Autoritate de lucru judecat. Existenţa triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 244/A din 10 februarie 2015
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului M. sub dosar nr. .../100/2013, reclamantul C.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel C. şi Tribunalul M., ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa:
- să constate că trebuia să beneficieze de o indemnizaţie brută lunară de încadrare majorată egală cu a procurorilor DNA şi DIICOT, calculată în funcţie de coeficientul de multiplicare 19 şi valoarea de referinţă sectorială de 405 lei începând cu 01 octombrie 2007, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţi;
- să se constate şi să se calculeze diferenţa dintre drepturile de natură salarială cuvenite şi calculate în funcţie de coeficientul de multiplicare 19 şi valoarea de referinţă sectorială de 405 lei şi respectiv, drepturi de natură salarială calculate în funcţie de coeficientul de multiplicare 15 şi valoarea de referinţă sectorială de 257 lei începând cu 01 octombrie 2007, actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii, plus dobânda legală;
- să se constate că indexările salariale, diferenţa de drepturi salariale dintre indemnizaţia primită şi cea a funcţiei similare de la DNA şi DIICOT obţinute prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, precum şi alte drepturi de natură salarială prevăzute de Ordinul Ministerului Muncii nr. 680/2007, intră în baza de calcul la stabilirea, actualizarea şi recalcularea pensiei de serviciu.
- să fie obligat pârâtul Tribunalul M. să-i elibereze reclamantului o adeverinţă - tip rectificativă cu privire la venitul brut din luna iulie 2009 în care să fie incluse şi drepturile salariale sus menţionate.
La data de 21.10.2013 reclamantul şi-a precizat şi completat acţiunea (f.134) în sensul că a solicitat să se constate faptul că la data de 01.07.2009, avea dreptul la o indemnizaţie de încadrare brută lunară de 6.277 lei corespunzătoare coeficientului de multiplicare 19 şi valorii de referinţă sectorială de 280,64 lei majorată cu indexările de 18% conform OG nr.10/2007.
La data de 28.11.2013 reclamantul a depus o nouă completare a cererii introductive (f.189), solicitând să fie obligaţi pârâţii la plata diferenţelor dintre drepturile salariale pentru perioada 5 aprilie 2009 - 31 iulie 2009 calculate la valoarea de referinţă sectorială de 405 lei conform OG nr. 10/2007 şi coeficientului de multiplicare 19 şi drepturile salariale încasate, actualizate cu indicele de inflaţie plus dobândă legală; să fie obligat pârâtul Tribunalul M. săi elibereze o adeverinţă tip cu veniturile salariale realizate în luna iulie 2009 ca urmare a acestor diferenţe salariale şi indemnizaţiei de încadrare majorate cu drepturile salariale câştigate prin sentinţele nr. 18/2008, respectiv 56/2008 ale Tribunalului M..
Prin sentinţa civilă nr. 28/12.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. .../2014 a fost admisă cererea de strămutare formulată de către C.T., judecarea cauzei fiind strămutată la Tribunalul Bistriţa - Năsăud, cu păstrarea actelor îndeplinite.
Pe rolul acestei instanţe cauza a fost înregistrată la data de 18.04.2014, iar la primul termen de judecată instanţa i-a pus în vedere reclamantului, raportat la multitudinea de precizări depuse în faţa Tribunalului M. şi cele formulate oral în şedinţa publică din 27.05.2014, să depună la dosarul cauzei un înscris care să conţină exact toate petitele cu care el apreciază că ar fi fost investită instanţa.
Prin înscrisul intitulat „rezumat” (f.31-32) reclamantul C.T. a arătat că solicită instanţei următoarele:
Să se constate că drepturile băneşti câştigate prin Sentinţele civile nr. 18 din 15.01.2008 şi nr. 56 din 18.01.2008 pronunţate de Tribunalul M., respectiv despăgubirile obţinute prin Decizia civilă nr. 1628 din 5.04.2012 pronunţată de Curtea de Apel C. sunt drepturi de natură salarială.
Obligarea pârâtului Tribunalul M. să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte indemnizaţia de încadrare lunară din luna iulie 2009 calculată potrivit nr. crt. 13 lit. A din Anexa la OUG nr. 27/2006 cu aplicarea creşterilor salariale în procent de 18% prevăzute de OG nr. 10/2007 obţinute prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre drepturile salariale pentru perioada 5.04.2009-31.07.2009 calculate la o indemnizaţie de încadrare lunară corespunzătoare valorii de referinţă sectorială de 405 lei conform OG nr. 10/2007 şi coeficientul de multiplicare 19 şi drepturile salariale efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflaţie plus dobânda legală.
Să se constatate că începând cu 1 octombrie 2007 trebuia să beneficieze de o indemnizaţie de încadrare lunară majorată, corespunzătoare coeficientului de multiplicare 19 şi indexărilor salariale de 18% prevăzute de OG nr. 10/2007.
Obligarea pârâtului Tribunalul M. să-i elibereze o adeverinţă tip rectificativă cu privire la venitul brut din luna iulie 2009 care să cuprindă indemnizaţia de încadrare majorată cu indexările salariale de 18% şi coeficientul de multiplicare 19, respectiv sporurile salariale câştigate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Obligarea pârâtului Tribunalul M. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces în sumă de 300 lei constând în transportul la termenele de judecată şi veniturile nerealizate prin prezentarea la instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 871/F/23.07.2014 a Tribunalului Bistriţa Năsăud în dosar nr. .../100/2013, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamantul C.T..
S-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta Curtea de Apel C..
S-a respins cererea formulată şi precizată de reclamantul C.T., în contradictoriu cu pârâţii TRIBUNALUL M., CURTEA DE APEL C., MINISTERUL JUSTIŢIEI, existând în cauză autoritate de lucru judecat. Fără cheltuieli de judecată.
Soluţia menţionată a avut la bază următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamantul C.T., raportat la sentinţele civile nr. 18 din 15.01.2008 şi nr. 56 din 18.01.2008 pronunţate de Tribunalul M., Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile pentru admiterea acestei excepţii, aşa cum sunt ele reglementate de art. 431 NCPC. Conform acestui text legal nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.
Aşadar, tripla identitate de obiect, cauză şi părţi a fost condiţia existentei autorităţii lucrului judecat, or în cazul de faţă, în opinia tribunalului, această triplă identitate nu este întrunită.
Prin acţiunea din prezenta cauză reclamantul C.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel C., Tribunalul M., obligarea Tribunalului M. la eliberarea unor adeverinţe în vederea recalculării pensiei de serviciu, cu includerea în baza de calcul a pensiei de serviciu: a diferenţei salariale dintre indemnizaţia brută lunară majorată şi cea a funcţiei similare de la DNA ŞI DIICOT, pentru perioada 01.04.2006-01.08.2009, a indexărilor salariale pe anul 2007, conform O.G. nr.10/2007, susţinând totodată că aceste drepturi i-au fost recunoscute prin sentinţele civile nr. 18 din 15.01.2008 şi nr. 56 din 18.01.2008 pronunţate de Tribunalul M..
Tribunalul a observat că prin aceste două sentinţe, faţă de care s-a invocat de către reclamant excepţia autorităţii de lucru judecat, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul C.T. şi au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel C., Tribunalul M. să acorde reclamantului creşterile salariale prevăzute de art. 1 alin. 1 din OG nr. 10/2007 (filele 3-8 dosar iniţial), respectiv să calculeze şi să plătească reclamantului drepturile băneşti reprezentând diferenţa salarială dintre indemnizaţia acestuia şi cea a funcţiei similare de la DNA şi DIICOT (filele 64-70 dosar iniţial).
Chiar dacă există identitate de părţi între prezentul dosar şi dosarele în care s-au pronunţat cele două sentinţe, nu sunt întrunite condiţiile identităţii de obiect şi de cauză, întrucât prin acţiunea din prezentul dosar reclamantul solicită eliberarea unei adeverinţe pentru valorificarea acestor drepturi la calculul pensiei de serviciu, şi nu obligarea pârâţilor la plata acestor drepturi salariale.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta Curtea de Apel C. prin raportare la hotărârile pronunţate în dosarul nr. aaa/100/2011 al Tribunalului M., se constată de către instanţă că această excepţie este întemeiată având în vedere următoarele considerente:
În dosarul nr.aaa/100/2011 al Tribunalului M. a fost pronunţată sentinţa civilă nr.799 din 04.05.2012 a Tribunalului M., prin care a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul C.T. în contradictoriu cu pârâţii: Tribunalul M., Casa Judeţeană de Pensii M. şi Casa Teritorială de Pensii Sighetu Marmaţiei, sentinţă rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.4480/R/30 octombrie 2012.
Obiectul acţiunii din dosarul nr. aaa/100/2011 l-a reprezentat solicitarea reclamantului de a se corecta baza de calcul a pensiei sale de serviciu, prin includerea în aceasta a veniturilor constând în sporului de 30%, respectiv, 40%, pentru perioada 01.05.2004-31.12.2006, a diferenţei salariale dintre indemnizaţia brută lunară majorată şi cea a funcţiei similare de la DNA ŞI DIICOT, pentru perioada 01.04.2006-01.08.2009, a primei de vacanţă, a celui de-al 13-lea salariu, a sumelor acordate cu ocazia ieşirii la pensie, a indexărilor salariale pe anul 2007, conform O.G. nr.10/2007.
Prin prezenta acţiune înregistrată sub nr. .../100/2013, iniţial pe rolul Tribunalului M., reclamantul C.T. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel C., Tribunalul M., solicitând instanţei ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunţe o hotărâre prin care să constate, în esenţă, că drepturile băneşti câştigate prin Sentinţele civile nr. 18 din 15.01.2008 şi nr. 56 din 18.01.2008 pronunţate de Tribunalul M. sunt de natură salarială şi că se impune a fi avut în vedere la calcularea pensiei de serviciu, iar ca o consecinţă a acestui aspect să fie obligat pârâtul Tribunalul M. să-i elibereze o adeverinţă tip rectificativă cu privire la venitul brut din luna iulie 2009 care să cuprindă indemnizaţia de încadrare majorată cu indexările salariale de 18% şi coeficientul de multiplicare 19.
Cu privire la identitatea de părţi, tribunalul a observat că, deşi formal nu ar fi îndeplinită această condiţie, întrucât în dosarul nr. .../100/2011 pârâţii au fost Tribunalul M., Casa Judeţeană de Pensii M. şi Casa Teritorială de Pensii Sighetu Marmaţiei, în timp ce în prezentul dosar figurează ca şi pârâţi Tribunalul M., şi Curtea de Apel C. şi Ministerul Justiţiei, raportat însă la faptul că în ambele dosare, în petitele identice, reclamantul formulează pretenţii doar împotriva angajatorului Tribunalul M., instanţa concluzionează că există identitate de părţi.
În ceea ce priveşte identitatea de obiect şi cauză, după cum se poate observa din cele expuse mai sus, prin acţiunea din acest dosar, reclamantul solicită instanţei analizarea şi soluţionarea aceloraşi probleme de drept deja soluţionate în mod irevocabil în dosarul nr.aaa/100/2011 al Tribunalului M., ceea ce diferă fiind doar formularea diferită a capetelor de cerere, obiectul cererilor fiind practic identic.
Practica neunitară la nivelul instanţelor de judecată din ţară în ceea ce priveşte problema de drept cu care a fost investită instanţa (cu menţiunea că cea mai mare parte din hotărârile judecătoreşti depuse de reclamant privesc alte probleme de drept), nu poate fi considerată ca fiind o cauză distinctă, pentru a determina rejudecarea unei cauze ce se bucură de putere de lucru judecat.
Raportat la cele arătate mai sus, tribunalul a conchis că sunt întrunite condiţiile pentru admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat conform art. 431-432 NCPC, raportat la hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. aaa/100/2011 al Tribunalului M., motiv pentru care s-a admis excepţia invocată de pârâta Curtea de Apel C. şi pe cale de consecinţă acţiunea formulată de reclamant a fost respinsă.
S-a luat act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul C.T., solicitând admiterea apelului şi rejudecând cauza, admiterea acţiunii aşa cum a fost completata si precizata ulterior.
În susţinere, reclamantul arată că Tribunalul Bistriţa Năsăud nu s-a pronunţat asupra capetelor de cerere noi care nu se regăsesc în dosarul civil nr. nr.aaa/100/2011 al Tribunalului M., după cum urmează:
- sa se constate natura salariala a drepturile băneşti câştigate prin sentinţele civile nr. 18/2008 si nr.56/2008 pronunţate de Tribunalul M. confirmate ulterior de Curtea de Apel C. nr.l606/R/23.06.2009 si nr. 383/24.02.2009;
- sa se constate ca începând cu 1 octombrie 2007 trebuia sa beneficiez de o indemnizaţie de încadrare lunara majorata corespunzătoare coeficientului de multiplicare:19 si indexărilor salariale prevăzute de OG nr.10/2007;
- sa fie obligat pârâtul Tribunalul M. sa-mi elibereze o adeverinţa din care sa rezulte indemnizaţia bruta lunara din luna iulie 2009 calculata potrivit nr.crt.13 din Anexa la OUG nr.27/2006 cu aplicarea creşterilor salariale in procent de 18% prevăzute de OG nr. 10/2007, obţinute prin hotărâri judecătoreşti irevocabile;
- sa fie obligaţi pârâţii sa-mi plătească diferenţa dintre drepturile salariale pentru perioada 5 aprilie 2009-31 iulie 2009 calculate la o indemnizaţie de încadrare lunara corespunzătoare valorii de referinţa sectoriala de 405 lei si coeficientul de multiplicare:19 din
Anexa la OUG nr.27/2006 si drepturile salariale efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflaţie plus dobânda legala,etc.
De asemenea, arată reclamantul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra tuturor excepţiilor privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei si Curtea de Apel C..
Consideră că excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâta Curtea de Apel C. nu trebuia admisă, întrucât această pârâtă a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive proprii, excepţie asupra căreia prima instanţă nu s-a pronunţat în prealabil printr-o încheiere.
Deoarece a formulat pretenţii împotriva tuturor pârâţilor nu se poate reţine că există identitate de părţi in dosarele civile nr. aaa/100/2011 si nr. .../100/2013 ale Tribunalului M..
Obiectul cauzei îl constituie o acţiune in constatare în dosarul civil nr. .../100/2013, iar în dosar civil nr. aaa/2011 al Tribunalului M. îl constituie: obligaţia de a face, aşa cum a confirmat si Curtea de Apel C. prin decizia civila nr. 4480 din 30 octombrie 2012.
Obiectul este diferit si datorita faptului ca in dosar nr. .../100/2013 al Tribunalului M. exista capete de cerere care nu se regăsesc in dosarul civil nr.aaa/100/2011 al Tribunalului M..
In ce priveşte cauza, aceasta este distincta, fiindcă temeiul juridic al acestei acţiunii îl constituie art.35 din NCPC si art. l si urm. din Legea nr. 554/2004, respectiv art.25 din legea nr.303/2004 precum si art.89 si 155 lit. e si f din Legea nr.19/2000.
Menţionează că drepturile salariale i-au fost acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile (achitate parţial conform OUG nr.71/2009) şi că nu a solicitat prin acţiunea în constatare sa i se plătească încă o data aceste drepturi salariale, cum greşit reţine instanţa.
Învederează că în prezenta cauza a solicitat si soluţionarea unor probleme de drept care nu au fost analizate si soluţionate in dosarul civil nr.aaa/100/2011 al Tribunalului M., astfel că opinează că excepţia invocata de pirita Curtea de Apel C. trebuia respinsa.
Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de el, reclamantul subliniază că această excepţie a fost invocată şi în dosarul civil nr.aaa/100/2011 al Tribunalului M., dar instanţa de fond si recurs au refuzat sa se pronunţa asupra ei.
Consideră că prin transformarea unor drepturi salariale unanim recunoscute de toate instanţele, în drepturi care nu au natura salarială, instanţele i-au produs un prejudiciu material si moral.
Susţine că a fost încălcat principiului „non reformatio in pejus", instanţa de recurs, pârâta Curtea de Apel C., prin completul majoritar 8-r, agravându-i situaţia in propria mea cale de atac, contrar prevederilor art.296 din Codul de procedură civilă.
Menţionează ca aceste drepturi băneşti au fost recunoscute ca având natura salarială tot de Tribunalul M. si Curtea de Apel C., prin hotărârile anterioare existente la dosar, dar ulterior, aceste instanţe si-au schimbat practica în ceea ce-l priveşte, generând o practica neunitara în raport cu ale instanţe.
Cele două instanţe au înlăturat, fără nici o justificare, adeverinţa nr. 2071 din 25.06.2012, emisa de Tribunalul M. prin care se atesta natura salarială a drepturilor câştigate de reclamant prin hotărâri judecătoreşti irevocabile si nu au ţinut seama de punctul de vedere al Ministerului Justiţiei trimis instanţelor prin adresa nr.12485/2009, precum si răspunsul formulat de Asociaţia Naţionala a Magistraţilor Pensionari din România existent la dosar.
In baza acestor hotărâri nelegale care consfinţesc erori judiciare, pârâţii au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat ce contravine Convenţiei Europene a Drepturilor Omului si Jurisprudenţei CEDO.
Consideră reclamantul că instanţa de fond nu a reţinut corect situaţia de fapt, nu a coroborat corect toate probele de la dosar, respectiv înscrisurile depuse în raport de textele de lege invocate, astfel că solicită completarea si administrarea unor probe noi.
Deoarece alte instanţe din România au admis acţiuni similare, apreciază reclamantul că a fost discriminat de instanţa care nu si-a exercitat rolul activ si a ignorat caracterul unitar al practicii judiciare, impus si de principiul egalităţii cetăţenilor in fata legii si autorităţilor menţionat de art. 16 din Constituţia României.
Mai învederează reclamantul că nu a beneficiat de un proces imparţial si echitabil, fiind favorizaţi pârâţii prin încălcarea de către instanţa a prevederilor art.6 alin. 1 si art.14 din Convenţie si prevederile Deciziei nr.573/2007 a Curţii Constituţionale a României, si neaplicarea principiul priorităţii dreptului comunitar in raport cu dreptul intern.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces, constând în costul deplasărilor la instanţe si veniturile nerealizate prin prezentarea la termenele de judecata
În fine, susţine reclamantul că sentinţa atacata este lipsita de temei legal si dată cu aplicarea greşita a legii, schimbând înţelesul lămurit si vădit neîndoielnic al art. 82 si 85 din legea nr. 303/2004 si OG nr. 10/2007.
In sprijinul cererii de apel mai invocă si prevederile art.35; 223-224; 235; 476-478; 480482 din noul Cod de procedură civilă si Legea nr. 2/2013.
În cauză, au formulat întâmpinare în termenul legal pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel C..
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.
Pârâtul apreciază că în mod corect a fost admisă excepţia autorităţii de lucru de judecat în raport de sentinţa civilă nr. 799/04.05.2012 a Tribunalului M..
Solicită ca în măsura în care va fi admisă cererea de apel şi se va proceda la rejudecarea cauzei, să fie admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive proprii raportat la capătul de cerere având ca obiect eliberarea unei adeverinţe rectificative privind venitul brut al reclamantului.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, subliniază că prin hotărârile judecătoreşti pe care îşi întemeiază reclamantul pretenţiile, acestuia i-au fost acordate diferenţe salariale, însă pârâţii nu au fost obligaţi la calcularea unei noi valori de referinţă sectorială sau a unei noi indemnizaţii de încadrare lunară.
În raport de susţinerile reclamantului privind discriminarea sa în raport de alţi magistraţi/magistraţi pensionari, menţionează faptul că în afara legii nu se poate vorbi de discriminare, în sensul Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 cu modificările si completările ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Curtea de Apel C. s-a opus admiterii apelului.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru de judecat reţinută de către prima instanţă, consideră că în mod corect aceasta a fost admisă în raport de dosarul nr. aaa/100/2011.
De asemenea, învederează că în cazul în care instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara apel sau recurs, conform art. 444 C.proc.civ. şi art. 445 C.proc.civ., completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului.
Faţă de aceste dispoziţii legale, apelul care pune în discuţie aspecte referitoare la nepronunţarea instanţei asupra unor capete de cerere este inadmisibil.
Nu se poate reţine că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unor capete de cerere, întrucât prin toate aceste cereri se repetă cele solicitate în dosarul nr. aaa/100/2011.
Chemarea în judecată şi a altor pârâţi nu înlătură existenţa autorităţii de lucru judecat.
Obiectul, în ambele cauze, este identic.
Pe fond, pârâta arată că pretenţiile reclamantului sunt neîntemeiate. În ceea ce priveşte excepţiile invocate, inclusiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive proprii invocate în primă instanţă, pârâta solicită a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul C. T. menţionează că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei dreptului de a solicita drepturi salariale şi valoarea de referinţă sectorială, asupra lipsei calităţii procesuale pasive şi nici asupra tuturor capetelor de cerere total diferite de cele din acţiunile anterioare.
Menţiunea ca apelul este inadmisibil când se pun in discuţie aspecte referitoare la nepronunţarea instanţei asupra unor capete de cerere este contrazisa de efectul devolutiv al apelului prevăzut de art.476 Cod de procedură civilă.
Susţinerile pârâţilor ca aceste despăgubiri egale cu diferenţe salariale nu sunt de natura salariala nu au o baza legala deoarece chiar Curtea de Apel C. a menţionat expres în deciziile civile nr. 1606 din 23 iunie 2009, pronunţata în dos. nr. 5200/100/2007 al Tribunalului M., respectiv nr. l628/R din 5 aprilie 2012 pronunţata in dosarul nr. 6143/100/2011 al Tribunalului M., ca obiectul acestor dosare îl constituie drepturi salariale ale personalului din justiţie.
Reclamantul a formulat şi precizărif. 80), care însă nu vor fi avute în vedere de către instanţa de apel, având în vedere momentul depunerii acestora, respectiv după închiderea dezbaterilor.
Înprobaţiune s-a depus practică judiciară.
Apelul este nefondat, potrivit considerentelor ce succed:
Autoritatea de lucru judecat reglementată de art. 430 Cod de procedură civilă asigură imutabilitatea verificării jurisdicţionale.
Ca efect al lucrului judecat, prin art. 431 Cod de procedură civilă legiuitorul a statuat că „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect”.
În ceea ce priveşte cauza dedusă judecăţii, Curtea constată ca fiind incidentă tripla identitate amintită, context în care consideră că în mod legal prima instanţă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâta Curtea de Apel C..
Trebuie precizat că în analiza comparativa, Curtea nu va avea în vedere decât acele petite care au fost analizate şi asupra cărora prima instanţă s-a pronunţat, câtă vreme potrivit art. 445 Cod de procedură civilă completarea hotărârii nu poate fi solicitată pe calea apelului, ci doar prin procedura reglementată de art. 444 Cod de procedură civilă, procedură de care însă apelantul nu a uzat.
Astfel, reţine că prin prezentul demers ( aşa cum acesta a fost precizat la data de 30.05.2014 - f.31 dosar nr. .../100/2013 al Tb. Bistriţa Năsăud) reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel C. şi Tribunalul M., următoarele: să se constate că drepturile băneşti câştigate prin Sentinţele civile nr. 18 din 15.01.2008 şi nr. 56 din 18.01.2008 pronunţate de Tribunalul M., respectiv despăgubirile obţinute prin Decizia civilă nr. 1628 din 5.04.2012 pronunţată de Curtea de Apel C., sunt drepturi de natură salarială.
Obligarea pârâtului Tribunalul M. să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte indemnizaţia de încadrare lunară din luna iulie 2009 calculată potrivit nr. crt. 13 lit. A din Anexa la OUG nr. 27/2006 cu aplicarea creşterilor salariale în procent de 18% prevăzute de OG nr. 10/2007 obţinute prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre drepturile salariale pentru perioada 5.04.2009-31.07.2009 calculate la o indemnizaţie de încadrare lunară corespunzătoare valorii de referinţă sectorială de 405 lei conform OG nr. 10/2007 şi coeficientul de multiplicare 19 şi drepturile salariale efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflaţie plus dobânda legală.
Să se constatate că începând cu 1 octombrie 2007 trebuia să beneficieze de o indemnizaţie de încadrare lunară majorată, corespunzătoare coeficientului de multiplicare 19 şi indexărilor salariale de 18% prevăzute de OG nr. 10/2007.
Obligarea pârâtului Tribunalul M. să-i elibereze o adeverinţă tip rectificativă cu privire la venitul brut din luna iulie 2009 care să cuprindă indemnizaţia de încadrare majorată cu
indexările salariale de 18% şi coeficientul de multiplicare 19, respectiv sporurile salariale câştigate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
În dosarul aaa/100/2011 al Tribunalului MM, reclamantul a solicitat obligarea tribunalului la eliberarea unor adeverinţe în vederea recalculării pensiei de serviciu, în aceasta urmând a fi incluse sporurile obţinute de reclamant prin hotărâri judecătoreşti respectiv, sporul de 40% pentru perioada 01.05.2004 - 31.12.2006 şi diferenţa salarială dintre indemnizaţia brută lunară majorată şi cea a funcţiei similare de la DNA DIICOT începând cu 1 aprilie 2006 şi până la 31 iulie 2009, precum şi celelalte sporuri obţinute ulterior prin hotărâri judecătoreşti.
Prin sentinţa civilă nr. 799 din 04.05.2012 (menţinută în mod irevocabil prin decizia nr. 4480/R/30 octombrie 2012) s-a respins acţiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Tribunalul M., Casa Judeţeană de Pensii M. şi Casa Locală de Pensii Sighetu Marmaţiei.
Deşi reclamantul contestă identitatea de obiect, Curtea constată contrariul, reţinând că în ambele cauze beneficiul reclamat este acelaşi, respectiv eliberarea unei adeverinţe care să stea la baza recalculării pensiei de serviciu a reclamantului şi care să ateste o bază de calcul în care să fie incluse drepturile câştigate prin sentinţele civile nr. 18/2008 şi 56/2008 ale Tribunalului M..
Este adevărat că în cele două dosare pretenţiile au fost formulate diferit, însă câtă vreme finalitatea urmărită de reclamant este aceeaşi, nu se poate reţine că nu există identitate de obiect.
„Obiectul cauzei", ca element al autorităţii de lucru judecat, este reprezentat de ceea ce urmăreşte reclamantul prin introducerea acţiunii, iar nu de felul acţiunii, desemnată prin sintagme precum „acţiune în constatare", „pretenţii" ori „obligaţie de a face". Simpla reformulare a petitelor sau ordonarea lor diferită nu schimbă existenţa autorităţii de lucru judecat.
În mod corect a statuat prima instanţă şi în ceea ce priveşte identitatea de părţi, constatând că deşi în ambele dosare au fost chemaţi în judecată şi alţi pârâţi, pe lângă Tribunalul M., reclamantul a formulat pretenţii doar în raport cu cel din urmă pârât, în virtutea calităţii lui de angajator. Chemarea în judecată a unui pârât fără calitate procesuală pasivă, pe lângă cei care au această calitate, nu poate schimba identitatea existentă între părţile care au într-adevăr calitate procesuală.
În ceea ce priveşte cauza, se reţine că trebuie avut în vedere fundamentul(act sau fapt juridic ori material) pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se urmăreşte prin intermediul acţiunii şi care este similar în ambele dosare. Este necesar a se menţiona că acesta nu trebuie confundat nici cu cauza acţiunii, nici cu dreptul subiectiv şi nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.
Or, ceea ce invocă reclamantul prin motivele de apel vizează cauza acţiunii şi nicidecum temeiul juridic al dreptului a cărui valorificare o urmăreşte.
Nu se poate reţine o îngrădire a accesului la justiţie a reclamantului, prin invocarea puterii de lucru judecat, scopul acesteia fiind tocmai acela de a asigura securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice încheiate, evitându-se pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, respectiv rejudecarea unui proces, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului care, în cauza Lungoci contra României (2006), a statuat că „excepţia autorităţii de lucru judecat urmăreşte un scop legitim dacă vizează să asigure securitatea raporturilor juridice în materie civilă.”
Soluţionarea cu prioritate a excepţiei autorităţii de lucru judecat conform art. 248 Cod de procedură civilă justifică nepronunţarea primei instanţe asupra celorlalte excepţii invocate.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către reclamant, Curtea constată că în mod corect aceasta a fost respinsă, între cauza pendinte şi dosarul nr. bbb/100/2007 (în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 18/15.01.2008), respectiv dosarul nr.
ccc/100/2007 (în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 56/18.01.2008) nefiind incidenţă identitatea de obiect, cauza pendinte vizând eliberarea unei adeverinţe care să ateste includerea în baza de calcul a pensiei a drepturilor acordate prin sentinţele nr. 18 şi 56, pronunţate în cele două dosare.
Faţă de incidenţa autorităţii de lucru judecat, Curtea apreciază superfluă o analiză a criticilor ce privesc fondul pretenţiilor.
În fine, aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar nu intră în discuţie, câtă vreme în cauză reclamantul nu a invocat aplicarea unei anumite norme comunitare.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 480 al. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat apelul reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
| ← Probe. Dispunerea din oficiu a efectuării unui raport de... | Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Consecinţele... → |
|---|
