Acţiune în grăniţuire fără revendicare
| Comentarii |
|
Inadmisibilitatea acţiunii în grăniţuire în lipsa unei cereri de revendicare, atunci când ea presupune mutarea gardului înspre proprietatea pârâtului
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia nr. 788 din 24 aprilie 2014 Prin Sentinţa civilă nr. 1413 din 15 mai 2013 a Judecătoriei Zalău, s-a admis în parte acţiunea precizată a reclamanţilor C.V., şi C.A., împotriva pârâţilor D.A., şi
D.M. şi în consecinţă:
S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţionali D.A. şi D.M. împotriva reclamanţilor C.V. şi C.A..
S-a dispus rectificarea CF 1837 Aghireş în sensul înscrierii corecte a nr. top aferente suprafeţei de 1272 mp proprietatea pârâţilor, respectiv 122/6/2-123/6/2 în loc de 122/b/1-123/b/1 cum din eroare este înscris în prezent.
S-a stabilit linia de hotar între imobilul proprietatea reclamantului evidenţiat în titlul de proprietate nr. 87/8681/08.03.1994, situat în intravilan şi imobilul proprietatea pârâtului evidenţiat în titlul de proprietate 80/7917/13.04.1995 intravilan pe aliniamentul 2-3-4-5-6-7-8 evidenţiat pe anexa 2/C la completarea nr. 2 la expertiza efectuată de expert I.M. - expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată ale părţilor din proces şi după compensare şi a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 757,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii C.V. şi C.A. sunt proprietarii imobilului înscris în CF 184/N cu nr. cadastral 573 constând în teren intravilan cu casă de locuit în suprafaţa de 2200 mp, teren dobândit în baza titlului de proprietate nr. 87/8681 din data de 08.03.1994 prin constituirea dreptului de proprietate.
În ceea ce îi priveşte pe pârâţi, instanţa a reţinut că aceştia sunt proprietarii terenului învecinat cu cel al reclamanţilor, în suprafaţă de 2072 mp teren situat în intravilanul localităţii din care suprafaţa de 800 mp teren care se află în indiviziune, împreună cu construcţiile existente pe această porţiune este intabulat pe numele pârâţilor în CF 214 Aghireş sub nr. top 122/b/1/2 şi 123/b/1/2 din anul 1974, în baza unui act de donaţie, iar suprafaţa de 1272 mp reprezentând casă cu anexe gospodăreşti este intabulată în CF 50959 Meseşenii de Jos (CF vechi 1837 Aghireş) sub nr. cad 122/b/1 şi 123/b/1 din anul 1995, în baza TP 80/7917 din data de 13.04.1994 prin care s-a constituit dreptul de proprietate al pârâtului asupra acestei suprafeţe de teren.
În ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că terenurile învecinate ale părţilor au fost identificate prin expertiza topografică efectuată de expertul I.M.. Identificarea s-a realizat conform schiţelor de intabulare, avându-se în vedere şi folosinţa faptică a terenurilor aparţinând pârâţilor în litigiu, expertul învederând instanţei că nu există schiţe de punere în posesie.
Terenul cu nr. cadastral 573 (aferent nr. top 123/3/b/2-123/4/b/2) înscris în CF 184/N Aghireş - proprietatea reclamanţilor, conform schiţei de intabulare, care corespunde cu folosinţa faptică, este marcat în anexa nr. 1 din
raportul de expertiză şi completările ulterioare pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-1 şi măsoară 2200 mp.
În raportul de expertiză efectuat de expertul judiciar I.M. se precizează că nr. top 123/3/b/2-123/4/b/2 aferent nr. cadastral 573 este identificat greşit, în sensul că terenul reclamanţilor se află pe top 122/4-122/5 şi 123/4-123/5 şi trebuia dezmembrat din aceste topografice.
Terenul proprietatea pârâţilor, conform schiţei de intabulare este compus din parcela de 1272 mp având nr. top 122/b/1-123/b/1, marcată în Anexa 1 din raportul de expertiză şi completările ulterioare pe aliniamentul a-b-e-f-g-h-a şi din parcela de 800 mp, marcată în Anexa 1 din raportul de expertiză şi completările ulterioare pe aliniamentul b-c-e-b, suprafaţă care face parte din topograficul 122/b/1/2-123/b/1/2, înscris în CF 214 Aghireş, cu suprafaţa totală de 7048 mp.
Cu privire la topograficele pârâţilor, expertul prin raportul de expertiză a concluzionat că şi în privinţa acestora s-au produs erori, în sensul că în CF 214 Aghireş, sub A+15 se află nr. top 122/6 şi nu 122/b iar sub A+16 se află nr. top 123/6 şi nu 123/b. A mai precizat expertul că prin încheierea nr. 18/1968 s-a executat o comasare a celor două nr. topografice şi apoi prima dezmembrare context în care cifra 6 a fost confundată cu litera b, astfel ajungându-se la nr. top 122/b/1/-122/b/1 în suprafaţă de 9548 mp (de sub A+18), în loc de 122/6/1-123/6/1, iar pentru nr. top în 122/b/2-123/b/2 în suprafaţă de 1272 mp s-a dispus transcrierea în CF 1837 Aghireş, unde s-a înscris greşit nr. top 122/b/1-123/b/1 în loc de 122/b/2-123/b/2 ( mai exact 122/6/2-123/6/2) astfel că în prezent nr. top 122/b/1-123/b/1 apare înscris în două CF diferite cu suprafeţe diferite, respectiv CF 214 Aghireş cu suprafaţa de 9548 mp şi CF 1837 Aghireş (CF actual 50959 Meseşenii de Jos) cu suprafaţa de 1272 mp.
De asemenea potrivit schiţei de intabulare doar nr. top aferent suprafeţei de 1272 mp se învecinează cu proprietatea reclamanţilor dar potrivit înscrierilor din CF 214 Aghireş terenul de 800 mp reprezintă curtea şi construcţiile aferente, iar în continuarea acestuia ar trebui să se situeze terenul de 1272 mp , cu gradina casei astfel că, în fapt, atât terenul de 800 mp cât Si cel de 1272 mp se învecinează cu terenul reclamanţilor, ceea ce conduce la concluzia că terenul de 800 mp are un amplasament greşit în documentaţia CF aferentă intabulării pârâţilor.
Raportul de expertiză a mai concluzionat că dacă se alătură cele două schiţe de intabulare a reclamanţilor şi a pârâţilor, rezultă că terenurile pârâţilor se suprapun pe o suprafaţă de 146 mp , marcată în anexa nr. 1 la raportul de expertiză cu galben pe aliniamentul 2-3-4-5-6-7-8-f-g-h-2.
Cu privire la cererile de rectificare, formulate reclamanţi şi pârâţi, prin care s-a solicitat rectificarea CF 214 Aghireş în sensul corectării topograficului 122/b/1/2 şi 123/b/1/2/ în (122/6/1-123/6/1)/b, astfel cum s-a identificat în raportul de expertiză şi rectificarea cărţii funciare 50959 Aghireş ( CF vechi 1837 Aghireş) în sensul corectării topograficelor din 122/b/1 şi 123/b/1 în 122/6/2 şi 123/6/2 precum şi rectificare cf 214 Aghireş în sensul dezmembrării corecte a topograficului 122/6/1123/6/1 din suprafaţa totală de 9548 mp aferentă suprafeţei de 800 mp şi a stabilirii corecte a amplasamentului suprafeţe de 800 mp, proprietatea pârâţilor instanţa a dispus după cum urmează:
Cu privire la capătul de cerere privind rectificarea cărţii funciare 50959 Aghireş (CF vechi 1837 Aghireş) în sensul înscrierii corecte a numerelor topografice aferente suprafeţei de 1272 mp din 122/b/1 - 123/b/1 în 122/6/2 - 123/6/2, instanţa a admis cererea având în vedere faptul că din expertiza judiciară efectuată în cauză a rezultat, pe de o parte că prima dezmembrare a nr. top 122 şi 123 este cu litere şi nu cu cifre astfel că nr. top 122/6 şi 123/6 sunt topograficele pe care se situează terenul pârâţilor iar pe de altă parte rezultă că transcrierea în CF 1837 Aghireş a suprafeţei de 1272 mp s-a efectuat cu înscrierea greşită nr. top mai precis s-a înscris 122/b/1-123/b/1 în loc de 122/b/2-123/b/2 ( mai exact 122/6/2-123/6/2) astfel că în prezent nr. top 122/b/1-123/b/1 apare înscris în două CF diferite cu suprafeţe diferite, respectiv CF 214 Aghireş cu suprafaţa de 9548 mp şi CF 1837 Aghireş (CF actual 50959 Meseşenii de Jos) cu suprafaţa de 1272 mp.
În ceea ce priveşte rectificarea CF 214, în sensul solicitat de părţi, instanţa a apreciat că o atare cerere nu este admisibilă în condiţiile în care suprafaţa de 800 mp proprietatea pârâţilor se află în indiviziune în CF 214 Aghireş şi pentru înscrierea corectă a nr. top aferente acestei suprafeţe de 800 mp teren respectiv pentru “dezmembrarea” corectă a topograficului 122/b/1-123/b/1 de 800 mp din suprafaţa totală de 7048 mp din CF 214 Aghireş şi pentru stabilirea corectă a amplasamentului suprafeţei de 800 mp, proprietatea pârâţilor, se impunea chemarea în judecată a tuturor coproprietarilor aflaţi în indiviziune, potrivit înscrierilor din CF 214 Aghireş precum şi formularea unui petit suplimentar având ca obiect ieşirea din indiviziune cu privire la această suprafaţă de teren având în vedere că s-a solicitat dezmembrarea, precedată de îndreptarea succesivă a erorilor materiale din înscrierile succesive efectuate în CF 214 Aghireş, generate de confundarea cifrei şase cu litera b.
În ceea ce priveşte cererea pârâţilor privind rectificarea CF 184/N Aghireş, nr. cadastral 573, în sensul anulării încheierii de intabulare 19068/2006 din CF 184, nr. cadastral 573, nr. top (125/5/3) în ceea ce priveşte amplasamentul suprafeţei de 146 mp identificată în Anexa A3R a completării raportului de expertiză prin coordonatele 2-3-3-5-6-7-8-9-10. instanţa a reţinut că admisibilitatea acestui capăt de cerere depinde de soluţia pronunţată de instanţă cu privire la cererea de grăniţuire, având în vedere că admisibilitatea acestei cereri afectează dreptul de proprietate al reclamanţilor, în sensul că, dacă se admite acest capăt de cerere dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului în litigiu se diminuează cu 146 mp.
În ceea ce priveşte cererea de grăniţuire, instanţa a reţinut că expertul a formulat trei propuneri de grăniţuire, una conform documentaţiei de intabulare a reclamanţilor pe aliniamentul 2-3-4-5-6-7-8 din anexa 2/C la completarea nr. 2 la Raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul judiciar I.M., una conform documentaţiei de intabulare a pârâţilor pe aliniamentul 19-9-8-7-8 din anexa 4/C la completarea nr. 2 la Raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul judiciar I.M. şi una potrivit medalionului CF pe aliniamentul 2-6-7-8 din anexa 2 la Raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul judiciar I.M..
Având în vedere folosinţa faptică actuală, care corespunde cu documentaţia de intabulare a reclamanţilor, precum şi faptul că din Avizul de amplasament întocmit la data de 16.07.1974 rezultă că frontul stradal aferent terenului deţinut de pârâţi ar trebui să fie de 14 maximum 16 mp şi nu de 18 mp cum apare în documentaţia de intabulare a acestora, precum şi declaraţiile martorilor P.E. şi P.V.A. care au declarat că între proprietăţile celor două părţi există un gard care separa cele două proprietăţi în partea din faţă a casei iar stâlpul prezentat în fotografia de la fila 90 făcea parte din vechiul gard şi faptul că pomul de la stradă se afla exact pe linia veche de hotar, instanţa, în temeiul art. 484 cod civil a stabilit linia de hotar potrivit folosinţei faptice actuale, care corespunde cu documentaţia de intabulare a reclamanţilor, respectiv pe aliniamentul 2-3-4-5-6-7-8 din anexa 2/C la completarea nr. 2 la Raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul judiciar I.M., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Având în vedere că linia de hotar a fost stabilită conform schiţei de intabulare a reclamanţilor, cererea pârâţilor privind rectificarea CF 184/N Aghireş, nr. cadastral
573, în sensul anulării încheierii de intabulare 19068/2006 din CF 184, nr. cadastral
573, nr. top (125/5/3) în ceea ce priveşte amplasamentul suprafeţei de 146 mp
identificată în Anexa A3R a completării raportului de expertiză prin coordonatele 2-33-5-6-7-8-9-10, a fost respinsă de instanţa de judecată.
În final, observând dispoziţia art. 584 Cod civil, potrivit căreia
cheltuielile grăniţuirii se fac pe jumătate, instanţa a compensat cheltuielile de judecată constând onorariul avocaţial, onorariu expert şi taxe judiciare şi în final a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 757,7 lei, cheltuieli de judecată rămase după compensare, în baza art. 274 şi următoarele Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 164/19.11.2013 a Tribunalului Sălaj a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii D.A. şi D.M. împotriva sentinţei civile nr.1413 din 15 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Zalău.
Au fost obligaţi pârâţii la 1600 lei cheltuieli de judecată către
reclamanţii C.V. şi C.A..
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că reclamanţii C.V. şi C.A. sunt proprietarii imobilului înscris în CF 184/N cu nr. cadastral 573 constând în teren intravilan cu casă de locuit în suprafaţa de 2200 mp, teren dobândit în baza T.P. 87/8681 din data de 08.03.1994 prin constituirea dreptului de proprietate şi intabulat în cartea funciară nr. 184/N Meseşenii de Jos în anul 2006.
Pârâţii D.A. şi D.M. sunt proprietarii terenului învecinat în suprafaţă de 800 mp teren în indiviziune cu construcţiile existente pe această porţiune înscris în C.F. nr. 214 Aghireş nr. top. 122/b/1/2 şi 123/b/1/2 dobândit în 1974 în baza contractului de donaţie, iar asupra suprafeţei de 1272 mp casă şi construcţii în baza Titlului de proprietate nr. 80/7917/1994 intabulat în C.F. nou 50959 Meseşenii de Jos sub nr. cadastral 122/b/1 şi 123/b/1 în 1995.
Linia de hotar dintre proprietăţile părţilor a fost stabilită de prima instanţă conform folosinţei faptice actuale.
Expertiza efectuată în cauză a propus trei variante ale liniei de hotar: conform documentaţiei de intabulare a reclamanţilor - Anexa 2 C la completarea nr. 2 la raportul de expertiză, conform documentaţiei de intabulare a pârâţilor - Anexa 4 C din completarea nr. 2 la raportul de expertiză, conform medalionului C.F. - Anexa 2 la raportul de expertiză.
Pârâţii apelanţi au solicitat stabilirea liniei de hotar conform Anexei 4 C a completării raportului nr. 2 pe aliniamentul 10-9-b-8-7-6.
Această variantă nu a fost apreciată ca fiind corectă, întrucât ar duce la diminuarea terenului reclamanţilor cu 146 mp, cum arată expertiza, 800 mp din acest teren sunt în indiviziune, iar nr. top 122/b/1, 123/b/1 sunt înscrise în două cărţi funciare diferite respectiv în C.F. 214 Aghireş cu suprafaţa de 9548 mp şi în C.F. 1837 Aghireş cu suprafaţa de 1272 mp.
În atari condiţii linia de hotar corectă este cea conform folosinţei actuale, cum a stabilit şi prima instanţă, care respectă frontul la stradă al ambelor părţi şi consfinţeşte o stare de fapt îndelungată.
În ceea ce priveşte cererea de rectificare a C.F. nr. 184 Aghireş, nr. cadastral 573 în sensul anulării încheierii de intabulare nr. 19068/2006 din C.F. 184/N Aghireş (nr. top 125/5/3 în ceea ce priveşte suprafaţa de 146 mp, această rectificare fiind consecinţa directă a stabilirii liniei de hotar conform cererii pârâţilor, cerere ce a fost respinsă, rectificarea acestei cărţi funciare nu s-a mai impus.
Rectificarea C.F. nr. 1837 vechi Aghireş (C.F. nou 50959 Aghireş) în sensul înscrierii corecte a suprafeţei de 1272 mp pe topograficul 122/b/2 şi 123/b/2 -mai exact 122/6/2 şi 123/6/2 şi nu 122/b/1, 123/b/1 a fost în mod corect admisă de prima instanţă în sensul înscrierii corecte a numerelor topografice aferente suprafeţei de 1272 mp, întrucât din expertiza efectuată în cauză rezultă că, cu ocazia transcrierii din C.F. nr. 1837 Aghireş s-a înscris greşit 122/b/1 - 123/b/1 în loc de 122/6/2 -123/6/2. Ori, atâta timp cât în C.F. nr. 214 Aghireş sub nr. A+15 se află nr. top 122/6 iar sub A+16 se află nr. top 123/6, topografice care ulterior în 1968 prin încheierea nr. 18/1968 s-au comasat iar apoi cu ocazia dezmembrării cifra 6 a fost confundată cu litera b în mod corect prima instanţă a dispus rectificarea nr. top. 122/b/1 - 123/b/1 în 122/6/2 - 123/6/2 cum este corectă suprafaţa de 1272 mp în urma comasării şi ulterior a dezmembrării.
Rectificarea C.F. nr. 214 Aghireş în sensul dezmembrării corecte a topograficului 122/6/1-123/6/1 din suprafaţa totală de 9548 mp a suprafeţei de 800 mp şi a stabilirii corecte a amplasamentului, suprafaţa de 800 mp curte cu construcţii proprietatea pârâţilor, conform anexei 4/C completarea 2 la raportul de expertiză, tinde la stabilirea unei alte linii de hotar.
Rectificarea cărţii funciare în sensul dezmembrării suprafeţei şi stabilirea amplasamentului, cum au solicitat apelanţii nu este posibil în regimul de carte funciară, deoarece imobilul reprezintă o unitate juridică asupra căreia se înscriu drepturi reale, înscrierea drepturilor fiind posibilă fie asupra întregului imobil, fie asupra unei cote părţi indivize, ori suprafaţa de 800 mp se află în indiviziune.
Înscrierile de drepturi asupra unei părţi determinate a imobilului necesită în prealabil împărţirea acestuia, prin dezlipirea unei suprafeţe din care se formează un nou imobil.
Cererea privind rectificarea C.F. 214 Aghireş în sensul corectării topograficului 122/b/1/2 şi 123/b/1/2 astfel: 122/6/1 - 123/6/1, 800 mp în favoarea pârâţilor Dobra astfel cum s-a identificat în raportul de expertiză ar însemna anularea unei dezmembrări efectuate în baza unei încheieri fără a se solicita anularea acestei încheieri şi în condiţiile în care această încheiere priveşte alte persoane.
Cererea privind rectificarea C.F. nr. 50959 Aghireş (C.F. vechi 1837 Aghireş) în sensul corectării topograficelor din 122/b/1 şi 123/b/1 în 122/6/2 şi 123/6/2 este identică cu capătul III de cerere din apelul formulat cu diferenţa că aceasta din urmă vizează corectarea topograficelor şi care ar contraveni concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pe de altă parte comasarea numerelor topografice şi dezmembrările ulterioare s-au făcut în baza unei schiţe de dezmembrare.
Aşadar, în speţă nu este incidentă ipoteza din art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată privind nevalabilitatea titlului ce a stat la baza înscrierii, ci de cea vizând nevalabilitatea înscrierii însăşi, în realitate obiectul acţiunii constituindu-l rectificarea cuprinsului cărţii funciare ca urmare a unei greşite dezmembrări a topograficului.
Cu alte cuvinte, înscrierea în sine este nulă în sensul art. 34 pct. 1 din lege, întrucât s-a efectuat şi s-a înscris terenul de 800 mp în două cărţi funciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii D.A. şi D.M., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, cu compensarea cheltuielilor de judecată în ceea ce priveşte grăniţuirea şi obligarea reclamanţilor-pârâţi reconvenţionali la plata cheltuielilor de judecată în ceea ce priveşte capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Instanţa de apel a nesocotit dreptul de proprietate al pârâţilor recurenţi atunci când a stabilit linia de hotar între proprietatea lor si cea a reclamanţilor intimaţi, conform folosinţei faptice şi documentaţiei de intabulate a reclamanţilor, a nesocotit si semnele materiale vizibile ce delimitau cele doua proprietăţi precum şi hotarul, iniţial nelitigios existent intre cele doua proprietăţi.
Varianta aleasă de instanţele de fond nu reflectă folosinţa faptică.
Instanţa de apel nu a analizat stabilirea liniei de hotar în varianta solicitată de pârâţi şi nu a analizat întinderea, respectiv configuraţia terenului aşa cum se reflectă în documentaţia de intabulare.
În mod nelegal a fost stabilită linia de hotar pe baza schiţei de intabulare a reclamanţilor, încălcându-se astfel dreptul de proprietate al pârâţilor şi documentaţia de intabulare a acestora, care a fost efectuată cu mult timp înainte de cea a reclamanţilor.
Pârâţii recurenţi sunt proprietari asupra suprafeţei de 2072 mp din care asupra suprafeţei de 800 mp împreună cu construcţiile sunt intabulaţi în CF nr. 214 Aghireş din anul 1974, iar asupra suprafeţei de 1272 mp sunt intabulaţi în CF 50959 Aghireş din anul 1995.
Edificarea gardului la stradă s-a făcut în anul 1979, iar în 1974 când au construit casa de locuit, terenul proprietatea pârâţilor se învecina cu un teren viran, neexistând nicio delimitare.
Reclamanţii şi-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară în anul 2006 şi în mod inexplicabil în schiţa de intabulare ce a stat la baza intabulării dreptului lor, linia de hotar dintre proprietatea lor şi cea a pârâţilor recurenţi este formată dintr-o linie frântă.
Consecinţa este aceea că schiţa de intabulare a reclamanţilor se suprapune peste schiţa de intabulare a pârâţilor recurenţi, proprietatea reclamanţilor fiind greşit identificată.
Înscrierea în CF nr. 184/N Aghireş nr. cad. 573, nr.top 125/5/3 a suprafeţei de 146 mp pe amplasamentul marcat cu 2-3-4-5-6-7-8-9-10, conform planului de situaţie din anexa 3/R a completării raportului de expertiză nu este o înscriere valabilă în sensul art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, fiind realizată asupra terenului proprietatea reclamanţilor.
Aliniamentul ales de instanţa de fond pentru a delimita proprietatea pârâţilor de cea a reclamanţilor ţine seama doar de schiţa de intabulare a
reclamanţilor, si încalcă dreptul de proprietate al pârâţilor. Astfel, în această variantă proprietatea pârâţilor se micşorează cu 146 mp şi nu respectă frontul la stradă al pârâţilor.
De asemenea, schiţa efectuată cu ocazia înscrierii dreptului de
proprietate al pârâţilor respectă medalionul de carte funciară, în timp ce schiţa de intabulare a proprietăţii reclamanţilor, aleasă de instanţa de fond pentru a stabili linia de hotar, urmează o linie frântă, care nu se regăseşte în niciun medalion de carte funciară, ori în vreo altă evidenţă a cărţii funciare.
Intabularea reclamanţilor este nelegală în sensul că, efectuată fiind in anul 2006 (faţă de intabularea pârâţilor din anul 1974) încalcă dreptul de proprietate al pârâţilor, iar limita între cele două proprietăţi a fost modificată arbitrar de către reclamanţi.
Prin întâmpinarea formulată (f. 13-14), reclamanţii au solicitat respingerea recursului şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, reclamanţii au arătat în esenţă că din probaţiunea administrată (probe testimoniale, cercetare la faţa locului, fotoplanşe şi rapoartele de expertiză), a reieşit că există limite de hotar vizibile şi că limita veche de hotar a fost depăşită de recurenţi, prin edificarea unei construcţii fără autorizaţie, în interiorul proprietăţii reclamanţilor.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat în parte, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte cererea de grăniţuire a proprietăţilor deţinute de reclamanţi şi de pârâţii recurenţi, în prezentul cadru procesual aceasta nu este
admisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Proprietăţile ce se solicită a fi delimitate în prezentul litigiu sunt: suprafaţa de 2200 mp evidenţiată în CF nr. 184/N Aghireş, nr. cad. 573 (f. 11 dosar fond), aparţinând reclamanţilor şi suprafaţa de 2072 mp, aparţinând pârâţilor compusă din două suprafeţe distincte de 1272 mp, nr. top 122/b/2 - 123/b/2, înscrise în CF nr. 1837 Aghireş, respectiv de 800 mp, nr. top 122/b/1 - 123/b/1.
Expertiza efectuată şi completată în faţa primei instanţe, a relevat că o suprafaţă de 146 mp se regăseşte faptic atât pe cea de 2200 mp proprietatea reclamanţilor, cât şi pe suprafaţa de 1272 mp (făcând parte din suprafaţa totală de 2072 mp), proprietatea pârâţilor, existând în consecinţă o suprapunere a terenurilor proprietatea părţilor cu această suprafaţă de 146 mp (f. 62, 64 dosar fond, suprafaţa marcată între pct. 2-3-4-5-6-7-8-f-g-h-2).
Expertiza a relevat totodată şi că din punct de vedere al evidenţei cadastrale actuale, această suprafaţă de 146 mp face parte din terenul în suprafaţă de 2200 mp, intabulat în CF 184/N Aghireş, nr. cad. 573. proprietatea reclamanţilor.
Instanţele de fond au stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăţi pe aliniamentul 2-3-4-5-6-7-8 evidenţiat pe anexa 2 C la completarea nr. 2 la expertiza efectuată de expert I.M. (f. 200 dosar fond), variantă în care terenul reclamanţilor în suprafaţă de 2200 mp nr. cad. 573 nu suferă nicio modificare de suprafaţă, iar terenul proprietatea pârâţilor în suprafaţă de 2072 mp, nr. top 122/6/1 - 123/6/1 este diminuată cu 146 mp, rămânând o suprafaţă de 1926 mp.
Pârâţii recurenţi, pe de altă parte, solicită stabilirea liniei de hotar în conformitate cu anexa 4C a completării raportului de expertiză (f,. 202 dosar fond), pe aliniamentul 10-9-8-7-8.
Potrivit acestei variante solicitate de pârâţi, aceştia ar fi cei care ar rămâne cu întreaga suprafaţă asupra căreia sunt intabulaţi, respectiv 2072 mp, în timp ce terenul proprietatea reclamanţilor ar fi diminuată cu 146 mp, de la 2200 mp la 2054 mp.
Reiese aşadar că, în ce priveşte această suprafaţă de 146 mp, în funcţie de aliniamentul ales pentru stabilirea liniei de graniţă dintre cele două proprietăţi, o pierd fie pârâţii (în varianta aleasă de instanţele de fond), fie reclamanţii (în varianta solicitată de pârâţi în apel şi recurs).
Niciuna din aceste variante nu este însă legală şi echitabilă, până când, fie părţile, pe cale amiabilă, fie printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, se va stabili apartenenţa real valabilă a acestei suprafeţe de 146 mp, având în vedere că în prezent, atât reclamantul C.V. cât şi pârâtul D.A. deţin titluri de proprietate valabile, dobândite prin constituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991. Terenurile ce au făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate în favoarea ambilor, a reieşit din expertiza efectuată în faţa primei instanţe că se suprspun cu suprafaţa de 146 mp.
Reclamanţii, formulând acţiunea în grăniţuire, nu au solicitat revendicarea acestei suprafeţe,deşi aceasta se impunea, având în vedere că, tocmai din cauza acestei suprapuneri, dreptul lor tabular asupra celor 146 mp s-a transformat într-unul litigios (într-adevăr, la momentul promovării acţiunii, acest element al suprapunerii terenurilor nu putea fi anticipat, însă s-a evidenţiat după efectuarea expertizei care a relevat existenţa suprapunerii terenurilor a căror grăniţuire o solicită cu 146 mp, astfel încât, printr-o eventuală întregire de acţiune, reclamanţii ar fi trebuit să investească prima instanţă cu o acţiune în revendicare a suprafeţei de 146 mp).
În absenţa unei cereri de revendicare a suprafeţei de 146 mp de către reclamanţi, grefată pe contestarea legalităţii titlului de proprietate al pârâţilor, cu privire la suprafaţa de 146 mp, acţiunea în grăniţuire nu este admisibilă, urmând a fi respinsă.
Pârâţii, pe de altă parte, în precizarea cererii reconvenţionale formulate în faţa primei instanţe la termenul de judecată din 12.03.2013 (f. 190 dos. fond) au solicitat exclusiv rectificarea CF nr. 184/N Aghireş, nr. cad. 573, în sensul anulării încheierii de intabulare nr. 19068/2006, în ceea ce priveşte amplasamentul suprafeţei de 146 mp.
Acţiunea în rectificarea cărţii funciare este o acţiune în realizarea de drepturi, deoarece partea care o promovează urmăreşte să obţină o hotărâre judecătorească prin care să se dispună radierea sau îndreptarea unei înscrieri în cartea funciară. Aducerea la îndeplinire a unei asemenea hotărâri presupune fie restabilirea situaţiei tabulare anterioare, prin radierea înscrierii inexacte sau nevalabile, fie înlocuirea înscrierii nevalabile sau inexacte cu o înscriere conformă a situaţiei juridice a imobilului.
Prin rectificarea înscrierilor de carte funciară se înţelege, în lumina noilor dispoziţii cuprinse în art. 907 Cod civil, neconcordanţa existentă între înscriere şi situaţia juridică reală. Potrivit art. 907 alin. 3 Cod civil, situaţia juridică reală trebuie să rezulte fie dintr-o recunoaştere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declaraţie dată în formă autentică notarială, fie dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată împotriva acestuia, prin care s-a admis acţiunea de fond. Acţiunea de fond poate fi, după caz, o acţiune în anulare, rezoluţiune, reducţiune sau orice altă acţiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.
Din conţinutul art. 907 alin. 3 teza I Cod civil, reiese că acţiunea în rectificare poate să aibă fie un caracter principal, dacă există la data promovării acesteia o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a admis acţiunea de fond, fie caracter accesoriu şi să se grefeze pe o acţiune principală care are ca obiect revendicarea, anularea titlului de proprietate sau a nulităţii absolute a titlului în baza căruia s-a intabulat pârâtul.
Or, în speţă, nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se constate nulitatea parţială a titlului reclamantului C.V. cu privire la suprafaţa de1 46 mp, consecinţa fiind aceea că acţiunea în rectificare formulată de pârâţi, pe cale reconvenţională, nu poate avea caracter principal, de sine-stătător.
În ce priveşte cealaltă modalitate, în care acţiunea în rectificare are caracter accesoriu, instanţa constată că în litigiul pendinte pârâţii solicită prin precizarea cererii reconvenţionale doar rectificarea CF nr. 184/N Aghireş nr. cad. 573, în sensul anulării încheierii de intabulare nr. 19068/2006 în ceea ce priveşte suprafaţa de 146 mp, fără însă a investi instanţa şi cu o cerere în anularea parţială ( pentru suprafaţa de 146 mp) a titlului în baza căruia reclamantul C.V. şi-a intabulat dreptul de proprietate, respectiv a titlului de proprietate nr. 87/8681/08.03.1994, potrivit celor anterior arătate, astfel încât acţiunea în rectificare formulată de pârâţi pe calea cererii reconvenţionale nu este, la rândul său, admisibilă (la fel ca şi acţiunea în grăniţuire formulată de reclamanţi, în lipsa capătului de cerere având ca obiect revendicarea).
Prima instanţă, referitor la cererea în rectificare CF formulată de pârâţi, a reţinut că „ Admisibilitatea acestui capăt de cerere depinde de soluţia pronunţată de instanţă cu privire la cererea de grăniţuire, având în vedere că admisibilitatea acestei cereri afectează dreptul de proprietate al reclamanţilor, în sensul că, dacă se admite acest capăt de cerere dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului în litigiu se diminuează cu 146 mp.”.
Admiţând aşadar acţiunea în grăniţuire, în varianta în care suprafaţa de 146 mp a rămas în lotul reclamanţilor, judecătoria a respins pe fond cererea de rectificare a CF 184/N Aghireş, nr. cadastral 573, formulată de pârâţi pe cale reconvenţională.
Această soluţie, de respingere pe fond a cererii în rectificarea CF 184/N Aghireş, nr. cadastral 573 este însă nelegală, raportat la prevederile art. 907 alin. 3 Cod civil, cea corectă fiind cea a respingerii ca inadmisibilă a acestei cereri, pentru considerentele anterior arătate.
Curtea va menţine soluţia de respingere a cererii în rectificarea CF 184/N Aghireş, nr. cadastral 573, însă va înlocui considerentele instanţelor de fond cu cele anterior expuse, consecinţa fiind aceea că cererea de rectificare a CF nr. 184/N Aghireş, nr. cadastral 573 formulată de pârâţi pe cale reconvenţională va fi respinsă ca inadmisibilă în actualul cadru procesual şi nu ca nefondată, astfel cum greşit au reţinut instanţele de fond.
Această distincţie prezintă relevanţă, întrucât o statuare irevocabilă pe fondul dreptului, se opune cu putere de lucru judecat în orice eventual litigiu viitor în care sar repune în discuţie acelaşi aspect de fond, or, în cauză, potrivit celor anterior arătate, în prezentul cadru procesual stabilit de părţi prin limitele în care au investit prima instanţă, prin acţiune, respectiv cerere reconvenţională, apartenenţa reală a dreptului de proprietatea asupra terenului în suprafaţă de 146 mp nu poate fi stabilită.
În concluzie, reiese că:
- terenurile cu privire la care reclamanţii solicită grăniţuirea se suprapun pe o porţiune de 146 mp, dreptul de proprietate intabulat în CF al reclamanţilor devenind litigios, întrucât atât reclamantul C.V., cât şi pârâtul D.A. deţin titluri de proprietate valabile (obţinute în urma constituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991);
- reclamanţii, proprietari tabulari ai acestei suprafeţe, nu au formulat acţiune în revendicare, în condiţiile în care dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 146 mp este litigios, dată fiind suprapunerea sa atât pe terenul proprietatea reclamanţilor, cât şi pe terenul proprietatea pârâţilor. În absenţa capătului de cerere având ca obiect revendicare, acţiunea în grăniţuire nu este admisibilă;
- pârâţii, care contestă legalitatea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra acestei suprafeţe de 146 mp, nu au formulat o cerere de anulare a titlului ce a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al reclamanţilor (respectiv, a reclamantului C.V.) cu privire la această suprafaţă. În absenţa acestei acţiuni de fond, acţiunea în rectificare CF nu este admisibilă;
În această situaţie, curtea constată că situaţia juridică a suprafeţei de 146 mp nu este lămurită. Instanţa nu a fost în mod legal sesizată cu cereri în baza cărora să tranşeze apartenenţa dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 146 mp (cu privire la care terenurile deţinute de reclamanţi şi pârâţi se suprapun), prin compararea titlurilor de proprietate deţinute de părţi, consecinţa fiind inadmisibilitatea în prezentul cadru procesual, atât a acţiunii în grăniţuire formulată de reclamanţi, cât şi a cererii de rectificare CF nr. 184/N Aghireş, nr. cadastral 573 formulată de pârâţi pe cale reconvenţională.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., recursul pârâţilor va fi admis în parte, în sensul că va admite în parte apelul declarat de aceiaşi pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 1413/15 mai 2013 a Judecătoriei Zalău, pronunţată în dosar nr. 2211/337/2009 pe care o va schimba în parte, în sensul că va respinge acţiunea reclamanţilor C.V. şi C.A., astfel cum a fost precizată, având ca obiect stabilirea liniei de hotar între imobilele identificate cu nr. cad. 573, în suprafaţă de 2200 mp, proprietatea reclamanţilor şi sub nr. top 122/6/2 - 123/6/2, în suprafaţă de 1272 mp, proprietatea pârâţilor.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., în urma admiterii apelului pârâţilor pe cererea având ca obiect grăniţuire, va înlătura dispoziţia de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanţilor în sumă de 1600 lei, în apel, întrucât pârâţii nu sunt părţi căzute în pretenţii, astfel încât să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, referitoare la rectificarea CF 1837 Aghireş, la compensarea cheltuielilor de judecată în faţa primei instanţe şi obligării pârâţilor să achite reclamanţilor suma de 757,5 lei.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ., va obliga pe intimaţii C.V. şi C.A. să plătească recurenţilor suma de 504,75 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând jumătate din taxa judiciară de timbru şi jumătate din onorariul avocaţial (f.19, 23 dosar apel) şi în sumă de 504,75 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariul avocaţial apreciate ca fiind aferente soluţionării petitului având ca obiect grăniţuire.
| ← Grăniţuire şi revendicare. Gard construit astfel încât să... | Legea nr. 10/2001. Restituirea unei suprafeţe de teren şi... → |
|---|
