Competenţa materială. Stabilirea contribuţiei părinţilor la întreţinerea minorului faţă de care s-a dispus măsura plasamentului. Tribunalul
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 65/F din 12 mai 2015
I. Prin sentinţa civilă nr. 613 din 04 martie 2015 a Judecătoriei Zalău, pronunţată în dosarul nr. .../337/2014, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Zalău, declinându-se în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a acţiunii civile înaintate de reclamanta R.V., în calitate de reprezentant legal al minorului P.R.C., în contradictoriu cu pârâţii P.C. şi R.S..
Pentru a hotărî astfel Judecătoria Zalău a avut în vedere, în principal, următoarele:
În fapt, prezenta cauză are ca obiect stabilirea contribuţiei părinţilor la întreţinerea minorului faţă de care s-a dispus măsura specială de protecţie a plasamentului.
Prin sentinţa civilă nr. 110/07.02.2012, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. .../117/2012 s-a dispus faţă de minorul P.C. R. măsura specială de protecţie a plasamentului la bunica sa maternă, R.V., cu delegarea exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti către aceasta.
În drept, conform art. 67 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa care a dispus plasamentul copilului în condiţiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul civil. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti, de unde provine copilul.”
II. La rândul său, Tribunalul Cluj a pronunţat încheierea civilă nr. 232 din 21 aprilie 2015, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale, declinându-se competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Zalău.
S-a constatat naşterea unui conflict negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Cluj a avut în vedere, în principal, următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor P.C. şi R.S. la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreţinere în cuantum de lA din veniturile realizate de aceştia lunar sau, în subsidiar, în cuantum de lA din salariul minim brut pe economie, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la majoratul minorului sau până la noi dispoziţii, cu cheltuieli de judecată.
Conform dispoziţiilor art. 530 alin. 2 din Noul Cod Civil, dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani.
În temeiul dispoziţiilor art. 94 alin. 1 lit. a Noul Cod de procedură civilă judecătoriile judecă în primă instanţă cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care, prin lege, se prevede în mod expres altfel.
Raportat la textele legale sus-menţionate şi, având în vedere natura obiectului litigiului, care este cerere de obligare la plata pensiei de întreţinere, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Zalău.
Tribunalul a ajuns la această concluzie, apreciind că în speţă nu pot fi reţinute ca fiind incidente dispoziţiile art.67 alin 1 din Legea nr. 247/2004 invocate de către Judecătoria Zalău, întrucât acest text de lege are în vedere ipoteza în care, odată cu stabilirea măsurii de protecţie specială a plasamentului, instanţa competentă statuează asupra contribuţiei lunare de întreţinere a părinţilor pentru copilul minor.
Or, prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr. .../117/2012 al Tribunalului Cluj nu s-a solicitat obligarea părinţilor fireşti ai minorului P.R.C. la plata contribuţiei lunare de întreţinere în favoarea acestuia.
În aceste condiţii, raportat la faptul că solicitarea de obligare a părinţilor fireşti ai minorului P.R.C. la plata contribuţiei lunare de întreţinere în favoarea acestuia, s-a realizat pe cale separată, prin prezentul demers judiciar, tribunalul a conchis, aşa cum s-a evocat anterior, că în speţă sunt pe deplin incidente dispoziţiile art. 94 alin. 1 lit. a din Noul Cod de procedură civilă.
III. Cu privire la conflictul negativ de competenţă astfel născut, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 67 alin. 1 teza I-a din Legea nr. 274/2004, Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa care a dispus plasamentul copilului în condiţiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul civil.
Contrar celor statuate de Tribunalul Cluj, aceste dispoziţii legale nu disting după cum stabilirea contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea minorului se solicită cu caracter accesoriu pretenţiei principale privitoare la plasamentul minorului ori, dimpotrivă, pe cale principală, ulterior luării măsurii plasamentului.
Or, este de principiu că acolo unde legea nu distinge, nici interpretul ei nu o poate face, ceea ce trimite la concluzia că instanţa de judecată care a dispus măsura plasamentului rămâne competentă a soluţiona şi cererea ulterioară, formulată distinct, prin care se solicită obligarea părinţilor minorului la plata pensiei de întreţinere.
Văzându-se şi prevederile art. 135 alin. 1 C.pr.civ., se va stabili, aşadar, în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a acţiunii, aceasta fiind instanţa ce a dispus, anterior, măsura plasamentului în beneficiul minorului.
| ← Competenţa teritorială. Constatarea rezilierii de plin drept a... | Competenţa materială. Ordonanţă preşedinţială. Măsuri... → |
|---|
