa de timbru achitată în dosar nr. ... al Tribunalului Maramureş este nedatorată, este o sumă mare, de 13.087 lei, achitată cu chitanţele nr. 4972323/27.03.2009 şi nr. 4974290/27.03.2009.
Deoarece taxa de timbru era nedatorată, nu putea opera compensarea.
În mod greşit a fost obligată reclamanta să plătească taxa de timbru.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Apelanta a invocat ca motiv de apel împrejurarea că în situaţia în care instanţa fondului investită în prezent cu soluţionarea cererii a constatat că nu era ea competentă să judece cauza, putea să o trimită la completul la care s-a soluţionat pricina pe fondul ei.
Curtea constată că procedura de soluţionare a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru în cazul în care această taxă nu era datorată - art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 146/1997, este reglementată de alin. 4 al aceluiaşi text legal, care prevede că „cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti sau, după caz, Parchetului la care s-a introdus acţiunea sau cererea”.
Din conţinutul acestei prevederi legale, reiese clar că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru are caracter necontencios.
Aşadar, curtea constată că în mod greşit cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş ca o acţiune în procedură contencioasă, în condiţiile în care, raportat la art. 23 alin. 4 din Legea nr. 146/1997, trebuia soluţionată în procedură necontencioasă, ca o cerere formulată în dosar nr. ... al Tribunalului Maramureş, dosar la care a fost conexat dosarul nr. ... al aceleiaşi instanţe, în care s-a achitat taxa judiciară de timbru a cărei restituire o solicită reclamanta.
Având în vedere că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru are legătură cu un dosar soluţionat, înregistrat anterior datei de 15.02.2013, dispoziţiile legale incidente sunt cele prevăzute de art. 331 şi urm. Cod proc. civ.
Constatând aşadar că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat o cerere cu caracter necontencios în procedură contencioasă, înregistrând această cerere ca o acţiune la data de 7.06.2013, în temeiul art. 480 alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă, curtea va anula în tot sentinţa şi va trimite cererea formulată de petiţionara Parohia Ortodoxa Romana S. spre soluţionare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Maramureş, ca instanţă competentă în procedura reglementată de art. 23 alin.4 din Legea nr. 146/1997, respectiv pe procedura necontencioasă.
| ← Cheltuieli de judecată. Emiterea unei a doua dispoziţii de... | Conflict negativ de competenţă. Cerere având ca obiect... → |
|---|
