Legea nr. 10/2001. Restituirea unei suprafeţe de teren şi instituirea dreptului de servitute. Nelegalitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia nr. 392 din 29 aprilie 2014
1. Cererea de chemare in judecată. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele H.E.C. şi D.G.N. au chemat în judecată pe paraţii Municipiul Cluj-Napoca prin primar şi pe Primarul municipiului Cluj-Napoca solicitand instanţei ca prin hotărarea ce o va pronunţa să dispună anularea în parte a Dispoziţiei de restituire şi propunerea privind acordarea de despăgubiri nr. 2974 din 14.09.2012 eliberată de Primarul municipiului Cluj-Napoca în sensul eliminării sarcinii menţionate la art. 2 din cuprinsul acestei dispoziţii prin care s-a instituit de către Primăria Cluj-Napoca un drept de servitute de trecere pe terenul înscris în Cartea Funciară nr. 7643 Cluj-Napoca, număr topografie 7504/2 în favoarea deţinătorilor construcţiei edificate pe aceste teren, respectiv în favoarea soţilor C.C. şi C.T., cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare, s-a arătat că prin Dispoziţia atacată s-a restituit reclamantelor, în natură, în baza sentinţei civile nr. 878/2010 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr. .../2005, definitivă şi irevocabilă, imobilul teren în suprafaţă totală de 1281 mp, situat administrativ în municipiul Cluj-Napoca, str. V., nr. 2 şi înscris în C.F. 7643 Cluj-Napoca, cu nr. topo. 7504/2 şi 7504/3, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert B.I., respectiv suprafaţa de 921 mp, teren cu nr. topo. 7504/2 şi suprafaţa de 360 mp din terenul cu nr. topo. 7504/3.
Prin aceeaşi dispoziţie atacată unitatea administrativă a constituit la art, 2 un drept de servitute de trecere pe acest teren, respectiv pe porţiunea înscrisă în Cartea Funciară nr. 7643 Cluj-Napoca sub numărul topografic 7504/2, în favoarea deţinătorilor construcţiei edificate pe aceste teren, respectiv în favoarea soţilor C.I.şi
C.T..
Deşi reclamantele au solicitat restituirea în natură a întregului teren de 3006 mp, instanţa de judecată a dispus restituirea în natură doar a suprafeţei de 1281 mp.
Imposibilitatea restituirii în natură a întregii suprafeţe de teren revendicate a fost determinată de faptul ca suprafaţa de teren 147 mp de sub construcţia casă edificată pe teren şi identificata sub numărul topografic 7504/1, transcrisă din C.F. 7643 Cluj-Napoca în C.F. nr. 129493 Cluj-Napoca, a fost vândută anterior în baza Legii nr. 112/1995 soţilor C.C. şi C.T., iar suprafaţa de 1578 mp identificată sub numărul topografic 7504/3 şi înscrisă în C.F. 7643 Cluj-Napoca este afectată de lucrări pentru amenajarea malului stâng al pârâului Nadăş.
Consideră că unitatea administrativă a constituit în mod nelegal prin dispoziţia atacată un drept de servitute de trecere .
2.Întâmpinarea.Prin întâmpinarea formulata, pârâtul Municipiul Cluj Napoca a solicitat respingerea cererii de chemare invocând excepţia tardivităţii promovării acţiunii faţă de reclamanta H.E.M.C. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
3. Judecata în primă instanţă. Prin sentinţa civilă nr. 483/03.10.2013 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. .../2013, s-a respins excepţia tardivităţii promovării cererii de chemare în judecată.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a paratului Municipiul Cluj-Napoca.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantele H.E.M.C. şi
D.G.N. împotriva paratului Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi în consecinţă, s-a dispus anularea în parte a Dispoziţiei de restituire şi propunere privind acordarea de despăgubiri nr.2974/14.09.2012 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca în sensul înlăturării prevederilor art.2 referitoare la asigurarea pe terenul cu nr. top 7504/2 a servituţii de trecere în favoarea deţinătorilor construcţiei.
S-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantele H.E.M.C. şi D.G.N. în contradictoriul cu paratul Municipiul Cluj-Napoca ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Pe calea cererii de chemare în judecată, s-a solicitat anularea în parte a Dispoziţiei nr.2974/14.09.2012 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca prin care s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 1281 mp. teren şi s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul nerestituit şi construcţia edificată pe acest teren (f.7).
În ce priveşte excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată, se reţine că dispoziţia contestată în prezenta cauză a fost comunicată reclamantei H.E.M.C. la data de 20.12.2012 , conform dovezii de comunicare, cu confirmare de primire aflată la fila 44, însă la dosar nu există vreo dovadă a datei la care dispoziţia ar fi fost comunicată reclamantei D.G.N.. Ca atare, acţiunea formulată de aceasta la data de 09.03.2013 apare ca fiind introdusă în termenul prevăzut de art.26 al.3 din Legea nr.10/2001.
Apoi, potrivit dispoziţiilor art.60 al.2 N.C.pr.civ. dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor. , actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc şi celorlalţi.
În speţă, acţiunea formulată în termen de reclamanta D.G.N. îşi produce efectele şi faţă de reclamanta H.E.M.C. în temeiul prevederilor legale anterior citate, astfel încât instanţa a respins excepţia tardivităţii invocată de paraţi.
Cu referire la calitatea procesuală pasivă a paratului Municipiul Cluj-Napoca, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, iar potrivit 26 alin. 3 din acelaşi act normativ, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau al entităţii investite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform prevederilor alin. 4 entitatea investită cu soluţionarea notificării urmând a adopta o poziţie procesuală în cauză.
Analizând conţinutul textelor legale menţionate se constată că în astfel de litigii calitate procesuală pasivă are primarul în calitatea sa de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale care a emis dispoziţiile atacate, şi nicidecum pârâtul Municipiul Cluj-Napoca pe care reclamantele au înţeles să-l cheme în judecată.
Aşa fiind, raportat la considerentele expuse, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului Municipiul Cluj-Napoca, cu consecinţa respingerii acţiunii civile formulate de reclamantele H.E.M.C. şi D.G.N. în contradictoriu cu acest parat, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, se reţine că prin Dispoziţia de restituire şi propunere privind acordarea de despăgubiri nr.2974/14.09.2012 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca s-a dispus restituirea către reclamante, în natură, a terenului în suprafaţă totală de 1281 mp. înscris în CF nr. 7643 Cluj, nr. top 7504/2-921 mp. şi respectiv7504/3-360 mp., iar pentru diferenţa de teren în suprafaţă de 1578 mp. precum şi cel în suprafaţă de 147 mp. şi construcţia edificată pe acesta, s-a propus acordarea de despăgubiri. La art.2 din dispoziţie s-a menţionat că „pe terenul cu nr. top 7504/2 care se restituie se asigură servitute de trecere în favoarea deţinătorilor construcţiei”.
Această dispoziţie a fost emisă în baza Sentinţei civile nr. 878/2010 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin respingerea căilor de atac promovate, conform Deciziei nr.151/A/2011 a Curţii de Apel Cluj şi Deciziei civile nr.739/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâri prin care s-a statuat că terenul în suprafaţă de 1281 mp. este liber şi ca atare se impune a fi restituit în natură reclamantelor .
Ca atare, Dispoziţia nr. nr.2974/14.09.2012 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca reprezintă o dispoziţie emisă pentru punerea în executare a sentinţei civile anterior menţionate, definitivă şi irevocabilă, hotărâre pronunţată ca urmare a finalizării procedurii administrative şi a celei judiciare, urmare a atacării în justiţie a dispoziţiei nr. 1178/2005 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca.
Fiind un act de punere în executare, dispoziţia atacată trebuie să reflecte cu exactitate dispozitivul hotărârii judecătoreşti, ori, în cuprinsul acestora nu s-a dispus instituirea vreunei servituţi de trecere în favoarea deţinătorilor construcţiei.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art.9 din Legea nr.10/2001 rep., imobilele preluate în mod abuziv indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Ca atare nici faţă de aceste dispoziţii legale nu este justificată instituirea unei servituţi în condiţiile în care între reclamante, ca proprietare ale terenului restituit în baza legii pe de o parte, şi deţinătorii construcţiei, pe de altă parte, nu există încheiată o convenţie pe temeiul căreia să se fi născut un drept de servitute în favoarea celor din urmă, ştiut fiind faptul că un drept de servitute poate fi stabilit prin convenţie sau prescripţie, ori dobândit în temeiul legii. Cum niciuna dintre aceste situaţii nu este dată, urmează că instituirea dreptului de servitute prin dispoziţia contestată este lipsită de fundament juridic.
4. Declaraţia de apel. împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând modificarea in parte, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, in principal pe excepţie si in subsidiar ca nefondata, cu consecinţa menţinerii Dispoziţiei nr.2974 din 14 septembrie 2012 emisa de către Primarul municipiului Cluj-Napoca, ca temeinica si legala.
Apelantul critică temeinicia si legalitatea hotărârii apelate sub următoarele aspecte:
1.In principal, apelantul a susţinut excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare in judecata precizate, considerând că instanţa, in mod eronat, cu încălcarea dispoziţiilor legale, a procedat la respingerea excepţiei invocate de către pârât.
Astfel, raportat la dispoziţiile art.26, alin.3 din Legea nr.10/2001, republicata, "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivata de respingere a notificării sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptăţită ia secţia civilă a Tribunalului in a cărui circumscripţie se află sediu/ unităţii deţinătoare sau, după caz, ai entităţii investite cu soluţionarea notificării, in termen de 30 de zile de ia comunicare. Hotărârea Tribunalului este supusa recursului, care este de competenta curţii de apei."
Or, in speţa dedusa judecaţii Dispoziţia nr.2974 din 14 septembrie 2012 emisa de către Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost retransmisa reclamantei H.E.M.C. in luna decembrie 2012 (fiind expediata la data de 19 decembrie 2012, reclamanta confirmând - prin semnătura - primirea acesteia in data de 20 decembrie 2012), iar cererea de chemare in judecata având ca obiect "...anularea in parte a Dispoziţiei de restituire si propunerea privind acordarea de despăgubiri nr.2974 din 14 septembrie 2012 eliberata de Primarul municipiului Cluj-Napoca..." a fost înregistrata la
Tribunalul Cluj in data de 11 martie 2013 (conform ştampilei aplicata la registratura instituţiei).
Afirmaţiile reclamantelor din înscrisul intitulat „Răspuns la întâmpinarea paratului”, referitoare la faptul ca "...de vreme ce una dintre noi a formulat contestaţie in termen .", nu le profita reclamantelor întrucât si d-nei D.G.N. i-a fost comunicata, la data de 19 decembrie 2012, dispoziţia cu numărul mai sus arătat la adresa de domiciliu indicata in cuprinsul notificării. Ulterior, acesta dispoziţie împreuna cu confirmarea de primire a fost returnata instituţiei cu inserarea pe confirmarea de primire a menţiunii "destinatar mutat" fiind datata 21 decembrie 2012.
Din considerentele arătate anterior si din actele aflate in dosarul de revendicare (comunicate instanţei) rezulta, fara putinţa de tăgada, ca pârâtul şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale stabilite de către legiuitor, respectiv a dispus comunicarea dispoziţiei cu numărul mai sus arătat la adresa indicata in mod expres de către si d-na D.G.N..
Prin urmare, acţiunea formulata la data de 9 martie 2013 apare ca fiind introdusa in termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, reţinerile instanţei de fond sunt combătute, fara putinţa de tăgada, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
2.Pe fond, se afirmă ca Dispoziţia nr.2974 din 14 septembrie 2012 a fost emisa de Primarul municipiului Cluj-Napoca cu respectarea dispoziţiilor legale. In art. 2 al dispoziţiei emise se menţionează ca "Pe terenul cu nr. top 7504/2 se asigura servitute de trecere in favoarea deţinătorilor construcţiei."
Soluţia instanţei este total greşita întrucât aceasta este singura cale de acces la proprietatea personala a deţinătorilor construcţiei.
Prin urmare, este imperios necesar a se menţine asigurarea servituţii de trecere asupra terenului cu nr.top.7504/2.
De asemenea, hotărârea judecătoreasca apelata a fost pronunţata cu încălcarea dispoziţiilor Hotărârii nr.923 din 1 septembrie 2010 privind modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001 si a Legii nr.1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 referitoare la terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate in temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Legiuitorul statuează in mod clar ca sunt exceptate de la restituirea in natura terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate in temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, respectiv ca pentru aceste terenuri foştii proprietari beneficiază de masuri reparatorii in echivalent acordate in condiţiile legii.
Prin noţiunea „teren aferent imobilelor înstrăinate in temeiul Legii nr. 112/1995” se înţelege terenul pe care este amplasata construcţia, respectiv amprenta construcţiei, cat si terenul din împrejurimile construcţiei necesar bunei utilizări a acesteia.
Apelantul nu critică hotărârea judecătoreasca referitoare la paratul Municipiul Cluj-Napoca fata de care instanţa a dispus respingerea acţiunii ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
5. întâmpinarea in apel .Intimatele pârâte H.E.M.C. şi D.G.N., prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală.
În drept, se invocă art. 205 din C.proc.civ. şi următoarele din C.proc.civ., art. 480 alin. (1) din C.proc.civ., art. 9 din Legea nr. 10/2001, art. 623 din C.civ., art. 756 din Noul cod civil şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. şi cauza Bock şi Palade c. România.
6. Judecata în apel.Verificând hotărârea atacată, Curtea apreciază că apelul pârâtului este nefondat.
În esenţă, două sunt motivele apelului exercitat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi anume: nelegalitatea soluţiei de respingere a excepţiei tardivităţii acţiunii şi nelegalitatea soluţiei de modificare a dispoziţiei atacate, prin înlăturarea prevederilor referitoare la instituirea unei servituţi de trecere pe terenul cu nr. top 7504/2, în favoarea deţinătorilor construcţiei.
Cu referire la cel dintâi motiv de apel, Curtea reţine dispoziţiile art. 26 alin.3 din legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora: "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivata de respingere a notificării sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptăţită ia secţia civilă a Tribunalului in a cărui circumscripţie se află sediu/ unităţii deţinătoare sau, după caz, ai entităţii investite cu soluţionarea notificării, in termen de 30 de zile de la comunicare."
În prezentul proces Dispoziţia nr. 2974 din 14 septembrie 2012 , emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, a cărei anulare parţială se solicită, a fost comunicată reclamantei H.E.M.C. în data de 20 decembrie 2012 (pag.44 dosar tribunal), iar reclamantei D.G.N. i-a fost comunicată în data de 19 decembrie 2012, la adresa de domiciliu indicată în cuprinsul notificării. Ulterior, această dispoziţie a fost returnată emitentului cu inserarea pe confirmarea de primire a menţiunii „ destinatar mutat ”, fiind datată 21 decembrie 2012 ( pag. 43 dosar tribunal). Nu s-a făcut dovada unei recomunicări a dispoziţiei către reclamanta D.G.N., în cuprinsul dovezii de comunicare menţionate anterior existând menţiunea de confirmare a primirii în data de 11 februarie 2013, prin avocat I.C.V. ( pag.43 dosar tribunal ).
Contestaţia împotriva dispoziţiei Primarului municipiului Cluj-Napoca, emisă în condiţiile Legii nr. 10/2001 a fost transmisă instanţei de judecată, de către cele două reclamante, prin avocatul ales, în data de 9 martie 2013 ( pag. 32 dosar tribunal).
În raport cu faptul dovedit că nu i-a fost comunicată reclamantei D.G.N. dispoziţia de soluţionare a notificării, singura dată certă relevată fiind 11 februarie 2013, contestaţia acesteia apare a fi fost făcută înlăuntrul termenului procedural de 30 zile, evocat mai sus.
În privinţa reclamantei H.E.M.C., termenul de 30 zile în care putea formula o contestaţie este evident depăşit.
Curtea constată,însă, faptul că notificarea a fost formulată împreună de către cele două reclamante , acestea având calitatea de moştenitoare legale ale fostului proprietar, în prezent decedat. Pe cale de consecinţă, această notificare a fost soluţionată prin aceeaşi dispoziţie de restituire, emisă cu nr. 2974 din 14 septembrie 2012, prin care se recunoaşte ambelor reclamante calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, ca moştenitoare, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea terenului in natura se dispune in indiviziune, iar nu pe cote de proprietate, ori ca drept exclusiv al uneia dintre mostenitoare.
Tot astfel, prezenta contestaţie a fost formulată împreună de cele două moştenitoare şi beneficiare ale măsurilor reparatorii.
Se verifică ipoteza art. 60 alin.2 NCPC, caracterul indivizibil al raportului substanţial dedus judecăţii conferind reclamantei H. beneficiul actului de procedură îndeplinit în termenul legal de către celălalt coparticipant la raportul juridic, în speţă reclamanta Dobrescu. Astfel, contestaţia formulată în termenul legal de reclamanta Dobrescu îşi va produce efectele şi faţă de reclamanta H.E.M.C:, fiind vorba despre un mijloc de protectie a dreptului ce poarta asupra unui bun comun.
În acest sens a fost pronunţată şi soluţia primei instanţe, aceea de respingere a excepţiei de tardivitate a contestaţiei, soluţie pe care Curtea o găseşte a fi întemeiată.
Cu referire la motivul de apel referitor la solutia de anulare în parte a dispoziţiei de restituire, prin înlăturarea prevederilor referitoare la grevarea terenului supus restituirii cu o sarcină, şi anume o servitute de trecere, instituită de Primar în favoarea deţinătorilor construcţiei.
În raport cu prevederile art.9 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini
Rezultă din analiza acestui text normativ că repunerea în drepturi presupune în mod necesar respectarea situaţiei de fapt şi acelei juridice a terenului supus restituirii, la data cererii de restituire, fiind interzisă o grevare cu sarcini a acestuia.
Or, în foaia de sarcini a cărţii funciare nr. 7643 Cluj Napoca, unde imobilul preluat abuziv de stat apare identificat cu numerele topografice 7504/1, 7504/2 şi 7504/3, nu apare înscris un drept de servitute care sa fi grevat acest imobil, la momentul naţionalizării ori al cererii de restituire.
Relevantă este, în cadrul acestei analize, şi împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 878/2010 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea căilor de atac promovate, conform Deciziei nr.151/A/2011 a Curţii de Apel Cluj şi Deciziei civile nr.739/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că terenul în suprafaţă de 1281 mp. înscris în CF nr. 7643 Cluj, nr. top 7504/2-921 mp. şi respectiv 7504/3-360 mp. este liber şi ca atare se impune a fi restituit în natură în favoarea reclamantelor. Hotărârea este opozabilă pârâtului din prezentul proces şi se bucură de puterea lucrului judecat.
În consecinţă, a fost emisă Dispoziţia nr. nr.2974/14.09.2012, pentru punerea în executare a sentinţei civile evocate mai sus.
În condiţiile existenţei acestei hotărâri judecătoreşti, prin care se statuează cu privire la întinderea dreptului la reconstituire al reclamantelor, fără a se dispune cu privire la instituirea unui drept de servitute în sarcina fondului supus restituirii, corect prima instanţă a considerat că dispoziţia primarului este, sub acest aspect nelegală.
Instituirea unei servituţi de trecere în favoarea unor terţi este un act de dispoziţie ce aparţine proprietarului, astfel că Primarul municipiului Cluj-Napoca nu putea dispune legal în acest sens.
Deţinătorii construcţiei pot solicita ulterior repunerii în drepturi a reclamantelor, în instanţă, pe calea dreptului comun, instituirea unei servituţi de trecere la calea publică, în contradictoriu cu coproprietarii tabulari, urmând ca instanţa sesizată, în urma probelor ce se vor administra şi pe baza dispoziţiilor legale incidente, să dispună în sensul admiterii sau al respingerii unei astfel de cereri.
Întrucât Primarul municipiului Cluj-Napoca a instituit în mod unilateral o astfel de servitute de trecere în favoarea deţinătorilor construcţiei, prin chiar dispoziţia de restituire emisă către moştenitorii fostului proprietar această măsură este de natură să afecteze în mod grav atributele dreptului de proprietate al reclamantelor, în lipsa consimţământului acestora ori a unui act de dispoziţie care să le aparţină. Sub acest aspect, dispoziţia de restituire se vădeşte a fi una nelegală, emisă cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 9 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Apelantul susţine, ca argument suplimentar, că prin sintagma "teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995" se înţelege terenul pe care este amplasată construcţia, respectiv amprenta construcţiei, cât şi terenul din împrejurimile construcţiei necesar bunei utilizări a acesteia. Or, astfel de susţineri nu pot fi acceptate, atâta timp cât s-a statuat cu putere de lucru judecat în privinţa întinderii dreptului la restituire în natură, prin sentinţa civilă nr. 878/2010 a Tribunalului Cluj, mai sus evocată.
Faţă de cele ce preced, în raport cu art.480 alin.1 NCPC, Curtea va respinge apelul ca nefondat şi va păstra în întregime sentinţa atacată.
| ← Acţiune în grăniţuire fără revendicare | Legea nr. 221/2009. Muncă prestată în timpul efectuării... → |
|---|
