Competenţă între secţiile tribunalului. Funcţionar public cu statut special. Ajutor la trecerea în rezervă. Competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa 45 din 2 aprilie 2015
Prin cererea înregistrată sub nr. .../112/2014 reclamantul V.D. a chemat în judecată Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud solicitând obligarea acestuia la plata ajutorului la trecerea în rezervă, în sumă brută de 8.400 lei reprezentând diferenţa dintre suma brută totală datorată de 30.500 lei şi suma brută achitată de 22.100 lei (net 16.609 lei) calculată conform disp. art. 20 alin.1 Cap. 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 şi la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data trecerii în rezervă până la data achitării efective a sumelor datorate.
Prin sentinţa civilă nr.1587/2014 a Secţiei a II-a Civilă de contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei secţii, invocată din oficiu, şi în consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, Secţia a I-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţă a apreciat că din interpretarea dispoziţiilor art. 20 alin. 1 Capitolul 2 al Anexei VII din Legea 284/2010 rezultă că sumele cuvenite în temeiul acestor dispoziţii au natura juridică a unui ajutor social de care beneficiază personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, iar nu a unor drepturi salariale cuvenite unor funcţionari publici în activitate, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel încât competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii aparţine, potrivit art. 153 lit. f din Legea nr. 263/2010, jurisdicţiei muncii şi asigurărilor sociale.
Prin sentinţa civilă nr. 74/F/2015, a Secţia a I Civilă de a Tribunalului Bistriţa-Năsăud a admite excepţia de necompetenţă materială invocată de reclamant şi în consecinţă, declină competenţa în favoarea Secţiei a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi constată ivit un conflict negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a raportat la dispoziţiile art.20 din Legea nr. 284/2010, anexa VII, art.20 alin. 1 a reţinut că ajutorul bănesc prevăzut de acest text legal nu are natura juridică a unor drepturi băneşti derivate din raporturi de asigurări sociale, ci raporturile juridice se stabilesc între reclamant în calitate de fost funcţionar public şi pârât, situaţie în care acestea trebuie să fie soluţionată de funcţionari statutari, fiind vorba de un drept bănesc ce derivă din raporturile de serviciu dintre părţile litigante în virtutea calităţii funcţionar public cu statut special pe care a deţinut-o reclamantul, neputându-se reţine că ar fi un ajutor bănesc acordat acestuia în temeiul calităţii de pensionar.
S-a mai motivat şi că litigiul dedus judecăţii nu se încadrează în disp. art. 153 lit. a-j din Legea nr.263/2010, care reglementează jurisdicţia de asigurări sociale.
De asemenea, s-a invocat şi o jurisprudenţa Curţii de Apel Cluj care a stabilit că asemenea litigii aparţin instanţei de contencios administrativ şi fiscal.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel constată următoarele:
Elementul esenţial în determinarea jurisdicţiei aplicabile acţiunii deduse judecăţii este stabilirea naturii ajutorului acordat în baza art.20 din anexa VII a Legii nr.284/2010.
Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal susţine natura de ajutor social a sumelor acordate în baza normei juridice menţionată, spre deosebire de Secţia I-a civilă care priveşte ajutorul ca un beneficiu decurgând din executarea raporturilor de serviciu dintre părţi.
Curtea de Apel apreciază că această ultimă opinie este cea judicioasă, având în vedere că dispoziţia legală care constituie temeiul juridic al acţiunii, are ca ipoteză situaţia premisă a desfăşurării raporturilor de serviciu dintre funcţionarul public cu statut special şi administraţia penitenciarelor, în raport de care se naşte dreptul funcţionarului de a beneficia de ajutorul bănesc.
Aşadar, acordarea acestui drept bănesc cu ocazia trecerii în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie nu are decât semnificaţia momentului exigibilităţii dreptului, fără a influenţa natura sa care este indisolubil legată de executarea raporturilor de serviciu dintre părţi, fiind în cele din urmă în beneficiu pentru activitatea cu caracter de continuitate desfăşurată în cadrul unei funcţii ce implică o responsabilitate considerabilă.
De altfel, Curtea de Apel reţine că primele două situaţii ale normei în discuţie, respectiv „la trecerea în rezervă sau direct în retragere” nu sunt puse în legătură cu naşterea corespunzătoare a dreptului la pensie, cum este ipoteza încetării raporturilor de serviciu; or, fără îndoială că legiuitorul nu a intenţionat să trateze diferit acordarea ajutorului în funcţie de
situaţia care a generat naşterea dreptului, deoarece în absenţa unei prevederi exprese nu poate fi acceptată o derogare de la unicitatea soluţiei legislative preconizate.
Prin urmare, toate cele trei situaţii în care funcţionarul public cu statut special beneficiază de ajutorul în discuţie trebuie tratate unitar sub aspectul calificării jurisdicţiei aplicabile, care este atrasă tocmai de executarea raporturilor de serviciu.
În fine, semnificaţia semantică a termenului de ajutor nu îl plasează exclusiv în jurisdicţia asigurărilor sociale, nefiind deloc străin de raporturile de muncă/serviciu în condiţiile în care pe de o parte ajutorul este acordat de fostul angajator, nicidecum de instituţia care administrează şi gestionează bugetul asigurărilor sociale de stat, iar pe de altă parte demersul reclamntului nu poate fi plasat în jurisdicţia de asigurări sociale care se realizează în cauzele anume indicate de art. 153 lit. a-j din Legea nr.263/2010.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de Apel în baza art.136 NCPC, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
| ← Competenţa materială. Succesiune. Judecătoria. NCPC | Timbrare. Posibilitatea criticării modului de stabilire a... → |
|---|
