Probe. Dispunerea din oficiu a efectuării unui raport de expertiză.
| Comentarii |
|
Revenire asupra probei încuviinţate, deşi cauza nu era lămurită sub toate aspecte. Consecinţe
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 119/R din 3 martie 2015
I. Prin sentinţa civilă nr. 358 din 11 aprilie 2013 a Judecătoriei Jibou, pronunţată în dosarul nr. .../1752/2012, s-a dispus după cum urmează:
S-a încuviinţat decontul cheltuielilor (200 de lei) şi onorariul (1400 de lei) expertului S.F. în sumă totală de 1600 de lei.
Au fost obligaţi reclamanţii C.A. şi C.M. să plătească în termen de 5 zile suma de 1300 de lei expertului S.F., reprezentând diferenţa neachitată a decontului cheltuielilor şi onorariului expertului.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Sălaj, invocată prin întâmpinare.
S-a respins cererea de chemare în judecată modificată având ca obiect rectificarea cărţii funciare introdusă de reclamanţii C.A. şi C.M., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sălaj, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepţia prematurităţii cererii, invocată prin întâmpinare
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului C.A. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului K.I., invocate prin întâmpinare.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei K.T., invocată prin întâmpinare.
S-a respins cererea de chemare în judecată modificată, având ca obiect grăniţuire introdusă de reclamanţii C.A. şi C.M., în contradictoriu cu pârâta K.T., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată prin întâmpinare.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată modificată având ca obiect grăniţuire formulată de reclamanţii C.A. şi C.M., în contradictoriu cu pârâtul K.I..
S-a stabilit linia de hotar între terenurile aparţinând reclamanţilor C.A. şi C.M. cu suprafaţa de 2500 mp, nr. cad. 50325, înscris în Cartea funciară nr.50325 Creaca şi terenul aparţinând pârâtului K.I. cu suprafaţa de 5800 mp conform Titlului de proprietate nr. 24613/67078/06.03.1996 (suprafaţa măsurată de expert 5508 mp) identificate prin Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul judiciar S.F., (filele nr.257-265) ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, conform schiţei de la fila nr.264, între punctele c,n. pe o distanţă de 182,34 m, marcată cu culoarea verde.
S-a respins ca neîntemeiată cererea modificată a reclamanţilor C.A. şi C.M., în contradictoriu cu pârâţii K.I. şi K.T., având ca obiect acordarea despăgubirilor în sumă de 1000 de lei.
S-a respins cererea reclamantului C.A. privind obligarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sălaj la plata cheltuielilor de judecată.
S-a luat act că reclamanta C.M. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sălaj nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a dispus reducerea onorariului avocatului pârâţilor K.I. şi K.T., pus în sarcina reclamantului C.A., de la suma de 2000 de lei la suma de 1000 de lei.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantul C.A. şi pârâţii K.I. şi K.T., aferente acţiunii în grăniţuire, fiind obligaţi pârâţii să plătească reclamantului suma de 310 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului C.A. de obligare a pârâţilor K.I. şi
K.T. la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii de despăgubire.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere, în principal, următoarele:
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a constatat că în procesul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3294/2005 s-a statuat asupra limitei celor două proprietăţi, cu referire la latura sudică a terenului de 1000 mp şi parţial asupra laturii de vest (2,85 mp) în condiţiile în care nici unul dintre terenuri nu era identificat cadastral şi înscris în cartea funciară, iar terenul de 2500 mp cumpărat ulterior de reclamanţi nu a fost identificat. În prezenta cauză se solicită identificarea limitelor proprietăţilor pe latura sudică a terenului cumpărat de reclamanţi de la Silaghi A., pe baza Contractului de vânzare cumpărare autentic şi al documentaţiei cadastrale.
În consecinţă nu există identitate de obiect şi cauză între cele două cereri, astfel încât în baza art.137, 166 Cod de procedură civilă, excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă.
Potrivit extrasului de carte funciară nr.431 Prodăneşti (fila nr.63), C.I., fiul lui V. figura proprietar asupra suprafeţei de 2518 mp, nr top.307/1, transcrisă din CF nr.298 Prodăneşti (fila nr59). O suprafaţă de 500 mp este atribuită lui A.T. de CAP Prodăneşti pentru construirea unei locuinţe şi a unor anexe.
Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 702/1980, A.T. vinde soţilor C.A. şi M. casa de locuit şi anexele gospodăreşti. Din suprafaţa de 500 mp teren intravilan deţinută de vânzător, 250 mp aferenţi construcţiilor trec în proprietatea Statului Român, potrivit art.30 alin.2 din Legea nr. 58/1974, iar diferenţa de 250 mp formează proprietatea prin cooperativizare a CAP Creacav (fila nr.82, 63, 64).
Prin Decizia Prefectului nr. 217/23.09.1991 se stabileşte dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1000 mp, în favoarea lui C.A., potrivit art.35 din Legea nr.18/1991 raportat la art.22 din aceeaşi lege, art.8 coroborat cu art.4 din Decretul Lege nr.42/1990 (fila nr.83).
Suprafaţa de 1000 mp a fost identificată prin Raportul de expertiză întocmit de expertul T.A. ce a stat la baza stabilirii limitei proprietăţii reclamantului cu suprafaţa de 5800 mp teren intravilan deţinut în proprietate de pârâtul K.I., potrivit Titlului de proprietate nr.24613/67078/06.03. 1996 (fila nr. 86, 88, 117)
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 288/11.02.2011, Silaghi A. vinde reclamantului C.A. terenul cu suprafaţa de 2500 mp înscris în Cartea funciară nr.50325 Creaca, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate conform Titlului de proprietate nr. 24693/88313/28.11.2002(fila nr.19,31).
Raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul S.F. a evidenţiat terenul cumpărat de reclamanţi de la Silaghi A. ( delimitat prin punctele o, p, c, n, marcat prin culoarea verde - fila nr.264), conform măsurătorilor cadastrale ce au stat la baza înscrierii în cartea funciară. Expertul a evidenţiat şi suprafaţa de 1000 mp deţinută de reclamanţi în baza Deciziei nr.217/1991, însă măsurarea suprafeţei realizată cu mijloace moderne pe baza limitelor acceptate de părţi a evidenţiat valori diferite de cele stabilite de expertul T.A.. Astfel, latura de sud are o lungime de 39,17 m, latura de est are o lungime de 23,01,m, latura de nord are o lungime de 44,16 m, iar latura de vest are o lungime de 23,24 m. Având în vedere că aceste măsurători au fost efectuate prin GPS, cu staţie totală Leika, iar părţile nu au avut obiecţiuni legate de limitele proprietăţii, instanţa va ţine cont de aceste valori ale limitelor proprietăţii. Pe latura de vest, acest teren se învecinează cu terenul pârâţilor de 5800 mp (5508 mp în urma măsurătorilor) pe o distanţă de 2,11 mp (între punctele d,c), cu terenul reclamanţilor având suprafaţa de 2500 mp, cu nr. top 50325 pe o lungime de 15,81 mp (punctele c,p).
Expertul concluzionează că aceste suprafeţe de teren nu pot fi identificate pe baza numerelor topografice vechi întrucât în anii 1940-1950 aceste terenuri erau extravilane, au fost preluate de CAP, iar apoi atribuite ca loturi pentru construcţia unor case. Traseul drumului existent pe harta veche şi cursul apei evidenţiate pe harta veche a cărţii funciare nu corespund situaţiei din prezent, iar pe harta cărţii funciare vechii au fost făcute notaţii şi delimitări ulterioare a numerelor topografice, unele dintre ele ilizibile, cu trimiteri şi explicitări la marginea hărţii, care nu mai respectă vechea formă a nr. topografic. De asemenea, este foarte important că harta de carte funciară veche pentru zona imobilelor în litigiu nu este întocmită la scară, având doar un caracter de schiţă.
Prin urmare, nu este posibilă stabilirea limitelor numerelor topografice vechi şi raportarea acestora la parcelarea terenurilor în prezent.
În aceste condiţii, numerele topografice vechi nu pot sta la baza identificării terenurilor deţinute de părţi în prezent, urmând a fi avute în vedere actele de proprietate eliberate în baza Legii nr.18/1991 şi planurile cadastrale întocmite pe baza acestora, dar şi înscrierile în cartea
funciară privind terenurile ce se învecinează cu cele în litigiu, precum şi limitele proprietăţilor recunoscute de părţi.
Expertul propune ca limita între cele două proprietăţi să fie stabilită conform schiţei de la fila nr. 265, între punctele A şi B, pe o latură având lungimea de 182,34 m. Instanţa constată însă că această variantă nu respectă limitele nr. top. 50325 privind terenul de 2500 mp, proprietatea reclamanţilor, înscris în cartea funciară nr. 50325 şi care este prezumată ca fiind cea corectă cât timp nu a fost rectificată în condiţiile legii.
Din aceste motive, instanţa a stabilit limita între cele două proprietăţi pe aliniamentul marcat cu verde, delimitat de punctele n, c cu o lungime de 182,34 m.
Referitor la obiecţiunile şi apărările reclamantului cu privire la împrejurarea că prin Sentinţa civilă nr.693/14.03.2006 s-ar fi statuat cu putere de lucru judecat asupra faptului că proprietatea pârâţilor se învecinează cu latura de vest a terenului cu suprafaţa de 1000 mp deţinut de reclamanţi în baza Deciziei Prefectului nr.217/1991 pe o distanţă de 2,85 m, instanţa a constatat că la data efectuării expertizei din dosarul Judecătoriei Zalău terenul cu suprafaţa de 2500 mp cumpărat ulterior de reclamanţi nu era identificat cadastral şi nici înscris în cartea funciară, aceste operaţiuni realizându-se ulterior. Astfel, limitele terenului de 2500 mp sunt cele evidenţiate în documentaţia cadastrală şi au fost reproduse de expert, iar reclamanţii şi-au întemeiat cererea pornind de la realitatea de carte funciară, trimiterile la aceste documente de la finalul cererii modificate fiind elocvente în acest sens, cu menţiunea că terenul cu suprafaţa de 2500 mp a fost identificat cadastral şi înscris în cartea funciară când însă era proprietatea lui Silaghi A.. În acest sens, fundamentele celor două cereri sunt diferite şi neexistând identitate de cauză nu există putere de lucru judecat, conform art. 1201 cod civil de la 1864.
Prin cererea modificată s-a mai solicitat ca pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 1000 de lei ca urmare a privării lor de folosinţa terenului ocupat de pârât fără drept în anii 2011 şi 2012.
Instanţa a observat că reclamanţii nu au făcut dovada existenţei şi întinderii prejudiciului, condiţii necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în conformitate cu ambele legi aplicabile. Reclamanţii nu au propus probe pentru dovedirea afirmaţiile, contrar dispoziţiilor art.129 alin.1 Cod de procedură civilă, astfel că nu şi-au dovedit pretenţiile, acţiunea în răspundere civilă delictuală a fost respinsă.
II. Împotriva acestei sentinţei au declarat apel atât reclamanţii C.A. şi C.M., cât şi pârâţii K.J. şi K.T., ambele apeluri fiind respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 149 din 07 noiembrie 2013 a Tribunalului Sălaj.
Motivând decizia, Tribunalul a arătat, în principal, următoarele:
Necontestat în cauză, terenurile proprietatea părţilor sunt învecinate, conform concluziilor expertizei realizate de către expertul S.F. (2,11 mp între punctele d, c, şi 15,81 mp între punctele c, p).
La stabilirea liniei de hotar au fost avute în mod corect în vedere coordonatele cadastrale, în condiţiile în care anterior cooperativizării terenurile se aflau în extravilan, fiind apoi preluate de C.A.P. şi atribuite ca loturi pentru construcţia de locuinţe. Consecinţa acestei stări de fapt este că medalionul C.F. nu corespunde cu situaţia actuală, astfel că acesta nu a fost utilizat ca reper la identificarea terenului.
Pe de altă parte, probele administrate în cauză nu au fost în măsură să evidenţieze hotarul la origine nelitigios între cele două proprietăţi, încât concluziile expertizei, rezultate în urma identificării cadastrale a celor două imobile, au fost cu temei valorificate de către prima instanţă.
Tot astfel, judecătoria a procedat legal învestindu-se cu soluţionarea cererii în grăniţuire formulată de către soţii C., căci această cerere are o altă cauză decât aceea care a determinat promovarea de către reclamanţi a acţiunii în grăniţuire formulată de reclamanţi şi finalizată cu pronunţarea sentinţei civile nr. 693/2006 a Judecătoriei Zalău.
De altfel, pârâţii apelanţi nici nu au criticat sub acest aspect hotărârea primei instanţe sub aspectul modului de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
În cadrul judecăţii apelului de faţă, în şedinţa publică din data de 26.09.2013, apelantul reclamant a precizat la întrebarea instanţei, că raportat la expertiza efectuată în cauză, nu propune nicio variantă de grăniţuire, nefiind însă corectă niciuna din aceste variante.
Apelantul-reclamant a precizat expres că nu solicită efectuarea unei contraexpertize, situaţie în care instanţa a dispus din oficiu ca expertul S.F. să răspundă, în contul aceluiaşi onorariu, obiecţiunilor, formulate de reclamant, consemnate la fila 276 din dosar.
Deşi respingerea acestor obiecţiuni de către prima instanţă constituie unui din motivele apelului reclamanţilor, în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2013 apelantul a declarat în termeni categorici că nu solicită completarea expertizei în sensul solicitat prin obiecţiuni, situaţie în care instanţa a revenit asupra probei şi a reţinut cauza în pronunţare (filele 33, 40).
Prin stabilirea liniei de hotar într-o altă modalitate decât aceea solicitată de reclamanţi, instanţa nu a acordat mai mult decât s-a cerut, cum susţin apelanţii, cererea în despăgubiri a fost întemeiat respinsă, în lipsa unor probe care să ateste existenţa şi întinderea prejudiciului, după cum în mod legal cum au fost compensate şi cheltuielile de judecată, căci în cadrul litigiilor având ca obiect grăniţuire cheltuielile sunt suportate în comun de către proprietarii fondurilor învecinate.
Cu privire la apelul pârâţilor, s-a constatat că excepţia inadmisibilităţii a fost invocată pentru prima oară în apel, apărările formulate de pârâţi în faţa primei instanţe vizând exclusiv aspecte de fond.
Apoi, prin verificarea limitelor proprietăţilor părţilor şi stabilirea liniei de hotar, fără ca reclamanţii să formuleze şi o acţiune în revendicare împotriva părţilor, nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, consfinţit de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în lipsa unor prevederi legale care să condiţioneze promovarea acţiunii în grăniţuire, în sensul pretins de către pârâţii apelanţi.
III. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii C.A. şi C.M., criticând-o pentru următoarele motive:
a) Atât prima instanţă, cât şi cea de apel nu au ţinut seama de chestiunile deja tranşate cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 693/2006 a Judecătoriei Zalău, deşi prin acesta fusese stabilită limita dintre proprietăţile părţilor şi linia de graniţă pentru suprafaţa de 1000 mp teren aferentă construcţiilor, precum şi unul dintre capetele liniei de hotar propuse (de la SE).
S-a ajuns, astfel, la coexistenţa unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, prima dintre ele stabilind linia de hotar la 2,85 metri, iar cea de-a doua la 2,11 metri, astfel că s-a dat mai mult decât s-a cerut.
b) Prin decizia dată în apel instanţa nu a analizat obiectiv şi nu a răspuns solicitărilor apelanţilor, unele fiind ignorate. Astfel, reclamanţii apelanţi i-au solicitat instanţei să-i pretindă expertului să comunice lista (inventarul) coordonatelor punctelor principale care au fost falsificate.
Este incorectă afirmaţia instanţei de apel potrivit căreia în şedinţa de judecată din data de 31 octombrie 2013 apelantul a declarat în termenii categoriei că nu solicită completarea expertizei în sensul solicitat prin obiecţiuni, căci în data de 26 septembrie 2013 s-a cerut expertului completarea expertizei. Apelanţii nu au fost de acord cu efectuarea unei noi expertize, însă doreau ca expertul să răspundă la obiecţiuni.
c) Cheltuielile ocazionate reclamanţilor cu grăniţuirea au fost de 1.720 lei, iar nu de 1.619,30 lei, cât a reţinut instanţa.
d) Cererea reclamanţilor având ca obiect despăgubiri în sumă de 1.000 lei a fost respinsă ca neîntemeiată, deşi pârâţii ocupă abuziv suprafaţa de 2063 mp din proprietatea reclamanţilor.
e) Prima instanţă i-a obligat pe reclamanţi la a avansa sumele necesare efectuării unei expertize pe care pârâţii au solicitat-o şi care s-a dovedit a fi şi inutilă experţii nerăspunzând la obiectivele stabilite de instanţă.
f) Cheltuielile de judecată ale pârâţilor nu sunt pentru grăniţuire, ci pentru respingerea acţiunii, fiind totodată de neînţeles afirmaţia instanţei potrivit căreia deşi s-a redus onorariul pârâţilor C. de la 2.000 lei la 1.000 lei, acesta a fost pus în sarcina reclamanţilor.
Motive de drept ale recursului nu au fost indicate.
IV. Pârâţii intimaţii K.J. şi K. T. au formulat întâmpinare, declarând că sunt de acord cu admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel (f. 13).
S-a arătat în întâmpinare, între altele, că instanţa de apel nu a indicat motivele pentru care a revenit asupra probei apreciate ca necesare soluţionării apelului, precum şi că în apel nu s-a intrat în cercetarea fondului, deşi apelul este o cale de atac devolutivă.
V. Cu privire la recursul declarat, Curtea are în vedere următoarele:
În şedinţa de judecată a apelurilor din data de 27 iunie 2013 (f. 23 dosar Tribunal) instanţa de judecată a apreciat că nu mai este necesară administrarea de noi probe, astfel că a acordat părţilor cuvântul pentru a pune concluzii, după care a dispus amânarea pronunţării asupra apelurilor pentru data de 02 iulie 2013.
În şedinţa din data de 02 iulie 2013 a fost din nou amânată pronunţarea, anume pentru data de 09 iulie 2013.
Cu ocazia deliberării realizate în data de 09 iulie 2013, completul de judecată a apreciat că este necesară repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuţia părţilor „oportunitatea efectuării unei completări la expertiza topografică” întocmită în cauză, dispunând totodată citarea părţilor cu menţiunea de a depune „obiective la expertiză cu 5 zile înainte de termenul de judecată fixat” (f. 26).
Astfel fiind, a fost stabilit termen de judecată pentru data de 26 septembrie 2013, termen la care reclamantul C.A., prezent fiind, a învederat că îl nemulţumeşte în expertiza efectuată distanţa de 74 cm dintre punctele C-D. La acelaşi termen, instanţa de apel l-a întrebat pe apelantul reclamant C.A. dacă în prezentul proces înţelege să solicite efectuarea unei noi expertize, răspunsul reclamantului fiind negativ.
La acelaşi termen de judecată instanţa a amânat judecarea cauzei pentru data de 31 octombrie 2013, apreciind din oficiu că este oportun ca expertul S.F., în cadrul aceluiaşi onorariu, să răspundă la obiecţiunile formulate de către reclamantul C.A., aflate la fila nr. 276 din dosarul primei instanţe.
Faţă însă de împrejurarea că în data de 29.10.2013 expertul S.F. a învederat, în scris, că a adresat Biroului Central de expertize o cerere de suspendare a sa din calitatea de expert tehnic judiciar, la termenul de judecată din data de 31 octombrie 2013 (f. 210), instanţa de apel a apreciat că este necesară efectuarea unei expertize care să răspundă obiecţiunilor reclamantului.
Întrucât reclamantul a declarat, potrivit încheierii de şedinţă, că „nu solicită efectuarea unei completări de expertiză”, instanţa a revenit asupra probei cu completarea la expertiză, după care, nemaifiind alte probe de administrat, s-a dat cuvântul părţilor pentru a pune concluzii asupra fondului apelurilor.
Toate aceste elemente relevă faptul că instanţa de apel, cu ocazia primei lăsări în pronunţare a cauzei, nu s-a considerat lămurită de probele administrate în cauză, apreciind din oficiu ca necesară efectuarea unei completări la expertiza topografică efectuată înaintea primei instanţe.
Astfel fiind, atâta vreme cât nu au intervenit, ulterior repunerii pe rol a cauzei, împrejurări de fapt ori de drept ori care să justifice revenirea asupra dispoziţiei de completare a expertizei, instanţa de apel era datoare să administreze această probă ori, după caz, chiar efectuarea unei noi expertize, în măsura în care ar fi apreciat că o asemenea probă ar putea fi hotărâtoare în cauză.
Erau de avut în vedere, sub acest aspect, dispoziţiile art. 1711C.pr.civ., potrivit cărora în cazul în care proba a fost dispusă din oficiu, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi.
Instanţa de apel nu a făcut însă o aplicare riguroasă a acestor prevederi legale, preferând a considera că faţă de refuzul reclamantului apelant C.G. de a se efectua o nouă expertiză, administrarea probei nu se mai impune.
Nu a fost pusă însă în discuţia pârâţilor K. eventuala avansare de către aceştia a cheltuielilor administrării acestei probe, după cum nu a fost pusă în discuţia tuturor părţilor prezente ori reprezentate nici eventuala avansare de către toate părţile a sumelor necesare administrării probei.
Doar în măsura în care niciuna dintre ipotezele evocate în cuprinsul art. 1711C.pr.civ. nu putea fi concretizată, părţile refuzând avansarea sumelor necesare, se putea reveni asupra probei, constatându-se că este imposibilă administrarea ei, deşi instanţa a depus diligenţele necesare în scopul aflării adevărului, aşa cum pretind prevederile art. 129 alin. 5 C.pr.civ.
Ţinând, deci, seama de necesitatea completării probaţiunii în scopul celor ce preced (acesta fiind şi motivul repunerii cauzei pe rol de către instanţa de apel), precum şi de faptul că în recurs administrarea probei cu expertiza nu este îngăduită de dispoziţiile art. 305 C.pr.civ., urmează a se admite recursul şi, în baza art. 312 alin. 5 C.pr.civ., să fie casată decizia şi să se trimită cauza spre rejudecare la acelaşi Tribunal.
În rejudecare, instanţa de apel va ţine seama de dezlegările făcute mai sus, sub aspectul completării probaţiunii, urmând, totodată, a analiza toate motivele de apel invocate de părţi. Se va lămuri şi situaţia expertului tehnic judiciar S.F., verificându-se dacă acesta mai este suspendat din calitatea de expert ori, dimpotrivă, îşi exercită încă această calitate.
| ← Principiile dreptului la apărare şi contradictorialităţii.... | Autoritate de lucru judecat. Existenţa triplei identităţi de... → |
|---|
