Competenţa materială. Ordonanţă preşedinţială. Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală. Competenţa tribunalului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 68/F din 14 mai 2015
Prin sentinţa civilă nr. 90 din 11 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. .../117/2015 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj-secţia civilă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată
formulată de reclamanta Asociaţia Editorilor din România în contradictoriu cu pârâtul R. K., în favoarea Judecătoriei Turda.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că în prezenta speţă temeiul de drept invocat de către reclamantă este reprezentat de dispoziţiile art.977 şi urm. din Noul Cod de procedură civilă.
Astfel, în conformitate cu art.978 alin 4 C. pr. civ. instanţa soluţionează cererea potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială care se aplică în mod corespunzător.
De asemenea potrivit art.997 C. pr. civ. cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului.
Or, din modalitatea în care reclamanta a înţeles să formuleze prezentul demers judiciar, tribunalul a conchis că, în ceea ce priveşte fondul litigiului, acesta se circumscrie ipotezei imaginate de legiuitor în art.94 pct.1 lit. h C. pr. civ. potrivit căruia judecătoriile judecă în primă instanţă cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extra-contractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.
Având în vedere toate aceste argumente, tribunalul, în temeiul art. 132 C. pr. civ. coroborat cu art.248 alin 1 C. pr. civ. a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj-Secţia Civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia Editorilor din România în contradictoriu cu pârâtul R. K., în favoarea Judecătoriei Turda.
Prin sentinţa civilă nr. 787 din 6 aprilie 2015 pronunţată de Judecătoria Turda în dosarul nr. .../117/2015 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Turda şi sa declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia Editorilor din România, în contradictoriu cu pârâtul R. K., în favoarea Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că reclamanta şi-a întemeiat în drept acţiunea pe prevederile art. 977 şi urm. C.proc.civ., cuprinse în Capitolul IV - Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală.
În ceea ce priveşte competenţa instanţei în soluţionarea cererilor vizând luarea acestor măsuri provizorii, dispoziţiile art. 978 alin. 4 C.proc.civ. fac trimitere la procedura ordonanţei preşedinţiale, reglementată de dispoziţiile art. 996-1001 C.proc.civ., iar prevederile art. 997 C.proc.civ. fac vorbire de instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.
Potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.
Rezultă că tribunalul judecă, în primă instanţă, în orice materie şi indiferent de calitatea părţilor ori de caracterul patrimonial ori nepatrimonial al cererii, ori de câte ori prin lege nu se prevede în mod expres competenţa materială a altei instanţe.
În speţă, reclamantul a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care: a) să interzică reproducerea, distribuirea, comunicarea publică direct sau indirect prin orice mijloace, închirierea, împrumutul operei fără acordul său; b) să dispună suspendarea activităţii desfăşurate pe site-ul "bibliocărţi.com" până la definitivarea litigiului printr-o hotărâre definitivă, aşadar luarea măsurilor speciale pentru apărarea drepturilor de proprietate intelectuală, prev. de art. 977 şi urm. C.proc.civ.
În continuare, instanţa a reţinut că normele cuprinse în codul de procedură civilă sau în legile speciale nu prevăd expres competenţa altei instanţe în soluţionarea cererilor în materie de proprietate intelectuală. Astfel, principalele acte normative în materie: Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, OUG 100/2005 privind asigurarea
respectării drepturilor de proprietate industrială, Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţii, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice se referă generic la instanţele judecătoreşti competente a soluţiona litigiile cu privire la drepturile specifice recunoscute prin fiecare lege în parte, cu excepţia anumitor cazuri, strict prevăzute, pentru care indică o anumită instanţă competentă. O asemenea formulare duce la concluzia că toate celelalte cereri vizând drepturile recunoscute de aceste legi sunt de competenţa tribunalului, în virtutea plenitudinii de competenţă a acestei instanţe, instituită de art. 95 pct. 1 C.proc.civ.
Într-adevăr, cererea reclamantei are un caracter nepatrimonial, vizează instituirea în sarcina pârâtului, prin luarea de către instanţă a măsurilor solicitate, a unei obligaţii de a nu face, iar potrivit art. 94 pct. 1 lit. h C.proc.civ., judecătoria este competentă să soluţioneze cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extra-contractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe. Cu toate că această normă conferă judecătoriei o competenţă largă în materie nepatrimonială, ea nu „absoarbe” toate cererile nepatrimoniale, respectiv cererile neevaluabile în bani în materia proprietăţii intelectuale, litigiilor de muncă etc., care rămân în competenţa tribunalelor, nefiind supuse dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. h C.proc.civ.
În concluzie, cererea reclamantului rămâne o cerere în materia drepturilor de proprietate intelectuală, cerere, care în baza art. 95 pct. 1 C.proc.civ. cade în competenţa de soluţionare de primă instanţă a tribunalului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 248 alin. 1, art. 132 C.proc.civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Turda şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii reclamantei în favoarea Tribunalului Cluj - Secţia civilă. Totodată, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. 1 C.proc.civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Curtea, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă dintre Judecătoria Turda şi Tribunalul Cluj, în temeiul art. 135 alin. 1 din noul C.pr.civ, reţine următoarele:
Curtea reţine că reclamanta şi-a întemeiat în drept acţiunea pe prevederile art. 977 şi urm. C.proc.civ., cuprinse în Capitolul IV - Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală.
Or, aşa cum rezultă din însăşi titlul capitolului, această procedură este una specială, reglementată ca atare de Codul de procedură civilă.
Aşa fiind, nu se poate reţine că acest tip de cereri poate fi încadrat în sfera largă şi generală a obligaţiilor de a face sau a nu face, în sensul art. 94 C.pr.civilă, aşa cum greşit a conchis Tribunalul.
Curtea subliniază că, odată ce este reglementată o procedură specială, ea dobândeşte o natură juridică specifică, cu reguli proprii, derogatorii prin definiţie de la dreptul comun. Acesta este şi cazul în speţa de faţă.
Or, în condiţiile în care art. 978 C.pr.civilă nu instituie o competenţă specială în materie, făcând trimitere la „instanţa judecătorească” rezultă că legiuitorul a înţeles să lase competenţa de soluţionare a acestei cauze instanţei de drept comun.
Potrivit art. 95 pct.1 C.pr.civilă, instanţa de drept comun în materie civilă este tribunalul, aceasta fiind competentă să judece toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altei instanţe.
În concluzie, în baza acestor considerente, raportat la prevederile art. 135 C.pr.civilă, Curtea va stabili competenţa de soluţionare a cauzei înregistrată sub nr. .../117/2015 privind pe reclamanta ASOCIAŢIA EDITORILOR DIN ROMÂNIA şi pârâtul K.I R. în favoarea Tribunalului Cluj.
| ← Competenţa materială. Stabilirea contribuţiei părinţilor la... | Competenţa materială. Contract de întreţinere. Imobil în... → |
|---|
