Competenţa materială. Succesiune. Judecătoria. NCPC
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 78/D din 11 iunie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 687/19.03.2015, pronunţată de Judecătoria Turda în dosar civil nr. ... 328/2014, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de către instanţă şi, în consecinţă:
S-a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta M.A.L., în contradictoriu cu pârâţii L.S.E. şi P.A.I., având ca obiect succesiune, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Turda a reţinut în considerentele sentinţei sale, următoarele:
Finalitatea acţiunii promovate de reclamantă o constituie dezbaterea masei succesorale rămase după defuncţii L.I. şi L.L., astfel că, petitele având ca obiect constatare masă succesorală constituie petite principale, în funcţie de care urmează a fi soluţionate şi celelalte petite, de predare a masei succesorale către moştenitori.
Întrucât valoarea imobilelor despre care se susţine că intră în componenţa masei succesorale, situate în Turda, str. D. nr. 83 au, potrivit grilelor notariale de evaluare a proprietăţii imobiliare, o valoare de 244.420 lei, competenţa materială de soluţionare a aceste acţiuni revine Tribunalului Cluj, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. j NCPC, coroborat cu art. 130, art. 129 alin. 2 pct. 2 NCPC.
Pe rolul Tribunalului Cluj - Secţia Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. 6458/328/2014, la data de 10.04.2015.
Tribunalul Cluj - Secţia Civilă, prin sentinţa civila nr. 286/15.05.2015, pronunţată în dosar civil nr. 6458/328/2014, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Cluj - Secţia Civilă; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Curtea de Apel Cluj, Secţia I Civilă, pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut în considerentele hotărârii sale, următoarele :
„În şedinţa publică din data 17 aprilie 2015, Tribunalul din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 130 alin. 2, art. 131 alin. 1 şi art. 103 C.pr.civ., a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, Secţia civilă, în soluţionarea prezentei cauze. Faţă de lipsa reprezentantei reclamantului excepţia a fost pusă în discuţia părţilor la termenul din data de 15 mai 2015.
Excepţia este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată competenţa de soluţionare se determină potrivit art. 104 alin. 1 C.pr.civ., care prevede că în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale.
Tribunalul apreciază că nu pot fi identificate argumente pentru a se aprecia că este incidentă norma generală prevăzută de art. 98 alin. 1 C.pr.civ., în condiţiile în care masa succesorală, aşa cum pretinde reclamanta, se compune din dreptul de proprietate cu privire al cele două imobile descrise în cerere.
Conform Certificatului de atestare fiscală eliberat de Primăria municipiului Turda, valoarea impozabilă a imobilelor în litigiu este în sumă de 133.881,58 lei (f. 10), astfel încât, potrivit art. 94 pct. 1 lit. j) C.pr.civ., competenţa revine judecătoriei.
Faţă de considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 130 alin. 2, 131 alin. 1 şi 132 alin. 3 C.pr.civ., urmează să fie admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, Secţia civilă, şi se va declina competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamanta M.A.L., în contradictoriu cu pârâţii L.S.E. şi P.A.I., având ca obiect succesiune, în favoarea Judecătoriei Turda
În temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 134 C.pr.civ., faţă de conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, se va dispune suspendarea judecării cauzei şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, pentru soluţionarea conflictului”.
Pe rolul Curţii de Apel Cluj - Secţia I Civilă, regulatorul de competenţă a fost înregistrat sub nr. 704/33/2015.
Examinând prezentul conflict negativ de competenţă, în conformitate cu prevederile art. 133, art. 135 Cod Proc. Civ, Curtea urmează să stabilească în favoarea Judecătoriei Turda competenţa materială de soluţionare, motivat pe următoarele considerente :
În speţă, instanţa competenţă să soluţioneze litigiul în primă instanţă, „să judece fondul cauzei”, este evident Judecătoria Turda , în raport de dispoziţiile art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. j şi i, art. 104, art.105 C. proc. civ..
Astfel, prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la data de 09.12.2014, reclamanta M.A.L., născută R., în contradictoriu cu pârâtele L.S.E. şi P.A.I.,, a solicitat instanţei:
„1). - să constate că masa succesorală a defunctului L.I., (identic cu I. din CF)|, decedat la data de 12.12,2004, se compune din dreptul de proprietate asupra cotei de */2 -a parte din imobilele întabulate astfel:
- imobil din CF nr. 51259-C1-U6 Turda (CF vechi 11896 Turda), prevăzut cu nr. top 2006/2/S/V, 2007/2/S/V,constând în apartament nr. 5, corp III compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, sas, debara în suprafaţă utilă de 56,78 mp, cu cota părţilor comune indivize aferente de 16,71/100-a parte din clădirea executată pe terenul din CF nr. 51259 Turda (CF vechi 11825 Turda), nr.top 2006/2, 2007/2 în suprafaţă de 513 mp, din care cota de 85,72/513-a parte teren în folosinţă;
- imobil din CF nr. 51259-C1-U7 Turda (CF vechi 11896 Turda), prevăzut cu nr. top 200672/S/VI, 2007/2/S/VI, constând în apartament nr. 6, corp IV compus din 2 camere, bucătărie, cămara, baie, antreu, bucătărie de vară, pivniţa, cu suprafaţă utilă de 72,70 mp, cu cota părţilor comune indivize aferente de 29,31/100-a parte din clădirea executată pe terenul din CF nr. 5125 Turda CF vechi 11825 Turda), nr. top 2006/2,2007/2 m suprafaţă de 513 mp, din care cota de 109,731513 -a parte teren în folosinţă;
2) . - să constate că unica moştenitoare acceptantă a defunctului este L.L., în calitate de soţie supravieţuitoare şi de legatară universală, în baza Testamentului autentificat nr. 1626/23.08.2004, nerevocat de testator;
3) . - să dispună predarea masei succesorale şi apoi întabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu pe seama numitei L.L., în întregime, ca bun propriu cu titlu de drept moştenire;
4) . - să constatate că masa succesorală a defunctei L.L., decedată la data de 13.01.2014, se compune din întregul drept de proprietate asupra imobilelor din litigiu;
5) . - să se constate că moştenitoarele defunctei sunt reclamanta şi pârâtele din prezenta acţiune, în calitate de moştenitoare legale (nepoate de fii predecedaţi), iar reclamanta şi în calitate de legatară cu titlu particular, în baza testamentului autentificat sub nr. 1319/01.08.2012, nerevocat de testatoare;
6) . - să se dispună predarea masei succesorale a defunctei pe seama reclamantei, cu consecinţa în tabularii dreptului său de proprietate asupra imobilelor din litigiu, în întregime, ca bun propriu, cu titlu de drept moştenire”.
Prin urmare, acţiunea are ca obiect constatarea şi dezbaterea unor succesiuni succesive şi „predarea moştenirii”.
Art. 94 C. proc. civ., republicat în temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014, reglementează competenţa după materie şi valoare a judecătoriilor, precizând în mod expres care anume cauze sunt de competenţa în primă instanţă a acestora, după cum urmează:
„Judecătoriile judecă:
1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele
privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;
i) cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane;
j) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;
k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;
2. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
3. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor”.
Competenţa după materie şi valoare a tribunalelor este stabilită prin art. 95 C. proc. civ., republicat în temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014, care dispune în felul următor:
„Tribunalele judecă:
1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa
altor instanţe;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă;
3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor”.
Regulile generale în materie de competenţă după materie şi valoare sunt stabilite în art. 98 C. proc. civ., republicat în temeiul rt. XIV din Legea nr. 138/2014, astfel:
„(1) Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
(2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.
(3) În caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi”.
Curtea constată, însă, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile generale conţinute în art. 98 C. proc. civ., ci prevederile speciale reglementate în art. 104 C. proc. civ., şi aceasta deoarece, aşa cum pertinent a reţinut şi Tribunalul Cluj, Secţia Civilă, în cauză masa succesorală se compune din dreptul de proprietate supra celor două imobile descrise în petitul acţiunii.
Cu alte cuvinte, fiind vorba despre un litigiu având ca obiect un drept de proprietate asupra a două imobile, competenţa după materie şi valoare se va determina potrivit regulii speciale conţinute în art. 104 C. proc. civ., fiind exclusă aplicarea normei generale din art. 98 C. proc. civ..
Art. 104 C. proc. civ. - care se referă la cererile în materie imobiliară -, republicat în temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014, prevede în alin. 1 regula de principiu conform căreia „în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale
asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale”, în timp ce, în alin. 2 instituie excepţia potrivit căreia „în cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispoziţiile art. 98”.
În conformitate cu art. 105 C. proc. civ., republicat în temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014, în materie de moştenire, competenţa după valoare se determină fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moştenirii.
Art. 118 C. proc. civ., republicat în temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014, care reglementează cererile privitoare la moştenire, conţin norme de competenţă teritorială, iar nu norme de competenţă după materie şi valoare.
Prin urmare, în speţă, se aplică art. 104 C. proc. civ., republicat în temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014, iar valoarea obiectului acţiunii - respectiv, valoarea celor două imobile litigioase - se determină în funcţie de „valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale”, iar nu în funcţie de valorile practicate în grilele notariale.
Or, în cauză, conform Certificatului de atestare fiscală nr. 40428/14.05.2015, eliberat de Primăria Municipiului Turda, valoarea impozabilă a imobilelor în litigiu este în sumă de 133.881,58 lei (f. 10 dosar tribunal), din care, suma de 2.938,78 lei reprezintă valoarea apartamentului nr. 6 din imobilul situat în Turda, str. D. nr. 83, iar suma de 131.881,56 lei reprezintă valoarea apartamentului nr. 5 din imobilul situat în Turda, str. D. nr. 83.
Or, această valoare se situează în mod cert şi evident sub plafonul prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., astfel încât, competenţa materială revine judecătoriei, iar nu tribunalului.
Pe de altă parte, competenţa în primă instanţă ar reveni judecătoriei şi din perspectiva incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., republicat în temeiul art. XIV din Legea nr. 138/2014, text legal care prevede că „cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare” sunt de competenţa în primă instanţă a judecătoriilor.
În speţă, aşa zisul petit de „predare a moştenirii către reclamantă”, reprezintă, în realitate, o veritabilă cerere de împărţeală judiciară a bunurilor imobile cuprinse în masa succesorală, împărţeală care ar urma să fie dispusă între reclamantă şi pârâte.
Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 133 şi art. 135 alin. ultim C. proc. civ., Curtea urmează să stabilească în favoarea Judecătoriei Turda competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze.
| ← Competenţa materială. Contract de întreţinere. Imobil în... | Competenţă între secţiile tribunalului. Funcţionar public... → |
|---|
